Norma metodologica din 22/01/2004 de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 112 din 06/02/2004
Codul fiscal:
TITLUL II
Impozitul pe profit
CAPITOLUL I
Dispoziþii generale
Contribuabili
Art. 13. - Sunt obligate la plata impozitului pe profit, conform prezentului
titlu, urmãtoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române;
Norme metodologice:
1. Fac parte din aceastã categorie companiile naþionale, societãþile naþionale,
regiile autonome, indiferent de subordonare, societãþile comerciale, indiferent
de forma juridicã de organizare ºi de forma de proprietate, inclusiv cele cu
participare cu capital strãin sau cu capital integral strãin, societãþile
agricole ºi alte forme de asociere agricolã cu personalitate juridicã,
organizaþiile cooperatiste, instituþiile financiare ºi instituþiile de credit,
fundaþiile, asociaþiile, organizaþiile, precum ºi orice altã entitate care are
statutul legal de persoanã juridicã constituitã potrivit legislaþiei române.
2. În cazul persoanelor juridice române care deþin participaþii în capitalul
altor societãþi comerciale ºi care întocmesc situaþii financiare consolidate,
calculul ºi plata impozitului pe profit se fac la nivelul fiecãrei persoane
juridice din grup.
Codul fiscal:
b) persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România;
Norme metodologice:
3. Persoanele juridice strãine, cum sunt: companiile, fundaþiile, asociaþiile,
organizaþiile ºi orice entitãþi similare, înfiinþate ºi organizate în
conformitate cu legislaþia unei alte þãri, devin subiect al impunerii atunci
când îºi desfãºoarã activitatea, integral sau parþial, prin intermediul unui
sediu permanent în România, aºa cum este definit acesta în Codul fiscal, de la
începutul activitãþii sediului.
Codul fiscal:
Scutiri
Art. 15. - (1) Sunt scutiþi de la plata impozitului pe profit urmãtorii
contribuabili: [...]
d) fundaþiile române constituite ca urmare a unui legat;
Norme metodologice:
4. Fundaþia constituitã ca urmare a unui legat, în conformitate cu Ordonanþa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaþii ºi fundaþii, cu modificãrile ºi
completãrile ulterioare, este subiectul de drept înfiinþat de una sau mai multe
persoane, care, pe baza unui act juridic pentru cauzã de moarte, constituie un
patrimoniu afectat în mod permanent ºi irevocabil realizãrii unui scop de
interes general sau, dupã caz, comunitar.
Codul fiscal:
e) cultele religioase, pentru veniturile obþinute din activitãþi economice care
sunt utilizate pentru susþinerea activitãþilor cu scop caritabil;
Norme metodologice:
5. Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit cultele religioase pentru
profitul impozabil corespunzãtor veniturilor obþinute din activitãþi economice,
altele decât cele menþionate la Art. 15 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, în
situaþia în care sumele respective sunt utilizate în anul curent pentru
susþinerea activitãþilor cu scop caritabil, cum ar fi: ajutorarea persoanelor
aflate în dificultãþi materiale, a oamenilor fãrã adãpost, a centrelor de
îngrijire a copiilor ºi bãtrânilor etc. Justificarea utilizãrii veniturilor
pentru susþinerea activitãþilor cu scop caritabil se realizeazã în baza
documentelor care atestã efectuarea cheltuielilor respective.
Codul fiscal:
f) cultele religioase, pentru veniturile obþinute din producerea ºi
valorificarea obiectelor ºi produselor necesare activitãþii de cult, potrivit
legii, ºi pentru veniturile obþinute din chirii, cu condiþia ca sumele
respective sã fie utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, pentru
întreþinerea ºi funcþionarea unitãþilor de cult, pentru lucrãrile de
construcþie, de reparaþie ºi de consolidare a lãcaºurilor de cult ºi a
clãdirilor ecleziastice, pentru învãþãmânt ºi pentru acþiuni specifice cultelor
religioase, inclusiv veniturile din despãgubiri sub formã bãneascã, obþinute ca
urmare a mãsurilor reparatorii prevãzute de legile privind reconstituirea
dreptului de proprietate;
g) instituþiile de învãþãmânt particular acreditate, precum ºi cele autorizate,
pentru veniturile utilizate, în anul curent sau în anii urmãtori, potrivit Legii
învãþãmântului nr. 84/1995, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile
ulterioare ºi Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 174/2001 privind unele
mãsuri pentru îmbunãtãþirea finanþãrii învãþãmântului superior, cu modificãrile
ulterioare;
Norme metodologice:
6. Veniturile obþinute din activitãþi economice de cãtre contribuabilii
prevãzuþi la Art. 15 alin. (1) lit. e), f) ºi g) din Codul fiscal ºi care sunt
utilizate în alte scopuri decât cele expres menþionate la literele respective se
supun impozitãrii cu cota prevãzutã la Art. 17 alin. (1) din Codul fiscal. În
vederea stabilirii bazei impozabile, din veniturile obþinute se scad
cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestor venituri.
Codul fiscal:
(2) Organizaþiile nonprofit, organizaþiile sindicale ºi organizaþiile patronale
sunt scutite de la plata impozitului pe profit pentru urmãtoarele tipuri de
venituri: [...]
k) veniturile obþinute din reclamã ºi publicitate, realizate de organizaþiile
nonprofit de utilitate publicã, potrivit legilor de organizare ºi funcþionare,
din domeniul culturii, cercetãrii ºtiinþifice, învãþãmântului, sportului,
sãnãtãþii, precum ºi de camerele de comerþ ºi industrie, organizaþiile sindicale
ºi organizaþiile patronale.
Norme metodologice:
7. Sunt venituri neimpozabile din reclamã ºi publicitate veniturile obþinute din
închirieri de spaþii publicitare pe: clãdiri, terenuri, tricouri, cãrþi,
reviste, ziare etc. Nu se includ în veniturile descrise anterior veniturile
obþinute din prestãri de servicii de intermediere în reclamã ºi publicitate.
Codul fiscal:
(3) Organizaþiile nonprofit, organizaþiile sindicale ºi organizaþiile patronale
sunt scutite de la plata impozitului pe profit ºi pentru veniturile din
activitãþi economice realizate pânã la nivelul echivalentului în lei a 15.000
euro, într-un an fiscal, dar nu mai mult de 10% din veniturile totale scutite de
la plata impozitului pe profit, prevãzute la alin. (2). Organizaþiile prevãzute
în prezentul alineat datoreazã impozit pe profit pentru partea din profitul
impozabil ce corespunde veniturilor, altele decât cele prevãzute la alin. (2)
sau în prezentul alineat, impozit calculat prin aplicarea cotei prevãzute la
Art. 17 alin. (1) sau Art. 18, dupã caz.
Norme metodologice:
8. Organizaþiile nonprofit care obþin venituri, altele decât cele menþionate la
Art. 15 alin. (2) din Codul fiscal, ºi depãºesc limita prevãzutã la alin. (3)
plãtesc impozit pentru profitul corespunzãtor acestora. Determinarea profitului
impozabil se face în conformitate cu prevederile de la cap. II, titlul II din
Codul fiscal. În acest sens se vor avea în vedere urmãtoarele:
a) stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (2) din Codul
fiscal;
b) determinarea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (3) din
Codul fiscal, prin parcurgerea urmãtorilor paºi:
- calculul echivalentului în lei a 15.000 euro prin utilizarea cursului mediu de
schimb valutar EUR/ROL comunicat de Banca Naþionalã a României pentru anul
fiscal respectiv;
- calculul valorii procentului de 10% din veniturile prevãzute la lit. a);
- stabilirea veniturilor neimpozabile prevãzute la Art. 15 alin. (3) din Codul
fiscal ca fiind valoarea cea mai micã dintre sumele stabilite conform
precizãrilor anterioare;
c) stabilirea veniturilor neimpozabile prin adunarea sumelor de la lit. a) ºi
b);
d) determinarea veniturilor impozabile prin scãderea din totalul veniturilor a
celor de la lit. c);
e) calculul profitului impozabil corespunzãtor veniturilor impozabile de la lit.
d), avându-se în vedere urmãtoarele:
(i) stabilirea cheltuielilor efectuate în scopul realizãrii veniturilor
impozabile de la lit. d). Este necesarã utilizarea de cãtre contribuabil a unor
chei corespunzãtoare de repartizare a cheltuielilor comune;
(ii) stabilirea valorii deductibile a cheltuielilor determinate conform
regulilor de la pct. (i), luându-se în considerare prevederile Art. 21 din Codul
fiscal;
(iii) stabilirea profitului impozabil ca diferenþã între veniturile impozabile
de la lit. d) ºi cheltuielile deductibile stabilite la pct. (ii);
f) calculul impozitului pe profit prin aplicarea cotei prevãzute la Art. 17
alin. (1) sau la Art. 18 din Codul fiscal, dupã caz, asupra profitului impozabil
stabilit la lit. e).
Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 16. - (1) Anul fiscal este anul calendaristic.
(2) Când un contribuabil se înfiinþeazã sau înceteazã sã mai existe în cursul
unui an fiscal, perioada impozabilã este perioada din anul calendaristic pentru
care contribuabilul a existat.
Norme metodologice:
9. În cazul înfiinþãrii unui contribuabil într-un an fiscal perioada impozabilã
începe:
a) de la data înregistrãrii acestuia la registrul comerþului, dacã are aceastã
obligaþie;
b) de la data înregistrãrii în registrul þinut de instanþele judecãtoreºti
competente, dacã are aceastã obligaþie;
c) de la data încheierii sau, dupã caz, a punerii în aplicare a contractelor de
asociere, în cazul asocierilor care nu dau naºtere unei noi persoane juridice.
10. Perioada impozabilã se încheie, în cazul divizãrilor sau fuziunilor care au
ca efect juridic încetarea existenþei persoanelor juridice supuse acestor
operaþiuni, la urmãtoarele date:
a) în cazul constituirii uneia sau mai multor societãþi noi, la data
înregistrãrii în registrul comerþului a noii societãþi sau a ultimei dintre ele;
b) în celelalte cazuri, la data înscrierii în registrul comerþului a menþiunii
privind majorarea capitalului social al societãþii absorbante.
În cazul lichidãrii unui contribuabil într-un an fiscal, perioada impozabilã
înceteazã o datã cu data radierii din registrul unde a fost înregistratã
înfiinþarea acestuia.
Codul fiscal:
Impozit minim pentru baruri de noapte, cluburi de noapte, discoteci, cazinouri
ºi pariuri sportive
Art. 18. - Contribuabilii care desfãºoarã activitãþi de natura barurilor de
noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive
ºi la care impozitul pe profit datorat pentru activitãþile prevãzute în acest
articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligaþi la plata
unui impozit de 5% aplicat acestor venituri realizate.
Norme metodologice:
11. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 18 din Codul fiscal contribuabilii
care desfãºoarã activitãþi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte,
discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, încadraþi potrivit
dispoziþiilor legale în vigoare; aceºtia trebuie sã organizeze ºi sã conducã
evidenþa contabilã pentru a se cunoaºte veniturile ºi cheltuielile
corespunzãtoare acestor activitãþi. La determinarea profitului aferent acestor
activitãþi se iau în calcul ºi cheltuielile de conducere ºi administrare ºi alte
cheltuieli comune ale contribuabilului, proporþional cu veniturile obþinute din
aceste activitãþi. În cazul în care impozitul pe profitul datorat este mai mic
decât 5% din veniturile obþinute din aceste activitãþi, contribuabilul este
obligat la plata unui impozit de 5% din aceste venituri. Acesta se adaugã la
valoarea impozitului pe profit aferent celorlalte activitãþi, impozit calculat
potrivit prevederilor titlului II din Codul fiscal. Veniturile care se iau în
calcul pentru aplicarea cotei de 5% sunt veniturile aferente activitãþilor
respective, înregistrate în conformitate cu reglementãrile contabile.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Calculul profitului impozabil
Reguli generale
Art. 19. - (1) Profitul impozabil se calculeazã ca diferenþã între veniturile
realizate din orice sursã ºi cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de
venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile ºi la
care se adaugã cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se
iau în calcul ºi alte elemente similare veniturilor ºi cheltuielilor potrivit
normelor de aplicare.
Norme metodologice:
12. Veniturile ºi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului
impozabil sunt cele înregistrate în contabilitate potrivit reglementãrilor
contabile date în baza Legii contabilitãþii nr. 82/1991, republicatã, cu
modificãrile ºi completãrile ulterioare, precum ºi orice alte elemente similare
veniturilor ºi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile ºi se
adaugã cheltuielile nedeductibile conform prevederilor Art. 21 din Codul fiscal.
Exemple de elemente similare veniturilor:
- diferenþele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii creanþelor
ºi datoriilor în valutã, înregistrate în evidenþa contabilã în rezultatul
reportat, ca urmare a retratãrii sau transpunerii;
- rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situaþia în care
au fost deductibile din profitul impozabil.
Exemple de elemente similare cheltuielilor:
- diferenþele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluãrii
creanþelor ºi datoriilor în valutã, înregistrate în evidenþa contabilã în
rezultatul reportat, ca urmare a retratãrii sau transpunerii;
- cheltuiala cu valoarea neamortizatã a cheltuielilor de cercetare ºi dezvoltare
ºi a mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistratã
în rezultatul reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilã fiscal pe
perioada rãmasã de amortizat a acestor imobilizãri, respectiv durata iniþialã
stabilitã conform legii, mai puþin perioada pentru care s-a calculat
amortizarea. În mod similar se va proceda ºi în cazul obiectelor de inventar,
baracamentelor ºi amenajãrilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu
ocazia retratãrii situaþiilor financiare anuale.
13. Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corecteazã prin
ajustarea profitului impozabil al perioadei fiscale cãreia îi aparþin. În cazul
în care contribuabilul constatã cã dupã depunerea declaraþiei anuale un element
de venit sau de cheltuialã a fost omis ori a fost înregistrat eronat,
contribuabilul este obligat sã depunã declaraþia rectificativã pentru anul
fiscal respectiv. Dacã în urma efectuãrii acestei corecþii rezultã o sumã
suplimentarã de platã a impozitului pe profit, atunci pentru aceastã sumã se
datoreazã dobânzi ºi penalitãþi de întârziere conform legislaþiei în vigoare.
14. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile
prevãzute de legislaþia în vigoare se aplicã trimestrial, lunar sau potrivit
prezentelor norme metodologice, dupã caz, astfel încât la finele anului acestea
sã se încadreze în prevederile legii.
15. Pentru determinarea profitului impozabil contribuabilii sunt obligaþi sã
întocmeascã un registru de evidenþã fiscalã, într-un singur exemplar, compus din
cel puþin 100 de file, þinut în formã scrisã sau electronicã. Completarea se
face în ordine cronologicã, iar informaþiile înregistrate trebuie sã corespundã
cu operaþiunile fiscale ºi cu datele prezentate în declaraþiile de impunere.
Registrul de evidenþã fiscalã se completeazã în toate situaþiile în care
informaþiile cuprinse în declaraþia fiscalã sunt obþinute în urma unor
prelucrãri ale datelor furnizate din înregistrãrile contabile. Modul de
completare a registrului de evidenþã fiscalã este la latitudinea fiecãrui
contribuabil, în funcþie de specificul activitãþii ºi de necesitãþile proprii
ale acestuia. Acestea se referã la: calculul dobânzilor ºi al diferenþelor de
curs valutar deductibile fiscal, amortizarea fiscalã, reduceri ºi scutiri de
impozit pe profit, evidenþa fiscalã a vânzãrilor cu plata în rate, valoarea
fiscalã în cazul efectuãrii operaþiunilor prevãzute la Art. 27 din Codul fiscal,
alte asemenea operaþiuni.
Codul fiscal:
(3) În cazul contribuabililor care produc bunuri mobile ºi imobile, valorificate
pe baza unui contract cu plata în rate, se poate opta ca veniturile aferente
contractului sã fie luate în calcul la determinarea profitului impozabil, pe
mãsurã ce ratele devin scadente, conform contractului. Cheltuielile
corespunzãtoare acestor venituri sunt deductibile la aceleaºi termene scadente,
proporþional cu valoarea ratei înregistrate în valoarea totalã a contractului.
Opþiunea se exercitã la momentul livrãrii bunurilor ºi este irevocabilã.
Norme metodologice:
16. Opþiunea prevãzutã la Art. 19 alin. (3) din Codul fiscal poate fi exercitatã
numai de contribuabilii care vând cu plata în rate bunuri mobile ºi imobile care
sunt rezultate din producþia proprie ºi se face pentru fiecare contract. Pentru
determinarea profitului impozabil în perioada curentã, ratele scadente în
perioada urmãtoare sunt scoase din baza de impunere, prin intermediul
veniturilor neimpozabile, iar cheltuielile corespunzãtoare acestora, prin
intermediul cheltuielilor nedeductibile. Pentru perioadele urmãtoare în care
veniturile, respectiv cheltuielile aferente contractului de vânzare nu se mai
regãsesc în baza de impunere, datoritã trecerii într-un alt an fiscal,
veniturile sunt impozabile, iar cheltuielile aferente sunt deductibile pe mãsura
scadenþei acestora.
Codul fiscal:
(4) În cazul contribuabililor care desfãºoarã activitãþi de servicii
internaþionale, în baza convenþiilor la care România este parte, veniturile ºi
cheltuielile efectuate în scopul realizãrii acestora sunt luate în calcul la
determinarea profitului impozabil, potrivit unor norme speciale stabilite în
conformitate cu reglementãrile din aceste convenþii.
Norme metodologice:
17. Intrã sub incidenþa acestui alineat contribuabilii care desfãºoarã
activitãþi de servicii internaþionale care aplicã regulile de evidenþã ºi
decontare a veniturilor ºi cheltuielilor stabilite prin regulamente de aplicare
a convenþiilor la care România este parte (de exemplu: serviciile poºtale,
telecomunicaþiile, transporturile internaþionale).
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 20. - Urmãtoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului
impozabil:
a) dividendele primite de la o persoanã juridicã românã. Sunt, de asemenea,
neimpozabile, dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, dividendele
primite de la o persoanã juridicã strãinã, din statele Comunitãþii Europene,
dacã persoana juridicã românã deþine minimum 25% din titlurile de participare la
persoana juridicã strãinã, pe o perioadã neîntreruptã de cel puþin 2 ani, care
se încheie la data plãþii dividendului;
Norme metodologice:
18. Dupã data aderãrii României la Uniunea Europeanã, veniturile realizate de
persoanele juridice române din dividende primite de la o persoanã juridicã
strãinã, din statele Comunitãþii Europene, sunt neimpozabile în condiþiile în
care acestea justificã îndeplinirea celor douã condiþii cumulativ:
- deþinerea a minimum 25% din titlurile de participare la persoana juridicã
strãinã;
- perioada neîntreruptã de cel puþin 2 ani, care se încheie la data plãþii
dividendului.
Justificarea îndeplinirii celor douã condiþii se face pe baza documentelor care
atestã dreptul de proprietate asupra titlurilor de participare deþinute la
persoana juridicã strãinã.
Codul fiscal:
b) diferenþele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate
ca urmare a încorporãrii rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la
persoanele juridice la care se deþin titluri de participare, precum ºi
diferenþele de evaluare a investiþiilor financiare pe termen lung. Acestea sunt
impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, a cesionãrii, a retragerii
titlurilor de participare, precum ºi la data retragerii capitalului social la
persoana juridicã la care se deþin titlurile de participare;
Norme metodologice:
19. În sensul prevederilor Art. 20 lit. b) din Codul fiscal, investiþiile
financiare pe termen lung reprezintã activele care au fost înregistrate ca
imobilizãri financiare, potrivit normelor contabile.
Codul fiscal:
d) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere,
veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat
deducere, precum ºi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;
Norme metodologice:
20. Sunt considerate venituri neimpozabile veniturile prin care se recupereazã
cheltuielile pentru care nu s-a acordat deducere la momentul efectuãrii lor, cum
sunt: rambursãrile de impozit pe profit plãtit în perioadele anterioare,
restituirea unor dobânzi ºi/sau penalitãþi de întârziere, veniturile din
anularea unor provizioane care au fost considerate cheltuieli nedeductibile la
data constituirii lor ºi altele asemenea. Veniturile rezultate din înregistrarea
în evidenþa contabilã a creanþelor privind impozitul pe profit amânat sunt
venituri neimpozabile.
Codul fiscal:
e) veniturile neimpozabile, prevãzute expres în acorduri ºi memorandumuri
aprobate prin acte normative.
Norme metodologice:
21. Contribuabilii pentru care prin acorduri ºi memorandumuri aprobate prin acte
normative s-a prevãzut faptul cã profitul aferent anumitor activitãþi nu este
impozabil sunt obligaþi sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã pentru
determinarea profitului neimpozabil. La determinarea profitului aferent acestor
activitãþi se iau în calcul ºi cheltuielile de conducere ºi administrare ºi alte
cheltuieli comune ale contribuabilului, proporþional cu veniturile obþinute din
acele activitãþi, în situaþia în care evidenþa contabilã nu asigurã informaþia
necesarã identificãrii acestora, dupã caz.
Codul fiscal:
Cheltuieli
Art. 21. - (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate
cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de
venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.
Norme metodologice:
22. Cheltuielile efectuate în scopul realizãrii de venituri impozabile sunt
cheltuielile înregistrate cu realizarea ºi comercializarea bunurilor, prestarea
serviciilor sau executarea lucrãrilor, inclusiv cele reglementate prin acte
normative în vigoare.
23. În sensul Art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt cheltuieli efectuate în
scopul realizãrii de venituri impozabile ºi cheltuielile efectuate cu editarea
publicaþiilor care sunt înregistrate ca retururi în perioada de determinare a
profitului impozabil pe baza documentelor justificative ºi în limita cotelor
prevãzute în contractele de distribuþie, cu condiþia reflectãrii în
contabilitate a veniturilor ºi cheltuielilor potrivit reglementãrilor contabile,
respectiv cheltuielile generate de taxa pe valoarea adãugatã ca urmare a
aplicãrii pro-ratei, în conformitate cu prevederile titlului VI "Taxa pe
valoarea adãugatã" din Codul fiscal, precum ºi în alte situaþii când taxa pe
valoarea adãugatã aferentã unor cheltuieli deductibile este înregistratã în
costuri.
24. Nu sunt deductibile cheltuielile ocazionate de cesionarea cãtre personalul
societãþii a acþiunilor proprii, în limitele stabilite de adunarea generalã a
acþionarilor, nefiind cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri
impozabile.
Codul fiscal:
(2) Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizãrii de venituri ºi: [...]
b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecþia muncii ºi
cheltuielile efectuate pentru prevenirea accidentelor de muncã ºi a bolilor
profesionale;
Norme metodologice:
25. Intrã sub incidenþa acestei prevederi cheltuielile efectuate în acest scop,
în condiþiile în care specificul activitãþii desfãºurate se încadreazã în
domeniile pentru care se impune respectarea normelor de protecþie a muncii,
stabilite conform legislaþiei în materie.
Codul fiscal:
c) cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã,
boli profesionale sau riscuri profesionale;
Norme metodologice:
26. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal
cheltuielile cu primele de asigurare pentru asigurarea de accidente de muncã ºi
boli profesionale, efectuate potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea
pentru accidente de muncã ºi boli profesionale, cu modificãrile ulterioare.
Cheltuielile cu primele de asigurare pentru riscul profesional, efectuate
potrivit legislaþiei specifice, sunt deductibile la calculul profitului
impozabil.
Codul fiscal:
e) cheltuielile de transport ºi cazare în þarã ºi în strãinãtate efectuate de
cãtre salariaþi ºi administratori, în cazul în care contribuabilul realizeazã
profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi;
Norme metodologice:
27. Calitatea de administrator rezultã din actul constitutiv al contribuabilului
sau contractul de administrare.
28. Analiza în vederea acordãrii deductibilitãþii cheltuielilor de transport ºi
cazare în þarã ºi strãinãtate, efectuate de cãtre salariaþi ºi administratori,
se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul
în exerciþiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv
trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizãri periodice. În cazul în
care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul
înregistreazã profit contabil, cheltuielile prevãzute la Art. 21 alin. (2) lit.
e) din Codul fiscal sunt deductibile.
Codul fiscal:
f) contribuþia la rezerva mutualã de garantare a casei centrale a cooperativelor
de credit;
Norme metodologice:
29. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal
cotizaþiile cooperativelor de credit afiliate casei centrale a cooperativelor de
credit pentru constituirea rezervei mutuale de garantare, în conformitate cu
reglementãrile legale.
Codul fiscal:
g) taxele de înscriere, cotizaþiile ºi contribuþiile obligatorii, reglementate
de actele normative în vigoare, precum ºi contribuþiile pentru fondul destinat
negocierii contractului colectiv de muncã;
Norme metodologice:
30. Intrã sub incidenþa prevederilor Art. 21 alin. (2) lit. g) din Codul fiscal
cheltuielile cu taxele de înscriere, cotizaþiile ºi contribuþiile obligatorii,
stabilite prin acte normative, de practicare a unor profesii cum sunt: expert
contabil, contabil autorizat, arhitect, medic, auditor financiar, avocat, notar
ºi altele asemenea. Contribuþiile pentru fondul destinat negocierii contractului
colectiv de muncã sunt cele datorate patronatelor, în conformitate cu
prevederile Legii patronatelor nr. 356/2001.
Codul fiscal:
i) cheltuielile pentru marketing, studiul pieþei, promovarea pe pieþe existente
sau noi, participarea la târguri ºi expoziþii, la misiuni de afaceri, editarea
de materiale informative proprii, în cazul în care contribuabilul realizeazã
profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi, precum ºi în situaþia în
care acesta se aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale,
conform legii;
Norme metodologice:
31. În cazul în care activitãþile de promovare pe pieþe existente sau noi,
participarea la târguri ºi expoziþii, la misiuni de afaceri genereazã cheltuieli
cu bunuri din producþia proprie sau prestarea de servicii, în scopul
popularizãrii firmei, produselor sau serviciilor, acestea sunt deductibile la
determinarea profitului impozabil în baza Art. 21 alin. (2) lit. d) din Codul
fiscal. Celelalte cheltuieli aferente activitãþilor prevãzute la Art. 21 alin.
(2) lit. i) din Codul fiscal nu sunt deductibile în situaþia în care
contribuabilul realizeazã pierdere contabilã din cumularea rezultatului curent
cu cel reportat sau nu se aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii
fiscale, conform Art. 26 din Codul fiscal.
32. Analiza în vederea acordãrii deductibilitãþii cheltuielilor de marketing,
studiul pieþei, promovarea pe pieþe existente sau noi, participarea la târguri
ºi expoziþii, la misiuni de afaceri, editarea de materiale informative proprii
se efectueazã pe baza rezultatului contabil curent, respectiv reportat. Profitul
în exerciþiul curent reprezintã rezultatul contabil cumulat al lunii, respectiv
trimestrului, dupã caz, urmând a se efectua regularizãri periodice. În cazul în
care, prin cumularea rezultatului curent cu cel reportat, contribuabilul
înregistreazã profit contabil, precum ºi în situaþia în care contribuabilul se
aflã înãuntrul perioadei de recuperare a pierderii fiscale, conform legii,
cheltuielile prevãzute la Art. 21 alin. (2) lit. i) din Codul fiscal sunt
deductibile.
Codul fiscal:
(3) Urmãtoarele cheltuieli au deductibilitate limitatã:
a) cheltuielile de protocol în limita unei cote de 2% aplicatã asupra diferenþei
rezultate dintre totalul veniturilor impozabile ºi totalul cheltuielilor
aferente veniturilor impozabile, altele decât cheltuielile de protocol ºi
cheltuielile cu impozitul pe profit;
Norme metodologice:
33. Baza de calcul la care se aplicã cota de 2% o reprezintã diferenþa dintre
totalul veniturilor ºi cheltuielile înregistrate conform reglementãrilor
contabile, la care se efectueazã ajustãrile fiscale. Astfel, din cheltuielile
totale se scad cheltuielile cu impozitul pe profit curent ºi amânat,
cheltuielile de protocol, cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, iar
din totalul veniturilor se scad veniturile neimpozabile.
Codul fiscal:
b) suma cheltuielilor cu indemnizaþia de deplasare acordatã salariaþilor pentru
deplasãri în România ºi în strãinãtate, în limita a de 2,5 ori nivelul legal
stabilit pentru instituþiile publice, în cazul în care contribuabilul realizeazã
profit în exerciþiul curent ºi/sau din anii precedenþi. Cheltuielile de
transport, cazare ºi indemnizaþia acordatã salariaþilor, în cazul
contribuabilului care realizeazã pierdere în exerciþiul curent ºi/sau din anii
precedenþi, sunt limitate la nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice;
Norme metodologice:
34. Cheltuielile de transport, cazare ºi indemnizaþia acordatã salariaþilor sunt
limitate la nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice, în situaþia în
care contribuabilul înregistreazã pierdere contabilã din cumularea rezultatului
contabil curent cu cel reportat.
Codul fiscal:
d) perisabilitãþile, în limitele stabilite de organele de specialitate ale
administraþiei centrale, împreunã cu instituþiile de specialitate, cu avizul
Ministerului Finanþelor Publice;
Norme metodologice:
35. Nu sunt considerate perisabilitãþi pierderile tehnologice care sunt cuprinse
în norma de consum proprie necesarã pentru fabricarea unui produs sau obþinerea
unui serviciu.
Codul fiscal:
l) cheltuielile pentru funcþionarea, întreþinerea ºi repararea locuinþelor de
serviciu situate în localitatea unde se aflã sediul social sau unde societatea
are sedii secundare, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeþelor
construite prevãzute de legea locuinþei, care se majoreazã din punct de vedere
fiscal cu 10%. Diferenþa nedeductibilã trebuie recuperatã de la beneficiari,
respectiv chiriaºi/locatari;
Norme metodologice:
36. În cazul locuinþei de serviciu date în folosinþa unui salariat sau
administrator, cheltuielile pentru funcþionarea, întreþinerea ºi repararea
acesteia sunt deductibile în limita corespunzãtoare raportului dintre suprafaþa
construitã prevãzutã de Legea locuinþei nr. 114/1996, republicatã, cu
modificãrile ulterioare, majoratã cu 10%, ºi totalul suprafeþei construite a
locuinþei de serviciu respective.
