Cum iti protejezi firma, cand partenerii tai de afaceri devin insolvabili? Cateva solutii practice ca sa nu fii pagubit

Articol scris de Raluca Mihai – Managing Associate si Mihaela Amzuloiu - Associate

Astfel, in vederea asigurarii unei protectii si a unei securitati eficiente a creantelor creditorilor asupra debitorilor acestora, este important si devine extrem de necesar si obligatoriu pentru creditorul contractual sa nu intre in relatia contractuala cu debitorul sau pana nu intreprinde un minim due diligence al activitatii economice si financiare a companiei debitoare. Due diligence-ul va consta in verificari detaliate din punct de vedere statutar si financiar ale situatiei curente, si chiar ale istoricului societatii debitoare la diverse institutii ale statului, precum Registrul Comertului, Ministerul Finantelor, Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, dar si verificarea prin portalul online al instantelor de judecata a litigiilor in curs de solutionare in care este implicata societatea ca reclamant sau parat. Creditorul va urmari ca societatea debitoare sa fie in stare de functionare, nu sub incidenta Legii 85/2006 privind insolventa sau sa aiba activitatea suspendata, sa aiba administratori/reprezentanti cu mandat valabil, sa nu fie implicata ca parat in numeroase actiuni in pretentii, ordonante de plata sau actiuni de executare silita initiate de alti creditori.

Aceste etape din perioada pre-contractuala sunt esentiale pentru creditor. Cu acest minim due diligence va fi in masura sa aprecieze daca partenerul sau contractual este de incredere, un bun platnic si isi respecta obligatiile asumate.

Cea mai importanta masura care trebuie adoptata de catre creditor este insa sa isi asigure garantii care sa-l protejeze impotriva incapacitatii de plata efectiva a debitorului si care sa ii confere o pozitie privilegiata in procedura insolventei acestuia.

Ce nu trebuie sa faca creditorul si la ce trebuie sa fie atent

Daca etapa de verificare pre-contractuala (de due diligence) a debitorului este destul de importanta, dupa cum detaliam mai sus, etapa de constituire a unor garantii pentru creditor la momentul semnarii contractului devine absolut necesara pentru a-l asigura pe creditor ca isi va recupera creanta.

Garantia indeplineste si acopera rolul de (pre)asigurare impotriva insolvabilitatii debitorului, in scopul atenuarii sau rolul eliminarii riscului pierderii care decurge pentru creditor din insolvabilitatea debitorului, fiind o masura de asigurare a executarii obligatiei de plata.

Desi fila cec nu este mijloc de garantare a unei creante, fiind folosit foarte des ca mijloc de plata in relatiile comerciale, vom puncta mai jos cateva aspecte importante de care creditorul trebuie sa tina cont cand accepta plata prin file cec.

Cecul – instrument de plata

Profesionistii aleg de multe ori in practica sa foloseasca fila cec ca mijloc de plata a contravalorii bunurilor, lucrarilor si serviciilor achizitionate sau receptionate. Desi aparent pare un mijloc de plata sigur – posesorul (beneficiarul) filei cec urmand doar sa o prezinte la banca si sa incaseze suma inscrisa pe respectiva fila –, in practica pot aparea numeroase probleme care il impiedica pe creditor sa isi recupereze creanta la timp sau chiar deloc.

De regula, intalnim folosirea filelor cec ca mijloace de plata in cazul contractelor de vanzare-cumparare cu plata pretului in rate. Folosirea in sine nu este problematica, insa practica profesionistilor creditori de a primi de la bun inceput toate filele cec cu data ulterioara aplicata sau nedatate, urmand sa le incaseze pe fiecare din acestea la scadenta ratei, a generat probleme serioase pentru acestia in a-si recupera creanta. Important de mentionat este ca fila cec nu are data scadenta, ci doar data emiterii, ideal fiind ca posesorul beneficiar sa il incaseze in termen de maximum 15 zile de la acea data a emiterii, pentru a nu-si pierde dreptul de regres impotriva garantilor si girantilor.

