avocatnet.ro 
Articol scris de avocatul Diana-Elena Dragomir
CEDO a adoptat noua pozitie solutionand cauza Bernd vs. Romania, in sedinta de marti, 16 aprilie 2013. In esenta, Curtea de la Strasbourg a constatat incalcarea Conventiei Europene de catre Statul Roman, a acordat daune morale si cheltuieli de judecata, insa, pentru recuperarea prejudiciului material a trimis reclamantul la Noul Cod de Procedura Civila - art.509 alin. 1 pct.10 - pentru a face o revizuire a hotararii nationale desfiintata de Curtea Europeana, in baza hotararii Curtii Europene, care prin publicarea obligatorie in Monitorul Oficial, devine Lege.
Bernd vs. Romania (23456/2004). Decizia din 16 aprilie 2013.
Reclamantul, Siegle Bernd, este cetatean german si locuieste in Bierenbach, Germania.
In procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamantul a fost reprezentat de doamna avocat Diana-Elena Dragomir din Baroul Bucuresti.
In anul 2002, reclamantul a hotarat sa imprumute autoturismul sau unui prieten roman, convenind sa incredinteze autovehiculul, spre a fi adus in Romania, d-lui M.A. Astfel, la data de 18 mai 2002, M.A. a intrat pe teritoriul Romaniei conducand autoturismul apartinand domnului Bernd. In timpul unei inspectii realizate de autoritatile administrative vamale, acestea au sustinut ca autoturismul apartinand d-lui Bernd, a fost oferit spre vanzare prin intermediul unei societati comerciale din Timisoara, desi taxele vamale pentru importul autoturismului nu au fost platite. Astfel, Biroul Regional Vamal Timisoara l-a sanctionat pe M.A. cu o amenda in cuantum de 25.000.000 lei vechi, dispunand prin acelasi proces-verbal de contraventie si confiscarea
autoturismului.
M.A. a contestat procesul-verbal de contraventie. Printr-o hotarare definitiva si irevocabila pronuntata la data de 08 iunie 2003, Tribunalul Timis a stabilit ca dl. M.A. nu se face vinovat de savarsirea contraventiei de „sustragere sau incercare de sustragere” de la plata taxelor vamale de import ale autoturismului proprietatea d-lui Bernd. Astfel, in mod definitiv si irevocabil, instant de judecata a anulat si procesul-verbal de contraventie emis de Biroul Regional Vamal Timisoara.
Pentru restituirea autoturismului, dl. M.A. a formulat o cerere, care a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Timis. Solutionand cauza, la data de 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timis, intr-un complet format din aceiasi judecatori care, anterior, la data de 08 iunie 2003, au stability irevocabil ca dl M.A. nu este vinovat de savarsirea contraventtiei si au anulat astfel procesul-verbal de contraventie, au hotarat, tot irevocabil, ca dl. M.A. se face vinovat de savarsirea contraventiei de „sustragere sau incercare de sustragere” de la plata taxelor vamale de import, mentinand ca temeinica masura confiscarii autoturismului, luata prin procesul-verbal de contraventie contestat.
Invocand articolul 6 § 1 din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil), reclamantul s-a plans Curtii Europene a Drepturilor Omului de faptul ca, instanta nationala, in speta Tribunalul Timis, a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, de vreme ce a pus in discutie valabilitatea procesului-verbal de contraventie, desi acesta a fost in prealabil anulat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, pronuntata tot de Tribunalul Timis.
Curtea a reamintit ca dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 din Conventia Europeana trebuie sa fie interpretat in lumina preambulului Conventiei, care defineste suprematia legii ca parte a patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale suprematiei dreptului este principiul securitatii juridice, care prevede, printre altele, ca solutia data in mod definitiv unui litigiu de o instanta judecatoreasca, nu mai poate fi repusa in discutie (Brumarescu vs. Romania nr. 28342/95 si Kehaya si Altii vs. Bulgaria, nr. 47797/99 si nr. 68698/01). In virtutea acestui principiu nici una dintre parti nu este abilitata sa solicite supervizarea unei hotarari definitive si executorii, doar in scopul obtinerii unei reexaminari a cauzei si a unei noi decizii despre acelasi subiect. Curtea a mai aratat ca nu se pot face derogari de la acest principiu decat daca exista motive temeinice.
Totodata, Curtea a invederat ca, in mod repetat a constatat incalcarea Articolului 6 din Conventie atunci cand, pe calea unei proceduri extraordinare de atac, au fost anulate, fara motive temeinice si convingatoare, hotarari definitive pronuntate de instantele judecatoresti (a se vedea, printre altele, cauza Brumarescu si cauza Riabykh).