Codul fiscal:
m) cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii aferente unui sediu
aflat în locuinþa proprietate personalã a unei persoane fizice, folositã ºi în
scop personal, deductibile în limita corespunzãtoare suprafeþelor puse la
dispoziþia societãþii în baza contractelor încheiate între pãrþi, în acest scop;
Norme metodologice:
37. În cazul în care sediul unui contribuabil se aflã în locuinþa proprietate a
unei persoane fizice, cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii
aferente sediului sunt deductibile în limita determinatã pe baza raportului
dintre suprafaþa pusã la dispoziþie contribuabilului, menþionatã în contractul
încheiat între pãrþi, ºi suprafaþa totalã a locuinþei. Contribuabilul va
justifica cheltuielile de funcþionare, întreþinere ºi reparaþii aferente
sediului cu documente legale, cum sunt contractele încheiate cu furnizorii de
utilitãþi ºi alte documente.
Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele cheltuieli nu sunt deductibile:
a) cheltuielile proprii ale contribuabilului cu impozitul pe profit datorat,
inclusiv cele reprezentând diferenþe din anii precedenþi sau din anul curent,
precum ºi impozitele pe profit sau pe venit plãtite în strãinãtate. Sunt
nedeductibile ºi cheltuielile cu impozitele nereþinute la sursã în numele
persoanelor fizice ºi juridice nerezidente, pentru veniturile realizate din
România;
Norme metodologice:
38. Sunt nedeductibile cheltuielile cu impozitul pe profit, inclusiv cele
reprezentând diferenþe din anii precedenþi sau din anul curent, precum ºi
impozitele plãtite în strãinãtate. Sunt nedeductibile ºi impozitele cu reþinere
la sursã plãtite în numele persoanelor fizice ºi juridice nerezidente pentru
veniturile realizate din România. Cheltuielile cu impozitul pe profit amânat,
înregistrate de contribuabil, sunt nedeductibile.
Codul fiscal:
b) amenzile, confiscãrile, majorãrile de întârziere ºi penalitãþile de
întârziere datorate cãtre autoritãþile române, potrivit prevederilor legale.
Amenzile, penalitãþile sau majorãrile datorate cãtre autoritãþi strãine ori în
cadrul contractelor economice încheiate cu persoane nerezidente în România
ºi/sau autoritãþi strãine sunt cheltuieli nedeductibile, cu excepþia
majorãrilor, al cãror regim este reglementat prin convenþiile de evitare a
dublei impuneri. [...]
Norme metodologice:
39. Prin autoritãþi române se înþelege totalitatea organelor administraþiei
publice centrale ºi locale care urmãresc ºi încaseazã amenzi, majorãri ºi
penalitãþi de întârziere, executã confiscãri, potrivit prevederilor legale.
40. Majorãrile datorate cãtre autoritãþi strãine ori în cadrul contractelor
economice încheiate cu persoane nerezidente în România care, potrivit
convenþiilor de evitare a dublei impuneri, sunt tratate ca dobânzi sunt
cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil în condiþiile prevãzute
de titlul II din Codul fiscal.
Codul fiscal:
c) cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale
constatate lipsã din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au
fost încheiate contracte de asigurare, precum ºi taxa pe valoarea adãugatã
aferentã, dacã aceasta este datoratã potrivit prevederilor titlului VI;
Norme metodologice:
41. Cheltuielile cu bunurile de natura stocurilor constatate lipsã din gestiune
sau degradate ºi neimputabile, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã
caz, pentru care s-au încheiat contracte de asigurare, nu intrã sub incidenþa
prevederilor Art. 21 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal.
42. Cheltuiala cu valoarea neamortizatã a activelor corporale lipsã din gestiune
sau distruse, pentru care nu s-au încheiat contracte de asigurare, nu este
cheltuialã deductibilã fiscal, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã
caz. Cheltuiala cu valoarea neamortizatã a activelor corporale lipsã din
gestiune sau distruse, care excedeazã valorii recuperate în baza contractelor de
asigurare încheiate, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã aferentã, dupã caz, nu
este deductibilã fiscal.
Codul fiscal:
e) cheltuielile fãcute în favoarea acþionarilor sau asociaþilor, altele decât
cele generate de plãþi pentru bunurile livrate sau serviciile prestate
contribuabilului, la preþul de piaþã pentru aceste bunuri sau servicii;
Norme metodologice:
43. Sunt considerate cheltuieli fãcute în favoarea participanþilor urmãtoarele:
a) cheltuielile cu amortizarea, întreþinerea ºi repararea mijloacelor de
transport utilizate de cãtre participanþi, în favoarea acestora;
b) bunurile, mãrfurile ºi serviciile acordate participanþilor, precum ºi
lucrãrile executate în favoarea acestora;
c) cheltuielile cu chiria ºi întreþinerea spaþiilor puse la dispoziþie acestora;
d) alte cheltuieli în favoarea acestora.
Codul fiscal:
f) cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bazã un document
justificativ, potrivit legii, prin care sã se facã dovada efectuãrii operaþiunii
sau intrãrii în gestiune, dupã caz, potrivit normelor;
Norme metodologice:
44. Înregistrãrile în evidenþa contabilã se fac cronologic ºi sistematic, pe
baza înscrisurilor ce dobândesc calitatea de document justificativ care
angajeazã rãspunderea persoanelor care l-au întocmit, conform reglementãrilor
contabile în vigoare.
Codul fiscal:
h) cheltuielile determinate de diferenþele nefavorabile de valoare a titlurilor
de participare la persoanele juridice la care se deþin participaþii, precum ºi
de diferenþele nefavorabile de valoare aferente obligaþiunilor emise pe termen
lung, cu excepþia celor determinate de vânzarea-cesionarea acestora;
Norme metodologice:
45. Cheltuielile reprezentând pierderi de valoare a titlurilor de participare,
ca urmare a reducerii valorii capitalului social la societatea comercialã la
care se deþin titlurile de participare sau ca urmare a modificãrii cotaþiei pe
piaþa bursierã, sunt cheltuieli nedeductibile la calculul profitului impozabil.
46. Nu intrã sub incidenþa acestor prevederi cheltuielile reprezentând valoarea
titlurilor de participare tranzacþionate sau cesionate.
47. În cazul vânzãrii titlurilor de participare, profitul impozabil se determinã
ca diferenþã între valoarea obþinutã în urma vânzãrii ºi valoarea nominalã în
cazul primei vânzãri sau costul de achiziþie ori valoarea fiscalã definitã
potrivit Art. 27 din Codul fiscal, dupã caz. La scoaterea din gestiune a
titlurilor de participare se poate utiliza una dintre metodele folosite pentru
scoaterea din evidenþã a stocurilor.
Codul fiscal:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanþã, asistenþã sau alte
prestãri de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea
prestãrii acestora în scopul desfãºurãrii activitãþii proprii ºi pentru care nu
sunt încheiate contracte;
Norme metodologice:
48. Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanþã,
asistenþã sau alte prestãri de servicii trebuie sã se îndeplineascã cumulativ
urmãtoarele condiþii:
- serviciile trebuie sã fie efectiv prestate, sã fie executate în baza unui
contract care sã cuprindã date referitoare la prestatori, termene de execuþie,
precizarea serviciilor prestate, precum ºi tarifele percepute, respectiv
valoarea totalã a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de aceastã naturã
sã se facã pe întreaga duratã de desfãºurare a contractului sau pe durata
realizãrii obiectului contractului; prestarea efectivã a serviciilor se
justificã prin: situaþii de lucrãri, procese-verbale de recepþie, rapoarte de
lucru, studii de fezabilitate, de piaþã sau orice alte materiale
corespunzãtoare;
- contribuabilul trebuie sã dovedeascã necesitatea efectuãrii cheltuielilor prin
specificul activitãþilor desfãºurate.
49. Pentru servicii de management, consultanþã ºi asistenþã tehnicã prestate de
nerezidenþii afiliaþi contribuabilului, la analiza tranzacþiilor pentru
determinarea deductibilitãþii cheltuielilor trebuie sã se aibã în vedere ºi
principiile din comentariul la articolul 9 privind impunerea întreprinderilor
asociate din Convenþia-model cu privire la impozitele pe venit ºi impozitele pe
capital. Analiza trebuie sã aibã în vedere:
(i) pãrþile implicate;
(ii) natura serviciilor prestate;
(iii) elementele de recunoaºtere a cheltuielilor ºi veniturilor pe baza
documentelor justificative care sã ateste prestarea acestor servicii.
Codul fiscal:
Provizioane ºi rezerve
Art. 22 - (1) Contribuabilul are dreptul la deducerea rezervelor ºi
provizioanelor, numai în conformitate cu prezentul articol, astfel:
a) rezerva legalã este deductibilã în limita unei cote de 5% aplicatã asupra
profitului contabil, înainte de determinarea impozitului pe profit, din care se
scad veniturile neimpozabile ºi se adaugã cheltuielile aferente acestor venituri
neimpozabile, pânã ce aceasta va atinge a cincea parte din capitalul social
subscris ºi vãrsat sau din patrimoniu, dupã caz, potrivit legilor de organizare
ºi funcþionare. În cazul în care aceasta este utilizatã pentru acoperirea
pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, reconstituirea ulterioarã a
rezervei nu mai este deductibilã la calculul profitului impozabil. Prin
excepþie, rezerva constituitã de persoanele juridice care furnizeazã utilitãþi
societãþilor comerciale care se restructureazã, se reorganizeazã sau se
privatizeazã poate fi folositã pentru acoperirea pierderilor de valoare a
pachetului de acþiuni obþinut în urma procedurii de conversie a creanþelor, iar
sumele destinate reconstituirii ulterioare a acesteia sunt deductibile la
calculul profitului impozabil;
Norme metodologice:
50. Cota de 5% reprezentând rezerva prevãzutã la Art. 22 alin. (1) lit. a) din
Codul fiscal se aplicã asupra diferenþei dintre totalul veniturilor, din care se
scad veniturile neimpozabile, ºi totalul cheltuielilor, din care se scad
cheltuielile cu impozitul pe profit curent ºi amânat ºi cheltuielile aferente
veniturilor neimpozabile, înregistrate în contabilitate. Rezerva se calculeazã
cumulat de la începutul anului ºi este deductibilã la calculul profitului
impozabil lunar sau trimestrial, dupã caz. În veniturile neimpozabile care se
scad la determinarea bazei de calcul pentru rezervã sunt incluse veniturile
prevãzute la Art. 20 din Codul fiscal, cu excepþia celor prevãzute la lit. e)
din acelaºi articol. Rezervele astfel constituite se completeazã sau se
diminueazã în funcþie de nivelul profitului contabil din perioada de calcul.
51. În cazul în care aceastã rezervã este utilizatã pentru acoperirea
pierderilor sau este distribuitã sub orice formã, rezerva reconstituitã ulterior
acestei utilizãri în aceeaºi limitã nu mai este deductibilã la calculul
profitului impozabil.
Codul fiscal:
b) provizioanele pentru garanþii de bunã execuþie acordate clienþilor;
Norme metodologice:
52. Provizioanele pentru garanþii de bunã execuþie acordate clienþilor se
constituie trimestrial numai pentru bunurile livrate, lucrãrile executate ºi
serviciile prestate în cursul trimestrului respectiv pentru care se acordã
garanþie în perioadele urmãtoare, la nivelul cotelor prevãzute în contractele
încheiate sau la nivelul procentelor de garantare prevãzut în tariful lucrãrilor
executate ori serviciilor prestate.
Pentru lucrãrile de construcþii care necesitã garanþii de bunã execuþie, conform
prevederilor din contractele încheiate, astfel de provizioane se constituie
trimestrial, în limita cotelor prevãzute în contracte, cu condiþia reflectãrii
integrale la venituri a valorii lucrãrilor executate ºi confirmate de beneficiar
pe baza situaþiilor de lucrãri.
Înregistrarea la venituri a provizioanelor constituite pentru garanþiile de bunã
execuþie se face pe mãsura efectuãrii cheltuielilor cu remedierile sau la
expirarea perioadei de garanþie înscrise în contract.
Aceleaºi prevederi se aplicã ºi în cazul provizioanelor pentru garanþii de bunã
execuþie a contractelor externe, acordate în condiþiile legii producãtorilor ºi
prestatorilor de servicii, în cazul exporturilor complexe, proporþional cu cota
de participare la realizarea acestora, cu condiþia ca acestea sã se regãseascã
distinct în contractele încheiate sau în tariful lucrãrilor executate ºi în
facturile emise.
Prin export complex se înþelege exportul de echipamente, instalaþii sau pãrþi de
instalaþii, separat ori împreunã cu tehnologii, licenþe, know-how, asistenþã
tehnicã, proiectare, construcþii-montaj, lucrãri de punere în funcþiune ºi
recepþie, precum ºi piesele de schimb ºi materialele aferente, definite în
conformitate cu actele normative în vigoare.
Sunt considerate exporturi complexe lucrãrile geologice de proiectare-explorare,
lucrãrile de exploatare pentru zãcãminte minerale, construcþii de reþele
electrice, executarea de foraje de sonde, construcþii de schele, de instalaþii
ºi conducte de transport, de depozitare ºi de distribuire a produselor
petroliere ºi a gazelor naturale, precum ºi realizarea de nave complete, de
obiective în domeniile agriculturii, îmbunãtãþirilor funciare, amenajãrilor
hidrotehnice, silvice, organizarea exploatãrilor forestiere ºi altele asemenea,
definite în conformitate cu actele normative în vigoare.
Codul fiscal:
c) provizioanele constituite în limita unui procent de 20% începând cu data de 1
ianuarie 2004, 25% începând cu data de 1 ianuarie 2005, 30% începând cu data de
1 ianuarie 2006, din valoarea creanþelor asupra clienþilor, înregistrate de
cãtre contribuabili, altele decât cele prevãzute la lit. d), f), g) ºi i), care
îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
1. sunt înregistrate dupã data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neîncasate într-o perioadã ce depãºeºte 270 de zile de la data
scadenþei;
3. nu sunt garantate de altã persoanã;
4. sunt datorate de o persoanã care nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
5. au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.
Norme metodologice:
53. Creanþele asupra clienþilor reprezintã sumele datorate de clienþii interni
ºi externi pentru produse, semifabricate, materiale, mãrfuri etc. vândute,
lucrãri executate ºi servicii prestate, pe bazã de facturi, înregistrate dupã 1
ianuarie 2004 ºi neîncasate într-o perioadã ce depãºeºte 270 de zile de la data
scadenþei.
Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectueazã prin trecerea acestora pe
venituri în cazul încasãrii creanþei, proporþional cu valoarea încasatã sau
înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanþelor în valutã, provizionul este deductibil la nivelul valorii
influenþate cu diferenþele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia
evaluãrii acestora.
Codul fiscal:
e) rezervele constituite de societãþile comerciale bancare sau alte instituþii
de credit autorizate, precum ºi de societãþile de credit ipotecar, potrivit
legilor de organizare ºi funcþionare;
Norme metodologice:
54. Rezervele deductibile din punct de vedere fiscal, inclusiv fondul pentru
riscuri bancare generale, în cazul bãncilor, precum ºi în cazul sucursalelor din
România ale bãncilor, persoane juridice strãine, se calculeazã lunar în cotele
ºi în limitele prevãzute de Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancarã, cu
modificãrile ºi completãrile ulterioare.
Codul fiscal:
g) rezervele legale ºi provizioanele constituite de Banca Naþionalã a României,
în conformitate cu legislaþia în vigoare;
Norme metodologice:
55. Rezervele legale se constituie lunar din profitul Bãncii Naþionale a
României, în cotele ºi în limitele stabilite, conform legii.
Codul fiscal:
h) rezervele tehnice constituite de societãþile de asigurare ºi reasigurare,
potrivit prevederilor legale de organizare ºi funcþionare. Pentru contractele de
asigurare cedate în reasigurare, rezervele se diminueazã astfel încât nivelul
acestora sã acopere partea de risc care rãmâne în sarcina asigurãtorului, dupã
deducerea reasigurãrii;
Norme metodologice:
56. În cazul societãþilor din domeniul asigurãrilor ºi reasigurãrilor sunt
deductibile rezervele tehnice calculate conform prevederilor Legii nr. 32/2000
privind societãþile de asigurare ºi supravegherea asigurãrilor, cu modificãrile
ºi completãrile ulterioare. Conform dispoziþiilor acestei legi rezervele de
prime ºi de daune se constituie din cote-pãrþi corespunzãtoare sumelor aferente
riscurilor neexpirate în anul în care s-au încasat primele.
Codul fiscal:
(2) Contribuabilii autorizaþi sã desfãºoare activitate în domeniul exploatãrii
zãcãmintelor naturale sunt obligaþi sã înregistreze în evidenþa contabilã ºi sã
deducã provizioane pentru refacerea terenurilor afectate ºi pentru redarea
acestora în circuitul economic, silvic sau agricol, în limita unei cote de 1%
aplicate asupra diferenþei dintre veniturile ºi cheltuielile din exploatare, pe
toatã durata de funcþionare a exploatãrii zãcãmintelor naturale.
Norme metodologice:
57. Provizioanele prevãzute la Art. 22 alin. (2) din Codul fiscal sunt
obligatorii pentru contribuabilii care au ca domeniu de activitate exploatarea
de resurse minerale, gaze naturale ºi pentru titularii acordurilor petroliere.
Codul fiscal:
(6) Sumele înregistrate în conturi de rezerve legale ºi rezerve reprezentând
facilitãþi fiscale nu pot fi utilizate pentru majorarea capitalului social sau
pentru acoperirea pierderilor. În cazul în care nu sunt respectate prevederile
prezentului alineat, asupra acestor sume se recalculeazã impozitul pe profit ºi
se stabilesc dobânzi ºi penalitãþi de întârziere, de la data aplicãrii
facilitãþii respective, potrivit legii. Nu se supun impozitãrii rezervele din
influenþe de curs valutar aferente aprecierii disponibilitãþilor în valutã,
constituite potrivit legii, înregistrate de societãþi comerciale bancare -
persoane juridice române ºi sucursalele bãncilor strãine, care îºi desfãºoarã
activitatea în România.
Norme metodologice:
58. Intrã sub incidenþa Art. 22 alin. (6) din Codul fiscal urmãtoarele sume
înregistrate în conturi de rezerve sau surse proprii de finanþare, în
conformitate cu reglementãrile privind impozitul pe profit:
a) sumele reprezentând diferenþele nete rezultate din evaluarea disponibilului
în devize, în conformitate cu actele normative în vigoare, care au fost
neimpozabile;
b) scutirile ºi reducerile de impozit pe profit aplicate asupra profitului
investit potrivit prevederilor legii, inclusiv suma profitului investit,
diferenþa dintre cota redusã de impozit pentru exportul de bunuri ºi/sau
servicii ºi cota standard, precum ºi cele prevãzute în legi speciale.
Codul fiscal:
Cheltuieli cu dobânzile ºi diferenþe de curs valutar
Art. 23. - (1) Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în
care gradul de îndatorare a capitalului este mai mic decât unu. Gradul de
îndatorare a capitalului se determinã ca raport între capitalul împrumutat cu
termen de rambursare peste un an ºi capitalul propriu, ca medie a valorilor
existente la începutul anului ºi sfârºitul perioadei pentru care se determinã
impozitul pe profit. Prin capitalul împrumutat se înþelege totalul creditelor ºi
împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an, potrivit clauzelor
contractuale. Începând cu data de 1 ianuarie 2006, cheltuielile cu dobânzile
sunt integral deductibile, în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului
este mai mic decât trei.
(2) În cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este peste unu inclusiv,
cheltuielile cu dobânzile ºi cu pierderea netã din diferenþele de curs valutar
sunt deductibile pânã la nivelul sumei veniturilor din dobânzi, plus 10% din
celelalte venituri ale contribuabilului. Cheltuielile cu dobânzile ºi cu
pierderea netã din diferenþele de curs valutar rãmase nedeductibile se
reporteazã în perioada urmãtoare, în aceleaºi condiþii, pânã la deductibilitatea
integralã a acestora.
(3) În cazul în care cheltuielile din diferenþele de curs valutar ale
contribuabilului depãºesc veniturile din diferenþele de curs valutar, diferenþa
va fi tratatã ca o cheltuialã cu dobânda, potrivit alin. (1) ºi (2),
deductibilitatea acestei diferenþe fiind supusã limitãrilor prevãzute în aceste
alineate. Cheltuielile din diferenþele de curs valutar, care se limiteazã
potrivit prezentului alineat, sunt cele aferente împrumuturilor luate în calcul
la determinarea gradului de îndatorare a capitalului.
(4) Dobânzile ºi pierderile din diferenþe de curs valutar, în legãturã cu
împrumuturile obþinute direct sau indirect de la bãnci internaþionale de
dezvoltare ºi organizaþii similare, menþionate în norme, ºi cele care sunt
garantate de stat nu intrã sub incidenþa prevederilor prezentului articol.
(5) În cazul împrumuturilor obþinute de la alte entitãþi, cu excepþia
societãþilor comerciale bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor
strãine, cooperativelor de credit, a societãþilor de leasing pentru operaþiuni
de leasing, a societãþilor de credit ipotecar ºi a persoanelor juridice care
acordã credite potrivit legii, dobânzile deductibile sunt limitate la:
a) nivelul ratei dobânzilor de referinþã a Bãncii Naþionale a României,
corespunzãtoare ultimei luni din trimestru, pentru împrumuturile în lei, ºi
b) nivelul ratei dobânzii anuale de 9%, pentru împrumuturile în valutã. Acest
nivel al ratei dobânzii se aplicã la determinarea profitului impozabil aferent
anului fiscal 2004. Nivelul ratei dobânzii pentru împrumuturile în valutã se va
actualiza prin hotãrâre a Guvernului.
(6) Limita prevãzutã la alin. (5) se aplicã separat pentru fiecare împrumut,
înainte de aplicarea prevederilor alin. (1) ºi (2).
(7) Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplicã societãþilor comerciale bancare,
persoane juridice române, sucursalelor bãncilor strãine care îºi desfãºoarã
activitatea în România, societãþilor de leasing pentru operaþiunile de leasing,
societãþilor de credit ipotecar, precum ºi instituþiilor de credit.
(8) În cazul unei persoane juridice strãine care îºi desfãºoarã activitatea
printr-un sediu permanent în România, prevederile prezentului articol se aplicã
prin luarea în considerare a capitalului propriu.
Norme metodologice:
59. În vederea determinãrii valorii deductibile a cheltuielilor cu dobânzile se
efectueazã mai întâi ajustãrile conform Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
Valoarea cheltuielilor cu dobânzile care excedeazã nivelului de deductibilitate
permis conform Art. 23 alin. (5) este consideratã nedeductibilã, fãrã a mai fi
luatã în calcul în perioadele urmãtoare.
60. În cazul în care capitalul propriu are o valoare negativã sau gradul de
îndatorare este mai mare ori egal cu 1, contribuabilul aplicã limitarea
prevãzutã la Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
61. Intrã sub incidenþa Art. 23 alin. (3) din Codul fiscal pierderea netã din
diferenþe de curs valutar aferente capitalului împrumutat.
62. Instituþiile de credit, în sensul Art. 23 alin. (7) din Codul fiscal, sunt
cele autorizate, potrivit legii, de Banca Naþionalã a României. În sensul Art.
23 alin. (5) din Codul fiscal, prin persoane juridice care acordã credite
potrivit legii se înþelege persoanele juridice care sunt autorizate sã acorde
credite prin legi speciale de înfiinþare.
63. Gradul de îndatorare al capitalului se determinã ca raport între capitalul
împrumutat ºi capitalul propriu. Prin capital împrumutat se înþelege totalul
creditelor ºi împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an de la data
semnãrii contractului, respectiv credite bancare, împrumuturi de la instituþii
financiare, împrumuturi de la acþionari, asociaþi sau alte persoane, credite
furnizori.
64. Capitalul propriu cuprinde capitalul social, rezervele legale, alte rezerve,
profitul nedistribuit, rezultatul exerciþiului ºi alte elemente de capital
propriu constituite potrivit reglementãrilor legale. În cazul sediilor
permanente, capitalul propriu cuprinde capitalul de dotare pus la dispoziþie de
societatea principalã pentru desfãºurarea activitãþii în România, potrivit
documentelor de autorizare, rezervele legale, alte rezerve, rezultatul
exerciþiului ºi alte elemente de capital propriu constituite potrivit
reglementãrilor legale.
Capital împrumutatGradul de îndatorare = ────────────────── Capital propriu
65. Pentru calculul deductibilitãþii cheltuielilor cu dobânzile se au în vedere
urmãtoarele:
a) Pentru împrumuturile angajate de la alte entitãþi, cu excepþia societãþilor
bancare române sau strãine, sucursalelor bãncilor strãine, cooperativelor de
credit, a societãþilor de leasing pentru operaþiuni de leasing, a societãþilor
de credit ipotecar ºi a persoanelor juridice care acordã credite potrivit legii,
se aplicã limita prevãzutã la Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, indiferent de
perioada în care au fost contractate.
b) În scopul aplicãrii Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, nivelul ratei
dobânzii de referinþã, recunoscutã la calculul profitului impozabil, este cea
din ultima lunã a trimestrului pentru care se calculeazã impozitul pe profit,
publicatã de Banca Naþionalã a României în Monitorul Oficial al României, Partea
I;
c) Modul de calcul al dobânzii, conform Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal, va
fi cel corespunzãtor modului de calcul al dobânzii aferente împrumuturilor.
d) Rezultatul exerciþiului luat în calcul la determinarea capitalului propriu
pentru sfârºitul perioadei este cel înregistrat de contribuabil înainte de
calculul impozitului pe profit.
66. Cheltuielile cu dobânzile însumate cu pierderea netã din diferenþele de curs
valutar aferente împrumuturilor cu termen de rambursare mai mare de un an, luate
în considerare la calculul gradului de îndatorare, sunt deductibile la
determinarea profitului impozabil în limitele prevãzute la Art. 23 alin. (2) din
Codul fiscal.
67. În cazul leasingului financiar, utilizatorul nu aplicã limita prevãzutã la
Art. 23 alin. (5) din Codul fiscal.
68. În vederea determinãrii impozitului pe profit, gradul de îndatorare se
calculeazã ca raport între media capitalului împrumutat ºi media capitalului
propriu. Pentru calculul acestor medii se folosesc valorile existente la
începutul anului ºi la sfârºitul perioadei pentru care se determinã impozitul pe
profit, dupã cum urmeazã:
Capital împrumutat(începutul anului fiscal) + Capital împrumutat(sfârºitul
perioadei)
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2Gradul de îndatorare =
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Capital propriu(începutul anului fiscal) + Capital propriu(sfârºitul perioadei)
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2astfel: Capital împrumutat(începutul anului fiscal) + Capital
împrumutat(sfârºitul perioadei)Gradul de îndatorare =
─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Capital propriu(începutul anului fiscal) + Capital propriu(sfârºitul perioadei)
În cazul în care gradul de îndatorare astfel determinat este mai mic decât 1,
cheltuielile cu dobânzile ºi cu pierderea netã de curs valutar sunt deductibile
integral dupã ce s-au efectuat ajustãrile prevãzute la Art. 23 alin. (5) din
Codul fiscal.
Dacã gradul de îndatorare astfel determinat este 1 sau mai mare decât 1, suma
cheltuielilor cu dobânzile ºi cu pierderea netã din diferenþe de curs valutar
este deductibilã numai în limita urmãtoarei sume: venitul din dobânzi al
contribuabilului plus 10% din celelalte venituri impozabile ale acestuia.
Celelalte venituri nu includ: veniturile din dobânzi, veniturile din diferenþe
de curs valutar, veniturile înregistrate în conturile 711, 721 ºi 722, precum ºi
eventualele venituri rezultate din operaþiuni care au ca scop majorarea limitei
prevãzute în Art. 23 alin. (2) din Codul fiscal.
69. Cheltuielile rãmase nedeductibile dupã aplicarea prevederilor Art. 23 alin.
(2) din Codul fiscal sunt reportate în perioada urmãtoare ºi sunt tratate din
punct de vedere fiscal ca fiind cheltuieli ale perioadei respective, urmând sã
devinã subiect al limitãrii aplicabile în acea perioadã.
70. În sensul prevederilor Art. 23 alin. (4) din Codul fiscal, prin bãnci
internaþionale de dezvoltare se înþelege:
- Banca Internaþionalã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (BIRD), Corporaþia
Financiarã Internaþionalã (CFI) ºi Asociaþia pentru Dezvoltare Internaþionalã
(ADI);
- Banca Europeanã de Investiþii (BEI);
- Banca Europeanã pentru Reconstrucþie ºi Dezvoltare (BERD);
- bãnci ºi organizaþii de cooperare ºi dezvoltare regionalã similare.
Prin împrumut garantat de stat se înþelege împrumutul garantat de stat potrivit
Legii datoriei publice nr. 81/1999.
Codul fiscal:
Amortizarea fiscalã
Art. 24 [...]
(8) În cazul metodei de amortizare degresivã, amortizarea se calculeazã prin
multiplicarea cotelor de amortizare liniarã cu unul dintre coeficienþii
urmãtori:
a) 1,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între
2 ºi 5 ani;
b) 2,0, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este între
5 ºi 10 ani;
c) 2,5, dacã durata normalã de utilizare a mijlocului fix amortizabil este mai
mare de 10 ani.
Norme metodologice:
71. Exemplu de calcul al amortizãrii prin utilizarea regimului de amortizare
degresivã. Pentru un mijloc fix se dau urmãtoarele date:
- valoarea de intrare: 350.000.000 lei;
- durata normalã de funcþionare conform catalogului: 10 ani;
- cota anualã de amortizare: 100/10 = 10%;
- cota anualã de amortizare degresivã: 10% x 2,0 = 20%;
Amortizarea anualã se va calcula astfel:
───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────Ani
Modul de calcul Amortizarea anualã degresivã Valoarea rãmasã (lei)
(lei)───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
1 350.000.000 x 20% 70.000.000
280.000.000───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
2 280.000.000 x 20% 56.000.000
224.000.000───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
3 224.000.000 x 20% 44.800.000
179.200.000───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
4 179.200.000 x 20% 35.840.000
143.360.000───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
5 143.360.000 x 20% 28.672.000
114.688.000───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
6 114.688.000 x 20%=114.688.000/5 22.937.600
91.750.400───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
7 22.937.600
68.812.800───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
8 22.937.600
45.875.200───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
9 22.937.600
22.937.600───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────10
22.937.600
0───────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────
Codul fiscal:
Contracte de leasing
Art. 25. - (1) În cazul leasingului financiar utilizatorul este tratat din punct
de vedere fiscal ca proprietar, în timp ce în cazul leasingului operaþional,
locatorul are aceastã calitate. Amortizarea bunului care face obiectul unui
contract de leasing se face de cãtre utilizator, în cazul leasingului financiar,
ºi de cãtre locator, în cazul leasingului operaþional, cheltuielile fiind
deductibile, potrivit Art. 24.
(2) În cazul leasingului financiar utilizatorul deduce dobânda, iar în cazul
leasingului operaþional locatorul deduce chiria (rata de leasing).