Acceptarea unei file cec cu o data subsecventa (peste 2, 3, 5 luni sau chiar 1 an) sau a unei file cec fara data (conventia dintre emitentul filei cec si beneficiarul acesteia fiind sa dateze fila cec cu data scadentei chiar la momentul scadentei) genereaza urmatoarele riscuri pentru beneficiarul filei cec:

• este posibil ca pana la momentul in care se ajunge la data emiterii cecului, ce reprezinta data scadentei datoriei, emitentul cecului sa nu mai aiba disponibil in cont, cecul urmand a fi refuzat la plata pentru acest motiv; sau
• emitentul cecului sa isi schimbe semnatura reprezentantilor legali in banca de unde ar trebui tras disponibilul pentru plata, astfel incat semnatura (semnaturile) de pe cec sa nu mai corespunda cu cele din banca, care bineinteles ca nu va accepta cecul la plata; sau
• debitorul sa emita, in perioada de la incheierea contractului si pana la o scadenta mai indepartata a platii pretului, mai multe file cec fara acoperire, care sunt respinse din lipsa de disponibil si atrag includerea emitentului in Centrala Incidentelor de Plati si retragerea filelor cec din circulatie. In acest ultim caz, au existat numeroase decizii ale instantelor judecatoresti care, in aplicarea dispozitiilor vechiului Cod de Procedura Civila, au refuzat investirea cu formula executorie a filelor cec refuzate la plata care au fost retrase din circulatie si a caror semnatura nu apartinea reprezentantilor legali ai emitentului, impiedicand creditorul (beneficiarul filei cec) sa isi recupereze creanta pe calea executarii silite.

Astfel, nu recomandam sub nicio forma increderea oarba in partenerul de afaceri si primirea unor file cec care au aplicata o data ulterioara sau sunt nedatate si urmeaza a fi incasate la scadentele agreate prin termenii si conditiile contractuale.

Un creditor diligent va primi numai file cec cu data curenta pe care le va incasa imediat, evitand in consecinta interventia oricareia sau tuturor consecintelor negative mai-sus mentionate. In cazul bunurilor vandute, transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora catre cumparator trebuie sa se realizeze, conform termenilor contractuali, doar la momentul in care vanzatorul incaseaza pretul (in cazul nostru prin incasarea filei cec oferita de cumparator).

Biletul la ordin – mijloc de garantare, dar si de plata

Desi in principal biletul la ordin este folosit ca mijloc de garantare a creantelor de natura comerciala pe care le are un profesionist, intalnim dese situatii in practica in care biletul la ordin este folosit si ca mijloc de plata. Biletul la ordin reprezinta de fapt un titlu de credit, sub semnatura privata, creat de emitent in calitate de debitor, prin care se obliga sa plateasca o suma de bani fixata, la un anumit termen sau la prezentare unei alte persoane (beneficiar) care are calitatea de creditor. Daca cecul nu are scadenta, ci doar data emiterii, biletul la ordin in schimb are data scadenta si nu poate fi valorificat inainte de aceasta data.

Ca si in cazul filelor cec, pentru a beneficia din plin de efectele pozitive ale acestui mijloc de garantare si plata, nu este recomandabil pentru creditori sa accepte bilete la ordin cu scadente foarte indepartate decat cel mult ca garantie, in caz contrar riscul fiind tot acela de lipsa de disponibil sau schimbarea semnaturilor reprezentantilor legali.

Atat cecul, cat si biletul la ordin sunt titluri executorii si, refuzate fiind la plata din lipsa de disponibil, in baza acestora poate fi demarata procedura executarii silite impotriva debitorului rau-platnic.

O masura de siguranta suplimentara consta in solicitarea de bilete la ordin avalizate (deci garantate) de chiar administratorul societatii debitoare. In caz de punere in executare a biletului la ordin refuzat la plata, creditorul se va intoarce si impotriva administratorului, care va raspunde cu bunurile proprii pentru datorie.

Contul escrow – mijloc de garantare a creantei creditorului

Constituirea unui cont de depozit escrow reprezinta un mijloc foarte sigur de garantare a unei creante/obligatii, insa nu se utilizeaza atat de des in practica pentru ca presupune costuri mai ridicate pentru constituire si mentinere pentru debitor.

