Jucarii de ieri si de azi

Eu pot sa numar pe degetele de la maini jucariile pe care le-am avut cand eram mica!

Aveam calul de plastic, galben cu rotite, pe care, cat am fost mai mititica, am tot incercat sa-l calaresc si mereu am facut bube in genunchi dupa partidele de echitatie, iar cand am mai crescut l-am legat cu ata si l-am tot tarat dupa mine peste tot. Era un fel de pet.

Am avut si pet, ca am crescut la curte si puteam sa am jucarii din astea cate aveam eu chef. Cel mai drag mi-a fost un pisoi tarcat si plin de purici pe care l-am capatat de la un vecin. L-am botezat Martonica. A murit plin de paraziti la cateva luni sau, cel putin, asa mi-a zis mama in speranta ca frica mea patologica de orice viermus ma va face sa nu mai pun mana pe vreun animal. N-am suferit, deja ma legasem sentimental de o gaina (deci eu am lansat trendul, nu Iulia Albu!) pe care am botezat-o Bufnita.

Bufnita, datorita simpatiei pe care i-o purtam, a fentat ciorba vreo patru-cinci ani, dar inevitabilul s-a produs intr-o iarna, fara sa stiu. Am aflat abia in primavara ca Bufnita, cu toata dragostea mea pentru ea, mi-a ajuns in stomac.

Am avut papusa negresa mica, de care am fost tare dezamagita. Capul era singura piesa detasabila si asta ma enerva la culme. N-am avut multe papusi, ai mei preferau sa nu dea banii pe asa ceva pentru ca, imediat ce le primeam, le dezbracam, le scoteam mainile, picioarele si capul si incepeam sa fac vrum-vrum si sa le tarasc pe jos. Am avut numai doua si doar trunchiurile au rezistat peste ani.

Am avut basculanta mare si rosie care inca mai exista la bunica mea. Ba chiar o foloseste, a transformat-o in lada in care tine usturoiul.

Am avut tricicleta portocalie cu cadru metalic de care, mai tarziu, am legat calul si de care m-am plictisit foarte repede pentru ca nu mi se parea asa interesanta ca o bicicleta, de exemplu.

Am mai avut lopetele, greble si galetuse pentru nisip cu care imi ajutam parintii in gradina (un fel de a spune, caci in realitate numai pagube le-am facut). Si cam atat.

A, si am mai avut o plastilina care mirosea dubios si se facea firimituri mici cand o modelam, dar dupa ce se incalzea putin devenea mai maleabila.

Jucarii pe care nu le-am avut, jucarii pe care le-am fabricat

Mai exista papusa-bebelus in marime naturala, dupa care toate fetitele erau innebunite, dar pe care eu n-am avut-o.

Mai era si un kit cu ustensile de bucatarie pe care l-am vazut la verisoara din Capitala si pe care, evident, nu l-am avut. Nici nu ii intelegeam rostul, din moment ce puteai incropi oricand o bucatarie din cutii de conserva, cutii de bomboane cip si orice altceva mai puteai sustrage din casa.

Era sa uit de “Nu te supara, frate!” si de tintarul cu boabe de fasole cu care ne ocupam timpul in zilele de iarna in care viscolul ne tinea in casa.

Ne mai jucam cu frunze, fulgi si boabe de fasole pe care le lipeam pe hartii ca sa-i facem mamei felicitari. Ah, si lipiciul acela delicios cu lingurita aia mica… Mai tineti minte Pelicanolul? (Daca nu stii gustul lipiciului, fie esti prea tanara, fie nu stii ce e bun!)

Acestea au fost jucariile copilariei mele si pe multe dintre ele nici nu le-am avut. Nu existau papusi Mihaela sau Sandy Bell asa cum exista acum tren Thomas, papusoi Spiderman, Batman si alte inventii pe care tocmai le-am pus in cutia goala de la aerul conditionat, o parte, si in cosul de jucarii, o alta parte.

Of, sunt obosita de strans jucarii si de tinut discursuri copilului ca sa si le stranga singur. Si eu, daca as fi in locul lui, cand as vedea atatea jucarii intinse prin toata casa, as fi ingrozita de gandul ca trebuie sa le iau pe fiecare sa le pun in cutie. Nu stiu ce m-as fi facut daca pe vremea mea as fi avut trei tipuri de trenulete Thomas, cu tot cu sine, gari, tuneluri, trei trenuri din lemn si nenumarate din plastic (nu cred ca mai exista pe piata tren pe care sa nu il avem), cam toata colectia Tomica (in afara de service si pizzerie), flipper, o galeata de cuburi, muuulte masini si masinute, piste pentru ele, arcuri si sageti, pusti, pistoale, chitara, avioane, avionase si elicoptere, cartonase cu litere, cartonase cu avioane, cartonase cu cifre…

Uitasem de mingi, mingiute, bile si bilute. Si sa nu uitam de cutia plina cu piese de Lego, mici si enervante.

Ce viata chinuita au copiii din ziua de azi!

Material aparut initial pe totuldespremame.ro. Puteti citi AICI articolul original.