Norme metodologice:
72. Încadrarea operaþiunilor de leasing se realizeazã avându-se în vedere
prevederile Art. 7 alin. (1) pct. 7 ºi 8 din Codul fiscal ºi clauzele
contractului de leasing.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale
Art. 26. - (1) Pierderea anualã, stabilitã prin declaraþia de impozit pe profit,
se recupereazã din profiturile impozabile obþinute în urmãtorii 5 ani
consecutivi. Recuperarea pierderilor se va efectua în ordinea înregistrãrii
acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit
prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
(2) Pierderea fiscalã înregistratã de contribuabilii care îºi înceteazã
existenþa prin divizare sau fuziune nu se recupereazã de cãtre contribuabilii
nou-înfiinþaþi sau de cãtre cei care preiau patrimoniul societãþii absorbite,
dupã caz.
(3) În cazul persoanelor juridice strãine, prevederile alin. (1) se aplicã
luându-se în considerare numai veniturile ºi cheltuielile atribuibile sediului
permanent în România.
(4) Contribuabilii care au fost obligaþi la plata unui impozit pe venit ºi care
anterior au realizat pierdere fiscalã, intrã sub incidenþa prevederilor alin.
(1) de la data la care au revenit la sistemul de impozitare reglementat de
prezentul titlu. Aceastã pierdere se recupereazã pe perioada cuprinsã între data
înregistrãrii pierderii fiscale ºi limita celor 5 ani.
Norme metodologice:
73. Recuperarea pierderilor fiscale anuale se face în ordinea înregistrãrii
acestora, la fiecare termen de platã a impozitului pe profit, potrivit
prevederilor legale în vigoare din anul înregistrãrii acestora.
74. Pierderea fiscalã reprezintã suma înregistratã în declaraþia de impunere a
anului precedent.
75. În cazul în care recuperarea pierderii contabile se face din rezervele
legale, constituite din profit înainte de impozitare, reconstituirea ulterioarã
a rezervei legale nu va mai fi o sumã deductibilã la calculul profitului
impozabil.
76. Persoana juridicã din al cãrei patrimoniu se desprinde o parte în urma unei
operaþiuni de divizare ºi care îºi continuã existenþa ca persoanã juridicã
recupereazã partea din pierderea fiscalã înregistratã înainte de momentul în
care operaþiunea de divizare produce efecte, proporþional cu drepturile ºi
obligaþiile menþinute de persoana juridicã respectivã.
77. În cazul fuziunii prin absorbþie pierderea fiscalã rezultatã din declaraþia
de impunere a persoanei juridice absorbante, declaratã pânã la data înscrierii
la registrul comerþului a menþiunii privind majorarea capitalului social, se
recupereazã potrivit prevederilor din lege.
Codul fiscal:
Reorganizãri, lichidãri ºi alte transferuri de active ºi titluri de participare
Art. 27. - (1) În cazul contribuþiilor cu active la capitalul unei persoane
juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã juridicã se
aplicã urmãtoarele reguli:
a) contribuþiile nu sunt transferuri impozabile în înþelesul prevederilor
prezentului titlu ºi al prevederilor titlului III;
b) valoarea fiscalã a activelor primite de persoana juridicã este egalã cu
valoarea fiscalã a acelor active la persoana care contribuie cu activul;
c) valoarea fiscalã a titlurilor de participare primite de persoana care
contribuie cu activele este egalã cu valoarea fiscalã a activelor aduse drept
contribuþie de cãtre persoana respectivã.
Norme metodologice:
78. În sensul dispoziþiilor Art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, o persoanã
juridicã poate participa cu active la una sau mai multe persoane juridice
existente sau care iau astfel fiinþã, prin constituirea sau majorarea
capitalului social al acestora primind în schimb titluri de participare ale
societãþilor respective. Contribuþiile cu active la capitalul social al unei
persoane juridice în schimbul unor titluri de participare la aceastã persoanã
juridicã nu sunt luate în calcul la determinarea profitului impozabil.
79. În cazul în care pentru contribuþia cu active se datoreazã taxa pe valoarea
adãugatã potrivit dispoziþiilor titlului VI din Codul fiscal, iar beneficiarul
aportului nu poate exercita dreptul de deducere pentru aceasta, valoarea
fiscalã, în sensul Art. 27 alin. (1) din Codul fiscal, se majoreazã cu taxa pe
valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
(2) Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre
participanþii sãi, fie sub formã de dividend, fie ca urmare a operaþiunii de
lichidare, se trateazã ca transfer impozabil, exceptându-se cazurile prevãzute
la alin. (3).
Norme metodologice:
80. Distribuirea de active de cãtre o persoanã juridicã românã cãtre
participanþii sãi se poate realiza în cazul lichidãrii.
81. Profitul impozabil în cazul lichidãrii se calculeazã ca diferenþã între
veniturile ºi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate
cumulat de la începutul anului fiscal, luându-se în calcul: profitul din
lichidarea patrimoniului, sumele din anularea provizioanelor, sumele
înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut ºi
care nu au fost impozitate la data constituirii, alte elemente similare
veniturilor ºi cheltuielilor.
82. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îºi
înceteazã existenþa în urma operaþiunilor de lichidare nu sunt impozitate
rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor reduceri
ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanþare pe parcursul
perioadei de funcþionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate
cu prevederile Art. 22. Acelaºi tratament se aplicã ºi rezervelor constituite
din diferenþe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea,
în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize, dacã
legea nu prevede altfel.
83. Impozitul pe dividende se determinã dupã calculul profitului impozabil, se
reþine ºi se vireazã, pentru urmãtoarele elemente:
- profit obþinut în urma operaþiunii de lichidare a societãþilor comerciale;
- capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii
(diferenþe provenite din reevaluarea imobilizãrilor ºi a stocurilor, potrivit
legii, sume înregistrate la rezerve din diferenþe de curs valutar etc.);
- capitaluri proprii constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale
(rezerve legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul
reinvestit etc.);
- capitaluri proprii constituite în conformitate cu prevederile legale, fãrã ca
sumele cuprinse în capitaluri sã fie evidenþiate în prealabil la venituri
(diferenþe provenite din reevaluarea imobilizãrilor, diferenþe de curs valutar
din evaluarea disponibilitãþilor în valutã, diferenþe din aplicarea cotei reduse
pentru activitatea de export, subvenþii pentru investiþii etc.).
84. Pentru elementele de capital propriu, constituite din profitul net (rezerva
statutarã, alte rezerve, profitul net realizat în exerciþiile precedente a cãrui
repartizare a fost amânatã etc.), se calculeazã ºi se vireazã numai impozit pe
dividende.
Codul fiscal:
(3) Prevederile prezentului articol se aplicã urmãtoarelor operaþiuni de
reorganizare, dacã acestea nu au ca principal obiectiv evaziunea fiscalã sau
evitarea plãþii impozitelor:
a) fuziunea între douã sau mai multe persoane juridice române, în cazul în care
participanþii la oricare persoanã juridicã care fuzioneazã primesc titluri de
participare la persoana juridicã succesoare;
b) divizarea unei persoane juridice române în douã sau mai multe persoane
juridice române, în cazul în care participanþii la persoana juridicã iniþialã
beneficiazã de o distribuire proporþionalã a titlurilor de participare la
persoanele juridice succesoare;
Norme metodologice:
85. În înþelesul Art. 27 alin. (3) lit. a) ºi b) din Codul fiscal, operaþiunile
de fuziune ºi divizare sunt reglementate prin Legea nr. 31/1990 privind
societãþile comerciale, republicatã, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
Codul fiscal:
c) achiziþionarea de cãtre o persoanã juridicã românã a tuturor activelor ºi
pasivelor aparþinând uneia sau mai multor activitãþi economice ale altei
persoane juridice române, numai în schimbul unor titluri de participare;
Norme metodologice:
86. Prevederea de la Art. 27 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal are în vedere
transferul unei pãrþi din activul unei societãþi (transmiþãtoare) cãtre una sau
mai multe societãþi (beneficiare) existente sau care iau astfel fiinþã, în
schimbul atribuirii de titluri de participare ale societãþilor beneficiare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Aspecte fiscale internaþionale
Veniturile unui sediu permanent
Art. 29. [...]
(2) Profitul impozabil se determinã în conformitate cu regulile stabilite în
capitolul II al prezentului titlu, în urmãtoarele condiþii:
a) numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent se includ în
veniturile impozabile;
b) numai cheltuielile efectuate în scopul obþinerii acestor venituri se includ
în cheltuielile deductibile;
c) cheltuielile de conducere ºi cheltuielile generale de administrare,
indiferent de locul în care s-au efectuat, decontate de persoana juridicã
strãinã ºi înregistrate de sediul permanent, sunt deductibile în limita a 10%
din veniturile salariale ale angajaþilor sediului permanent.
Norme metodologice:
87. Prin angajaþi ai sediului permanent se înþelege persoanele angajate cu
contract individual de muncã în condiþiile legii.
Codul fiscal:
(3) Profitul impozabil al sediului permanent se determinã prin tratarea sediului
permanent ca persoanã separatã ºi prin utilizarea regulilor preþurilor de
transfer la stabilirea preþului de piaþã al unui transfer fãcut între persoana
juridicã strãinã ºi sediul sãu permanent.
(4) Înainte de a desfãºura activitate printr-un sediu permanent în România,
reprezentantul legal la persoanei juridice strãine prevãzute la alin. (1)
trebuie sã înregistreze sediul permanent la autoritatea fiscalã competentã.
Norme metodologice:
88. Persoanele juridice strãine care desfãºoarã activitãþile menþionate la Art.
8 alin. (3) din Codul fiscal datoreazã impozit pe profit de la începutul
activitãþii, în mãsura în care se determinã depãºirea duratei legale de 6 luni
sau termenele prevãzute în convenþiile de evitare a dublei impuneri, dupã caz.
În situaþia în care nu se determinã înainte de sfârºitul anului fiscal dacã
activitãþile din România vor fi pe o duratã suficientã pentru a deveni un sediu
permanent, veniturile acelui an fiscal vor fi luate în considerare în urmãtorul
an fiscal, în situaþia în care durata specificatã este depãºitã.
89. Profiturile ce urmeazã a fi atribuite unui sediu permanent sunt acelea pe
care sediul permanent le-ar fi realizat dacã, în loc de a derula afaceri cu
persoana juridicã nerezidentã al cãrei sediu permanent este, ar fi derulat
afaceri cu o persoanã juridicã separatã. La stabilirea preþului de piaþã al
transferurilor efectuate între persoana juridicã strãinã ºi sediul sãu permanent
se utilizeazã regulile preþurilor de transfer.
Codul fiscal:
Credit fiscal
Art. 31. - (1) Dacã o persoana juridicã românã obþine venituri dintr-un stat
strãin prin intermediul unui sediu permanent sau venituri supuse impozitului cu
reþinere la sursã ºi veniturile sunt impozitate atât în România, cât ºi în
statul strãin, atunci impozitul plãtit cãtre statul strãin, fie direct, fie
indirect prin reþinerea ºi virarea de o altã persoanã, se deduce din impozitul
pe profit ce se determinã potrivit prevederilor prezentului titlu.
(2) Deducerea pentru impozitele plãtite cãtre un stat strãin într-un an fiscal
nu poate depãºi impozitul pe profit, calculat prin aplicarea cotei de impozit pe
profit prevãzute la Art. 17 alin. (1) la profitul impozabil obþinut în statul
strãin, determinat în conformitate cu regulile prevãzute în prezentul titlu sau
la venitul obþinut din statul strãin.
(3) Impozitul plãtit unui stat strãin este dedus, numai dacã persoana juridicã
românã prezintã documentaþia corespunzãtoare, conform prevederilor legale, din
care sã rezulte faptul cã impozitul a fost plãtit statului strãin.
Norme metodologice:
90. În aplicarea prevederilor Art. 31 alin. (1) din Codul fiscal, din punct de
vedere fiscal, la sfârºitul anului fiscal, operaþiunile efectuate prin
intermediul unor sedii permanente din strãinãtate ale persoanelor juridice
române, înregistrate în cursul perioadei în devize, respectiv veniturile,
cheltuielile, alte sume impozabile sau deductibile, cât ºi impozitul plãtit se
convertesc în lei prin utilizarea unei medii a cursurilor de schimb valutar,
comunicatã de Banca Naþionalã a României.
91. O persoanã juridicã românã care desfãºoarã activitãþi printr-un sediu
permanent într-un alt stat calculeazã profitul impozabil la nivelul întregii
societãþi, potrivit dispoziþiilor capitolului II, titlul II din Codul fiscal. În
scopul acordãrii creditului fiscal aferent unui sediu permanent contribuabilul
calculeazã profitul impozabil ºi impozitul pe profit aferente acelui sediu
permanent, în conformitate cu reglementãrile fiscale din România.
92. Documentul pe baza cãruia se calculeazã deducerea din impozitul pe profit
datorat în România, potrivit dispoziþiilor acestui articol, este cel care atestã
plata, confirmat de autoritatea fiscalã strãinã.
93. Limitarea prevãzutã în Art. 31 alin. (2) din Codul fiscal va fi calculatã
separat pentru fiecare sursã de venit. În scopul aplicãrii acestei prevederi,
toate veniturile persoanei juridice române a cãror sursã se aflã în aceeaºi þarã
strãinã vor fi considerate ca având aceeaºi sursã. Exemplu: un contribuabil
desfãºoarã activitãþi atât în România, cât ºi în þara strãinã X unde realizeazã
venituri atât printr-un sediu permanent, cât ºi din alte surse, în mod
independent de sediul permanent.
Pentru activitatea desfãºuratã în þara strãinã X situaþia este urmãtoarea:
Pentru sediul permanent:
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din þara strãinã X,
100 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de
Banca Naþionalã a României);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din þara strãinã X
(cotã de 30%), 30 milioane lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar,
comunicatã de Banca Naþionalã a României);
- profitul impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea românã, 80
milioane lei (legislaþia românã privind impozitul pe profit permite deducerea
unor cheltuieli care nu sunt deductibile în þara strãinã X);
- impozitul pe profit pentru anul 2004, conform prevederilor din legea românã
(cotã de 25%), 20 milioane lei.
Alte venituri realizate din þara X:
- venituri din dobânzi: 100 milioane lei;
- impozit de 10% cu reþinere la sursã pentru veniturile din dobânzi: 10 milioane
lei (în baza mediei cursurilor de schimb valutar, comunicatã de Banca Naþionalã
a României).
Pentru activitatea desfãºuratã atât în România, cât ºi în þara strãinã X
situaþia este urmãtoarea:
- profit impozabil aferent anului 2004, conform regulilor din legea românã,
1.000 milioane lei (80 milioane profit impozabil al sediului permanent ºi 920
milioane profit impozabil pentru activitatea din România);
- impozit pe profit pentru anul 2004, conform regulilor din legea românã (cotã
de 25%), 250 milioane lei.
Potrivit situaþiei prezentate mai sus, suma maximã reprezentând creditul fiscal
extern ce i se poate acorda contribuabilului este de 30 milioane lei, respectiv
20 milioane lei impozit pe profit plus 10 milioane lei impozit cu reþinere la
sursã (dobânzi).
Deoarece impozitul plãtit în strãinãtate în sumã de 40 milioane lei este mai
mare decât limita maximã de 30 milioane lei care poate fi acordatã sub forma
creditului fiscal extern, contribuabilul va putea scãdea din impozitul pe
profitul întregii activitãþi (250 milioane lei) doar suma de 30 milioane lei.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 32. - (1) Orice pierdere realizatã printr-un sediu permanent din
strãinãtate este deductibilã doar din veniturile obþinute din strãinãtate.
(2) Pierderile realizate printr-un sediu permanent din strãinãtate se deduc
numai din aceste venituri, separat, pe fiecare sursã de venit. Pierderile
neacoperite se reporteazã ºi se recupereazã în urmãtorii 5 ani fiscali
consecutivi.
Norme metodologice:
94. Potrivit Art. 32 din Codul fiscal, pierderile realizate din activitatea
desfãºuratã în strãinãtate printr-un sediu permanent se recupereazã numai din
veniturile impozabile realizate în strãinãtate pe fiecare sursã de venit. În
sensul aplicãrii acestei prevederi, prin sursã de venit se înþelege þara din
care s-au realizat veniturile. Recuperarea pierderii se va realiza conform
normelor prevãzute pentru aplicarea Art. 26 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãþilor
imobiliare ºi titlurilor de participare
Reguli speciale aplicabile vânzãrii-cesionãrii proprietãþilor imobiliare ºi
titlurilor de participare
Art. 33. - (1) Prevederile prezentului articol se aplicã persoanelor juridice
române ºi strãine care vând-cesioneazã proprietãþi imobiliare situate în România
sau titluri de participare deþinute la o persoanã juridicã românã.
(2) Dacã câºtigurile rezultate din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare
situate în România ºi a titlurilor de participare deþinute la o persoanã
juridicã românã depãºesc pierderile rezultate dintr-o astfel de
vânzare-cesionare, atunci impozitul pe profit se stabileºte prin aplicarea unei
cote de 10% la diferenþa rezultatã.
(3) Pierderea rezultatã din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare
situate în România ºi a titlurilor de participare deþinute la o persoanã
juridicã românã se recupereazã din profiturile impozabile rezultate din
operaþiuni de aceeaºi naturã, în urmãtorii 5 ani fiscali consecutivi.
(4) Câºtigul rezultat din vânzarea-cesionarea proprietãþilor imobiliare sau
titlurilor de participare este diferenþa pozitivã între:
a) valoarea realizatã din vânzarea-cesionarea unor asemenea proprietãþi
imobiliare sau titluri de participare; ºi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de
participare.
(5) Pierderea rezultatã dintr-o vânzare-cesionare a proprietãþilor imobiliare
sau titlurilor de participare este diferenþa negativã între:
a) valoarea realizatã din vânzare-cesionare a unor asemenea proprietãþi
imobiliare sau titluri de participare; ºi
b) valoarea fiscalã a unor asemenea proprietãþi imobiliare sau titluri de
participare.
(6) În înþelesul prevederilor alin. (4) ºi (5), valoarea realizatã din
vânzare-cesionare se reduce cu comisioanele, taxele sau alte sume plãtite,
aferente vânzãrii-cesionãrii.
(7) Valoarea fiscalã pentru proprietãþile imobiliare sau pentru titlurile de
participare se stabileºte dupã cum urmeazã:
a) în cazul proprietãþilor imobiliare, valoarea fiscalã este costul de
cumpãrare, construire sau îmbunãtãþire a proprietãþii, redus cu amortizarea
fiscalã aferentã unei astfel de proprietãþi;
b) în cazul titlurilor de participare, valoarea fiscalã este costul de achiziþie
al titlurilor de participare, inclusiv orice comisioane, taxe sau alte sume
plãtite, aferente achiziþionãrii unor astfel de titluri de participare.
(8) Prezentul articol se aplicã în cazul proprietãþilor imobiliare sau
titlurilor de participare, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) contribuabilul a deþinut proprietatea imobiliarã sau titlurile de participare
pe o perioadã mai mare de doi ani;
b) persoana care achiziþioneazã proprietatea imobiliarã sau titlurile de
participare nu este persoanã afiliatã contribuabilului;
c) contribuabilul a achiziþionat proprietatea imobiliarã sau titlurile de
participare dupã 31 decembrie 2003.
Norme metodologice:
95. În vederea aplicãrii Art. 33 alin. (8) din Codul fiscal, contribuabilii
justificã perioada de deþinere a proprietãþilor imobiliare sau a titlurilor de
participare, astfel încât sã poatã determina perioada mai mare de 2 ani.
96. Persoanele juridice înscriu în registrul de evidenþã fiscalã modul de calcul
al câºtigului/pierderii rezultate din tranzacþiile efectuate cu proprietãþi
imobiliare. La fiecare termen de platã a impozitului pe profit, persoanele
juridice vor determina profitul/pierderea rezultatã, cumulat de la începutul
anului fiscal. Profitul rezultat se impune cu cota de 10%, pierderea urmând a fi
recuperatã din profiturile determinate în urmãtorii 5 ani fiscali din
câºtigurile rezultate din aceleaºi tranzacþii.
97. Bãncii Naþionale a României nu i se aplicã prevederile Art. 33 din Codul
fiscal, în conformitate cu prevederile Art. 17 alin. (2) din Codul fiscal.
Codul fiscal:
CAPITOLUL V
Plata impozitului ºi depunerea declaraþiilor fiscale
Plata impozitului
Art. 34. [...]
(3) Organizaþiile nonprofit au obligaþia de a plãti impozitul pe profit anual,
pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui pentru care se
calculeazã impozitul.
(4) Contribuabilii care obþin venituri majoritare din cultura cerealelor ºi
plantelor tehnice, pomiculturã ºi viticulturã au obligaþia de a plãti impozitul
pe profit anual, pânã la data de 15 februarie inclusiv a anului urmãtor celui
pentru care se calculeazã impozitul. [...]
(8) Persoanele juridice care înceteazã sã existe au obligaþia sã depunã
declaraþia de impunere ºi sã plãteascã impozitul pe profit cu 10 zile înainte de
data înregistrãrii încetãrii existenþei persoanei juridice la registrul
comerþului.
Norme metodologice:
98. Contribuabilii prevãzuþi la Art. 34 alin. (3) ºi (4) din Codul fiscal nu
depun declaraþii trimestriale.
99. Încadrarea în activitãþile prevãzute la Art. 34 alin. (4) din Codul fiscal
este cea stabilitã de Clasificarea activitãþilor din economia naþionalã - CAEN.
100. În situaþia contribuabilului care înceteazã sã existe ca persoanã juridicã
în urma efectuãrii unei operaþiuni de fuziune prin absorbþie, divizare sau
lichidare, termenul de depunere a declaraþiei privind impozitul pe profit
reprezintã ºi termen de platã a obligaþiei faþã de bugetul de stat, potrivit
prevederilor legale în vigoare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VII
Dispoziþii tranzitorii ºi finale
Dispoziþii tranzitorii
Art. 38. - (1) În cazul persoanelor juridice care au obþinut, înainte de 1 iulie
2003, certificatul permanent de investitor în zona defavorizatã, scutirea de
impozit pe profitul aferent investiþiilor noi se aplicã în continuare pe
perioada existenþei zonei defavorizate.
Norme metodologice:
101. În cazul contribuabililor care desfãºoarã activitãþi în zonele
defavorizate, scutirea de la plata impozitului pe profit se acordã pe baza
certificatului de investitor în zona defavorizatã, eliberat înainte de data de 1
iulie 2002 de cãtre agenþia pentru dezvoltare regionalã în a cãrei razã de
competenþã teritorialã se aflã sediul agentului economic, conform prevederilor
legale în vigoare.
102. Investiþiile noi sunt reprezentate de mijloacele fixe amortizabile create
sau achiziþionate de la terþe pãrþi, utilizate efectiv în activitatea proprie,
desfãºuratã în domeniile de interes economic, clasificate expres în anexa la
Normele metodologice pentru aplicarea Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr.
24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, republicatã, cu modificãrile
ulterioare, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 728/2001, care determinã
angajarea de forþã de muncã.
103. Scutirea de la plata impozitului pe profit opereazã pe toatã durata
existenþei zonei defavorizate.
104. Profitul realizat în zonele defavorizate, rezultat din efectuarea
operaþiunilor de lichidare a investiþiei, conform legii, din vânzarea de active
corporale ºi necorporale, din câºtigurile realizate din investiþii financiare,
din desfãºurarea de activitãþi în afara zonei defavorizate, precum ºi cel
rezultat din desfãºurarea de activitãþi în alte domenii decât cele de interes
pentru zonele defavorizate sunt supuse impunerii. Partea din profitul impozabil
aferentã fiecãrei operaþiuni/activitãþi este cea care corespunde ponderii
veniturilor obþinute din aceste operaþiuni/activitãþi în volumul total al
veniturilor.
Codul fiscal:
(4) Cu excepþia prevederilor alin. (3), contribuabilii care obþin venituri din
activitãþi desfãºurate pe bazã de licenþã într-o zonã liberã au obligaþia de a
plãti impozit pe profit în cotã de 5% pentru profitul impozabil care corespunde
acestor venituri, pânã la data de 31 decembrie 2004.
Norme metodologice:
105. Pentru contribuabilii care desfãºoarã activitãþi în zonele libere pe bazã
de licenþe eliberate potrivit Legii nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere,
cu modificãrile ulterioare, profitul obþinut din aceste activitãþi este
impozitat cu cota de 5% pânã la data de 31 decembrie 2004, cu excepþia cazului
în care aceºtia intrã sub incidenþa prevederilor Art. 38 alin. (3) din Codul
fiscal.
106. În cazul în care contribuabilul îºi desfãºoarã activitatea în zona liberã
prin unitãþi fãrã personalitate juridicã, acesta este obligat sã þinã evidenþã
contabilã distinctã pentru veniturile ºi cheltuielile aferente acestei
activitãþi. La determinarea profitului aferent activitãþii se iau în calcul ºi
cheltuielile de conducere ºi administrare, precum ºi alte asemenea cheltuieli,
proporþional cu veniturile obþinute în zona liberã faþã de veniturile totale
realizate de persoana juridicã.
107. Pierderea rezultatã din operaþiunile realizate în zona liberã nu se
recupereazã din profitul impozabil realizat în afara zonei, aceasta urmând sã
fie recuperatã din profiturile obþinute din aceeaºi zonã.
Codul fiscal:
(12) La calculul profitului impozabil, urmãtoarele venituri sunt neimpozabile
pânã la data de 31 decembrie 2006: [...]
b) veniturile realizate din aplicarea unei invenþii brevetate în România,
inclusiv din fabricarea produsului sau aplicarea procesului, pe o perioadã de 5
ani de la prima aplicare, calculaþi de la data începerii aplicãrii ºi cuprinºi
în perioada de valabilitate a brevetului, potrivit legii;
Norme metodologice:
108. Aplicarea unei invenþii înseamnã fabricarea produsului sau folosirea
procedeului/metodei. Procedeul include ºi utilizarea unui produs sau efectuarea
oricãrui alt act generator de profit, cum ar fi:
a) proiectarea obiectului/obiectelor unei invenþii:
1. proiect de execuþie pentru realizarea unui produs, inclusiv produsul obþinut
în mod direct prin aplicarea unui procedeu brevetat, unei instalaþii sau a
altora asemenea;
2. proiect tehnologic pentru aplicarea unui procedeu/tehnologii sau a unei
metode;
b) executarea ºi/sau experimentarea prototipului/unicatului ori a tehnologiei
care face obiectul unei invenþii;
c) executarea ºi/sau exploatarea seriei "zero" a produsului ori a
instalaþiei-pilot;
d) exploatarea obiectului unei invenþii prin realizarea pe scarã largã a
acestuia, ºi anume:
1. fabricarea produsului, cum ar fi: dispozitivul, utilajul, instalaþia,
compoziþia, respectiv produsul obþinut în mod direct prin aplicarea unui
procedeu brevetat;
2. folosirea unui procedeu, respectiv a unei tehnologii sau a unei metode,
obiect al unei invenþii;
3. folosirea unui mijloc, dispozitiv, aparat, instalaþie, obiect al unei
invenþii exclusiv pentru necesitãþile interne ale unitãþii care aplicã;
e) comercializarea rezultatelor actelor prevãzute la lit. a)-d) de cãtre
deþinãtorul de drepturi care este ºi producãtor, dacã aceste acte au fost
efectuate în þarã.
109. Prima aplicare se ia în considerare în mod distinct pentru titularul de
brevet, precum ºi pentru fiecare dintre licenþiaþii acestuia.
110. Pentru ca titularul brevetului, succesorul sãu în drepturi sau, dupã caz,
licenþiaþii acestuia sã beneficieze de scutire de impozit pe profit trebuie sã
fie îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) sã existe o copie, certificatã pentru conformitate, a hotãrârii definitive a
Oficiului de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci de acordare a brevetului de invenþie;
în cazul în care solicitantul scutirii de impozit este altã persoanã decât
titularul brevetului, este necesar sã existe documente, certificate pentru
conformitate de cãtre Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci sau
autentificate, din care sã rezulte una dintre urmãtoarele situaþii:
1. solicitantul este succesorul în drepturi al titularului brevetului;
2. solicitantul este licenþiat al titularului brevetului;
3. solicitantul este licenþiat al succesorului în drepturi al titularului
brevetului;
b) sã existe documente eliberate de Oficiul de Stat pentru Invenþii ºi Mãrci,
din care sã rezulte cã brevetul de invenþie a fost în vigoare pe perioada pentru
care s-a solicitat scutirea de impozit;
c) sã existe evidenþã contabilã de gestiune din care sã rezulte cã în perioada
pentru care se solicitã scutirea de impozit pentru invenþia sau grupul de
invenþii brevetate a fost efectuat cel puþin unul dintre actele prevãzute la
pct. 167 ºi nivelul profitului obþinut în aceastã perioadã.
d) profitul astfel obþinut sã fi fost realizat în limita perioadei de 5 ani de
la prima aplicare ºi cuprinºi în perioada de valabilitate a brevetului.
111. Profitul se stabileºte cu referire strictã la invenþia sau grupul de
invenþii brevetate, pe baza elementelor de noutate, aºa cum acestea rezultã din
revendicãrile brevetului de invenþie. În conformitate cu prevederile Art. 33
alin. 3 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenþie, republicatã,
revendicãrile se interpreteazã în legãturã cu descrierea ºi desenele invenþiei.
112. În cazul în care invenþia sau grupul de invenþii brevetate se referã numai
la o parte a unei instalaþii ori a unei activitãþi tehnologice, procedeu sau
metodã, iar din evidenþele contabile rezultã profitul numai pentru întreaga
instalaþie ori activitate tehnologicã, se procedeazã mai întâi la stabilirea
ponderii invenþiei sau a grupului de invenþii în instalaþia ori activitatea
tehnologicã ºi, pe aceastã bazã, se determinã partea de profit obþinut prin
aplicarea invenþiei brevetate.
113. Profitul include ºi câºtigurile obþinute de titularul brevetului sau de
licenþiaþii acestuia din eventualele taxe sau tarife, percepute drept
contravaloare a serviciului de utilizare a invenþiei brevetate având ca obiect
ºi un produs nou, numai în cazul în care brevetul cuprinde ºi o revendicare de
utilizare sau de folosire a noului produs.
TITLUL III
Impozitul pe venit
Codul fiscal:
CAPITOLUL I
Dispoziþii generale
Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Art. 41. - Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit
prevederilor prezentului titlu, sunt urmãtoarele:
a) venituri din activitãþi independente, definite conform Art. 47;
b) venituri din salarii, definite conform Art. 56;
c) venituri din cedarea folosinþei bunurilor, definite conform Art. 65;
d) venituri din investiþii, definite conform Art. 69;
e) venituri din pensii, definite conform Art. 72;
f) venituri din activitãþi agricole, definite conform Art. 75;
g) veniturile din premii ºi din jocuri de noroc, definite conform Art. 79;
h) venituri din alte surse, definite conform Art. 83.