Depozitul escrow are ca destinatie blocarea unor sume de bani intr-un cont deschis temporar la o banca pana la incheierea unui contract (sau antecontract) sau indeplinirea unor conditii specificate intr-un angajament scris incheiat intre parti, reprezentand o garantie a utilizarii sumelor depozitate exclusiv pentru destinatia stabilita de parti, avand astfel rolul de a asigura realizarea obiectivelor stipulate in respectivul angajament, oferind mai multa siguranta fondurilor pana la indeplinirea conditiilor stipulate in contract.

Ca un exemplu edificator, cumparatorul care doreste achizitionarea unui imobil nefinalizat, poate propune vanzatorului ca sumele reprezentand avans din pretul datorat sa fie depozitate intr-un cont escrow, urmand ca eliberarea acestora catre vanzator sa se efectueze pe masura executarii etapelor de lucrari ale constructiei, in baza documentelor justificative prezentate de catre vanzator bancii la care a fost deschis contul escrow.

Ipoteca mobiliara si imobiliara / Gajul cu deposedare

Noul Cod Civil reglementeaza urmatoarele tipuri de garantii reale si privilegii: privilegiile speciale, ipoteca imobiliara, ipoteca mobiliara (inclusiv asupra conturilor si asupra creantelor), gajul (sub forma unei garantii reale cu deposedare), precum si dreptul de retentie (sub forma unei garantii reale imperfecte).

Cel mai des folosite sunt ipoteca mobiliara (fostul gaj asupra bunurilor mobile, notiunea de gaj fiind folosita in prezent doar pentru a defini garantiile reale mobiliare cu deposedare) si ipoteca imobiliara.

Foarte important in cazul ipotecii este ca aceasta se mentine asupra bunurilor grevate, indiferent catre cine sunt acestea transferate. Creditorul ipotecar are dreptul sa isi satisfaca creanta, desigur in conditiile impuse de lege, inaintea creditorilor chirografari (care nu au creante garantate), dar si inaintea creditorilor de rang inferior. Pentru a fi opozabila tertilor, ipoteca trebuie inscrisa neaparat in registrele de publicitate imobiliara.

In ceea ce priveste ipoteca mobiliara, obiect al acesteia il pot constitui creante banesti nascute din contractul de vanzare, contractul de locatiune, contractul de asigurare, creante nascute din titluri nominative, conturi bancare, actiuni si parti sociale, drepturi de proprietate intelectuala, orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.

In cazul constituirii ipotecilor asupra bunurilor imobiliare, creditorul trebuie sa se asigure ca bunul ipotecat este inscris la Cartea Funciara pe numele proprietarului actual, ca nu exista reclamatii/pretentii cu privire la acesta din partea unor terti, si ideal ar fi ca bunul folosit drept garantie sa nu mai fi fost ipotecat cu rang superior in favoarea unei alte parti, care ar fi creditor preferential fata de creditorul cu ipoteca cu rang inferior.

Ipoteca mobiliara si imobiliara ii permit creditorului sa execute silit bunurile primite drept garantie, in cazul in care debitorul nu mai plateste. De aceea, pe langa faptul ca trebuie sa se asigure ca sunt respectate conditiile de mai sus, creditorul ipotecar trebuie sa urmareasca respectarea tuturor conditiilor de fond si forma in incheierea contractului de ipoteca (de exemplu: forma autentica obligatorie in cazul ipotecii imobiliare), si sa verifice valoarea de piata a bunului primit in garantie (in special in cazul imobilelor), pentru a se asigura astfel ca este indestulator in acoperirea creantei sale.

Gajul are o sfera restransa de aplicare in reglementarea noului Cod Civil, fapt determinat, in principal, de modul sau de constituire, respectiv remiterea bunului catre creditor sau prin pastrarea acestuia de catre creditor cu consimtamantul debitorului. Gajul poate avea astfel ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile in forma materializata. Detinerea trebuie sa fie publica si neechivoca, fapt ce asigura publicitatea gajului, fara a fi necesara inregistrarea acestuia in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare (AEGRM). Cu toate acestea, recomandam inregistrarea in AEGRM pentru a asigura rangul de prioritate a gajului cu deposedare in fata unor ipoteci mobiliare asupra aceluiasi bun.

