Ce intelege autoritatea de control prin „tranzactii artificiale”? Un control „pe TVA” duce automat la un control „pe preturi de transfer”? Supraimpozitarea „legitimeaza” orice tranzactie cu un paradis fiscal?
Consultantii FINEXPERT alaturi de partnerii lor, specialistii Transfer Pricing Services (TPS), companie de top in consultanta privind evaluarea tranzactiilor intra-grup recunoscuta pentru furnizarea de solutii inovative de gestionare eficienta a riscurilor si disputelor in materie, au identificat cateva din noile prevederi care ridica semne de intrebare si, in consecinta, necesita precizari si clarificari suplimentare.
Referitor la „tranzactiile artificiale”
In noua formulare, se arata ca „nu vor fi aplicate prevederile conventiilor de evitare a dublei impuneri incheiate de Romania cu alte state pentru tranzactiile artificiale care au fost derulate cu scopul esential dovedit de a evita impozitarea si care aduc contribuabilului un avantaj fiscal. Prin tranzactii artificiale se inteleg acele tranzactii care nu au continut economic si care in mod normal nu ar fi utilizate in cadrul unor practici economice obisnuite.”
Si totusi, ce se intelege prin „tranzactie artificiala”, „in mod normal” ori „practici economice obisnuite”? Credem ca este necesar sa se stabileasca definitii clare, din care sa se inteleaga, spre exemplu, ca o tranzactie este considerata artificiala cand are un pret mai mare/ mai mic cu cel putin x% fata de pretul pietei? In lipsa acestor definitii, ne putem astepta la un refuz din partea autoritatilor de intrare in procedura amiabila pentru evitarea dublei impuneri, chiar si in cazul unei inregistrari eronate, fara rea intentie, a tranzactiei care face obiectul controlului fiscal?
Precizam ca aceasta modificare poate avea consecinte semnificative asupra grupurilor de companii, acelasi profit fiind impozitat de doua ori, atat in Romania cat si in cealalta jurisdictie. Astfel grupul nu mai are la dispozitie nici un mijloc de evitare a dublei impuneri.
Pe de alta parte, nu este clar ce se intampla in cazul „tranzactiilor artificiale” identificate la o companie dintr-un grup national. Se mai face ajustarea corespondenta la cealalta parte afiliata?
Referitor la ajustarea TVA in functie de baza impozabila
Prin noile modificari se stabileste ca, atunci cand se modifica baza impozabila urmare a unei ajustari a preturilor de transfer, se va recalcula si TVA-ul aferent (cand nu se inregistreaza neutralitatea taxei, respectiv atunci cand TVA colectata de furnizor nu este egala cu TVA dedusa de client).
Poate fi interpretata aceasta prevedere ca o cuplare automata a oricarui control de TVA cu un control privind preturile de transfer? Cum poate sti organul de control ca exista neutralitatea TVA? ... trebuie control incrucisat (deci intarziere la rambursarea TVA)? sau poate fi pregatit un document care sa certifice neutralitatea TVA? ... sau se va cere dosarul preturilor de transfer si ulterior se va verifica neutralitatea TVA? Pentru bugetarea costurilor companiei, precum si a trezoreriei este necesar sa se explice care este modul de functionare a controlului la rambursare in perspectiva noilor modificari, atunci cand sunt in discutie tranzactii cu persoane afiliate. Astfel, s-ar elimina si practica paguboasa a suspendarii controlului fiscal si implicit a eventualei rambursari de TVA pana la prezentarea dosarului preturilor de transfer sau pana la verificarea incrucisata a neutralitatii TVA.
Referitor la supraimpozitarea tranzactiilor cu entitati din off-shore
Printr-o simpla adaugare de alineat, ne aflam acum in fata uneia din cele mai importante schimbari de natura fiscala din ultimii ani – o descurajare oficiala si penalizare a priori a tranzactiilor incheiate cu entitati inregistate intr-un paradis fiscal (indiferent daca sunt afiliate sau independente). Practic, toate veniturile obtinute din Romania de catre companiile off-shore (nota bene: legale) se vor impozita in Romania (la sursa) cu 50%. Tocmai pentru ca vorbim aici de o masura curajoasa, ne asteptam ca si formularea sa fie pe masura, clara de la un capat la altul.
Spre exemplu, impozitarea la sursa se practica in cazul salariilor, o cheltuiala automat recunoscuta de catre autoritatea fiscala ca avand drept de deducere. Prin aplicarea noii masuri in cazul off-shore (si inca la un nivel foarte mare) se pune intrebarea daca aceasta supraimpozitare legitimeaza, in fapt, toate tranzactiile cu un paradis fiscal? Altfel spus, daca platesti, la sursa, 50% din valoarea tranzactiei, atunci, automat, tranzactia este acceptata, are substanta economica iar contribuabilul poate deduce cheltuiala la impozitul pe profit? Se mai pune problema justificarii cuantumului tranzactiei? Poate aceasta tranzactie sa fie incadrata ca fiind ”artificiala” si astfel sa nu fie recunoscuta ca deductibila la calculul impozitului pe profit?
Prin intrebarile de mai sus, FINEXPERT alaturi de TPS incearca sa stabileasca intre contribuabil si administratie o comunicare deschisa, corecta si pragmatica, menita in final sa elimine abuzurile de ambele parti.
Dupa aceste modificari legislative companiile care deruleaza tranzactii intra-grup trebuie sa priveasca mult mai serios obligatia legala de a-si pune la punct documentatia privind preturile de transfer. Prin aceasta documentatie, trebuie sa poata face oricand proba ca tranzactia pe care au incheiat-o in cadrul grupului (multinational sau national) s-a derulat la un pret al pietei, nici supraestimat ( in cazul unei cumparari) , nici subestimat ( in cazul unei vanzari), ci ca si cum tranzactia ar fi fost intre doua entitati independente. In final contribuabilului ii ramane practic o singura modalitate eficienta de a-si sustine cauza – sa intocmeasca o documentatie de preturi de transfer inca de la inceputul tranzactiei cu un afiliat – in acest mod dovedeste intentia de conformare fiscala voluntara si reduce riscul interpretarilor privind <artificialitatea> tranzactiilor.
Comentarii articol (0)