Norme metodologice:
1. Veniturile din activitãþi independente, inclusiv veniturile realizate de
persoanele fizice în cadrul unor asocieri fãrã personalitate juridicã,
veniturile din salarii ºi din cedarea folosinþei bunurilor sunt venituri care se
supun procedurii de globalizare ºi de determinare a impozitului pe venitul anual
global.
2. Veniturile din investiþii, din pensii, din activitãþi agricole, din premii ºi
din jocuri de noroc, precum ºi cele cuprinse în categoria "venituri din alte
surse" se supun impozitãrii, pe fiecare loc de realizare, în cadrul acestor
categorii de venituri, impozitul fiind final.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 42. - În înþelesul impozitului pe venit, urmãtoarele venituri nu sunt
impozabile:
a) ajutoarele, indemnizaþiile ºi alte forme de sprijin cu destinaþie specialã,
acordate din bugetul de stat, din bugetul asigurãrilor sociale de stat, din
bugetele fondurilor speciale, bugetele locale ºi din alte fonduri publice,
inclusiv indemnizaþia de maternitate ºi pentru creºterea copilului, precum ºi
cele de aceeaºi naturã primite de la alte persoane, cu excepþia indemnizaþiilor
pentru incapacitate temporarã de muncã;
Norme metodologice:
3. În categoria veniturilor neimpozabile se cuprind veniturile obþinute de
persoanele fizice, potrivit legii, cum sunt:
- alocaþia de stat pentru copii;
- alocaþia de întreþinere pentru fiecare copil încredinþat sau dat în plasament
familial;
- indemnizaþia lunarã primitã de persoanele cu handicap grav ºi accentuat;
- alocaþia socialã primitã de nevãzãtorii cu handicap grav ºi accentuat;
- indemnizaþia lunarã acordatã nevãzãtorilor cu handicap grav, potrivit legii;
- contravaloarea serviciilor hoteliere acordate, potrivit legii, membrilor de
familie care însoþesc în spital copii cu handicap sau copii bolnavi în vârstã de
pânã la 3 ani;
- ajutorul pentru încãlzirea locuinþei;
- alocaþia pentru copiii nou-nãscuþi, primitã pentru fiecare dintre primii 4
copii nãscuþi vii;
- indemnizaþia de maternitate;
- indemnizaþia pentru creºterea copilului pânã la împlinirea vârstei de 2 ani
ºi, în cazul copilului cu handicap pânã la împlinirea vârstei de 3 ani;
- ajutorul social primit de soþii celor care satisfac serviciul militar
obligatoriu;
- ajutorul social acordat potrivit legii;
- ajutorul de urgenþã acordat de Guvern ºi de primari în situaþii de necesitate
ca urmare a calamitãþilor naturale, incendiilor, accidentelor, precum ºi altor
situaþii deosebite stabilite prin lege, în limita fondurilor existente;
- ajutoarele pentru procurarea de dispozitive medicale;
- ajutorul lunar sau alocaþia de sprijin primit de cadrele militare trecute în
rezervã, fãrã drept de pensie, apte de muncã, care nu se pot încadra din lipsã
de locuri de muncã corespunzãtoare pregãtirii lor;
- indemnizaþia de ºomaj ºi alte drepturi neimpozabile acordate conform
legislaþiei în materie;
- sume plãtite din bugetul asigurãrilor pentru ºomaj pentru completarea
veniturilor persoanelor care se angajeazã înainte de expirarea perioadei de
ºomaj;
- prima de încadrare ºi prima de instalare acordate din bugetul asigurãrilor
pentru ºomaj;
- sprijinul material acordat, potrivit legii, membrilor de familie ai
magistratului decedat sau membrilor de familie ai altei persoane din cadrul
organelor autoritãþii judecãtoreºti, care a decedat;
- echivalentul salariului primit de membrii familiei funcþionarului public, în
caz de deces al acestuia;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de persoanele care ºi-au pierdut total
sau parþial capacitatea de muncã, marilor mutilaþi ºi urmaºilor celor care au
decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de pãrinþii persoanelor care au
decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989;
- indemnizaþia reparatorie lunarã primitã de soþul supravieþuitor al persoanei
care a decedat ca urmare a participãrii la Revoluþia din decembrie 1989 ºi care
are în întreþinere unul sau mai mulþi copii ai acesteia;
- suma fixã pentru îngrijire primitã de invalizii ºi accidentaþii de rãzboi,
marii mutilaþi ºi cei încadraþi în gradul I de invaliditate;
- indemnizaþia lunarã primitã de persoanele persecutate din motive politice ºi
etnice;
- indemnizaþia lunarã primitã de magistraþii care în perioada anilor 1945-1952
au fost înlãturaþi din justiþie din motive politice;
- indemnizaþia de veteran de rãzboi, inclusiv sporul, acordatã potrivit legii;
- renta lunarã acordatã, potrivit legii, veteranilor de rãzboi;
- ajutorul anual pentru acoperirea unei pãrþi din costul chiriei, energiei
electrice ºi energiei termice, acordat veteranilor de rãzboi ºi vãduvelor de
rãzboi, precum ºi altor persoane defavorizate, potrivit legii;
- sprijinul material primit de soþul supravieþuitor ºi copiii urmaºi ai
membrilor Academiei Române;
- ajutoarele acordate emigranþilor politici potrivit legislaþiei în vigoare;
- ajutorul rambursabil pentru refugiaþi;
- ajutoarele umanitare, medicale ºi sociale;
- ajutorul de deces acordat potrivit legislaþiei privind sistemul public de
pensii ºi alte drepturi de asigurãri sociale, precum ºi ajutorul pentru
procurarea de proteze, orteze ºi de alte produse ortopedice, acordate în baza
legislaþiei de pensii;
- renta viagerã acordatã de la bugetul de stat, bugetele locale ºi din alte
fonduri publice, potrivit legii;
- drepturi reprezentând transportul gratuit urban ºi interurban, acordate,
potrivit legii, pentru adulþii cu handicap accentuat ºi grav, precum ºi pentru
asistenþii personali ºi însoþitorii acestora;
- alte asemenea venituri acordate potrivit normelor legale în vigoare.
4. În sensul Art. 42 lit. a), prin alte persoane se înþelege, printre alþii, ºi:
- casa de ajutor reciproc a pensionarilor, pentru ajutoarele umanitare, medicale
ºi sociale acordate membrilor din contribuþiile acestora;
- organizaþiile umanitare, organizaþii sindicale, Crucea Roºie, unitãþi de cult
recunoscute în România ºi alte entitãþi care pot acorda ajutoare umanitare sau
sociale.
Codul fiscal:
b) sumele încasate din asigurãri de orice fel reprezentând despãgubiri, sume
asigurate, precum ºi orice alte drepturi, cu excepþia câºtigurilor primite de la
societãþile de asigurãri ca urmare a contractului de asigurare încheiat între
pãrþi, cu ocazia tragerilor de amortizare.
Nu sunt venituri impozabile despãgubirile în bani sau în naturã primite de cãtre
o persoanã fizicã, ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta,
inclusiv despãgubirile reprezentând daunele morale;
Norme metodologice:
5. Sunt neimpozabile despãgubirile, sumele asigurate ºi orice alte drepturi
acordate asiguraþilor, beneficiarilor sau terþelor persoane pãgubite, din
asigurãrile de orice fel, potrivit legislaþiei privind societãþile de asigurare
ºi supravegherea asigurãrilor.
6. Sumele reprezentând alte drepturi acordate asiguraþilor pot avea printre
altele urmãtoarele forme: rãscumpãrãri parþiale în contul persoanei asigurate,
plãþi eºalonate, rente, venituri rezultate din fructificarea rezervelor
constituite din primele plãtite de asiguraþi, precum ºi orice alte sume de
aceeaºi naturã indiferent de denumirea sau forma sub care sunt plãtite, în
contul persoanei asigurate.
7. În cazul în care suportatorul primei de asigurare este o persoanã fizicã
independentã, persoanã juridicã sau orice altã entitate care desfãºoarã o
activitate, atunci contravaloarea primelor de asigurare reprezintã venituri
impozabile pentru persoana fizicã beneficiarã.
Codul fiscal:
c) sumele primite drept despãgubiri pentru pagube suportate ca urmare a
calamitãþilor naturale, precum ºi pentru cazurile de invaliditate sau deces,
conform legii;
d) pensiile pentru invalizii de rãzboi, orfanii, vãduvele/vãduvii de rãzboi,
sumele fixe pentru îngrijirea pensionarilor care au fost încadraþi în gradul I
de invaliditate, precum ºi pensiile, altele decât pensiile plãtite din fonduri
constituite prin contribuþii obligatorii la un sistem de asigurãri sociale,
inclusiv cele din scheme facultative de pensii ocupaþionale ºi cele finanþate de
la bugetul de stat;
e) contravaloarea cupoanelor ce reprezintã bonuri de valoare care se acordã cu
titlu gratuit persoanelor fizice conform dispoziþiilor legale în vigoare;
f) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizare sau mecenat;
g) veniturile primite ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile ºi mobile corporale din patrimoniul personal, altele decât
câºtigurile din transferul titlurilor de valoare;
h) drepturile în bani ºi în naturã primite de militarii în termen, militarii cu
termen redus, studenþii ºi elevii unitãþilor de învãþãmânt din sectorul de
apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã ºi civile, precum ºi
cele ale gradaþilor ºi soldaþilor concentraþi sau mobilizaþi;
i) bursele primite de persoanele care urmeazã orice formã de ºcolarizare sau
perfecþionare în cadru instituþionalizat;
Norme metodologice:
8. Prin cadru instituþionalizat se înþelege orice entitate care are ca obiect de
activitate educaþia ºcolarã, universitarã, pregãtirea ºi/sau perfecþionarea
profesionalã, recunoscutã de autoritãþi ale statului român.
Codul fiscal:
j) sumele sau bunurile primite cu titlu de moºtenire ºi donaþie;
k) veniturile din agriculturã ºi silviculturã, cu excepþia celor prevãzute la
Art. 75;
Norme metodologice:
9. În categoria veniturilor din agriculturã ºi silviculturã considerate
neimpozabile se cuprind:
- veniturile realizate de proprietar/arendaº din valorificarea în stare naturalã
a produselor obþinute de pe terenurile agricole ºi silvice, proprietate privatã
sau luate în arendã;
- veniturile provenite din: creºterea animalelor ºi pãsãrilor, apicultura ºi
sericicultura;
- veniturile obþinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturalã,
prin unitãþi specializate, cum ar fi centre sau puncte de achiziþie, a
produselor culese sau capturate din flora ºi fauna sãlbaticã.
10. Se considerã în stare naturalã: produsele agricole obþinute dupã recoltare,
materialul lemnos pe picior sau transformat în buºteni ori în bile, precum ºi
produsele de origine animalã, cum ar fi: lapte, lânã, ouã, piei crude ºi altele
asemenea, plante ºi animale din flora ºi fauna sãlbaticã, cum ar fi: plante
medicinale, fructe de pãdure, ciuperci, melci, scoici, ºerpi, broaºte ºi altele
asemenea.
Codul fiscal:
l) veniturile primite de membrii misiunilor diplomatice ºi ai posturilor
consulare pentru activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã,
în condiþii de reciprocitate, în virtutea regulilor generale ale dreptului
internaþional sau a prevederilor unor acorduri speciale la care România este
parte;
m) veniturile nete în valutã primite de membrii misiunilor diplomatice,
oficiilor consulare ºi institutelor culturale ale României amplasate în
strãinãtate, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
n) veniturile primite de oficialii organismelor ºi organizaþiilor internaþionale
din activitãþile desfãºurate în România în calitatea lor oficialã, cu condiþia
ca poziþia acestora, de oficial, sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor
Externe;
o) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitatea de consultanþã
desfãºuratã în România, în conformitate cu acordurile de finanþare
nerambursabilã încheiate de România cu alte state, cu organisme internaþionale
ºi organizaþii neguvernamentale;
p) veniturile primite de cetãþeni strãini pentru activitãþi desfãºurate în
România, în calitate de corespondenþi de presã, cu condiþia reciprocitãþii
acordate cetãþenilor români pentru venituri din astfel de activitãþi, ºi cu
condiþia ca poziþia acestor persoane sã fie confirmatã de Ministerul Afacerilor
Externe;
q) sumele reprezentând diferenþa de dobândã subvenþionatã pentru creditele
primite în conformitate cu legislaþia în vigoare;
r) subvenþiile primite pentru achiziþionarea de bunuri, dacã subvenþiile sunt
acordate în conformitate cu legislaþia în vigoare;
s) veniturile reprezentând avantaje în bani ºi/sau în naturã primite de
persoanele cu handicap, veteranii de rãzboi, invalizii ºi vãduvele de rãzboi,
accidentaþii de rãzboi în afara serviciului ordonat, persoanele persecutate din
motive politice de dictatura instauratã cu începere de la 6 martie 1945, celor
deportate în strãinãtate ori constituite în prizonieri, urmaºii eroilor-martiri,
rãniþilor, luptãtorilor pentru victoria Revoluþiei din decembrie 1989, precum ºi
persoanele persecutate din motive etnice de regimurile instaurate în România cu
începere de la 6 septembrie 1940 pânã la 6 martie 1945;
Norme metodologice:
11. Aceste venituri sunt acordate prin legi speciale ºi cuprind, printre altele:
- contravaloarea protezelor acordate gratuit pentru marii mutilaþi ºi persoanele
care ºi-au pierdut total sau parþial capacitatea de muncã, a medicamentelor
gratuite, accesului gratuit la sanatorii ºi baze de tratament aparþinând
Ministerului Sãnãtãþii, Ministerului Apãrãrii Naþionale, Ministerului
Administraþiei ºi Internelor ºi altor instituþii potrivit legii;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloacele de transport în comun
ºi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care intrã sub incidenþa
prevederilor Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri ºi acordarea
unor drepturi urmaºilor acestora, rãniþilor, precum ºi luptãtorilor pentru
victoria Revoluþiei din Decembrie 1989, republicatã, cu modificãrile ºi
completãrile ulterioare;
- contravaloarea asistenþei medicale ºi a medicamentelor acordate în mod gratuit
ºi prioritar, atât în tratament ambulatoriu, cât ºi pe timpul spitalizãrilor, a
transportului gratuit cu mijloacele de transport în comun ºi pe calea feratã
românã, contravaloarea biletului gratuit, pentru tratament într-o staþiune
balneoclimatericã ºi altele asemenea, prevãzute a fi acordate persoanelor care
intrã sub incidenþa prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea
unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura
instauratã cu începere de la 6 martie 1945, precum ºi celor deportate în
strãinãtate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificãrile ºi
completãrile ulterioare;
- contravaloarea cãlãtoriilor gratuite pe calea feratã, gratuitãþile pe
mijloacele de transport în comun în mediul urban, a lemnelor de foc sau
echivalent cãrbuni, a asistenþei medicale gratuite în toate instituþiile
medicale civile de stat sau militare ºi asigurarea de medicamente gratuite atât
în tratamentele ambulatorii, cât ºi pe timpul spitalizãrii, a biletelor de
tratament gratuite, în limita posibilitãþilor existente, în staþiuni
balneoclimaterice, a protezelor, a cârjelor, a ghetelor ortopedice, a
cãrucioarelor, a aparatelor auditive ºi implanturilor cardiace, mijloacelor moto
ºi auto speciale pentru cei handicapaþi locomotor ºi altele asemenea, potrivit
Legii nr. 44/1994 privind veteranii de rãzboi, precum ºi unele drepturi ale
invalizilor ºi vãduvelor de rãzboi, republicatã;
- contravaloarea transportului urban gratuit cu mijloace de transport în comun
pentru adulþii cu handicap accentuat ºi grav ºi pentru asistenþii personali sau
pentru însoþitorii acestora, a transportului interurban gratuit cu trenul,
asistenþa medicalã gratuitã în conformitate cu prevederile Ordonanþei de urgenþã
a Guvernului nr. 102/1999 privind protecþia specialã ºi încadrarea în muncã a
persoanelor cu handicap, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 519/2002, cu
modificãrile ulterioare;
- altele asemenea, aprobate prin lege.
12. Persoanele fizice prevãzute la Art. 42 lit. s) datoreazã impozit pe venit
pentru categoriile de venituri prevãzute la Art. 41.
Codul fiscal:
t) premiile obþinute de sportivii medaliaþi la campionatele mondiale, europene
ºi la jocurile olimpice.
Nu sunt venituri impozabile premiile, primele ºi indemnizaþiile sportive
acordate sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ºi altor specialiºti,
prevãzuþi în legislaþia în materie, în vederea realizãrii obiectivelor de înaltã
performanþã:
- clasarea pe podiumul de premiere la campionatele europene, campionatele
mondiale ºi jocurile olimpice;
- calificarea ºi participarea la turneele finale ale campionatelor mondiale ºi
europene, prima grupã valoricã, precum ºi la jocurile olimpice, în cazul
jocurilor sportive.
Nu sunt venituri impozabile primele ºi indemnizaþiile sportive acordate
sportivilor, antrenorilor, tehnicienilor ºi altor specialiºti, prevãzuþi în
legislaþia în materie, în vederea pregãtirii ºi participãrii la competiþiile
internaþionale oficiale ale loturilor reprezentative ale României;
Norme metodologice:
13. Beneficiazã de aceste prevederi ºi urmãtorii specialiºti: profesorii cu
diplomã de licenþã sau de absolvire, instructorii ºi managerii din domeniu,
precum ºi alte persoane calificate pentru asistenþã medicalã, cercetare ºi
asistenþã ºtiinþificã, organizare ºi conducere tehnicã ºi alte ocupaþii
complementare potrivit reglementãrilor în materie.
Codul fiscal:
u) premiile ºi alte drepturi sub formã de cazare, masã, transport ºi alte
asemenea, obþinute de elevi ºi studenþi în cadrul competiþiilor interne ºi
internaþionale, inclusiv elevi ºi studenþi nerezidenþi în cadrul competiþiilor
desfãºurate în România;
Norme metodologice:
14. În aceastã categorie se cuprind:
- premii obþinute la concursuri pe obiecte sau discipline de învãþãmânt, pe
meserii, cultural-ºtiinþifice, festivaluri, simpozioane, concursuri
tehnico-ºtiinþifice, premii obþinute la campionate ºi concursuri sportive
ºcolare, naþionale ºi internaþionale;
- contravaloarea avantajelor sub formã de masã, cazare ºi transport;
- alte drepturi materiale primite de participanþi cu ocazia acestor manifestãri;
- altele asemenea.
Codul fiscal:
v) alte venituri care nu sunt impozabile, aºa cum sunt precizate la fiecare
categorie de venit.
Barem de impunere
Art. 43. - (1) Baremul anual de impunere pentru anul fiscal 2004, pentru
calculul plãþilor anticipate, este prevãzut în urmãtorul tabel:
┌──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐│Venitul
anual impozabil Impozitul anual ││ (lei) (lei)
│├──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤│
pânã la 28.800.000 18% ││ 28.800.001-69.600.000 5.184.000 + 23% pentru ceea ce
depãºeºte suma de 28.800.000 lei ││69.600.001-111.600.000 14.568.000 + 28%
pentru ceea ce depãºeºte suma de 69.600.000 lei ││111.600.001-156.000.000
26.328.000 + 34% pentru ceea ce depãºeºte suma de 111.600.000 lei││ peste
156.000.000 41.424.000 + 40% pentru ceea ce depãºeºte suma de 156.000.000
lei│└──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘
Baremul lunar pentru determinarea impozitului lunar pe veniturile din salarii ºi
pensii se stabileºte prin ordin al ministrului finanþelor publice, având ca bazã
de calcul baremul anual de mai sus.
(2) Pentru anul 2004, impozitul anual se calculeazã prin aplicarea asupra
venitului anual global impozabil a baremului anual prevãzut la alin. (1),
corectat, prin ordin al ministrului finanþelor publice, cu rata inflaþiei
realizate pe anul 2004, diminuatã cu 1/2 din rata inflaþiei prognozate pe acest
an.
(3) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual, respectiv lunar, pentru
calculul plãþilor anticipate cu titlu de impozit se stabileºte luându-se în
calcul 1/2 din rata inflaþiei prognozate pentru anul respectiv, aplicatã la
baremul de impunere construit pe baza ratei inflaþiei realizate pe perioada
ianuarie-octombrie ºi a prognozei pe lunile noiembrie-decembrie ale anului
precedent. Aceste baremuri se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor
publice.
(4) Începând cu anul fiscal 2005, baremul anual pentru calculul impozitului pe
venitul anual global impozabil se stabileºte prin ordin al ministrului
finanþelor publice, pe baza baremului anual prevãzut la alin. (3), corectat cu
variaþia ratei inflaþiei realizate, faþã de cea prognozatã pe perioada
impozabilã.
Norme metodologice:
15. La determinarea impozitului anual, cât ºi a plãþilor anticipate cu titlu de
impozit calculat pentru veniturile prevãzute de Art. 41, bazele de calcul al
impozitului vor fi stabilite prin rotunjire la mia de lei, prin neglijarea
fracþiunilor sub 1.000 lei.
Codul fiscal:
Perioada impozabilã
Art. 44. - (1) Perioada impozabilã este anul fiscal care corespunde anului
calendaristic.
(2) Prin excepþie de la prevederile alin. (1), perioada impozabilã este
inferioarã anului calendaristic, în situaþia în care decesul contribuabilului
survine în cursul anului.
Norme metodologice:
16. Anul fiscal corespunde cu perioada celor 12 luni ale unui an calendaristic
în care se realizeazã venituri. Venitul impozabil ce se realizeazã într-o
fracþiune de an sau în perioade diferite ce reprezintã fracþiuni ale aceluiaºi
an se considerã venit anual impozabil.
17. În cazul decesului contribuabilului, perioada impozabilã este inferioarã
anului calendaristic, cuprinzând numãrul de luni din anul calendaristic pânã la
data decesului.
Codul fiscal:
Deduceri personale
Art. 45. - (1) Persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi alin.
(2) au dreptul la deducerea din venitul anual global a unor sume sub formã de
deducere personalã de bazã ºi deduceri personale suplimentare, acordate pentru
fiecare lunã a perioadei impozabile.
(2) Deducerea personalã de bazã, începând cu luna ianuarie 2004, este fixatã la
suma de 2.000.000 lei pe lunã.
(3) Deducerea personalã suplimentarã pentru soþia/soþul, copiii sau alþi membri
de familie, aflaþi în întreþinere este de 0,5 înmulþit cu deducerea personalã de
bazã.
(4) Contribuabilii mai beneficiazã de deduceri personale suplimentare, în
funcþie de situaþia proprie sau a persoanelor aflate în întreþinere, în afara
sumelor rezultate din calculul prevãzut la alin. (2) ºi (3), astfel:
a) 1,0 înmulþit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul I ºi
persoanele cu handicap grav;
b) 0,5 înmulþit cu deducerea personalã de bazã pentru invalizii de gradul II ºi
persoanele cu handicap accentuat.
(5) Nu sunt considerate persoane aflate în întreþinere acele persoane ale cãror
venituri, impozabile ºi neimpozabile, depãºesc sumele reprezentând deduceri
personale, conform alin. (3) ºi (4). În cazul în care o persoanã este
întreþinutã de mai mulþi contribuabili, suma reprezentând deducerea personalã a
acesteia se împarte în pãrþi egale între contribuabili, exceptându-se cazul în
care aceºtia se înþeleg asupra unui alt mod de împãrþire a sumei. Copiii minori,
în vârstã de pânã la 18 ani împliniþi, ai contribuabilului sunt consideraþi
întreþinuþi, iar suma reprezentând deducerea personalã suplimentarã se acordã
pentru persoanele aflate în întreþinerea contribuabilului, pentru acea perioadã
impozabilã din anul fiscal în care acestea au fost întreþinute. Perioada se
rotunjeºte la luni întregi în favoarea contribuabilului.
(6) Nu sunt considerate persoane aflate în întreþinere:
a) persoanele fizice care deþin terenuri agricole ºi silvice în suprafaþã de
peste 10.000 m2 în zonele colinare ºi de ºes ºi de peste 20.000 m2 în zonele
montane;
b) persoanele fizice care obþin venituri din cultivarea ºi din valorificarea
florilor, legumelor ºi zarzavaturilor în sere, în solarii special destinate
acestor scopuri ºi/sau în sistem irigat, din cultivarea ºi din valorificarea
arbuºtilor, plantelor decorative ºi ciupercilor, precum ºi din exploatarea
pepinierelor viticole ºi pomicole, indiferent de suprafaþã.
(7) La stabilirea veniturilor realizate de persoanele fizice aflate în
întreþinere, potrivit alin. (5), se va avea în vedere ºi venitul determinat
potrivit legislaþiei privind venitul minim garantat.
(8) Sunt consideraþi alþi membri de familie, potrivit alin. (3), rudele
contribuabilului sau ale soþului/soþiei acestuia pânã la gradul al doilea
inclusiv.
(9) Deducerile personale prevãzute la alin. (2), (3) ºi (4) se însumeazã. Suma
deducerilor personale admisã pentru calculul impozitului nu poate depãºi de 3
ori deducerea personalã de bazã ºi se acordã în limita venitului realizat.
(10) Deducerile personale determinate potrivit prezentului articol nu se acordã
personalului trimis în misiune permanentã în strãinãtate, potrivit legii.
Norme metodologice:
18. Determinarea coeficienþilor ºi a sumei reprezentând deduceri personale de
bazã ºi suplimentare pentru fiecare contribuabil se efectueazã astfel:
a) de cãtre angajatorii cu sediul sau domiciliul în România pentru veniturile
din salarii realizate pe teritoriul României, la funcþia de bazã;
b) de cãtre organul fiscal pentru contribuabilii care realizeazã venituri din
salarii, altele decât cele prevãzute la lit. a), pentru contribuabilii care
realizeazã venituri din activitãþi independente ºi din cedarea folosinþei
bunurilor, precum ºi în alte situaþii apãrute în aplicarea prevederilor titlului
III din Codul fiscal.
19. Deducerile personale de bazã se acordã contribuabilului, automat, pentru
fiecare lunã a perioadei impozabile, în cursul sau la sfârºitul anului, potrivit
pct. 18, dupã caz. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în
întreþinere se acordã o singurã datã numai pe lunile în care persoanele se aflã
în întreþinerea contribuabilului, iar cele pentru starea de
invaliditate/handicap, numai pentru perioada existenþei acestei stãri, atestatã
prin documente justificative. În cazul în care perioada impozabilã este
inferioarã anului calendaristic ca urmare a decesului contribuabilului în cursul
anului, acesta beneficiazã de un numãr de deduceri personale de bazã lunare ºi
de deduceri personale suplimentare corespunzãtor numãrului de luni ale anului
calendaristic pânã în luna decesului, inclusiv.
20. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreþinere se
acordã numai pentru acele persoane care sunt efectiv în întreþinerea
contribuabilului, chiar dacã aceºtia nu au domiciliul comun. Coeficientul de
deducere personalã suplimentarã este de 0,5 pentru fiecare persoanã validã
aflatã în întreþinere. Pentru starea de invaliditate/handicap a persoanei aflate
în întreþinere coeficientul de deducere personalã suplimentarã se majoreazã
corespunzãtor. Pentru ca o persoanã sã fie în întreþinere, aceasta trebuie sã
îndeplineascã cumulativ urmãtoarele condiþii:
- existenþa unor raporturi juridice între contribuabil ºi persoana aflatã în
întreþinere;
- încadrarea în plafon.
21. Sunt considerate persoane aflate în întreþinere soþul/soþia
contribuabilului, copiii acestuia, precum ºi alþi membri de familie pânã la
gradul al doilea inclusiv.
22. În sensul Art. 45 alin. (8), în categoria "alt membru de familie aflat în
întreþinere" se cuprind rudele contribuabilului ºi ale soþului/soþiei acestuia,
pânã la gradul al doilea inclusiv.
23. Dupã gradul de rudenie rudele se grupeazã astfel:
- rude de gradul întâi, cum ar fi: pãrinþi ºi copii;
- rude de gradul al doilea, cum ar fi: bunici, nepoþi ºi fraþi/surori.
24. Sunt considerate persoane în întreþinere militarii în termen, militarii cu
termen redus, studenþii ºi elevii militari ai instituþiilor de învãþãmânt
militare ºi civile, peste vârsta de 18 ani, dacã veniturile obþinute sunt sub
plafonul stabilit de acest titlu.
25. Nu sunt considerate persoane în întreþinere persoanele majore condamnate,
care executã pedepse privative de libertate.
26. Copilul minor este considerat întotdeauna întreþinut, cu excepþia celor
încadraþi în muncã, indiferent dacã se aflã în unitãþi speciale sanitare sau de
protecþie specialã ºi altele asemenea, precum ºi în unitãþi de învãþãmânt,
inclusiv în situaþia în care costul de întreþinere este suportat de aceste
unitãþi. În acest caz eventualele venituri obþinute de copilul minor nu se au în
vedere la acordarea deducerii personale suplimentare.
Pentru copilul minor aflat în întreþinerea pãrinþilor sau a tutorelui, deducerea
personalã suplimentarã se acordã integral unuia dintre pãrinþi, conform
înþelegerii dintre aceºtia, respectiv tutorelui.
Pentru copilul minor provenit din cãsãtorii anterioare, dreptul la coeficientul
de deducere personalã suplimentarã pentru copilul aflat în întreþinere revine
pãrintelui cãruia i-a fost încredinþat copilul sau unuia dintre soþi care
formeazã noua familie, conform înþelegerii dintre aceºtia, indiferent dacã s-a
fãcut o adopþie cu efecte restrânse ºi chiar dacã pãrinþii fireºti ai acestuia
contribuie la întreþinerea lui prin plata unei pensii de întreþinere. Plata unei
pensii de întreþinere nu dã dreptul la deducere personalã suplimentarã
pãrintelui obligat la aceastã platã.
Pentru copilul minor primit în plasament sau încredinþat unei persoane ori unei
familii, dreptul la coeficientul de deducere personalã suplimentarã pentru acest
copil se acordã:
- persoanei care l-a primit în plasament sau cãreia i s-a încredinþat copilul;
- unuia dintre soþi care formeazã familia cãreia i-a fost încredinþat sau i-a
fost dat în plasament copilul, conform înþelegerii dintre aceºtia.