De asemenea, Curtea a statuat ca, si in absenta anularii unei hotarari judecatoresti, repunerea in discutie a solutiei pronuntata printr-o hotarare definitiva, in cadrul unei alte proceduri judiciare, reprezinta o incalcare a Articolului 6 din Conventie, intrucat o astfel de rejudecare face iluzoriu dreptul la o instanta si incalca principiul securitatii juridice (Kehaya si altii; Gok si altii vs. Turcia, nr 71867/ 01, 71869/01, 73319/01 si 74858/01, si Esertas vs. Lituania, nr 50208/06).
In prezenta cauza, Curtea a retinut ca, in procedura contencioasa initiata de M.A., Tribunalul Timis, dupa ce a evaluat probele prezentate si discutate de parti, a pronuntat hotararea judecatoreasca definitiva si irevocabila din data de 8 iunie 2003, prin care a constatat ca fapta contraventionala mentionata in procesul-verbal din 4 octombrie 2002 nu a fost comisa de catre M. A. si, in consecinta, a anulat procesul-verbal de contraventie, in ceea ce priveste amenda contraventionala. Cu toate acestea, in cea de-a doua procedura contencioasa, referitoare la restituirea autoturismului, aceeasi instanta de judecata, Tribunalul Timis, fiind formata din acelasi complet de judecatori, ca si in prima procedura, a revenit asupra deciziei pronuntate anterior, astfel ca, prin hotararea definitiva din data de 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timis a considerat ca fapta contraventionala a fost comisa de M.A.
Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene, Instanta de la Strasbourg a aratat ca aceasta nu are sarcina de a se substitui instantelor nationale. In particular, Instanta Europeana a aratat ca nu are competenta de a cunoaste erorile de fapt sau de drept pretins a fi comise de o instanta interna, sau de a substitui propria judecata la cea a instantelor nationale, cu exceptia cazului in care acele erori de fapt sau de drept echivaleaza cu o incalcare a drepturilor si libertatile garantate de Conventie (García Ruiz vs. Spania [GC], nr. 30544/96).
Analizand cauza, Curtea a acceptat argumentul Guvernului Roman, potrivit caruia, in prezenta cauza nu a existat o identitate a partilor sau a obiectului celor doua proceduri interne, contrar cerintelor impuse de articolul 1201 din Vechiul Cod civil, potrivit caruia pentru existenta exceptiei de autoritate de lucru judecat trebuie sa existe o tripla identitate: a partilor, a obiectului si a cauzei celor doua proceduri interne.
Cu toate acestea, Curtea nu a putut ignora faptul ca cele doua proceduri interne se refereau la aceleasi imprejurari de fapt, care au fost decisive in solutionarea litigiului.
Astfel, Curtea a retinut ca, in hotararea pronuntata la data de 20 noiembrie 2003, Tribunalul Timis a revenit asupra concluziei din prima procedura, cand a stabilit ca M.A. nu a comis contraventia de trecere a frontierei cu un autoturism fara plata taxelor vamale, si a efectuat o noua evaluare a acelorasi chestiuni deja discutate in timpul procedurii initiale, chiar in lipsa unor noi dovezi care sa justifice o astfel de schimbare.
Prin urmare, Instanta de la Strasbourg a constatat ca, in prezenta cauza, in absenta unui motiv intemeiat, Tribunalul Timis a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice. Asadar, Curtea a concluzionat ca dreptul reclamantului la un proces echitabil, in sensul Articolului 6 § 1 din Conventia Europeana, a fost incalcat.
Avand in vedere aspectele de mai sus, Curtea a considerat ca nu este necesar sa examineze separat plangerea reclamantului, referitoare la solutia inechitabila pronuntata in cauza si impartialitatea instantelor judecatoresti, in considerarea faptului ca, sunt aspecte ce tin de dreptul la un proces echitabil in sensul Articolului 6 § 1 din Conventie, pe care Instanta de la Strasbourg a constatat deja ca a fost incalcat in prezenta cauza.
Concluzionand, prin Decizia din data de 16 aprilie 2013, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca, in speta a existat o incalcare a Articolului 6 paragraful 1 din Conventia Europeana (dreptul la un proces echitabil) si a obligat Statul Roman sa ii plateasca reclamantului suma de 3.000 euro cu titlu de daune morale si 3.000 euro, cheltuieli de judecata.
In ceea ce priveste daunele materiale, Instanta de la Strasbourg a aratat ca, solutia cea mai potrivita pentru ca reclamantul sa isi recupereze prejudiciul material, este sa formuleze o actiune intemeiata pe articolul 509 alin. 1 pct. 10 din Noul Cod de Procedura Civila, in considerarea faptului ca, procedura interna permite revizuirea procesului, in cazul in care Instanta de la Strasbourg constata ca a fost incalcat Articolului 6 § 1 din Conventia Europeana.
Angela Rauta 
gabriel teodorescu