Respectul se invata?

Unii l-au privit ciudat, altii, desi il auzisera foarte bine, au preferat sa-l ignore. “De ce nu raspund, mami?”,  m-a intrebat copilul nedumerit. I-am spus atunci, recunosc cu un pic de emotie, o stupizenie – ca uneori oamenii nu-si vorbesc pentru ca se grabesc sa ajunga la serviciu la timp. Voi ce explicatie pe intelesul copilului ati fi avut?

S-a asezat apoi sfios pe un scaun liber si a intrat in vorba cu o doamna in varsta de langa el: “Ce fac copiii dumneavoastra?” Rasuflu usurata, pentru ca doamna este dispusa sa-i vorbeasca. “Copiii mei sunt mari, au si ei copii, iar eu ma duc sa am grija de ei toti”, a spus femeia care, ghinion, s-a pregatit apoi sa coboare.

In acea zi a fost tare trist. Prima lui calatorie cu metroul l-a pus in fata unei noi descoperiri: oamenii nu comunica asa cum isi imagina el. Uneori, nici macar nu se respecta reciproc. Cu toate ca a trait aceasta dezamagire, baiatul meu, din fericire, a continuat sa salute jovial in toate spatiile in care a intrat, fie ca erau spatii publice sau private. Acesta este firescul pentru el.

M-a intrebat o prietena cum de-am reusit sa il invat sa fie respectuos si politicos. Respectul se invata sau e natural? Eu cred in prima varianta. Iata o serie de sfaturi care au functionat in cazul familiei mele:

Comporta-te ca un parinte respectuos!

Uneori, nu le oferim copiilor nostri respectul pe care-l asteptam din partea lor. Coborati la nivelul copilului si faceti-l sa inteleaga faptul ca ceea ce spune el este important pentru voi. Este cel mai potrivit mod de a-l determina si pe el sa va asculte cu tot atata atentie!

Invata-l sa raspunda politicos!

Imediat ce copilul tau incepe sa vorbeasca, el este capabil sa invete sa spuna te rog si multumesc. Arata-i disponibilitatea ta de a-l ajuta atunci cand te roaga ceva, mai degraba decat atunci cand iti ordona. Spune si tu te rog si multumesc cand i te adresezi lui sau altora, astfel incat sa deduca faptul ca cele doua cuvinte fac parte, firesc, din procesul de comunicare.

Nu exagera!

Atunci cand copilul tau te loveste sau iti spune ca esti un “peste stricat” pentru ca nu te poti juca in acel moment cu el, asa cum a facut-o baiatul meu chiar ieri dupa ce s-a uitat la un desen cu Piratii din tara de nicaieri, incearca sa nu te enervezi. La urma urmei, stii bine ca nu esti nici macar peste, daramite stricat. Ii poti spune cu fermitate ceva de genul “nu se vorbeste in felul acesta la noi in familie”. Apoi ii poti cere sa-si reformuleze rugamintea de a te juca cu el.

Impune anumite limite, intr-un mod pozitiv

Incearca sa fii amabila cu copilul tau si ferma fata de ceea ce aveti de facut. Amabilitatea ta arata faptul ca il respecti, iar fermitatea inseamna ca regulile au un scop foarte clar: ne ajuta sa functionam armonios impreuna. Daca esti in supermarket, spre exemplu, iar copilul tau are o criza mai mult sau mai putin zgomotoasa, straduieste-te sa fii amabila cu el, ia-l inapoi in masina sau afara si fii alaturi de el pana se linisteste. Cititi o revista sau faceti jocul lui preferat. In cazul pruncilor mei, functioneaza jocul cu mima. Apoi ii poti spune cu calm: “Cred ca esti pregatit sa mai incercam o data”. Asa poate sa inteleaga ca, indiferent de crizele lui, cumparaturile trebuie facute.

Apreciaza onest comportamentul respectuos

Din iubire, cred ca toti parintii tind sa exagereze atunci cand constata la copii un comportament respectuos. Daca auzim un “te log, mami” deseori ne vine sa spunem “ce baiat bun”, “ce fata mare si intelegatoare”, nu-i asa? Ar fi mai bine sa inlocuim acest gen de aprecieri cu exprimari oneste de genul “Iti multumesc ca ai spus te rog atunci cand mi-ai cerut un suc.”

Si, astfel, poate vom fi mai multi care ne vom saluta in metrou, chiar daca nu ne cunoastem. Copiii vor sti cel mai bine cum sa sparga gheata!