Pentru copiii aflaþi în întreþinerea unei familii, deducerea personalã
suplimentarã va fi acordatã pãrinþilor, conform înþelegerii dintre aceºtia. Nu
se va fracþiona între pãrinþi deducerea personalã suplimentarã pentru fiecare
copil aflat în întreþinere. Astfel, în situaþia în care într-o familie sunt mai
mulþi copii aflaþi în întreþinere, deducerile personale suplimentare se pot
acorda unuia dintre pãrinþi pentru toþi copiii sau fiecãrui pãrinte pentru un
numãr de copii, conform înþelegerii dintre pãrinþi. În aceste situaþii angajaþii
vor prezenta angajatorilor sau organului fiscal fie o declaraþie pe propria
rãspundere din partea soþului/soþiei, fie o adeverinþã emisã de angajatorul
acestuia/acesteia, dupã caz, din care sã rezulte numãrul ºi identitatea copiilor
pentru care beneficiazã de deduceri personale suplimentare.
Nu se acordã deducere personalã suplimentarã urmãtorilor:
- pãrinþilor ai cãror copii sunt daþi în plasament sau încredinþaþi unei familii
ori persoane;
- pãrinþilor copiilor încredinþaþi unui organism privat autorizat sau unui
serviciu public autorizat, în cazul în care pãrinþii respectivi sunt puºi sub
interdicþie sau sunt decãzuþi din drepturile pãrinteºti.
Copilul minor cu vârsta între 16 ºi 18 ani, încadrat în muncã în condiþiile
Codului muncii, devine contribuabil ºi beneficiazã de deducerea personalã de
bazã, situaþie în care pãrinþii nu mai au dreptul la acordarea deducerii
personale suplimentare, întrucât deducerea personalã se acordã o singurã datã.
27. Contribuabilul beneficiazã de deducere personalã suplimentarã pentru
persoanele aflate în întreþinere potrivit Art. 45 alin. (3) din Codul fiscal,
dacã persoana fizicã întreþinutã nu are venituri sau veniturile acesteia sunt
sub plafonul rezultat din aplicarea coeficientului aferent de deducere personalã
suplimentarã la deducerea personalã de bazã.
28. Verificarea încadrãrii veniturilor acestor persoane în plafonul determinat
se realizeazã comparând veniturile brute realizate de persoana fizicã aflatã în
întreþinere cu plafonul.
29. În cursul anului fiscal, în cazul în care angajatul obþine venituri la
funcþia de bazã, pentru a stabili dreptul acestuia la deduceri suplimentare
pentru persoane aflate în întreþinere, se comparã venitul lunar realizat de
persoana aflatã în întreþinere cu plafonul lunar, astfel:
a) în cazul în care persoana aflatã în întreþinere realizeazã venituri lunare de
natura pensiilor, indemnizaþiilor, alocaþiilor ºi altele asemenea, venitul lunar
realizat de persoana întreþinutã rezultã din însumarea tuturor drepturilor de
aceastã naturã realizate într-o lunã;
b) în cazul în care venitul este realizat sub formã de câºtiguri la jocuri de
noroc, premii la diverse competiþii, dividende, dobânzi ºi altele asemenea,
venitul lunar realizat de persoana fizicã aflatã în întreþinere se determinã
prin împãrþirea venitului realizat la numãrul de luni rãmase pânã la sfârºitul
anului, exclusiv luna de realizare a venitului;
c) în cazul în care persoana întreþinutã realizeazã atât venituri lunare, cât ºi
aleatorii, venitul lunar se determinã prin însumarea acestor venituri.
30. În funcþie de venitul lunar al persoanei întreþinute, angajatorul va proceda
dupã cum urmeazã:
a) în situaþia în care persoana aflatã în întreþinere, pentru care
contribuabilul - angajatul - beneficiazã de deducerea personalã suplimentarã,
obþine în cursul anului un venit lunar mai mare decât plafonul lunar,
angajatorul va înceta acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana
în întreþinere, începând cu luna urmãtoare celei în care a fost realizat
venitul;
b) în situaþia în care contribuabilul solicitã acordarea deducerii personale
suplimentare pentru persoana aflatã în întreþinere ca urmare a situãrii
venitului lunar al acesteia din urmã sub plafonul lunar, angajatorul va începe
acordarea deducerii personale suplimentare pentru persoana în întreþinere o datã
cu plata drepturilor lunare ale lunii în care angajatul a depus solicitarea.
Dacã venitul unei persoane aflate în întreþinere depãºeºte plafonul deducerii
personale suplimentare, ea nu este consideratã întreþinutã.
31. Pentru determinarea coeficienþilor de deduceri personale suplimentare
contribuabilul va depune la angajator o declaraþie pe propria rãspundere, care
trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaþii:
- date de identificare a salariatului (numele ºi prenumele, domiciliul, codul
numeric personal);
- date de identificare a fiecãrei persoane aflate în întreþinere (numele ºi
prenumele, codul numeric personal), precum ºi situaþia invaliditãþii sau
handicapului, dacã este cazul.
În ceea ce priveºte copiii aflaþi în întreþinere, la aceastã declaraþie
salariatul va anexa ºi adeverinþa de la angajatorul celuilalt soþ sau declaraþia
pe propria rãspundere a acestuia cã nu beneficiazã de deducere personalã
suplimentarã pentru acel copil.
32. Declaraþia pe propria rãspundere a persoanei aflate în întreþinere, cu
excepþia copilului minor, trebuie sã cuprindã urmãtoarele informaþii:
- date de identificare a persoanei aflate în întreþinere, cum ar fi: numele,
prenumele, domiciliul, codul numeric personal;
- date de identificare a contribuabilului care beneficiazã de coeficientul de
deducere personalã suplimentarã, cum ar fi: numele, prenumele, domiciliul, codul
numeric personal;
- acordul persoanei întreþinute ca întreþinãtorul sã beneficieze de coeficientul
de deducere personalã suplimentarã;
- nivelul ºi natura venitului persoanei aflate în întreþinere, inclusiv
menþiunea privind suprafeþele de teren agricol ºi silvic deþinute, precum ºi
declaraþia afirmativã sau negativã cu privire la desfãºurarea de activitãþi de:
cultivare a terenurilor cu flori, legume ºi zarzavat în sere, în solarii
amenajate ºi în sistem irigat; cultivare a arbuºtilor ºi plantelor decorative,
ciupercilor; exploatare a pepinierelor viticole ºi pomicole;
- angajarea persoanei întreþinute de a comunica persoanei care contribuie la
întreþinerea sa orice modificãri în situaþia venitului realizat.
Declaraþiile pe propria rãspundere depuse în vederea acordãrii de deduceri
personale suplimentare nu sunt formulare tipizate.
33. Contribuabilul va prezenta angajatorului sau organului fiscal ºi documentele
justificative care sã ateste situaþia proprie ºi a persoanelor aflate în
întreþinere, cum sunt: certificatul de cãsãtorie, certificatele de naºtere ale
copiilor, certificatul emis de comisia de expertizã medicalã sau decizia de
pensionare pentru cazurile de invaliditate, adeverinþa de venit a persoanei
întreþinute sau declaraþia pe propria rãspundere ºi altele. Documentele vor fi
prezentate în original ºi în copie, angajatorul sau organul fiscal, dupã caz,
pãstrând copia dupã ce verificã conformitatea cu originalul. Contribuabilii care
depun declaraþia de venit global prin poºtã ºi care solicitã acordarea
deducerilor de cãtre organul fiscal vor anexa la aceastã declaraþie copii
legalizate de pe documentele justificative care atestã dreptul la deduceri
personale suplimentare.
34. Dacã la un angajat intervine o schimbare care are influenþã asupra
deducerilor personale suplimentare acordate ºi aceastã schimbare duce la
diminuarea deducerii personale suplimentare, angajatul este obligat sã
înºtiinþeze angajatorul în termen de 15 zile calendaristice de la data la care
s-a produs evenimentul care a generat modificarea.
35. În situaþia în care solicitarea ºi/sau depunerea documentelor justificative
privind acordarea deducerilor personale suplimentare se fac ulterior apariþiei
evenimentului care dã naºtere sau modificã dreptul la deducere, angajatorul va
acorda deducerile cuvenite o datã cu plata drepturilor salariale aferente lunii
în care angajatul a depus toate documentele justificative.
36. Situaþia definitivã a deducerilor personale suplimentare se va stabili o
datã cu determinarea venitului anual impozabil ºi cu calculul impozitului anual.
37. În situaþia în care depunerea documentelor justificative se face dupã
calcularea impozitului ºi regularizarea anualã potrivit prevederilor Art. 61 din
Codul fiscal, corecþiile se fac de cãtre organul fiscal, pe baza cererii
contribuabilului, la care se anexeazã toate documentele justificative care
atestã dreptul acestuia la deduceri personale suplimentare. În cerere se va
menþiona obligatoriu perioada pentru care se solicitã acordarea deducerilor, în
termenul legal de prescripþie.
38. Deducerea personalã de bazã nu se fracþioneazã în cazul veniturilor
realizate în baza unui contract de muncã cu timp parþial.
Codul fiscal:
Actualizarea deducerilor personale ºi a sumelor fixe
Art. 46. - (1) Deducerea personalã de bazã lunarã, precum ºi celelalte sume
fixe, exprimate în lei, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la Art. 43.
(2) Începând cu anul fiscal 2004, sumele fixe exprimate în lei, altele decât
deducerea personalã de bazã, se stabilesc potrivit procedurii prevãzute la Art.
43 alin. (3).
(3) Sumele fixe se aprobã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(4) Sumele ºi tranºele de venituri impozabile sunt calculate prin rotunjire la
suta de mii de lei, în sensul cã fracþiunile sub 100.000 lei se majoreazã la
100.000 lei.
Norme metodologice:
39. Sumele fixe calculate prin rotunjire la suta de mii de lei sunt cele
prevãzute la Art. 43 alin. (2)-(4), Art. 56 alin. (4) lit. a), Art. 73, Art. 81
alin. (4) ºi Art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal.
40. Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global, precum ºi pentru
recalcularea impozitului anual pe veniturile din salarii, deducerea personalã de
bazã se actualizeazã potrivit Art. 43 alin. (2) sau alin. (4) din Codul fiscal.
41. Rotunjirea la suta de mii de lei se referã ºi la tranºele de venituri din
baremele de impunere anuale ºi lunare. Atât sumele fixe, cât ºi baremele de
impunere sunt aprobate prin ordin al ministrului finanþelor publice ºi sunt
publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Venituri din activitãþi independente
Definirea veniturilor din activitãþi independente
Art. 47 - (1) Veniturile din activitãþi independente cuprind veniturile
comerciale, veniturile din profesii libere ºi veniturile din drepturi de
proprietate intelectualã, realizate în mod individual ºi/sau într-o formã de
asociere, inclusiv din activitãþi adiacente.
(2) Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerþ ale
contribuabililor, din prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la alin.
(3), precum ºi din practicarea unei meserii.
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obþinute din exercitarea
profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal,
expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori
mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfãºurate în mod
independent, în condiþiile legii.
(4) Veniturile din valorificarea sub orice formã a drepturilor de proprietate
intelectualã provin din brevete de invenþie, desene ºi modele, mostre, mãrci de
fabricã ºi de comerþ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor ºi
drepturi conexe dreptului de autor ºi altele asemenea.
Norme metodologice:
42. Se supun impozitului pe veniturile din activitãþi independente persoanele
fizice care realizeazã aceste venituri în mod individual sau asociate pe baza
unui contract de asociere încheiat în vederea desfãºurãrii de activitãþi în
scopul obþinerii de venit, asociere care se realizeazã potrivit dispoziþiilor
legale ºi care nu dã naºtere unei persoane juridice.
43. Exercitarea unei activitãþi independente presupune desfãºurarea acesteia în
mod obiºnuit, pe cont propriu ºi urmãrind un scop lucrativ. Printre criteriile
care definesc preponderent existenþa unei activitãþi independente sunt: libera
alegere a desfãºurãrii activitãþii, a programului de lucru ºi a locului de
desfãºurare a activitãþii; riscul pe care ºi-l asumã întreprinzãtorul;
activitatea se desfãºoarã pentru mai mulþi clienþi; activitatea se poate
desfãºura nu numai direct, ci ºi cu personalul angajat de întreprinzãtor în
condiþiile legii.
44. Persoanele fizice nerezidente sunt supuse impozitãrii în România pentru
veniturile obþinute din desfãºurarea în România, potrivit legii, a unei
activitãþi independente, printr-un sediu permanent.
45. Sunt considerate venituri comerciale veniturile realizate din fapte de
comerþ de cãtre persoane fizice sau asocieri fãrã personalitate juridicã, din
prestãri de servicii, altele decât cele realizate din profesii libere, precum ºi
cele obþinute din practicarea unei meserii.
Principalele activitãþi care constituie fapte de comerþ sunt:
- activitãþi de producþie;
- activitãþi de cumpãrare efectuate în scopul revânzãrii;
- organizarea de spectacole culturale, sportive, distractive ºi altele asemenea;
- activitãþi al cãror scop este facilitarea încheierii de tranzacþii comerciale
printr-un intermediar, cum ar fi: contract de comision, de mandat, de
reprezentare, de agent de asigurare ºi alte asemenea contracte încheiate în
conformitate cu prevederile Codului comercial, indiferent de perioada pentru
care a fost încheiat contractul;
- vânzarea în regim de consignaþie a bunurilor cumpãrate în scopul revânzãrii
sau produse pentru a fi comercializate;
- activitãþi de editare, imprimerie, multiplicare, indiferent de tehnica
folositã, ºi altele asemenea;
- transport de bunuri ºi de persoane;
- alte activitãþi definite în Codul comercial.
46. Pentru persoanele fizice asociate impunerea se face la nivelul fiecãrei
persoane asociate din cadrul asocierii fãrã personalitate juridicã, potrivit
contractului de asociere, inclusiv al societãþii civile profesionale, asupra
venitului net distribuit.
47. Sunt considerate venituri din profesii libere veniturile obþinute din
prestãri de servicii cu caracter profesional, desfãºurate în mod individual sau
în diverse forme de asociere, în domeniile ºtiinþific, literar, artistic,
educativ ºi altele, de cãtre: medici, avocaþi, notari publici, executori
judecãtoreºti, experþi tehnici ºi contabili, contabili autorizaþi, consultanþi
de plasament în valori mobiliare, auditori financiari, consultanþi fiscali,
arhitecþi, traducãtori, sportivi, precum ºi alte persoane fizice cu profesii
reglementate.
48. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã sunt venituri realizate
din valorificarea drepturilor industriale, cum ar fi: invenþii, mai puþin
realizãrile tehnice, know-how, mãrci înregistrate, franciza ºi altele asemenea,
recunoscute ºi protejate prin înscrisuri ale instituþiilor specializate, precum
ºi a drepturilor de autor, inclusiv a drepturilor conexe dreptului de autor.
Veniturile de aceastã naturã se supun regulilor de determinare pentru veniturile
din activitãþi independente ºi în situaþia în care drepturile respective fac
obiectul unor contracte de cesiune, închiriere, colaborare, cercetare, licenþã,
francizã ºi altele asemenea, precum ºi cele transmise prin succesiune,
indiferent de denumirea sub care se acordã, cum ar fi: remuneraþie directã,
remuneraþie secundarã, onorariu, redevenþã ºi altele asemenea.
Veniturile rezultate din cesiunile de drepturi de proprietate intelectualã
prevãzute în mod expres în contractul încheiat între pãrþi reprezintã venituri
din drepturi de proprietate intelectualã. De asemenea, sunt incluse în categoria
veniturilor din drepturi de proprietate intelectualã ºi veniturile din cesiuni
pentru care reglementãrile în materie stabilesc prezumþia de cesiune a
drepturilor în lipsa unei prevederi contrare în contract.
În situaþia existenþei unei activitãþi dependente ca urmare a unei relaþii de
angajare, remuneraþia prestãrilor rezultate din cesiunile de drepturi de
proprietate intelectualã care intrã în sfera sarcinilor de serviciu reprezintã
venituri de naturã salarialã, conform prevederilor menþionate în mod expres în
contractul dintre angajat ºi angajator, ºi se supun impozitãrii potrivit
prevederilor cap. III "Venituri din salarii" al titlului III din Codul fiscal.
Veniturile reprezentând drepturi bãneºti ale autorului unei realizãri tehnice nu
sunt considerate, din punct de vedere fiscal, venituri din drepturi de
proprietate intelectualã.
49. Persoanele fizice angajate, precum ºi cele care încheie contracte, altele
decât cele prin care sunt reglementate relaþiile de angajare, ºi care desfãºoarã
activitãþi utilizând baza materialã a angajatorului sau a celeilalte pãrþi
contractante, în vederea realizãrii de invenþii, realizãri tehnice sau procedee
tehnice, opere ºtiinþifice, literare, artistice etc. obþin venituri de naturã
salarialã.
50. Veniturile realizate de sportivii profesioniºti care participã la competiþii
sportive pe cont propriu ºi nu au relaþii de angajare cu entitatea plãtitoare de
venit sunt considerate venituri din activitãþi independente.
Codul fiscal:
Venituri neimpozabile
Art. 48. - (1) Nu sunt venituri impozabile:
a) veniturile obþinute prin aplicarea efectivã în þarã de cãtre titular sau,
dupã caz, de cãtre licenþiaþii acestuia a unei invenþii brevetate în România,
incluzând fabricarea produsului sau, dupã caz, aplicarea procedeului, în primii
5 ani de la prima aplicare, calculaþi de la data începerii aplicãrii ºi cuprinºi
în perioada de valabilitate a brevetului;
b) venitul obþinut de titularul brevetului prin cesionarea acestuia.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiazã persoanele fizice care exploateazã
invenþia, respectiv titularul brevetului aplicat.
Norme metodologice:
51. În aplicarea prevederilor Art. 48 din Codul fiscal Oficiul de Stat pentru
Invenþii ºi Mãrci ºi Ministerul Finanþelor Publice emit ordin comun potrivit
prevederilor Art. 5 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Reguli generale de stabilire a venitului net din activitãþi independente
determinat pe baza contabilitãþii în partidã simplã
Art. 49. - (1) Venitul net din activitãþi independente se determinã ca diferenþã
între venitul brut ºi cheltuielile aferente realizãrii venitului, deductibile,
pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, cu excepþia prevederilor
Art. 50 ºi 51.
(2) Venitul brut cuprinde:
a) sumele încasate ºi echivalentul în lei al veniturilor în naturã din
desfãºurarea activitãþii;
b) veniturile sub formã de dobânzi din creanþe comerciale sau din alte creanþe
utilizate în legãturã cu o activitate independentã;
c) câºtigurile din transferul activelor din patrimoniul afacerii utilizate
într-o activitate independentã, inclusiv contravaloarea bunurilor rãmase dupã
încetarea definitivã a activitãþii;
d) veniturile din angajamentul de a nu desfãºura o activitate independentã sau
de a nu concura cu o altã persoanã;
e) veniturile din anularea sau scutirea unor datorii de platã apãrute în
legãturã cu o activitate independentã.
(3) Nu sunt considerate venituri brute:
a) aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute
la începerea unei activitãþi sau în cursul desfãºurãrii acesteia;
b) sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane
fizice sau juridice;
c) sumele primite ca despãgubiri;
d) sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaþii.
(4) Condiþiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile
aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) sã fie efectuate în cadrul activitãþilor desfãºurate în scopul realizãrii
venitului, justificate prin documente;
b) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciþiului financiar al anului în cursul
cãruia au fost plãtite;
c) sã respecte regulile privind amortizarea, prevãzute în titlul II;
d) cheltuielile cu primele de asigurare sã fie efectuate pentru:
1. active corporale sau necorporale din patrimoniul afacerii;
2. activele ce servesc ca garanþie bancarã pentru creditele utilizate în
desfãºurarea activitãþii pentru care este autorizat contribuabilul;
3. boli profesionale, risc profesional ºi accidente de muncã;
4. persoane care obþin venituri din salarii, potrivit prevederilor capitolului
III din prezentul titlu, cu condiþia impozitãrii sumei reprezentând prima de
asigurare, la beneficiarul acesteia, la momentul plãþii de cãtre suportator.
(5) Urmãtoarele cheltuieli sunt deductibile limitat:
a) cheltuielile de sponsorizare ºi mecenat efectuate conform legii, în limita
unei cote de 5% din baza de calcul determinatã conform alin. (6);
b) cheltuielile de protocol, în limita unei cote de 2% din baza de calcul
determinatã conform alin. (6);
c) suma cheltuielilor cu indemnizaþia primitã pe perioada delegãrii ºi detaºãrii
în altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, în
limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru instituþiile publice;
d) cheltuielile sociale, în limita unei sume obþinute prin aplicarea unei cote
de pânã la 2% la fondul de salarii realizat anual;
e) pierderile privind bunurile perisabile, în limitele prevãzute de actele
normative în materie;
f) cheltuielile reprezentând tichetele de masã acordate de angajatori, potrivit
legii;
g) contribuþiile efectuate în numele angajaþilor la scheme facultative de pensii
ocupaþionale, în conformitate cu legislaþia în vigoare, în limita echivalentului
în lei a 200 euro anual, pentru o persoanã;
h) prima de asigurare pentru asigurãrile private de sãnãtate, în limita
stabilitã potrivit legii;
i) cheltuielile efectuate pentru activitatea independentã, cât ºi în scopul
personal al contribuabilului sau asociaþilor, sunt deductibile numai pentru
partea de cheltuialã care este aferentã activitãþii independente;
j) cheltuielile reprezentând contribuþii sociale obligatorii pentru salariaþi ºi
contribuabili, potrivit legii;
k) dobânzi aferente împrumuturilor de la persoane fizice ºi juridice utilizate
în desfãºurarea activitãþii, pe baza contractului încheiat între pãrþi, în
limita nivelului dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României;
l) cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria - rata de leasing -
în cazul contractelor de leasing operaþional, respectiv cheltuielile cu
amortizarea ºi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în
conformitate cu prevederile privind operaþiunile de leasing ºi societãþile de
leasing.
(6) Baza de calcul se determinã ca diferenþã dintre venitul brut ºi cheltuielile
deductibile, altele decât cheltuielile de sponsorizare, mecenat ºi cheltuielile
de protocol.
(7) Nu sunt cheltuieli deductibile:
a) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al
familiei sale;
b) cheltuielile corespunzãtoare veniturilor neimpozabile ale cãror surse se aflã
pe teritoriul României sau în strãinãtate;
c) impozitul pe venit datorat potrivit prezentului titlu, inclusiv impozitul pe
venitul realizat în strãinãtate;
d) cheltuielile cu primele de asigurare, altele decât cele prevãzute la alin.
(4) lit. d) ºi la alin. (5) lit. h);
e) donaþii de orice fel;
f) amenzile, confiscãrile, dobânzile, penalitãþile de întârziere ºi penalitãþile
datorate autoritãþilor române ºi strãine, potrivit prevederilor legale, altele
decât cele plãtite conform clauzelor din contractele comerciale;
g) ratele aferente creditelor angajate;
h) dobânzile aferente creditelor angajate pentru achiziþionarea de imobilizãri
corporale de natura mijloacelor fixe, în cazul în care dobânda este cuprinsã în
valoarea de intrare a imobilizãrii corporale, potrivit prevederilor legale;
i) cheltuielile de achiziþionare sau de fabricare a bunurilor ºi a drepturilor
amortizabile din Registrul-inventar;
j) cheltuielile privind bunurile constatate lipsã din gestiune sau degradate ºi
neimputabile, dacã inventarul nu este acoperit de o poliþã de asigurare;
k) sumele sau valoarea bunurilor confiscate, ca urmare a încãlcãrii
dispoziþiilor legale în vigoare;
l) impozitul pe venit suportat de plãtitorul venitului în contul beneficiarilor
de venit;
m) alte sume prevãzute prin legislaþia în vigoare.
(8) Contribuabilii care obþin venituri din activitãþi independente sunt obligaþi
sã organizeze ºi sã conducã evidenþa contabilã în partidã simplã, cu respectarea
reglementãrilor în vigoare privind evidenþa contabilã, ºi sã completeze
Registrul-jurnal de încasãri ºi plãþi, Registrul-inventar ºi alte documente
contabile prevãzute de legislaþia în materie.
(9) În Registrul-inventar se trec toate bunurile ºi drepturile aferente
desfãºurãrii activitãþii.
Norme metodologice:
52. În venitul brut se includ toate veniturile în bani ºi în naturã, cum sunt:
venituri din vânzarea de produse ºi de mãrfuri, venituri din prestarea de
servicii ºi executarea de lucrãri, venituri din vânzarea sau închirierea
bunurilor din patrimoniul afacerii ºi orice alte venituri obþinute din
exercitarea activitãþii, precum ºi veniturile din dobânzile primite de la bãnci
pentru disponibilitãþile bãneºti aferente afacerii, din alte activitãþi
adiacente ºi altele asemenea.
Prin activitãþi adiacente se înþelege toate activitãþile care au legãturã cu
obiectul de activitate autorizat.
În cazul încetãrii definitive a activitãþii sumele obþinute din valorificarea
bunurilor din patrimoniul afacerii, înscrise în Registrul-inventar, cum ar fi:
mijloace fixe, obiecte de inventar ºi altele asemenea, precum ºi stocurile de
materii prime, materiale, produse finite ºi mãrfuri rãmase nevalorificate sunt
incluse în venitul brut.
În cazul în care bunurile din patrimoniul afacerii trec în patrimoniul personal
al contribuabilului, din punct de vedere fiscal se considerã o înstrãinare, iar
suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al
afacerii.
În toate cazurile evaluarea se face la preþurile practicate pe piaþã sau
stabilite prin expertizã tehnicã.
Nu constituie venit brut urmãtoarele:
- aporturile în numerar sau echivalentul în lei al aporturilor în naturã fãcute
la începerea unei activitãþi sau în cursul desfãºurãrii acesteia;
- sumele primite sub formã de credite bancare sau de împrumuturi de la persoane
fizice sau juridice;
- sumele primite ca despãgubiri;
- sumele sau bunurile primite sub formã de sponsorizãri, mecenat sau donaþii.
53. Din venitul brut realizat se admit la deducere numai cheltuielile care sunt
aferente realizãrii venitului, astfel cum rezultã din evidenþele contabile
conduse de contribuabili, cu respectarea prevederilor Art. 49 alin. (4)-(7) din
Codul fiscal.
Condiþiile generale pe care trebuie sã le îndeplineascã cheltuielile aferente
veniturilor pentru a putea fi deduse sunt:
a) sã fie efectuate în interesul direct al activitãþii;
b) sã corespundã unor cheltuieli efective ºi sã fie justificate cu documente;
c) sã fie cuprinse în cheltuielile exerciþiului financiar al anului în cursul
cãruia au fost plãtite.
54. Sunt cheltuieli deductibile, de exemplu:
- cheltuielile cu achiziþionarea de materii prime, materiale consumabile,
obiecte de inventar ºi mãrfuri;
- cheltuielile cu lucrãrile executate ºi serviciile prestate de terþi;
- cheltuielile efectuate de contribuabil pentru executarea de lucrãri ºi
prestarea de servicii pentru clienþi;
- chiria aferentã spaþiului în care se desfãºoarã activitatea, cea aferentã
utilajelor ºi altor instalaþii utilizate în desfãºurarea activitãþii, în baza
unui contract de închiriere;
- dobânzile aferente creditelor bancare;
- dobânzile aferente împrumuturilor de la persoane fizice ºi juridice, utilizate
în desfãºurarea activitãþii, pe baza contractului încheiat între pãrþi, în
limita nivelului dobânzii de referinþã a Bãncii Naþionale a României;
- cheltuielile cu comisioanele ºi cu alte servicii bancare;
- cheltuielile cu primele de asigurare care privesc imobilizãrile corporale ºi
necorporale, inclusiv pentru stocurile deþinute, precum ºi cheltuielile de
asigurare pentru boli profesionale, risc profesional ºi împotriva accidentelor
de muncã;
- cheltuielile cu primele de asigurare pentru bunurile din patrimoniul personal,
când acestea reprezintã garanþie bancarã pentru creditele utilizate în
desfãºurarea activitãþii independente a contribuabilului;
- cheltuielile de protocol ocazionate de acordarea unor cadouri, trataþii ºi
mese partenerilor de afaceri, efectuate în scopul afacerii;
- cheltuielile poºtale ºi taxele de telecomunicaþii;
- cheltuielile cu energia ºi apa;
- cheltuielile cu transportul de bunuri ºi de persoane;
- cheltuieli de naturã salarialã;
- cheltuielile cu impozitele, taxele, altele decât impozitul pe venit;
- cheltuielile reprezentând contribuþiile pentru asigurãrile sociale, pentru
constituirea Fondului pentru plata ajutorului de ºomaj, pentru asigurãrile
sociale de sãnãtate, precum ºi alte contribuþii obligatorii pentru contribuabil
ºi angajaþii acestuia;
- cheltuielile reprezentând contribuþiile profesionale obligatorii datorate,
potrivit legii, asociaþiilor profesionale din care fac parte contribuabilii;
- cheltuielile cu amortizarea, în conformitate cu reglementãrile din titlul II
din Codul fiscal;
- valoarea rãmasã neamortizatã a bunurilor ºi drepturilor amortizabile
înstrãinate, determinatã prin deducerea din preþul de cumpãrare a amortizãrii
incluse pe costuri în cursul exploatãrii, ºi limitatã la nivelul venitului
realizat din înstrãinare;
- cheltuielile efectuate de utilizator, reprezentând chiria (rata de leasing) în
cazul contractelor de leasing operaþional, respectiv cheltuielile cu amortizarea
ºi dobânzile pentru contractele de leasing financiar, stabilite în conformitate
cu prevederile privind operaþiunile de leasing ºi societãþile de leasing;
- cheltuielile cu pregãtirea profesionalã pentru contribuabili ºi salariaþii
lor;
- cheltuielile ocazionate de participarea la congrese ºi alte întruniri cu
caracter profesional;
- cheltuielile cu funcþionarea ºi întreþinerea, aferente bunurilor care fac
obiectul unui contract de comodat, potrivit înþelegerii din contract, pentru
partea aferentã utilizãrii în scopul afacerii;
- cheltuieli reprezentând tichetele de masã acordate de angajator potrivit
legii;
- cheltuielile de delegare, detaºare ºi deplasare, cu excepþia celor
reprezentând indemnizaþia de delegare, detaºare în altã localitate în þarã ºi în
strãinãtate, care este deductibilã limitat;
- cheltuielile de reclamã ºi publicitate reprezintã cheltuielile efectuate
pentru popularizarea numelui contribuabilului, produsului sau serviciului în
baza unui contract scris, precum ºi costurile asociate producerii materialelor
necesare pentru difuzarea mesajelor publicitare când reclama ºi publicitatea se
efectueazã prin mijloace proprii. Se includ în categoria cheltuielilor de
reclamã ºi publicitate ºi bunurile care se acordã în cadrul unor campanii
publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor ºi demonstraþii la punctele
de vânzare, precum ºi alte bunuri acordate cu scopul stimulãrii vânzãrilor;
- alte cheltuieli efectuate pentru realizarea veniturilor.