Insolventa debitorului – cum se poate proteja creditorul

Creantele garantate in procedura insolventei

Un creditor detine o pozitie de forta in procedura insolventei debitorului sau, daca are o creanta garantata, avand astfel prioritate la distribuirea sumelor obtinute in urma lichidarii bunurilor grevate de garantii. Potrivit prevederilor din Legea nr. 85/2006 privind insolventa, creantele garantate sunt acelea pentru care debitorul, in vederea contractarii obligatiei principale, a constituit si o garantie reala de tipul ipotecii, gajului sau altei garantii reale mobiliare ori drept de retentie de orice fel. In acest sens, va rugam sa aveti in vedere recomandarile din capitolul anterior.

Cu cat este mai privilegiata pozitia creditorului in procedura insolventei debitorului sau, cu atat cresc sansele sale sa isi recupereze total sau partial creanta.

Masuri de preventie adoptate de catre creditor pentru protejarea intereselor sale

Realitatea dovedeste ca sunt situatii, si nu putine, cand debitorii in mod deliberat isi creeaza sau accentueaza starea de insolvabilitate (chiar prin introducerea cererii de declansare a procedurii insolventei la cererea proprie a debitorului), cu scopul de a limita posibilitatea creditorului de a-si executa creanta, aceasta atitudine fiind fara indoiala un act fraudulos si vatamator pentru creditor.

In acest sens, atunci cand se observa intarzieri la plata ori exista un risc de insolvabilitate din partea debitorului, creditorul trebuie sa execute imediat garantiile pe care le are impotriva debitorului si sa demareze procedura de executare silita care, in cazul insolventei debitorului, se va suspenda.

Totodata, foarte important de mentionat este si faptul ca, orice creditor diligent ar trebui sa urmareasca si in acest caz dosarele aflate pe rolul instantelor judecatoresti in care este implicat debitorul in calitate de parat, cum ar fi: executari silite, ordonante de plata, actiuni in pretentii, cereri de declansare a procedurii insolventei, fie introduse de alti creditori, fie de debitor insusi, care incearca sa beneficieze de protectia procedurii de insolventa pentru a-si rezolva problemele financiare, dupa cum mentionam si mai sus.

In cazul in care este declansata procedura insolventei impotriva debitorului, una dintre solutii ar fi aceea sa introduca creditorul o cerere de opozitie la incheierea de deschidere a procedurii insolventei.  In caz de admitere a opozitiei creditorului, judecatorul sindic va revoca prin sentinta, incheierea de deschidere a procedurii insolventei. Cererea de opozitie formulata de catre creditor vizeaza acele situatii in care debitorul, cu rea credinta, introduce o cerere de deschidere a procedurii si, prin aceasta, aduce prejudicii creditorilor, care cunosc situatia economica a debitorului.

In practica insa, este dificil de castigat o astfel de opozitie, fiind greu de dovedit abuzul de drept al debitorului in exercitarea dreptului sau de a deschide procedura insolventei.

Mai exista si posibilitatea, contestata de unele instante, dar admisa de altele, de a formula cerere de interventie in dosarul de insolventa si a solicita declansarea procedurii, cu numirea administratorului judiciar desemnat de catre creditor, creditorul incercand astfel sa aiba garantia ca va avea un administrator judiciar obiectiv, proactiv si interesat sa valorifice bunurile debitorului.

Putem concluziona ca nu exista garantii 100% ca relatiile comerciale se vor desfasura fara probleme, insa cu o atitudine proactiva, diligenta si prin constituirea de garantii indestulatoare pentru acoperirea creantelor, creditorul, profesionist intr-o relatie comerciala, isi va creste semnificativ sansele sa evite actiuni costisitoare si de lunga durata pentru recuperarea creantelor sale.

Sursa imaginii care ilustreaza acest articol.