Deducerea TVA se poate face si pe baza bonurilor fiscale. Afla in ce conditii!

Normele de aplicare a Codului fiscal au fost modificate recent prin HG nr. 84/2013, publicata in Monitorul Oficial nr. 136 din 14 martie, noile reglementari intrand in vigoare in 14 martie.

Actul normativ da posibilitatea contribuabililor sa isi deduca TVA pentru bunuri si servicii si de pe bonurile fiscale, a caror valoare este de pana la 100 de euro cu tot cu TVA.

Mai exact, HG nr. 84/2013 modifica art. 46 alin 3 din Normele si stabileste ca ”pentru achizitiile de bunuri sau servicii pe baza de bonuri fiscale (...), deducerea taxei (pe valorea adaugata – n. red.) poate fi justificata cu bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate”.

Mai mut decat atat, pentru a se putea face deducerea, exista si o alta conditie: pe bonurile fiscale trebuie sa fie imprimat, cu ajutorul casei de marcat, codul de TVA al beneficiarului. Practic, aceasta informatie este obligatorie si este necesar ca ea sa faca parte din formatul standard al bonului fiscal, asa cum este emis de aparatul de marcat, nefiind acceptate o mentiune ulterioara cu pixul a codului de TVA al beneficiarului.

Ce presupune factura simplificata

Normele Codului fiscal prevad ca deducerea TVA se poate face din bonuri fiscale, numai daca acestea indeplinesc conditiile unei facturi simplificate.

Potrivit regulilor care reglementeaza acest tip de facturare, factura simplificata poate fi emisa numai cand valoarea bunurilor si serviciilor, inclusiv TVA, nu este mai mare de 100 de euro. Cursul de schimb utilizat pentru determinarea in euro a valorii facturii este cursul prevazut la art. 139^1, adica ultimul curs de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei sau ultimul curs de schimb publicat de Banca Centrala Europeana ori cursul de schimb utilizat de banca prin care se efectueaza decontarile, valabil la data la care intervine exigibilitatea taxei pentru operatiunea in cauza.

De asemenea, conform  standardelor stabilite de legislatia fiscala, facturile simplificate trebuie sa contina cateva elemente obligatorii. Acestea sunt:

• data emiterii;
• identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
• identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
• suma taxei colectate sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia;
• o referire specifica si clara la factura initiala si la detaliile specifice care se modifica, in cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factura (reamintim ca potrivit modificarilor orice document sau mesaj care modifica si care se refera in mod specific si fara ambiguitati la factura initiala are acelasi regim juridic ca si o factura).

In plus, Codul fiscal precizeaza si cazurile in care facturile simplificate nu pot fi emise. Astfel, emiterea unor asemenea documente nu este posibila:

• pentru vanzarile la distanta;
• pentru livrarile intracomunitare de bunuri efectuate conform art. 143 alin. (2), lit. a – c din Codul fiscal;
• atunci cand persoana impozabila, care este stabilita in Romania, efectueaza livrarea de bunuri ori prestarea de servicii pentru care taxa este datorata in alt stat membru, in care aceasta persoana nu este stabilita, iar persoana obligata la plata TVA este persoana careia i-au fost livrate bunurile sau i-au fost prestate serviciile in acest alt stat membru.

Bonurile fiscale, obligatorii in vanzarile cu amanuntul si prestarile de servicii catre populatie

Potrivit OUG 28/1999 si a normele de aplicare a acestui act normativ (HG 479/2003), aparatele de marcat electronice fiscale sunt obligatorii pentru toti operatorii economici care care efectueaza livrari de bunuri cu amanuntul, precum si prestari de servicii direct catre populatie.

Acestia au obligatia sa emita bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale si sa le predea clientilor. 

Bonul fiscal este un document care poate fi emis numai de un aparat de marcat cu ocazia efectuarii livrarilor de bunuri sau prestarilor de servicii si cuprinde detalierea datelor referitoare la acestea, in functie de specificul activitatii desfasurate. El trebuie sa contina obligatoriu o serie de date, care trebuie sa fie lizibile si univoce. Este vorba despre:

• data, ora si minutul emiterii bonului fiscal, iar trebuie tiparita in mod obligatoriu in ordinea: ziua, luna, anul.
• numarul de ordine al acestuia, la nivelul zilei de lucru;
• numele sau codul operatorului;
• denumirea fiecarui bun livrat sau a serviciului prestat;
• pretul sau tariful unitar;
• cantitatea;
• valoarea pe fiecare operatiune, inclusiv taxa pe valoarea adaugata, cu indicarea cotei acesteia;
• valoarea totala a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adaugata;
• valoarea totala a taxei pe valoarea adaugata pe cote ale acesteia, cu indicarea nivelului de cota;
• valoarea totala a operatiunilor scutite de taxa pe valoarea adaugata;
• valoarea altor taxe care nu se cuprind in baza de impozitare a taxei pe valoarea adaugata, daca este cazul.

Exceptie de la aceste prevederi fac bonurile emise in activitatea de schimb valutar si taximetrie, care sunt reglementate separat.

Astfel, in cazul activitatii de schimb valutar, bonurile trebuie sa contina data, ora si minutul emiterii bonului fiscal, numarul de ordine al
acestuia, la nivelul zilei de lucru, numele sau codul operatorului si, pe langa aceste informatii:

• datele de identificare a clientului, respectiv numele, prenumele, tara, actul de identitate, rezident, nerezident;
• suma incasata de la client;
• cursul de schimb valutar;
• comisionul practicat si nivelul cotei de taxa pe valoarea adaugata;
• suma platita clientului;
• valoarea TVA, cu indicarea nivelului de cota a acesteia.

In ceea ce priveste bonurile eliberate in activitatea de taximetrie, acestea contin, de asemenea, data, ora si minutul emiterii bonului fiscal, numarul de ordine al acestuia, la nivelul zilei de lucru, numele sau codul operatorului la care se adauga si

• numarul cursei;
• numarul setului de tarif si cota de taxa pe valoarea adaugata asociata;
• tariful de pornire;
• tariful pe km parcurs;
• distanta parcursa si valoarea;
• tariful pe ora/minut de stationare;
• durata stationarii si valoarea;
• tariful orar pentru incarcare/descarcare, daca este cazul;
• durata prestatiei de incarcare/descarcare, daca este cazul;
• valoarea totala a serviciului;
• valoarea totala a taxei pe valoarea adaugata, cu indicarea nivelului de cota a acesteia.

Partea finala a bonului fiscal cuprinde logotipul si seria fiscala a aparatului, iar in cazul cand acesta opereaza in cadrul unui sistem de gestiune, numarul aparatului de marcat electronic fiscal.

De asemenea, conform prevederilor legale, valorile inscrise pe bon se calculeaza cu minimum doua zecimale. Valorile tiparite si afisate se rotunjesc la intreg: pentru valori mai mici de 0,50 de unitati, se rotunjesc la intregul inferior, iar pentru valori egale sau mai mari de 0,50 unitati, rotunjire se face intregul superior.