55. Sunt cheltuieli deductibile limitat, de exemplu, urmãtoarele:
- cheltuielile cu sponsorizarea ºi mecenatul sunt deductibile în limitele
stabilite la Art. 49 din Codul fiscal ºi potrivit condiþiilor din legislaþia în
materie;
- cheltuielile reprezentând indemnizaþia de delegare ºi detaºare în altã
localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, sunt
deductibile, respectiv în limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit pentru
instituþiile publice;
- cheltuielile sociale în limita unei sume stabilite prin aplicarea unei cote de
pânã la 2% asupra fondului de salarii realizat anual ºi acordate pentru
salariaþii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de
muncã, sub forma: ajutoarelor de înmormântare, ajutoarelor pentru pierderi
produse în gospodãriile proprii ca urmare a calamitãþilor naturale, ajutoarelor
pentru bolile grave ºi incurabile, ajutoarelor pentru naºtere, cadourilor pentru
copiii minori ai salariaþilor, cadourilor oferite salariatelor, contravalorii
transportului la ºi de la locul de muncã al salariatului, costului prestaþiilor
pentru tratament ºi odihnã, inclusiv transportul, pentru salariaþii proprii ºi
membrii de familie ai acestora. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul
copiilor minori ai angajaþilor cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului
ºi a sãrbãtorilor similare ale altor culte religioase, precum ºi cadourile
oferite angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie sunt deductibile în mãsura în
care valoarea cadoului oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de
mai sus, nu depãºeºte 1.200.000 lei, sumã actualizatã potrivit prevederilor Art.
46 din Codul fiscal.
56. Veniturile obþinute din valorificarea în regim de consignaþie sau prin
vânzare directã cãtre agenþi economici ºi alte instituþii a bunurilor rezultate
în urma unei prelucrãri sau procurate în scopul revânzãrii sunt considerate
venituri din activitãþi independente. În aceastã situaþie se vor solicita
documentele care atestã provenienþa bunurilor respective, precum ºi autorizaþia
de funcþionare. Nu se încadreazã în aceste prevederi bunurile din patrimoniul
personal.
57. Toate bunurile ºi drepturile aferente desfãºurãrii activitãþii se înscriu în
Registrul-inventar ºi constituie patrimoniul afacerii.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din activitãþi independente, pe baza normelor de venit
Art. 50. - (1) Venitul net dintr-o activitate independentã, care este desemnatã
conform alin. (2), ºi care este desfãºuratã de cãtre contribuabil, individual,
fãrã salariaþi, se determinã pe baza normelor de venit.
(2) Ministerul Finanþelor Publice elaboreazã normele care conþin nomenclatorul
activitãþilor pentru care venitul net se stabileºte pe bazã de norme de venit ºi
precizeazã regulile care se utilizeazã pentru stabilirea acestor norme de venit.
(3) Direcþiile generale ale finanþelor publice teritoriale au obligaþia de a
stabili ºi publica anual normele de venit înainte de data de 1 ianuarie a anului
în care urmeazã a se aplica normele respective.
(4) În cazul în care un contribuabil desfãºoarã o activitate independentã pe
perioade mai mici decât anul calendaristic, norma de venit aferentã acelei
activitãþi se corecteazã astfel încât sã reflecte perioada de an calendaristic
în care a fost desfãºuratã activitatea respectivã.
(5) Dacã un contribuabil desfãºoarã douã sau mai multe activitãþi desemnate,
venitul net din aceste activitãþi se stabileºte pe baza celei mai ridicate norme
de venit pentru respectivele activitãþi.
(6) În cazul în care un contribuabil desfãºoarã o activitate din cele prevãzute
la alin. (1) ºi o altã activitate care nu este prevãzutã la alin. (1), atunci
venitul net din activitãþile independente desfãºurate de contribuabil se
determinã pe baza contabilitãþii în partidã simplã, conform Art. 49.
(7) Venitul net din activitatea de transport de persoane ºi de bunuri în regim
de taxi se determinã pe baza normelor de venit.
(8) Dacã un contribuabil desfãºoarã activitate de transport de persoane ºi de
bunuri în regim de taxi ºi desfãºoarã ºi o altã activitate independentã, atunci
venitul net din activitãþile independente desfãºurate de contribuabil se
determinã pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã, conform Art. 49.
În acest caz, venitul net din aceste activitãþi nu poate fi inferior venitului
net stabilit pe baza normei de venit pentru activitatea de transport de persoane
fizice ºi de bunuri în regim de taxi.
(9) Contribuabilii care desfãºoarã activitãþi pentru care venitul net se
determinã pe bazã de norme de venit nu au obligaþia sã organizeze ºi sã conducã
evidenþa contabilã în partidã simplã pentru activitatea respectivã.
Norme metodologice:
58. În sensul Art. 50 din Codul fiscal, pentru persoanele fizice autorizate care
realizeazã venituri din activitãþi independente ºi desfãºoarã activitãþi
cuprinse în nomenclatorul stabilit prin ordin al ministrului finanþelor publice,
individual, fãrã angajaþi, venitul net se poate determina pe bazã de norme
anuale de venit. La stabilirea normelor anuale de venit se vor avea în vedere ºi
caracterul sezonier al unor activitãþi, precum ºi durata concediului legal de
odihnã.
Pentru contribuabilii care desfãºoarã mai multe activitãþi, printre care ºi cea
de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net din
activitatea de taximetrie luat în calcul nu poate fi inferior normei de venit,
stabilitã pentru aceastã activitate.
Persoanele care desfãºoarã activitatea de taximetrie cu autoturismele
proprietate personalã în baza unor contracte, altele decât contractele de muncã
încheiate cu agenþi economici care au ca obiect de activitate taximetria, sunt
supuse impozitãrii în aceleaºi condiþii cu taximetriºtii care îºi desfãºoarã
activitatea în mod independent, pe bazã de norme de venit sau în sistem real.
59. La stabilirea coeficienþilor de corecþie a normelor de venit se vor avea în
vedere urmãtoarele criterii:
- vadul comercial ºi clientela;
- vârsta contribuabililor;
- timpul afectat desfãºurãrii activitãþii, cu excepþia cazurilor prevãzute la
pct. 60 ºi 61;
- starea de handicap sau de invaliditate a contribuabilului;
- activitatea se desfãºoarã într-un spaþiu proprietate a contribuabilului sau
închiriat;
- realizarea de lucrãri, prestarea de servicii ºi obþinerea de produse cu
material propriu sau al clientului;
- folosirea de maºini, dispozitive ºi scule, acþionate manual sau de forþã
motrice;
- alte criterii specifice.
Diminuarea normelor de venit ca urmare a îndeplinirii criteriului de vârstã a
contribuabilului se opereazã începând cu anul urmãtor celui în care acesta a
împlinit numãrul de ani care îi permite reducerea normei. Corectarea normelor de
venit pentru contribuabilii care au ºi calitatea de salariat sau îºi pierd
aceastã calitate se face începând cu luna urmãtoare încheierii/desfacerii
contractului individual de muncã.
60. Venitul net din activitãþi independente, determinat pe bazã de norme anuale
de venit, se reduce proporþional cu:
- perioada de la începutul anului ºi pânã la momentul autorizãrii din anul
începerii activitãþii;
- perioada rãmasã pânã la sfârºitul anului fiscal, în situaþia încetãrii
activitãþii, la cererea contribuabilului.
61. Pentru întreruperile temporare de activitate în cursul anului, datorate unor
accidente, spitalizãrii ºi altor cauze obiective, inclusiv cele de forþã majorã,
dovedite cu documente justificative, normele de venit se reduc proporþional cu
perioada nelucratã, la cererea contribuabililor. În situaþia încetãrii
activitãþii în cursul anului, respectiv a întreruperii temporare, persoanele
fizice autorizate ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã sunt obligate sã
depunã autorizaþia de funcþionare ºi sã înºtiinþeze în scris, în termen de 5
zile, organele fiscale în a cãror razã teritorialã aceºtia îºi desfãºoarã
activitatea. În acest sens se va anexa, în copie, dovada din care sã rezulte
depunerea autorizaþiei.
62. Pentru contribuabilii impuºi pe bazã de norme de venit, care îºi exercitã
activitatea o parte din an, în situaþiile prevãzute la pct. 60 ºi 61, venitul
net aferent perioadei efectiv lucrate se determinã prin raportarea normei anuale
de venit la 365 de zile, iar rezultatul se înmulþeºte cu numãrul zilelor de
activitate.
În acest scop organul fiscal întocmeºte o notã de constatare care va cuprinde
date ºi informaþii privind:
- situaþia care a generat corectarea normei de venit, cum ar fi:
începutul/sfârºitul activitãþii, întreruperea temporarã, conform pct. 61, ºi
altele asemenea;
- perioada în care nu s-a desfãºurat activitate;
- documentele justificative depuse de contribuabil;
- recalcularea normei, conform prezentului punct.
63. Pentru contribuabilul care opteazã sã fie impus pe bazã de normã de venit ºi
care anterior a fost impus în sistem real, având investiþii în curs de
amortizare, valoarea amortizãrii nu diminueazã norma de venit. Veniturile
realizate din valorificarea investiþiilor respective sau trecerea lor în
patrimoniul personal în cursul perioadei de desfãºurare a activitãþii sau în caz
de încetare a activitãþii majoreazã norma de venit proporþional cu valoarea
amortizatã în perioada impunerii în sistem real.
64. În cazul contribuabilului impus pe bazã de normã de venit, care pe perioada
anterioarã a avut impunere în sistem real ºi a efectuat investiþii care au fost
amortizate integral, veniturile din valorificarea sau trecerea acestora în
patrimoniul personal ca urmare a încetãrii activitãþii vor majora norma de
venit.
65. Contribuabilii care în cursul anului fiscal nu mai îndeplinesc condiþiile de
impunere pe bazã de normã de venit vor fi impuºi în sistem real de la data
respectivã, venitul net anual urmând sã fie determinat prin însumarea fracþiunii
din norma de venit aferentã perioadei de impunere pe bazã de normã de venit cu
venitul net rezultat din evidenþa contabilã.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din drepturile de proprietate intelectualã
Art. 51. - (1) Venitul net din drepturile de proprietate intelectualã se
stabileºte prin scãderea din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 60% din venitul brut;
b) contribuþiile sociale obligatorii plãtite.
(2) În cazul veniturilor provenind din crearea unor lucrãri de artã monumentalã,
venitul net se stabileºte prin deducerea din venitul brut a urmãtoarelor
cheltuieli:
a) o cheltuialã deductibilã egalã cu 70% din venitul brut;
b) contribuþiile sociale obligatorii plãtite.
(3) În cazul exploatãrii de cãtre moºtenitori a drepturilor de proprietate
intelectualã, precum ºi în cazul remuneraþiei reprezentând dreptul de suitã ºi
al remuneraþiei compensatorii pentru copia privatã, venitul net se determinã
prin scãderea din venitul brut a sumelor ce revin organismelor de gestiune
colectivã sau altor plãtitori de asemenea venituri, potrivit legii, fãrã
aplicarea cotei forfetare de cheltuieli prevãzute la alin. (1) ºi (2).
Norme metodologice:
66. În urmãtoarele situaþii venitul net din drepturi de proprietate intelectualã
se determinã ca diferenþã între venitul brut ºi comisionul cuvenit organismelor
de gestiune colectivã sau altor plãtitori care, conform legii, au atribuþii de
colectare ºi de repartizare a veniturilor între titularii de drepturi:
- venituri din drepturi de proprietate intelectualã transmise prin succesiune;
- venituri din exercitarea dreptului de suitã;
- venituri reprezentând remuneraþia compensatorie pentru copia privatã.
67. Dreptul de suitã este dreptul acordat de lege autorului unei opere de artã
plasticã de a primi o cotã de 5% din preþul de revânzare al operei respective,
dacã revânzarea se face prin licitaþie sau prin intermediul unui agent
comisionar ori de cãtre un comerciant. Licitatorii, agenþii comisionari ºi
comercianþii au obligaþia sã reþinã ºi sã plãteascã autorului suma
corespunzãtoare cotei de 5% din preþul de vânzare.
68. Remuneraþia compensatorie pentru copia privatã este o sumã stabilitã
printr-o dispoziþie expresã a legii drept compensaþie pecuniarã pentru
prejudiciile cauzate titularilor de drepturi prin reproducerea/copierea de cãtre
diverse persoane, în scop personal, a unor opere protejate, cum ar fi creaþii ºi
prestaþii cuprinse într-o fixare comercialã.
Aceastã remuneraþie este plãtitã de cãtre fabricanþii sau importatorii de
aparate ce permit reproducerea acestor opere sau de suporturi utilizabile pentru
reproducerea operelor. Remuneraþia este de 5% din preþul de vânzare sau din
valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aceste aparate sau suporturi.
Remuneraþia compensatorie pentru copia privatã se colecteazã prin intermediul
organismelor de gestiune colectivã, care repartizeazã sumele astfel colectate
fiecãrui beneficiar.
Codul fiscal:
(4) Pentru determinarea venitului net din drepturi de proprietate intelectualã,
contribuabilii vor completa numai partea din Registrul-jurnal de încasãri ºi
plãþi referitoare la încasãri. Aceastã reglementare este opþionalã pentru cei
care considerã cã îºi pot îndeplini obligaþiile declarative direct pe baza
documentelor emise de plãtitorul de venit. Aceºti contribuabili au obligaþia sã
arhiveze ºi sã pãstreze documentele justificative cel puþin în limita termenului
de prescripþie prevãzut de lege.
Norme metodologice:
69. Venitul brut din drepturi de proprietate intelectualã cuprinde atât sumele
încasate în cursul anului, cât ºi reþinerile în contul plãþilor anticipate
efectuate cu titlu de impozit ºi contribuþiile obligatorii reþinute de
plãtitorii de venituri.
În cazul în care determinarea venitului net din drepturi de proprietate
intelectualã se face pe bazã de cote forfetare de cheltuieli, nu existã
obligativitatea înregistrãrii în evidenþa contabilã a cheltuielilor efectuate
aferente venitului.
70. Cheltuielile forfetare includ comisioanele ºi alte sume care revin
organismelor de gestiune colectivã sau altor plãtitori de venituri drept platã a
serviciilor prestate pentru gestiunea drepturilor de cãtre aceºtia din urmã
cãtre titularii de drepturi.
71. Sunt considerate opere de artã monumentalã urmãtoarele:
- lucrãri de decorare, cum ar fi pictura muralã a unor spaþii ºi clãdiri de mari
dimensiuni, interior-exterior;
- lucrãri de artã aplicatã în spaþii publice, cum ar fi: ceramicã, metal, lemn,
piatrã, marmurã ºi altele asemenea;
- lucrãri de sculpturã de mari dimensiuni, design monumental, amenajãri de
spaþii publice;
- lucrãri de restaurare a acestora.
72. Veniturile din drepturi de proprietate intelectualã obþinute din strãinãtate
se supun regulilor aplicabile veniturilor din strãinãtate, indiferent dacã sunt
încasate direct de titulari sau prin intermediul entitãþilor responsabile cu
gestiunea drepturilor de proprietate intelectualã, potrivit legii.
73. Cota de cheltuieli forfetare nu se acordã în cazul în care persoanele fizice
utilizeazã baza materialã a beneficiarului acestor drepturi de proprietate
intelectualã.
Codul fiscal:
Opþiunea de a stabili venitul net, utilizându-se datele din contabilitatea în
partidã simplã
Art. 52. - (1) Contribuabilii care obþin venituri din activitãþi independente,
impuºi pe bazã de norme de venit, precum ºi cei care obþin venituri din drepturi
de proprietate intelectualã au dreptul sã opteze pentru determinarea venitului
net în sistem real, potrivit Art. 49.
(2) Opþiunea de a determina venitul net pe baza datelor din contabilitatea în
partidã simplã este obligatorie pentru contribuabil pe o perioadã de 2 ani
fiscali consecutivi ºi se considerã reînnoitã pentru o nouã perioadã, dacã nu se
depune o cerere de renunþare de cãtre contribuabil.
(3) Cererea de opþiune pentru stabilirea venitului net în sistem real se depune
la organul fiscal competent pânã la data de 31 ianuarie inclusiv, în cazul
contribuabililor care au desfãºurat activitate ºi în anul precedent, respectiv
în termen de 15 zile de la începerea activitãþii, în cazul contribuabililor care
încep activitatea în cursul anului fiscal.
Norme metodologice:
74. Opþiunea de a determina venitul net în sistem real se face astfel:
a) în cazul contribuabililor prevãzuþi la Art. 50 alin. (1) din Codul fiscal,
care au desfãºurat activitate în anul precedent ºi au fost impuºi pe bazã de
norme de venit, prin depunerea pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal a
cererii de opþiune pentru sistemul real de impunere, precum ºi a declaraþiei
privind venitul estimat;
b) în cazul contribuabililor prevãzuþi la Art. 50 alin. (1) din Codul fiscal,
care încep activitatea în cursul anului fiscal, prin depunerea în termen de 15
zile de la începerea activitãþii a declaraþiei privind venitul estimat, însoþitã
de cererea de opþiune pentru sistemul real de impunere.
75. Contribuabilii impuºi în sistem real au dreptul de a renunþa la opþiune pe
baza unei cereri depuse pânã la data de 31 ianuarie a anului fiscal.
76. Cererea depusã, cuprinzând opþiunea pentru sistemul real, precum ºi cererea
de renunþare la opþiune se considerã aprobate de drept prin depunere ºi
înregistrare la organul fiscal.
Codul fiscal:
Reþinerea la sursã a impozitului pentru unele venituri din activitãþi
independente
Art. 53. - (1) Plãtitorii urmãtoarelor venituri au obligaþia de a calcula, de a
reþine ºi de a vira impozit prin reþinere la sursã, reprezentând plãþi
anticipate, din veniturile plãtite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectualã;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignaþie;
c) venituri din activitãþi desfãºurate în baza contractelor de agent, comision
sau mandat comercial;
d) venituri din activitãþi desfãºurate în baza contractelor/convenþiilor civile
încheiate potrivit Codului civil;
e) venituri din activitatea de expertizã contabilã ºi tehnicã, judiciarã ºi
extrajudiciarã;
f) venitul obþinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã
contribuabil, potrivit titlului II, care nu genereazã o persoanã juridicã;
g) venitul obþinut de o persoanã fizicã dintr-o asociere cu o persoanã juridicã
contribuabil, potrivit titlului IV, care nu genereazã o persoanã juridicã.
(2) Impozitul ce trebuie reþinut se stabileºte dupã cum urmeazã:
a) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. a), aplicând o cotã de
impunere de 15% la venitul brut;
b) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f), aplicând cotele de
impunere prevãzute pentru impozitul pe profit, la profitul cuvenit persoanei
fizice asociate;
c) în cazul veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. g), aplicând cota de
impunere prevãzutã pentru impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, la
veniturile ce revin persoanei fizice din asociere;
d) în cazul celorlalte venituri prevãzute la alin. (1), aplicând o cotã de
impunere de 10% la venitul brut.
(3) Impozitul ce trebuie reþinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de
25 inclusiv a lunii urmãtoare celei în care a fost plãtit venitul, cu excepþia
impozitului aferent veniturilor prevãzute la alin. (1) lit. f) ºi g), pentru
care termenul de virare este reglementat potrivit titlurilor II ºi IV.
Norme metodologice:
77. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã au obligaþia
de a calcula ºi de a reþine în cursul anului fiscal o sumã reprezentând 15% din
venitul brut realizat de titularii de drepturi de proprietate intelectualã ca
urmare a exploatãrii drepturilor respective. Aceastã sumã reprezintã plata
anticipatã în contul impozitului anual datorat de contribuabili.
78. Plãtitorii de venituri din drepturi de proprietate intelectualã, cãrora le
revine obligaþia calculãrii ºi reþinerii impozitului anticipat, sunt, dupã caz:
- utilizatorii de opere, invenþii, know-how ºi altele asemenea, în situaþia în
care titularii de drepturi îºi exercitã drepturile de proprietate intelectualã
în mod personal, iar relaþia contractualã dintre titularul de drepturi de
proprietate intelectualã ºi utilizatorul respectiv este directã;
- organismele de gestiune colectivã sau alte entitãþi, care, conform
dispoziþiilor legale, au atribuþii de gestiune a drepturilor de proprietate
intelectualã, a cãror gestiune le este încredinþatã de cãtre titulari. În
aceastã situaþie se încadreazã ºi producãtorii ºi agenþii mandataþi de titularii
de drepturi, prin intermediul cãrora se colecteazã ºi se repartizeazã drepturile
respective.
79. În situaþia în care sumele reprezentând venituri din exploatarea drepturilor
de proprietate intelectualã se colecteazã prin mai multe organisme de gestiune
colectivã sau prin alte entitãþi asemãnãtoare, obligaþia calculãrii ºi reþinerii
impozitului anticipat revine organismului sau entitãþii care efectueazã plata
cãtre titularul de drepturi de proprietate intelectualã.
80. În cazul contribuabililor ale cãror plãþi anticipate sunt calculate în
conformitate cu prevederile Art. 53 alin. (1) lit. b)-e) din Codul fiscal pentru
veniturile de aceastã naturã ºi care realizeazã venituri din activitãþi
independente ºi în alte condiþii, pentru acestea din urmã au obligaþia sã le
evidenþieze în contabilitate separat ºi sã plãteascã în cursul anului plãþi
anticipate trimestriale, în conformitate cu Art. 88 din Codul fiscal.
81. Impozitul anticipat se calculeazã ºi se reþine în momentul efectuãrii plãþii
sumelor cãtre beneficiarul venitului.
82. Impozitul reþinut se vireazã la bugetul de stat pânã la data de 25 a lunii
urmãtoare celei în care se fac plata venitului ºi reþinerea impozitului.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Venituri din salarii
Definirea veniturilor din salarii
Art. 56. - (1) Sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani
ºi/sau în naturã, obþinute de o persoanã fizicã ce desfãºoarã o activitate în
baza unui contract individual de muncã sau a unui statut special prevãzut de
lege, indiferent de perioada la care se referã, de denumirea veniturilor ori de
forma sub care ele se acordã, inclusiv indemnizaþiile pentru incapacitate
temporarã de muncã.
(2) În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor:
a) indemnizaþiile din activitãþi desfãºurate ca urmare a unei funcþii de
demnitate publicã, stabilite potrivit legii;
b) indemnizaþiile din activitãþi desfãºurate ca urmare a unei funcþii alese în
cadrul persoanelor juridice fãrã scop lucrativ;
c) drepturile de soldã lunarã, indemnizaþiile, primele, premiile, sporurile ºi
alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
d) indemnizaþia lunarã brutã, precum ºi suma din profitul net, cuvenite
administratorilor la companii/societãþi naþionale, societãþi comerciale la care
statul sau o autoritate a administraþiei publice locale este acþionar majoritar,
precum ºi la regiile autonome;
e) sumele primite de membrii fondatori ai societãþilor comerciale constituite
prin subscripþie publicã;
f) sumele primite de reprezentanþii în adunarea generalã a acþionarilor, în
consiliul de administraþie ºi în comisia de cenzori;
g) sumele primite de reprezentanþii în organisme tripartite, potrivit legii;
h) indemnizaþia lunarã a asociatului unic, la nivelul valorii înscrise în
declaraþia de asigurãri sociale;
i) sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop patrimonial ºi de alte
entitãþi neplãtitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori nivelul
legal stabilit pentru indemnizaþia primitã pe perioada delegãrii ºi detaºãrii în
altã localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului, pentru
salariaþii din instituþiile publice;
j) orice alte sume sau avantaje de naturã salarialã ori asimilate salariilor.
Norme metodologice:
83. Veniturile de naturã salarialã prevãzute la Art. 56 din Codul fiscal,
denumite în continuare venituri din salarii, sunt venituri din activitãþi
dependente, dacã sunt îndeplinite urmãtoarele criterii:
- pãrþile care intrã în relaþia de muncã, denumite în continuare angajator ºi
angajat, stabilesc de la început: felul activitãþii, timpul de lucru ºi locul
desfãºurãrii activitãþii;
- partea care utilizeazã forþa de muncã pune la dispoziþia celeilalte pãrþi
mijloacele de muncã, cum ar fi: spaþii cu înzestrare corespunzãtoare,
îmbrãcãminte specialã, unelte de muncã ºi altele asemenea;
- persoana care activeazã contribuie numai cu prestaþia fizicã sau cu
capacitatea ei intelectualã, nu ºi cu capitalul propriu;
- plãtitorul de venituri de naturã salarialã suportã cheltuielile de deplasare
în interesul serviciului ale angajatului, cum ar fi indemnizaþia de
delegare-detaºare în þarã ºi în strãinãtate, ºi alte cheltuieli de aceastã
naturã, precum ºi indemnizaþia de concediu de odihnã ºi indemnizaþia pentru
incapacitate temporarã de muncã suportatã de angajator potrivit legii;
- persoana care activeazã lucreazã sub autoritatea unei alte persoane ºi este
obligatã sã respecte condiþiile impuse de aceasta, conform legii.
84. Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor
încasate ca urmare a unei relaþii contractuale de muncã, precum ºi orice sume de
naturã salarialã primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la
care se referã, ºi care sunt realizate din:
a) sume primite pentru munca prestatã ca urmare a contractului individual de
muncã, a contractului colectiv de muncã, precum ºi pe baza actului de numire:
- salariile de bazã;
- sporurile ºi adaosurile de orice fel;
- indemnizaþiile de orice fel;
- recompensele ºi premiile de orice fel;
- sumele reprezentând premiul anual ºi stimulentele acordate, potrivit legii,
personalului din instituþiile publice, cele reprezentând stimulentele din fondul
de participare la profit, acordate salariaþilor agenþilor economici dupã
aprobarea bilanþului contabil, potrivit legii;
- sumele primite pentru concediul de odihnã, cu excepþia sumelor primite de
salariat cu titlu de despãgubiri reprezentând contravaloarea cheltuielilor
salariatului ºi familiei sale necesare în vederea revenirii la locul de muncã,
precum ºi eventualele prejudicii suferite de acesta ca urmare a întreruperii
concediului de odihnã;
- sumele primite în caz de incapacitate temporarã de muncã;
- orice alte câºtiguri în bani ºi în naturã, primite de la angajatori de cãtre
angajaþi, ca platã a muncii lor;
b) indemnizaþiile, precum ºi orice alte drepturi acordate persoanelor din cadrul
organelor autoritãþii publice, alese sau numite în funcþie, potrivit legii,
precum ºi altora asimilate cu funcþiile de demnitate publicã, stabilite potrivit
sistemului de stabilire a indemnizaþiilor pentru persoane care ocupã funcþii de
demnitate publicã;
c) drepturile personalului militar în activitate ºi ale militarilor angajaþi pe
bazã de contract, reprezentând solda lunarã compusã din solda de grad, solda de
funcþie, gradaþii ºi indemnizaþii, precum ºi prime, premii ºi alte drepturi
stabilite potrivit legislaþiei speciale;
d) drepturile administratorilor, obþinute în baza contractului de administrare
încheiat cu companiile/societãþile naþionale, societãþile comerciale la care
statul sau o autoritate a administraþiei publice locale este acþionar majoritar,
precum ºi cu regiile autonome, stabilite potrivit legii, cum ar fi: indemnizaþia
lunarã brutã, suma cuvenitã prin participare la profitul net al societãþii;
e) sumele plãtite membrilor fondatori ai unei societãþi comerciale constituite
prin subscripþie publicã, potrivit cotei de participare la profitul net,
stabilitã de adunarea constitutivã, potrivit legislaþiei în vigoare;
f) sumele primite de reprezentanþii numiþi în adunarea generalã a acþionarilor
ºi sumele primite de membrii consiliului de administraþie ºi ai comisiei de
cenzori, stabilite potrivit prevederilor legale;
g) sumele primite de reprezentanþii în organisme tripartite, conform legii;
h) sumele primite de cãtre persoanele fizice agreate de Ministerul Finanþelor
Publice sã efectueze certificarea bilanþului contabil ºi a contului de execuþie
bugetarã la instituþiile publice care nu au compartiment propriu de audit intern
ºi care nu îºi desfãºoarã activitatea în cabinete individuale înregistrate la
organele fiscale teritoriale;
i) indemnizaþiile, primele ºi alte asemenea sume acordate membrilor aleºi ai
unor entitãþi, cum ar fi: organizaþii sindicale, organizaþii patronale, alte
organizaþii neguvernamentale, asociaþii de proprietari/chiriaºi ºi altele
asemenea;
j) indemnizaþiile acordate ca urmare a participãrii în comisii, comitete,
consilii ºi altele asemenea, constituite conform legii;
k) veniturile obþinute de condamnaþii care executã pedepse la locul de muncã;
l) sumele plãtite sportivilor amatori, ca urmare a participãrii în competiþii
sportive oficiale, precum ºi sumele plãtite sportivilor, antrenorilor,
tehnicienilor ºi altor specialiºti în domeniu de cãtre cluburile sau asociaþiile
sportive cu care aceºtia au relaþii contractuale de muncã, indiferent de forma
sub care se plãtesc, inclusiv prima de joc, cu excepþia celor prevãzute la Art.
42 lit. t) din Codul fiscal;
m) compensaþii bãneºti individuale acordate persoanelor disponibilizate prin
concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispoziþiilor prevãzute în
contractul de muncã;
n) indemnizaþii sau alte drepturi acordate angajaþilor cu ocazia angajãrii sau
mutãrii acestora într-o altã localitate, stabilite potrivit contractelor de
muncã, statutelor sau altor dispoziþii legale, cu excepþia celor prevãzute la
Art. 56 alin. (4) lit. h) ºi i) din Codul fiscal;
o) alte drepturi sau avantaje de naturã salarialã sau asimilate salariilor.
Codul fiscal:
(3) Avantajele, cu excepþia celor prevãzute la alin. (4), primite în legãturã cu
o activitate dependentã includ, însã nu sunt limitate la:
a) utilizarea oricãrui bun, inclusiv a unui vehicul de orice tip, din
patrimoniul afacerii, în scop personal, cu excepþia deplasãrii pe distanþa
dus-întors de la domiciliu la locul de muncã;
b) cazare, hranã, îmbrãcãminte, personal pentru munci casnice, precum ºi alte
bunuri sau servicii oferite gratuit sau la un preþ mai mic decât preþul pieþei;
c) împrumuturi nerambursabile ºi diferenþa favorabilã dintre dobânda
preferenþialã ºi dobânda de referinþã a Bãncii Naþionale a României, pentru
depozite ºi credite;
d) anularea unei creanþe a angajatorului asupra angajatului;
e) abonamentele ºi costul convorbirilor telefonice, inclusiv cartelele
telefonice, în scop personal;
f) permise de cãlãtorie pe orice mijloace de transport, folosite în scopul
personal;
g) primele de asigurare plãtite de cãtre suportator pentru salariaþii proprii
sau alt beneficiar de venituri din salarii, la momentul plãþii primei
respective, altele decât cele obligatorii.
Norme metodologice:
85. Avantajele în bani ºi în naturã sunt considerate a fi orice foloase primite
de salariat de la terþi sau ca urmare a prevederilor contractului individual de
muncã sau a unei relaþii contractuale între pãrþi, dupã caz.
86. La stabilirea venitului impozabil se au în vedere ºi avantajele primite de
cãtre persoana fizicã, cum ar fi:
a) folosirea vehiculelor de orice tip din patrimoniul afacerii, în scop
personal;
b) acordarea de produse alimentare, îmbrãcãminte, cherestea, lemne de foc,
cãrbuni, energie electricã, termicã ºi altele;
c) abonamentele de radio ºi televiziune, de transport, abonamentele ºi costul
convorbirilor telefonice, inclusiv cartele telefonice;
d) permise de cãlãtorie pe diverse mijloace de transport;
e) bilete de tratament ºi odihnã;
f) cadouri primite cu diverse ocazii, cu excepþia celor menþionate la Art. 56
alin. (4) lit. a) din Codul fiscal;
g) contravaloarea folosinþei unei locuinþe în scop personal ºi a cheltuielilor
conexe de întreþinere, cum sunt cele privind consumul de apã, consumul de
energie electricã ºi termicã ºi altele asemenea, cu excepþia celor prevãzute în
mod expres la Art. 56 alin. (4) lit. c) din Codul fiscal;
h) cazarea ºi masa acordate în unitãþi proprii de tip hotelier;
i) contravaloarea primelor de asigurare suportate de persoana juridicã sau de o
altã entitate, pentru angajaþii proprii, precum ºi pentru alþi beneficiari, cu
excepþia primelor de asigurare obligatorii potrivit legislaþiei în materie.
Tratamentul fiscal al avantajului reprezentând contravaloarea primelor de
asigurare este urmãtorul:
- pentru beneficiarii care obþin venituri salariale ºi asimilate salariilor de
la suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt impuse prin cumularea cu
veniturile de aceastã naturã ale lunii în care sunt plãtite primele de
asigurare;
- pentru alþi beneficiari care nu au o relaþie generatoare de venituri salariale
ºi asimilate salariilor cu suportatorul primelor de asigurare, acestea sunt
impuse în conformitate cu prevederile Art. 83 din Codul fiscal.
87. Avantajele în bani pot fi sumele primite pentru procurarea de bunuri ºi
servicii, precum ºi sumele acordate pentru distracþii sau recreere.
88. Avantajele în bani ºi echivalentul în lei al avantajelor în naturã sunt
impozabile, indiferent de forma organizatoricã a entitãþii care le acordã.
89. Fac excepþie veniturile care sunt expres menþionate ca fiind neimpozabile,
în limitele ºi condiþiile prevãzute la Art. 56 alin. (4) din Codul fiscal.
90. Veniturile în naturã, precum ºi avantajele în naturã primite cu titlu
gratuit sunt evaluate la preþul pieþei la locul ºi data acordãrii avantajului.
Avantajele primite cu plata parþialã sunt evaluate ca diferenþã între preþul
pieþei la locul ºi data acordãrii avantajului ºi suma reprezentând plata
parþialã.
91. Evaluarea avantajelor în naturã sub forma folosirii numai în scop personal a
bunurilor din patrimoniul afacerii se face astfel:
a) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a vehiculului se face aplicându-se un
procent de 1,7% pentru fiecare lunã, la valoarea de intrare a acestuia. În cazul
în care vehiculul este închiriat de la o terþã persoanã, avantajul este evaluat
la nivelul chiriei;
b) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a locuinþei primite se face la nivelul
chiriei practicate pentru suprafeþele locative deþinute de stat. Avantajele
conexe, cum ar fi apã, gaz, electricitate, cheltuieli de întreþinere ºi
reparaþii ºi altele asemenea, sunt evaluate la valoarea lor efectivã;
c) evaluarea folosinþei cu titlu gratuit a altor bunuri decât vehiculul ºi
locuinþa se face la nivelul totalului cheltuielilor aferente fiecãrui bun pe
unitate de mãsurã specificã sau la nivelul preþului practicat pentru terþi.
92. Evaluarea utilizãrii în scop personal a bunurilor din patrimoniul afacerii
cu folosinþã mixtã se face astfel:
a) pentru vehicule evaluarea se face conform pct. 91 lit. a), iar avantajul se
determinã proporþional cu numãrul de kilometri parcurºi în interes personal din
totalul kilometrilor;
b) pentru alte bunuri evaluarea se face conform prevederilor pct. 91 ºi
avantajul se determinã proporþional cu numãrul de metri pãtraþi folosiþi pentru
interes personal sau cu numãrul de ore de utilizare în scop personal.
93. Nu sunt considerate avantaje:
- contravaloarea abonamentelor pe mijloacele de transport în comun pentru
angajaþii a cãror activitate presupune deplasarea frecventã în interiorul
localitãþii;
- reducerile de preþuri practicate în scopul vânzãrii, de care pot beneficia
clienþii persoane fizice;
- costul abonamentelor telefonice ºi al convorbirilor telefonice efectuate,
precum ºi utilizarea autoturismului de serviciu pentru îndeplinirea sarcinilor
de serviciu.
94. Angajatorul stabileºte partea corespunzãtoare din convorbirile telefonice
reprezentând folosinþa în scop personal, care reprezintã avantaj impozabil, în
condiþiile Art. 56 alin. (3) din Codul fiscal, ºi se va impozita prin cumulare
cu veniturile salariale ale lunii în care salariatul primeºte acest avantaj. În
acest scop angajatorul stabileºte limita convorbirilor telefonice aferente
sarcinilor de serviciu pentru fiecare post telefonic, urmând ca ceea ce
depãºeºte aceastã limitã sã fie considerat avantaj în naturã, în situaþia în
care salariatului în cauzã nu i s-a imputat costul convorbirilor respective.
95. La evaluarea avantajului folosirii în scop personal a vehiculului din
patrimoniul angajatorului cu folosinþã mixtã, pus la dispoziþie unui angajat, nu
se ia în considerare distanþa dus-întors de la domiciliu la locul de muncã,
precum ºi cheltuielile efectuate pentru realizarea sarcinilor de serviciu.
Codul fiscal:
(4) Urmãtoarele sume nu sunt incluse în veniturile salariale ºi nu sunt
impozabile, în înþelesul impozitului pe venit:
a) ajutoarele de înmormântare, ajutoarele pentru pierderi produse în
gospodãriile proprii ca urmare a calamitãþilor naturale, ajutoarele pentru
bolile grave ºi incurabile, ajutoarele pentru naºtere, veniturile reprezentând
cadouri pentru copiii minori ai salariaþilor, cadourile oferite salariatelor,
contravaloarea transportului la ºi de la locul de muncã al salariatului, costul
prestaþiilor pentru tratament ºi odihnã, inclusiv transportul pentru salariaþii
proprii ºi membrii de familie ai acestora, acordate de angajator pentru
salariaþii proprii sau alte persoane, astfel cum este prevãzut în contractul de
muncã. Cadourile oferite de angajatori în beneficiul copiilor minori ai
angajaþilor, cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului ºi a sãrbãtorilor
similare ale altor culte religioase, precum ºi cadourile oferite angajatelor cu
ocazia zilei de 8 martie sunt neimpozabile, în mãsura în care valoarea cadoului
oferit fiecãrei persoane, cu orice ocazie dintre cele de mai sus, nu depãºeºte
1.200.000 lei. Nu sunt incluse în veniturile salariale ºi nu sunt impozabile
veniturile de natura celor prevãzute mai sus, realizate de persoane fizice, dacã
aceste venituri sunt primite în baza unor legi speciale ºi finanþate din buget;
Norme metodologice:
96. Ajutoarele de înmormântare sunt venituri neimpozabile atât în cazul
angajatului, cât ºi în cazul altor persoane, potrivit clauzelor din contractele
de muncã sau prevederilor din legi speciale, indiferent de sursa din care sunt
acordate.
97. Plafonul stabilit pentru cadourile oferite de angajatori copiilor minori ai
angajaþilor cu ocazia Paºtelui, zilei de 1 iunie, Crãciunului ºi a sãrbãtorilor
similare ale altor culte religioase, precum ºi pentru cadourile oferite
angajatelor cu ocazia zilei de 8 martie se aplicã atât darurilor constând în
bunuri, cât ºi celor în bani, în cazul tuturor angajatorilor de forþã de muncã.
Codul fiscal:
b) tichete de masã ºi drepturile de hranã acordate de angajatori angajaþilor, în
conformitate cu legislaþia în vigoare;
Norme metodologice:
98. În aceastã categorie se cuprind:
- alocaþia individualã de hranã acordatã sub forma tichetelor de masã, primitã
de angajaþi ºi suportatã integral de angajator, potrivit legii;
- alocaþiile zilnice de hranã pentru activitatea sportivã de performanþã,
internã ºi internaþionalã, diferenþiatã pe categorii de acþiuni;
- contravaloarea hranei, alimentelor sau numerarul acordat sportivilor pentru
asigurarea alimentaþiei de efort necesare în perioada de pregãtire;
- drepturile de hranã în timp de pace, primite de personalul din sectorul de
apãrare naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã;
- alte drepturi de aceastã naturã primite potrivit actelor normative specifice,
cum ar fi: alocaþia de hranã zilnicã pentru personalul navigant ºi auxiliar
îmbarcat pe nave; alocaþia zilnicã de hranã pentru consumurile colective din
unitãþile bugetare ºi din regiile autonome/societãþile comerciale cu specific
deosebit; alocaþia de hranã acordatã donatorilor onorifici de sânge; alocaþia de
hranã pentru consumurile colective din unitãþile sanitare publice ºi altele
asemenea.
Codul fiscal:
c) contravaloarea folosinþei locuinþei de serviciu sau a locuinþei din incinta
unitãþii, potrivit repartiþiei de serviciu, numirii conform legii sau
specificitãþii activitãþii prin cadrul normativ specific domeniului de
activitate, compensarea chiriei pentru personalul din sectorul de apãrare
naþionalã, ordine publicã ºi siguranþã naþionalã, precum ºi compensarea
diferenþei de chirie, suportate de persoana fizicã, conform legilor speciale;
Norme metodologice:
99. Prin locuinþe acordate ca urmare a specificitãþii activitãþii se înþelege
acele locuinþe asigurate angajaþilor când activitatea se desfãºoarã în locuri
izolate, precum staþiile meteo, staþiile pentru controlul miºcãrilor seismice,
sau în condiþiile în care este solicitatã prezenþa permanentã pentru
supravegherea unor instalaþii, utilaje ºi altele asemenea.
Codul fiscal:
d) cazarea ºi contravaloarea chiriei pentru locuinþele puse la dispoziþia
oficialitãþilor publice, a angajaþilor consulari ºi diplomatici care lucreazã în
afara þãrii, în conformitate cu legislaþia în vigoare;
e) contravaloarea echipamentelor tehnice, a echipamentului individual de
protecþie ºi de lucru, a alimentaþiei de protecþie, a medicamentelor ºi
materialelor igienico-sanitare, a altor drepturi de protecþie a muncii, precum
ºi a uniformelor obligatorii ºi a drepturilor de echipament, ce se acordã
potrivit legislaþiei în vigoare;
Norme metodologice:
100. Nu sunt venituri impozabile:
- contravaloarea echipamentelor tehnice primite de angajat sub formã de
aparaturã, dispozitive, unelte, alte mijloace asemãnãtoare, necesare în procesul
muncii;
- contravaloarea echipamentului individual de protecþie cu care este dotat
fiecare participant în procesul muncii pentru a fi protejat împotriva factorilor
de risc;
- contravaloarea echipamentului individual de lucru care cuprinde mijloacele
primite de un angajat în vederea utilizãrii lor în timpul procesului muncii
pentru a-i proteja îmbrãcãmintea ºi încãlþãmintea;
- contravaloarea alimentaþiei de protecþie primite în mod gratuit de persoanele
fizice care lucreazã în locuri de muncã cu condiþii grele ºi vãtãmãtoare;
- contravaloarea materialelor igienico-sanitare primite în mod gratuit de
persoanele fizice care îºi desfãºoarã activitatea în locuri de muncã al cãror
specific impune o igienã personalã deosebitã;
- contravaloarea medicamentelor primite de cadrele militare în activitate,
sportivi, personalul navigant ºi alte categorii de personal, potrivit legii;
- contravaloarea echipamentului ºi a materialelor de resortul echipamentului,
cum ar fi: materiale de spãlat ºi de igienã, materiale de gospodãrie, materiale
pentru atelierele de reparaþii ºi întreþinere, rechizite ºi furnituri de birou,
primite în mod gratuit de personalul din sectorul de apãrare naþionalã, ordine
publicã ºi siguranþã naþionalã, în condiþiile legii;
- altele asemenea.
Codul fiscal:
f) contravaloarea cheltuielilor de deplasare pentru transportul între
localitatea în care angajaþii îºi au domiciliul ºi localitatea unde se aflã
locul de muncã al acestora, la nivelul unui abonament lunar, pentru situaþiile
în care nu se asigurã locuinþã sau nu se suportã contravaloarea chiriei, conform
legii;
g) sumele primite de angajaþi pentru acoperirea cheltuielilor de transport ºi
cazare, a indemnizaþiei primite pe perioada delegãrii ºi detaºãrii în altã
localitate, în þarã ºi în strãinãtate, în interesul serviciului. Sunt exceptate
de la aceste prevederi sumele acordate de persoanele juridice fãrã scop
patrimonial ºi de alte entitãþi neplãtitoare de impozit pe profit peste limita
de 2,5 ori indemnizaþia acordatã salariaþilor din instituþiile publice;
Norme metodologice:
101. În categoria cheltuielilor de delegare ºi detaºare se cuprind cheltuielile
cu transportul, cazarea, precum ºi indemnizaþia de delegare ºi de detaºare în
þarã ºi în strãinãtate, stabilitã potrivit legii.
Codul fiscal:
h) sumele primite, potrivit dispoziþiilor legale, pentru acoperirea
cheltuielilor de mutare în interesul serviciului;
Norme metodologice:
102. Prin cheltuieli de mutare în interesul serviciului se înþelege cheltuielile
cu transportul personal ºi al membrilor de familie ai angajatului, precum ºi al
bunurilor din gospodãrie, cu ocazia mutãrii salariatului într-o altã localitate
decât cea de domiciliu, în situaþia în care, potrivit legii, se deconteazã de
angajator.
Codul fiscal:
i) indemnizaþiile de instalare ce se acordã o singurã datã, la încadrarea într-o
unitate situatã într-o altã localitate decât cea de domiciliu, în primul an de
activitate dupã absolvirea studiilor, în limita unui salariu de bazã la
angajare, precum ºi indemnizaþiile de instalare ºi mutare acordate, potrivit
legilor speciale, personalului din instituþiile publice ºi celor care îºi
stabilesc domiciliul în localitãþi din zone defavorizate, stabilite potrivit
legii, în care îºi au locul de muncã;
Norme metodologice:
103. Sunt considerate venituri neimpozabile indemnizaþiile de instalare ºi
mutare primite de beneficiarii de astfel de venituri, acordate în conformitate
cu prevederile legilor speciale.
Codul fiscal:
j) sumele reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza salariilor medii
nete pe unitate, primite de persoanele ale cãror contracte individuale de muncã
au fost desfãcute ca urmare a concedierilor colective, precum ºi sumele
reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza salariului mediu net pe
economie, primite de personalul civil din sectorul de apãrare naþionalã, ordine
publicã ºi siguranþã naþionalã la încetarea raporturilor de muncã sau de
serviciu, ca urmare a nevoilor de reducere ºi de restructurare, acordate
potrivit legii;
k) sumele reprezentând plãþile compensatorii, calculate pe baza soldelor lunare
nete, acordate personalului militar trecut în rezervã sau al cãrui contract
înceteazã ca urmare a nevoilor de reducere ºi de restructurare, precum ºi
ajutoarele stabilite în raport cu solda lunarã netã, acordate acestora la
trecerea în rezervã sau direct în retragere cu drept de pensie sau celor care nu
îndeplinesc condiþiile de pensie, precum ºi ajutoare sau plãþi compensatorii
primite de poliþiºti aflaþi în situaþii similare, al cãror cuantum se determinã
în raport cu salariul de bazã lunar net, acordate potrivit legislaþiei în
materie;
l) veniturile din salarii, ca urmare a activitãþii de creare de programe pentru
calculator; încadrarea în activitatea de creaþie de programe pentru calculator
se face prin ordin comun al ministrului muncii, solidaritãþii sociale ºi
familiei, al ministrului comunicaþiilor ºi tehnologiei informaþiei ºi al
ministrului finanþelor publice;
m) sumele sau avantajele primite de persoane fizice din activitãþi dependente
desfãºurate într-un stat strãin, indiferent de tratamentul fiscal din statul
respectiv. Fac excepþie veniturile salariale plãtite de cãtre sau în numele unui
angajator care este rezident în România sau are sediul permanent în România,
care se supun procedurii de globalizare, indiferent de perioada de desfãºurare a
activitãþii în strãinãtate;
n) cheltuielile efectuate de angajator pentru pregãtirea profesionalã ºi
perfecþionarea angajatului legatã de activitatea desfãºuratã de acesta pentru
angajator;
o) costul abonamentelor telefonice ºi al convorbirilor telefonice, inclusiv
cartelele telefonice, efectuate în vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu;
p) avantajele sub forma dreptului la stock options plan, la momentul angajãrii
ºi implicit la momentul acordãrii.
(5) Avantajele primite în bani ºi în naturã ºi imputate salariatului în cauzã nu
se impoziteazã.
(6) Impozitul calculat pe veniturile prevãzute la alin. (2) lit. g) este final
în situaþia în care contribuabilul care le-a realizat justificã cu documente
virarea veniturilor la entitatea pe care a reprezentat-o.
............................................................................................
Determinarea lunarã a impozitului pe venitul din salarii
Art. 58. - (1) Beneficiarii de venituri din salarii datoreazã un impozit lunar
reprezentând plãþi anticipate, care se calculeazã ºi se reþine la sursã de cãtre
plãtitorii de venituri.
(2) Impozitul lunar prevãzut la alin. (1) se determinã astfel:
a) la locul unde se aflã funcþia de bazã, prin aplicarea baremului lunar
prevãzut la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra bazei de calcul
determinate ca diferenþã între venitul net din salarii, aferent unei luni,
calculat prin deducerea din venitul brut a contribuþiilor obligatorii ºi a
cheltuielilor profesionale, ºi deducerile personale acordate pentru luna
respectivã;
b) pentru veniturile obþinute în celelalte cazuri, prin aplicarea baremului
lunar prevãzut la Art. 43 asupra bazei de calcul determinate ca diferenþã între
venitul brut ºi contribuþiile obligatorii pe fiecare loc de realizare a
acestora.
Norme metodologice:
104. Venitul brut din salarii reprezintã totalitatea veniturilor realizate
conform Art. 56 alin. (1)-(3) din Codul fiscal de o persoanã fizicã, pe fiecare
loc de realizare, indiferent de denumirea acestora sau de forma sub care sunt
acordate.
105. Pentru persoanele fizice care desfãºoarã activitãþi pe teritoriul României
sunt considerate venituri din salarii realizate din România sumele primite de la
angajatori cu sediul sau cu domiciliul în România, precum ºi de la angajatori cu
sediul sau cu domiciliul în strãinãtate, indiferent unde este primitã suma.
106. Contribuabilii care realizeazã venituri din salarii datoreazã lunar impozit
reprezentând plãþi anticipate în contul impozitului pe venitul anual, calculat
ºi reþinut de cãtre plãtitorul de venituri.
Pentru impunerea veniturilor din salarii reprezentând plãþi anticipate se
utilizeazã baremul lunar de impunere pentru veniturile din salarii ºi pensii,
stabilit prin ordin al ministrului finanþelor publice potrivit Art. 43 alin. (1)
sau (3) din Codul fiscal, dupã caz.
107. Drepturile salariale acordate în naturã, precum ºi avantajele acordate
angajaþilor se evalueazã conform pct. 90-92 ºi se impoziteazã în luna în care au
fost primite. Documentele referitoare la calculul contravalorii veniturilor ºi
avantajelor în naturã primite de angajat se vor anexa la statul de platã.
108. Transformarea în lei a sumelor obþinute, potrivit legii, în valutã,
reprezentând venituri din salarii realizate în România, se face la cursul de
schimb valutar comunicat de Banca Naþionalã a României pentru ultima zi a lunii
pentru care se face plata acestor drepturi. În situaþia în care veniturile din
salarii sunt plãtite în cursul lunii sau în cazul încetãrii raporturilor de
muncã, se utilizeazã cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naþionalã a
României, în vigoare în ziua precedentã celei în care se face plata.
109. Pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, baremul lunar
de impozit se aplicã asupra bazei de calcul determinate astfel:
a) asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scãderea din venitul
brut a contribuþiilor obligatorii reþinute ºi a sumei reprezentând cheltuieli
profesionale, diminuat cu deducerile personale de bazã ºi suplimentare, acordate
în luna respectivã, dupã caz, pentru veniturile din salarii la funcþia de bazã;
b) asupra venitului net calculat ca diferenþã între venitul brut realizat într-o
lunã ºi contribuþiile obligatorii reþinute, pe fiecare loc de realizare a
acestuia, pentru veniturile din salarii, altele decât cele de la funcþia de
bazã. Aceastã regulã se aplicã ºi în cazul veniturilor sub forma indemnizaþiei
lunare a asociatului unic, precum ºi pentru drepturile de naturã salarialã
acordate de angajator persoanelor fizice ulterior încetãrii raporturilor de
muncã.
110. În scopul determinãrii impozitului pe veniturile salariale, prin locul unde
se aflã funcþia de bazã se înþelege:
a) pentru persoanele fizice angajate la un singur loc de muncã, ultimul loc
înscris în carnetul de muncã sau în documentele specifice care, potrivit
reglementãrilor legale, sunt asimilate acestora;
b) în cazul cumulului de funcþii, locul declarat/ales de persoanele fizice.
Funcþia de bazã poate fi declaratã de angajat în condiþiile legii ºi la locul de
muncã la care acesta realizeazã venituri din salarii în baza unui contract
individual de muncã cu timp parþial.
111. Suma care reprezintã prima de vacanþã sau o parte din aceasta se cumuleazã
cu veniturile de naturã salarialã ale lunii în care se plãteºte aceastã primã.
112. Indemnizaþiile aferente concediilor de odihnã se defalcheazã pe lunile la
care se referã ºi se impun cumulat cu veniturile realizate în aceste luni.
113. Cuantumul contribuþiilor obligatorii luate în calcul la determinarea
impozitului lunar potrivit pct. 110 pentru persoanele fizice care realizeazã
venituri din salarii sunt cele datorate potrivit reglementãrilor în domeniu, cum
ar fi:
- contribuþia individualã de asigurãri sociale;
- contribuþia individualã pentru asigurãrile sociale de sãnãtate;
- contribuþia individualã la bugetul asigurãrilor pentru ºomaj;
- alte contribuþii individuale obligatorii stabilite prin lege.
114. Nu se admit la calculul lunar al impozitului pe salarii contribuþiile
individuale pentru asigurãrile private de sãnãtate, precum ºi la schemele
facultative de pensii ocupaþionale.
Codul fiscal:
Termen de platã a impozitului
Art. 60. - Plãtitorii de salarii ºi de venituri asimilate salariilor au
obligaþia de a calcula ºi de a reþine impozitul aferent veniturilor fiecãrei
luni, la data efectuãrii plãþii acestor venituri, precum ºi de a-l vira la
bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care
se plãtesc aceste venituri.
Norme metodologice:
115. Impozitul pe veniturile din salarii se calculeazã ºi se reþine lunar de
angajatori, pe baza statelor de salarii.
116. Veniturile în naturã se considerã plãtite la ultima platã a drepturilor
salariale pentru luna respectivã. Impozitul aferent veniturilor ºi avantajelor
în naturã se reþine din salariul primit de angajat în numerar pentru aceeaºi
lunã.
117. Calculul ºi reþinerea impozitului lunar pe veniturile din salarii se
efectueazã de angajatori astfel:
a) în situaþia în care veniturile din salarii se plãtesc o singurã datã pe lunã
sau sub formã de avans ºi lichidare, calculul ºi reþinerea se fac la data
ultimei plãþi a drepturilor salariale aferente fiecãrei luni, conform
prevederilor Art. 58 din Codul fiscal;
b) în situaþia în care în cursul unei luni angajatorii efectueazã plãþi de
venituri, altele decât cele cuprinse la lit. a), cum sunt: premii, stimulente de
orice fel, sume acordate potrivit legii pentru concediul de odihnã neefectuat ºi
altele asemenea, denumite plãþi intermediare, impozitul se calculeazã ºi se
reþine la fiecare platã, pe baza statelor de salarii, prin aplicarea baremului
lunar asupra plãþilor intermediare cumulate pânã la data ultimei plãþi
intermediare pentru care se face calculul. Impozitul de reþinut la fiecare platã
intermediarã reprezintã diferenþa dintre impozitul calculat ºi suma impozitelor
reþinute la plãþile intermediare anterioare.
La data ultimei plãþi a drepturilor salariale aferente unei luni impozitul se
calculeazã, potrivit Art. 58 din Codul fiscal, asupra veniturilor totale
obþinute prin cumularea drepturilor respective cu plãþile intermediare.
Impozitul de reþinut la aceastã datã reprezintã diferenþa dintre impozitul
calculat asupra veniturilor totale ºi suma impozitelor reþinute la plãþile
intermediare.
118. În cazul în care un angajat care obþine venituri din salariu la funcþia de
bazã se mutã în cursul unei luni la un alt angajator, calculul impozitului se
face pentru fiecare loc de realizare a venitului. Deducerile personale ºi
cheltuielile profesionale se acordã numai de primul angajator, în limita
veniturilor realizate pentru acea lunã, pânã la data lichidãrii, recalcularea
urmând sã se efectueze o datã cu calculul impozitului anual.
119. Impozitul calculat ºi reþinut lunar se vireazã la bugetul de stat pânã la
data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru care se plãtesc aceste
venituri.
120. Fiºele fiscale pentru salariaþii care au fost detaºaþi la o altã unitate se
completeazã de cãtre unitatea care a încheiat contractele de muncã cu aceºtia.
În situaþia în care plata venitului salarial se face de unitatea la care
salariaþii au fost detaºaþi, angajatorul care a detaºat comunicã angajatorului
la care aceºtia sunt detaºaþi date referitoare la coeficienþii de deducere,
precum ºi eventualele modificãri ale acestora apãrute în cursul anului.
Pe baza acestor date unitatea la care salariaþii au fost detaºaþi întocmeºte
statele de salarii, calculeazã impozitul ºi transmite lunar unitãþii de la care
au fost detaºaþi informaþii privind venitul net ºi impozitul reþinut pentru
fiecare angajat, în scopul completãrii fiºei fiscale.
Pentru angajaþii permanenþi care nu au altã sursã de venit angajatorul de la
care au fost detaºaþi efectueazã regularizarea conform Art. 61 din Codul fiscal
ºi transmite unitãþii la care salariaþii au fost detaºaþi informaþii privind
diferenþele de impozit pentru restituirea sau reþinerea prin statele de platã.
121. Contribuþiile obligatorii reprezentând cheltuieli deductibile aferente
veniturilor din salarii se determinã conform reglementãrilor legale în materie.
Codul fiscal:
Regularizarea anualã a impozitului reþinut pentru anumite venituri de naturã
salarialã
Art. 61. - (1) Plãtitorii de venituri de naturã salarialã au urmãtoarele
obligaþii:
a) sã determine venitul net anual impozabil din salarii, ca diferenþã între
venitul net anual din salarii ºi urmãtoarele:
1. deducerile personale stabilite conform Art. 45;
2. cotizaþia de sindicat plãtitã conform legii;
b) sã stabileascã diferenþa dintre impozitul calculat la nivelul anului ºi cel
calculat ºi reþinut lunar, sub forma plãþilor anticipate în cursul anului
fiscal, pânã în ultima zi lucrãtoare a lunii februarie a anului fiscal urmãtor;
c) sã efectueze regularizarea acestor diferenþe de impozit, în termen de 90 de
zile de la termenul prevãzut la lit. b), numai pentru persoanele fizice care
îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
1. au fost angajaþii permanenþi ai plãtitorului în cursul anului, cu funcþie de
bazã;
2. nu au alte surse de venit care se cuprind în venitul anual global impozabil;
3. nu solicitã alte deduceri, potrivit Art. 86 alin. (1), cu excepþia
deducerilor personale ºi a cotizaþiei de sindicat plãtitã potrivit legii.
(2) Diferenþele de impozit rezultate din operaþiunile de regularizare modificã
obligaþia de platã pentru bugetul de stat, a impozitului pe venitul din salarii
al angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul
de virat pentru luna respectivã.
(3) Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul
anului fiscal de cãtre angajatori, precum ºi deduceri personale acordate, dar
necuvenite, se regularizeazã cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.
(4) La calculul venitului anual impozabil din salarii se au în vedere, dupã caz,
ºi deducerile prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. c)-f), situaþie în care
operaþiunea de regularizare se efectueazã de cãtre organul fiscal de domiciliu.
În acest caz, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor, contribuabilul va
comunica angajatorului sã nu efectueze aceastã operaþiune.
(5) Impozitul anual pe venitul din salarii datorat se calculeazã prin aplicarea
baremului anual de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4),
asupra venitului net anual impozabil realizat din salarii.
Norme metodologice:
122. Plãtitorii de venituri din salarii care efectueazã regularizarea anualã a
impozitului în condiþiile prevãzute la Art. 61 alin. (1) lit. c) din Codul
fiscal determinã impozitul anual pe veniturile din salarii prin aplicarea
baremului anual pentru calculul impozitului pe venitul anual global impozabil,
prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4) din Codul fiscal, asupra
bazei de impozitare anuale, determinatã ca diferenþã între venitul net anual
corectat cu diferenþa de cheltuialã profesionalã ºi suma deducerilor personale
cuvenite în acel an ºi, dupã caz, cotizaþia de sindicat plãtitã conform legii.
123. Sunt angajaþi permanenþi, în sensul titlului III din Codul fiscal,
persoanele fizice care pe întreaga perioadã a anului fiscal ºi-au desfãºurat
activitatea cu funcþia de bazã la acelaºi angajator.
124. Angajatorul va regulariza fiºele fiscale ale angajaþilor permanenþi care:
- nu l-au înºtiinþat în scris cã au realizat ºi alte venituri supuse
globalizãrii, în perioada 1-15 ianuarie a anului urmãtor celui pentru care se
face regularizarea; ºi/sau
- nu solicitã deduceri potrivit Art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal.
În situaþia în care contribuabilul realizeazã numai venituri de naturã salarialã
la funcþia de bazã ca angajat permanent ºi beneficiazã de deducerile prevãzute
la Art. 86 alin. (1) lit. c)-f) din Codul fiscal, atunci operaþiunea de acordare
a deducerilor ºi de stabilire a impozitului pe venit se efectueazã de organul
fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al
contribuabilului.
125. În situaþia în care persoana fizicã, pentru care angajatorul a efectuat
calculul impozitului anual, nu mai are calitatea de angajat la data efectuãrii
regularizãrii diferenþelor de impozit ºi angajatorul nu poate sã efectueze
operaþiunea de regularizare a acestor diferenþe, atunci acestea vor fi
administrate de organul fiscal competent.
Codul fiscal:
Plãþi anticipate de impozit pentru anumite venituri salariale
Art. 64. - (1) Contribuabililor care îºi desfãºoarã activitatea în România ºi
care obþin venituri sub formã de salarii din strãinãtate, precum ºi persoanelor
fizice române care obþin venituri din salarii, ca urmare a activitãþii
desfãºurate la misiunile diplomatice ºi posturile consulare acreditate în
România, le sunt aplicabile prevederile prezentului articol.
(2) Orice contribuabil prevãzut la alin. (1) are obligaþia de a declara ºi de a
plãti impozit lunar la bugetul de stat, pânã la data de 25 inclusiv a lunii
urmãtoare celei pentru care s-a realizat venitul, direct sau printr-un
reprezentant fiscal. Impozitul sub forma plãþilor anticipate aferent unei luni
se stabileºte potrivit Art. 58.
(3) Misiunile diplomatice ºi posturile consulare acreditate în România, precum
ºi reprezentanþele organismelor internaþionale ori reprezentanþele societãþilor
comerciale ºi ale organizaþiilor economice strãine, autorizate potrivit legii sã
îºi desfãºoare activitatea în România, pot opta ca pentru angajaþii acestora
care realizeazã venituri din salarii impozabile în România sã îndeplineascã
obligaþiile privind calculul, reþinerea ºi virarea impozitului pe veniturile din
salarii. Prevederile alin. (2) nu se aplicã contribuabililor în cazul în care
opþiunea de mai sus este formulatã.
(4) Persoana fizicã, juridicã sau orice altã entitate la care contribuabilul îºi
desfãºoarã activitatea potrivit alin. (1) este obligatã sã ofere informaþii
organului fiscal competent, referitoare la data începerii desfãºurãrii
activitãþii de cãtre contribuabil ºi, respectiv, a încetãrii acesteia, în termen
de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Norme metodologice:
126. Contribuabilii care desfãºoarã activitatea în România ºi obþin venituri sub
formã de salarii din strãinãtate, care, potrivit acestui titlu, se impun în
România, precum ºi persoanele fizice române angajate ale misiunilor diplomatice
ºi ale posturilor consulare acreditate în România, pentru care angajatorul nu
îndeplineºte obligaþiile privind calculul, reþinerea ºi virarea impozitului pe
salarii, au obligaþia sã depunã lunar o declaraþie la organul fiscal competent.
127. Organul fiscal competent este:
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îºi are domiciliul
fiscal - pentru persoanele fizice rezidente;
- organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã locul unde se desfãºoarã
activitatea - pentru celelalte cazuri.
128. Persoanele fizice sau juridice la care îºi desfãºoarã activitatea
contribuabilii prevãzuþi la Art. 64 alin. (1) din Codul fiscal au obligaþia sã
depunã o declaraþie informativã privind începerea/încetarea activitãþii acestor
contribuabili.
Declaraþia informativã se depune la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã
îºi are domiciliul sau sediul persoana fizicã ori juridicã la care îºi
desfãºoarã activitatea contribuabilul, ori de câte ori apar modificãri de natura
începerii/încetãrii activitãþii în documentele care atestã raporturile de muncã,
în termen de 15 zile de la data producerii evenimentului.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Venituri din cedarea folosinþei bunurilor
Definirea veniturilor impozabile din cedarea folosinþei bunurilor
Art. 65. - Veniturile din cedarea folosinþei bunurilor sunt veniturile, în bani
ºi/sau în naturã, provenind din cedarea folosinþei bunurilor mobile ºi imobile,
obþinute de cãtre proprietar, uzufructuar sau alt deþinãtor legal, altele decât
veniturile din activitãþi independente.
Norme metodologice:
129. În aceastã categorie de venit se cuprind veniturile din închirieri ºi
subînchirieri de bunuri mobile ºi imobile, precum ºi veniturile din arendarea
bunurilor agricole, din patrimoniul personal.
130. Veniturile obþinute din închirieri ºi subînchirieri de bunuri imobile sunt
cele din cedarea folosinþei locuinþei, caselor de vacanþã, garajelor,
terenurilor ºi altele asemenea, a cãror folosinþã este cedatã în baza unor
contracte de închiriere/subînchiriere, uzufruct, arendare ºi altele asemenea,
inclusiv a unor pãrþi din acestea, utilizate în scop de reclamã, afiºaj ºi
publicitate.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din cedarea folosinþei bunurilor
Art. 66. - (1) Venitul brut reprezintã totalitatea sumelor în bani ºi/sau
echivalentul în lei al veniturilor în naturã ºi se stabileºte pe baza chiriei
sau a arendei prevãzute în contractul încheiat între pãrþi pentru fiecare an
fiscal, indiferent de momentul încasãrii chiriei sau a arendei. Venitul brut se
majoreazã cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispoziþiilor legale, în
sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deþinãtor legal, dacã sunt
efectuate de cealaltã parte contractantã. În cazul în care arenda se exprimã în
naturã, evaluarea în lei se va face pe baza preþurilor medii ale produselor
agricole, stabilite prin hotãrâri ale consiliilor judeþene ºi, respectiv, ale
Consiliului General al Municipiului Bucureºti, ca urmare a propunerilor
direcþiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii,
Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, hotãrâri ce trebuie emise înainte de începerea
anului fiscal. Aceste hotãrâri se transmit în cadrul aceluiaºi termen
direcþiilor generale ale finanþelor publice judeþene ºi a municipiului
Bucureºti, pentru a fi comunicate unitãþilor fiscale din subordine.
Norme metodologice:
131. În vederea determinãrii venitului brut, la sumele reprezentând chiria sau
arenda în bani ºi/sau la echivalentul în lei al veniturilor în naturã se adaugã,
dacã este cazul, ºi valoarea cheltuielilor ce sunt, conform dispoziþiilor legale
sau înþelegerii contractuale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a
altui deþinãtor legal, dar sunt efectuate de cealaltã parte contractantã.
132. În conformitate cu legislaþia în materie, proprietarul are obligaþia de a
efectua cheltuielile referitoare la întreþinerea ºi repararea locuinþei
închiriate, ca de exemplu:
- întreþinerea în bune condiþii a elementelor structurii de rezistenþã a
clãdirii, elementelor de construcþie exterioarã a clãdirii, cum ar fi: acoperiº,
faþadã, curþile ºi grãdinile, precum ºi spaþii comune din interiorul clãdirii,
cum ar fi: casa scãrii, casa ascensorului ºi altele asemenea;
- întreþinerea în bune condiþii a instalaþiilor comune proprii clãdirii,
respectiv ascensor, hidrofor, instalaþii de alimentare cu apã, de canalizare,
instalaþii de încãlzire centralã ºi de preparare a apei calde, instalaþii
electrice ºi de gaze;
- repararea ºi menþinerea în stare de siguranþã în exploatare ºi de funcþionare
a clãdirii pe toatã durata închirierii locuinþei.
133. În cazul efectuãrii de cãtre chiriaº a unor astfel de cheltuieli care cad
în sarcina proprietarului ºi se încadreazã în cota forfetarã de cheltuieli, cu
diminuarea corespunzãtoare a chiriei, impunerea rãmâne nemodificatã.
Codul fiscal:
(2) Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor se stabileºte prin deducerea
din venitul brut a urmãtoarelor cheltuieli:
a) în cazul construcþiilor, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului,
în sumã de 50% din venitul brut;
b) în celelalte cazuri, o cotã de cheltuieli deductibile aferente venitului, în
sumã de 30% din venitul brut.
Norme metodologice:
134. Venitul net se determinã ca diferenþa dintre sumele reprezentând
chiria/arenda în bani ºi/sau echivalentul în lei al veniturilor în naturã,
prevãzute în contractul încheiat între pãrþi, ºi cota de cheltuialã forfetarã de
50%, respectiv 30%, reprezentând cheltuieli deductibile aferente venitului.
În cazul contractelor care au ca obiect atât închirierea/arendarea de
construcþii, cât ºi de terenuri ºi în care nu se menþioneazã distinct
chiria/arenda aferentã construcþiei ºi cea aferentã terenului, se va aplica cota
de cheltuialã forfetarã de 30%.
135. Pentru recunoaºterea deductibilitãþii cheltuielilor stabilite forfetar
proprietarul nu este obligat sã prezinte organului fiscal documente
justificative.
Cheltuielile deductibile aferente venitului, cuprinse în cotele forfetare de 50%
sau 30% aplicate la venitul brut, reprezintã uzura bunurilor închiriate ºi
cheltuielile ocazionate de întreþinerea ºi repararea acestora, impozitele ºi
taxele pe proprietate datorate potrivit legii, comisionul reþinut de
intermediari, primele de asigurare plãtite pentru bunul cedat spre folosinþã,
respectiv eventuale nerealizãri ale veniturilor din arendare scontate, generate
de condiþii naturale nefavorabile, cum ar fi: grindina, seceta, inundaþii,
incendii ºi altele asemenea.
Construcþiile sunt definite conform Catalogului privind clasificarea ºi duratele
normate de funcþionare a mijloacelor fixe.
Codul fiscal:
(3) Prin excepþie de la prevederile alin. (1) ºi (2), contribuabilii pot opta
pentru determinarea venitului net din cedarea folosinþei bunurilor în sistem
real, pe baza datelor din contabilitatea în partidã simplã.
(4) Dispoziþiile privind opþiunea prevãzutã la Art. 52 alin. (2) ºi (3) se
aplicã ºi în cazul contribuabililor menþionaþi la alin. (3).
............................................................................................
CAPITOLUL V
Venituri din investiþii
Definirea veniturilor din investiþii
Art. 69. - (1) Veniturile din investiþii cuprind:
a) dividende;
b) venituri impozabile din dobânzi;
c) câºtiguri din transferul titlurilor de valoare;
d) venituri din operaþiuni de vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de
contract, precum ºi orice alte operaþiuni similare.
Reprezintã titlu de valoare orice valori mobiliare, titluri de participare la un
fond deschis de investiþii sau alt instrument financiar calificat astfel de
cãtre Comisia Naþionalã a Valorilor Mobiliare, precum ºi pãrþile sociale.
(2) Veniturile impozabile din dobânzi sunt toate veniturile sub formã de
dobânzi, altele decât:
a) venituri din dobânzi la depozitele la vedere ºi la depuneri la casele de
ajutor reciproc;
b) venituri din dobânzi aferente titlurilor de stat, precum ºi obligaþiunilor
municipale, ale Agenþiei Naþionale pentru Locuinþe ºi ale altor entitãþi
emitente de obligaþiuni, care vizeazã construcþia de locuinþe.
Norme metodologice:
136. Sunt considerate venituri din dobânzi urmãtoarele:
- dobânzi obþinute din obligaþiuni;
- dobânzi obþinute pentru depozitele la termen, inclusiv la certificatele de
depozit;
- suma primitã sub formã de dobândã pentru împrumuturile acordate;
- alte venituri obþinute din titluri de creanþã.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului din investiþii
Art. 70. - (1) Câºtigul din transferul titlurilor de valoare, altele decât
titlurile de participare la fondurile deschise de investiþii ºi pãrþile sociale,
reprezintã diferenþa pozitivã dintre preþul de vânzare ºi preþul de cumpãrare pe
tipuri de titluri de valori, diminuatã, dupã caz, cu comisioanele datorate
intermediarilor. În cazul tranzacþiilor cu acþiuni primite de persoanele fizice,
cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masã, preþul de
cumpãrare la prima tranzacþionare va fi asimilat cu valoarea nominalã a
acestora. În cazul tranzacþiilor cu acþiuni cumpãrate la preþ preferenþial, în
cadrul sistemului stock options plan, câºtigul se determinã ca diferenþã între
preþul de vânzare ºi preþul de cumpãrare preferenþial, diminuat cu comisioanele
datorate intermediarilor.
(2) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra titlurilor de
participare la fondurile deschise de investiþii, câºtigul se determinã ca
diferenþa pozitivã dintre preþul de rãscumpãrare ºi preþul de
cumpãrare/subscriere. Preþul de rãscumpãrare este preþul care i se cuvine
investitorului la retragerea din fond. Preþul de cumpãrare/subscriere este
preþul plãtit de investitorul persoanã fizicã pentru achiziþionarea titlului de
participare.
Norme metodologice:
137. Preþul de rãscumpãrare este preþul care i se cuvine investitorului la
retragerea din fond ºi este format din valoarea unitarã a activului net din ziua
anterioarã depunerii cererii de rãscumpãrare, din care se scad comisioanele de
rãscumpãrare.
138. Preþul de cumpãrare/subscriere este preþul plãtit de investitor, persoanã
fizicã, ºi este format din valoarea unitarã a activului net la care se adaugã
comisionul de cumpãrare, dacã este cazul.
Codul fiscal:
(3) În cazul transferului dreptului de proprietate asupra pãrþilor sociale,
câºtigul din înstrãinarea pãrþilor sociale se determinã ca diferenþã pozitivã
între preþul de vânzare ºi valoarea nominalã/preþul de cumpãrare. Începând cu a
doua tranzacþie, valoarea nominalã va fi înlocuitã cu preþul de cumpãrare, care
include ºi cheltuielile privind comisioanele, taxele aferente tranzacþiei ºi
alte cheltuieli similare justificate cu documente.
(4) Determinarea câºtigului potrivit alin. (1)-(3) se efectueazã la data
încheierii tranzacþiei, pe baza contractului încheiat între pãrþi.
(5) Veniturile obþinute sub forma câºtigurilor din operaþiuni de
vânzare-cumpãrare de valutã la termen, pe bazã de contract, precum ºi din orice
alte operaþiuni de acest gen, reprezintã diferenþele de curs favorabile
rezultate din aceste operaþiuni în momentul închiderii operaþiunii ºi
evidenþierii în contul clientului.
Norme metodologice:
139. În cazul veniturilor realizate ca urmare a deþinerii de titluri de
participare la fondurile închise de investiþii, obligaþia calculãrii, reþinerii
ºi virãrii impozitului pe veniturile sub formã de dividende revine:
- societãþii de investiþii, în cazul în care nu are încheiat un contract de
administrare;
- societãþii de administrare, în cazul în care societatea de investiþii are
încheiat un contract de administrare cu societatea de administrare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Venituri din pensii
Reþinerea impozitului din venitul din pensii
Art. 74. - (1) Orice plãtitor de venituri din pensii are obligaþia de a calcula
lunar impozitul aferent acestui venit, de a-l reþine ºi de a-l vira la bugetul
de stat, potrivit prevederilor prezentului articol.
(2) Impozitul se calculeazã prin aplicarea baremului lunar de impunere prevãzut
la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3), asupra venitului impozabil lunar din
pensii.
(3) Impozitul calculat se reþine la data efectuãrii plãþii pensiei ºi se vireazã
la bugetul de stat pânã la data de 25 inclusiv a lunii urmãtoare celei pentru
care se face plata pensiei.
(4) Impozitul reþinut este impozit final al contribuabilului pentru veniturile
din pensii.
(5) În cazul unei pensii care nu este plãtitã lunar, impozitul ce trebuie
reþinut se stabileºte prin împãrþirea pensiei plãtite la fiecare din lunile
cãrora le este aferentã pensia.
(6) Drepturile de pensie restante se defalcheazã pe lunile la care se referã, în
vederea calculãrii impozitului datorat, reþinerii ºi virãrii acestuia.
(7) Veniturile din pensiile de urmaº vor fi individualizate în funcþie de
numãrul acestora, iar impozitarea se va face în raport cu drepturile cuvenite
fiecãrui urmaº.
Norme metodologice:
140. Venitul din pensii se determinã de cãtre plãtitor pentru drepturile cu
titlu de pensie prevãzute la Art. 72 din Codul fiscal.
141. Impozitul lunar aferent venitului din pensii se calculeazã prin aplicarea
baremului lunar de impunere stabilit pentru impunerea veniturilor din salarii
asupra venitului impozabil lunar din pensii determinat ca diferenþã între
venitul lunar ºi suma fixã neimpozabilã prevãzutã la Art. 73 din Codul fiscal.
142. Impozitul pe veniturile din pensii se calculeazã, se reþine lunar de cãtre
administratorii fondurilor de pensii ºi se vireazã de cãtre unitãþile plãtitoare
ale acestor venituri pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei pentru care se
face plata pensiilor, la organul fiscal în a cãrui razã îºi au sediul plãtitorii
de venituri.
143. Administratorii fondurilor de pensii vor emite norme interne specifice
privind aplicarea prevederilor pct. 142.
144. Eventualele sume reprezentând impozit pe veniturile din pensii, reþinute,
dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea
viramentelor efectuate cu ocazia plãþilor din luna urmãtoare.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VIII
Venituri din premii ºi din jocuri de noroc
Definirea veniturilor din premii ºi din jocuri de noroc
Art. 79. - În înþelesul prezentului titlu, veniturile din premii ºi din jocuri
de noroc cuprind veniturile din concursuri ºi jocuri de noroc, altele decât cele
realizate ca urmare a participãrii la jocuri de tip cazinou, maºini electronice
cu câºtiguri ºi altele decât cele prevãzute la Art. 42.
Norme metodologice:
145. În aceastã categorie se cuprind venituri în bani ºi/sau în naturã, ca de
exemplu:
- venituri sub formã de premii de orice fel, acordate oamenilor de culturã,
ºtiinþã ºi artã la gale, simpozioane, festivaluri, concursuri naþionale sau
internaþionale, concursuri pe meserii sau profesii;
- venituri obþinute din jocuri de noroc, cum sunt: venituri din jocuri tip bingo
ºi keno în sãli de joc, pronosticuri ºi pariuri sportive, jocuri-concurs cu
câºtiguri de orice fel, loterii, veniturile obþinute din organizarea de tombole.
Codul fiscal:
Stabilirea venitului net din premii ºi din jocuri de noroc
Art. 80. - (1) Venitul net este diferenþa dintre venitul din premii, respectiv
din jocuri de noroc, ºi suma reprezentând venit neimpozabil.
(2) Pierderile înregistrate din jocuri de noroc nu sunt recunoscute din punct de
vedere fiscal, nu se compenseazã, reprezentând pierderi definitive ale
contribuabilului.
Norme metodologice:
146. Plãtitorii de venituri din jocuri de noroc sunt obligaþi sã organizeze
evidenþa astfel încât sã poatã determina câºtigul realizat de fiecare persoanã
fizicã la sfârºitul zilei. În caz contrar se considerã câºtig venitul realizat
la sfârºitul zilei.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IX
Venituri din alte surse
Definirea veniturilor din alte surse
Art. 83. - (1) În aceastã categorie se includ, însã nu sunt limitate,
urmãtoarele venituri:
a) prime de asigurãri suportate de o persoanã fizicã independentã sau de orice
altã entitate, în cadrul unei activitãþi pentru o persoanã fizicã în legãturã cu
care suportãtorul nu are o relaþie generatoare de venituri din salarii, potrivit
cap. III din prezentul titlu;
b) câºtiguri primite de la societãþile de asigurãri, ca urmare a contractului de
asigurare încheiat între pãrþi cu ocazia tragerilor de amortizare;
c) venituri primite de persoanele fizice pensionari, sub forma diferenþelor de
preþ pentru anumite bunuri, servicii ºi alte drepturi, foºti salariaþi, potrivit
clauzelor contractului de muncã sau în baza unor legi speciale;
d) venituri primite de persoanele fizice reprezentând onorarii din activitatea
de arbitraj comercial.
(2) Veniturile din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind
impozabile, prin normele elaborate de Ministerul Finanþelor Publice, altele
decât veniturile care sunt neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu.
Norme metodologice:
147. În aplicarea Art. 83 alin. (2) din Codul fiscal, în aceastã categorie se
includ, de exemplu, urmãtoarele venituri realizate de persoanele fizice:
- remuneraþiile pentru munca prestatã în interesul unitãþilor aparþinând
Direcþiei Generale a Penitenciarelor, precum ºi în atelierele locurilor de
deþinere, acordate, potrivit legii, condamnaþilor care executã pedepse privative
de libertate;
- veniturile primite de studenþi sub forma indemnizaþiilor pentru participarea
la ºedinþele senatului universitar;
- veniturile obþinute de persoanele fizice din valorificarea prin centrele de
colectare a deºeurilor de metal, hârtie, sticlã ºi altele asemenea ºi care nu
provin din gospodãria proprie;
- sumele plãtite persoanelor care însoþesc elevii la concursuri ºi alte
manifestãri ºcolare, de cãtre organizatori;
- indemnizaþiile acordate membrilor birourilor electorale, statisticienilor,
informaticienilor ºi personalului tehnic auxiliar pentru executarea atribuþiilor
privind desfãºurarea alegerilor prezidenþiale, parlamentare ºi locale;
- veniturile obþinute de persoanele care fac figuraþie la realizarea de filme,
spectacole, emisiuni televizate ºi altele asemenea.
Codul fiscal:
CAPITOLUL X
Venitul anual global
Stabilirea venitului anual global
Art. 86. - (1) Venitul anual global impozabil se stabileºte prin deducerea din
venitul anual global, în ordine, a urmãtoarelor:
a) pierderi fiscale reportate;
b) deduceri personale determinate conform Art. 45;
c) cheltuieli pentru reabilitarea locuinþei de domiciliu, destinate reducerii
pierderilor de cãldurã în scopul îmbunãtãþirii confortului termic, în limita
sumei de 15.000.000 lei anual, conform procedurii stabilite prin hotãrâre a
Guvernului, la iniþiativa Ministerului Transporturilor, Construcþiilor ºi
Turismului;
d) prime de asigurare pentru locuinþa de domiciliu, în limita echivalentului în
lei a 200 euro pe an;
e) contribuþii la schemele facultative de pensii ocupaþionale, în limita
echivalentului în lei a 200 euro pe an;
f) contribuþii pentru asigurãrile private de sãnãtate, cu excepþia celor
încheiate în scopuri estetice, în limita echivalentului în lei a 200 euro pe an;
g) cotizaþia de sindicat plãtitã potrivit legislaþiei în materie.
Norme metodologice:
148. Limita echivalentului în euro a deducerilor prevãzute la Art. 86 alin. (1)
lit. d)-f) din Codul fiscal se transformã în lei la cursul mediu anual comunicat
de Banca Naþionalã a României.
149. Procedura acordãrii deducerilor prevãzute la Art. 86 alin. (1) lit. d)-f)
din Codul fiscal, pentru calculul impozitului pe venitul anual global, va fi
stabilitã prin ordin al ministrului finanþelor publice.
Codul fiscal:
(2) Venitul anual global cuprinde, dupã cum urmeazã:
a) venitul net din activitãþi independente;
b) venitul net din salarii;
c) venitul net din cedarea folosinþei bunurilor.
(3) Venitul impozabil ce se realizeazã într-o fracþiune de an sau în perioade
diferite, ce reprezintã fracþiuni ale aceluiaºi an, se considerã venit anual
impozabil.
Norme metodologice:
150. Categoriile de venituri care se supun procedurii de globalizare sunt:
- venituri din activitãþi independente, pentru care venitul net anual se
determinã potrivit cap. II al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din salarii, pentru care venitul net se determinã potrivit cap. III
al titlului III din Codul fiscal;
- venituri din cedarea folosinþei bunurilor, pentru care venitul net se
determinã potrivit cap. IV al titlului III din Codul fiscal.
Impozitul pe venitul anual global impozabil se calculeazã pentru veniturile din
România ºi/sau din strãinãtate.
151. Urmãtoarele venituri nu se cuprind în venitul anual global impozabil:
- veniturile din investiþii;
- veniturile din pensii;
- veniturile din activitãþi agricole;
- veniturile din premii ºi din jocuri de noroc;
- venituri din alte surse care nu se regãsesc menþionate în mod expres în titlul
III din Codul fiscal.
152. Pentru determinarea venitului anual global impozabil se procedeazã astfel:
a) se determinã venitul net/pierderea fiscalã pentru activitatea desfãºuratã în
cadrul fiecãrei categorii de venit supuse globalizãrii, potrivit regulilor
proprii. Pentru persoanele fizice asociate venitul net/pierderea anualã
luat/luatã în calcul la determinarea venitului anual global impozabil este
venitul net/pierderea distribuitã;
b) se însumeazã veniturile nete, avându-se în vedere ºi pierderile admise la
compensare pentru anul fiscal de impunere. Dacã pierderile sunt mai mari decât
suma veniturilor nete, rezultatul reprezintã pierdere de reportat;
c) din venitul anual global se scad în ordine deducerile prevãzute la Art. 86
alin. (1) din Codul fiscal, rezultând venitul anual global impozabil.
În cazul în care la globalizarea anualã a veniturilor se cuprind ºi venituri din
salarii realizate la funcþia de bazã, venitul net din salarii va fi corectat în
funcþie de cheltuiala profesionalã efectivã.
Codul fiscal:
(4) Pierderea fiscalã anualã înregistratã din activitãþi independente se poate
compensa cu rezultatele pozitive ale celorlalte categorii de venituri cuprinse
în venitul anual, altele decât cele din salarii ºi asimilate salariilor,
obþinute în cursul aceluiaºi an fiscal. Pierderea care rãmâne necompensatã în
cursul aceluiaºi an fiscal devine pierdere reportatã. Pierderile provenind din
strãinãtate ale persoanelor fizice rezidente se compenseazã cu veniturile de
aceeaºi naturã, din strãinãtate, pe fiecare þarã, înregistrate în cursul
aceluiaºi an fiscal sau se reporteazã pe urmãtorii 5 ani, asupra veniturilor
realizate din þara respectivã.
Norme metodologice:
153. Rezultatul negativ dintre venitul brut ºi cheltuielile aferente
deductibile, înregistrate pentru fiecare loc de realizare la o categorie de
venituri, reprezintã pierdere fiscalã obþinutã dintr-un loc de desfãºurare a
activitãþii pentru acea categorie de venit.
154. Compensarea pierderilor fiscale anuale se realizeazã astfel:
a) pierderea fiscalã obþinutã dintr-un loc de desfãºurare a unei activitãþi
independente se poate compensa cu venitul net obþinut în alt loc de desfãºurare
a unei activitãþi independente. Dacã pierderea fiscalã obþinutã dintr-un loc de
desfãºurare a unei activitãþi independente se compenseazã numai parþial cu
venitul net obþinut în alt loc de desfãºurare a unei activitãþi independente,
suma rãmasã necompensatã reprezintã pierdere fiscalã anualã din activitãþi
independente;
b) pierderea fiscalã anualã din activitate independentã din România nu se poate
compensa cu veniturile din salarii, dar se poate compensa cu veniturile nete din
România obþinute din cedarea folosinþei bunurilor, în cursul aceluiaºi an
fiscal;
c) pierderea fiscalã anualã din activitãþi independente înregistratã de un
contribuabil în România nu poate fi compensatã cu veniturile realizate de acesta
din strãinãtate;
d) pierderea fiscalã din strãinãtate se compenseazã cu veniturile din
strãinãtate, de aceeaºi naturã ºi din aceeaºi þarã, în cursul aceluiaºi an
fiscal. Pierderea anualã necompensatã se reporteazã pe urmãtorii 5 ani ºi se
compenseazã cu veniturile de aceeaºi naturã ºi din aceeaºi þarã, obþinute în
perioada respectivã.
Codul fiscal:
(5) Regulile de reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportul se efectueazã cronologic, în funcþie de vechimea pierderii, în
urmãtorii 5 ani consecutivi;
b) dreptul la report este personal ºi netransmisibil;
c) pierderea reportatã, necompensatã dupã expirarea perioadei prevãzute la lit.
a), reprezintã pierdere definitivã a contribuabilului;
d) compensarea pierderii reportate se efectueazã numai din veniturile prevãzute
la alin. (2) lit. a) ºi c).
Norme metodologice:
155. Dacã în urma compensãrilor admise pentru anul fiscal rãmâne o pierdere
necompensatã, aceasta reprezintã pierdere fiscalã reportatã pe anii urmãtori
pânã la al cincilea an inclusiv. Astfel, pierderea fiscalã înregistratã în anul
2004 poate fi reportatã, dacã nu a putut fi compensatã cu veniturile obþinute în
anul 2004, pânã în anul 2009. Dacã aceastã pierdere nu va fi compensatã cu
veniturile realizate pânã în anul 2009, diferenþa de pierdere care nu a putut fi
compensatã în limita de 5 ani va reprezenta pierdere definitivã. Pierderile
fiscale înregistrate în anii fiscali 2000-2003 sunt recunoscute din punct de
vedere fiscal, reportarea lor efectuându-se cu respectarea regulilor stabilite
prin titlul III din Codul fiscal.
156. Regulile de compensare ºi reportare a pierderilor sunt urmãtoarele:
a) reportarea pierderilor se va face an dupã an, începând cu pierderea cea mai
veche;
b) dreptul la reportul pierderii este personal ºi supus identitãþii
contribuabilului; nu poate fi transmis moºtenitorilor sau oricãrei alte
persoane, în scopul reducerii sarcinii fiscale ce revine acesteia, ºi reprezintã
pierdere definitivã a contribuabilului decedat.
Codul fiscal:
Declaraþii de venit estimat
Art. 87. - (1) Contribuabilii, precum ºi asociaþiile fãrã personalitate
juridicã, care încep o activitate în cursul anului fiscal sunt obligaþi sã
depunã la organul fiscal competent o declaraþie referitoare la veniturile ºi
cheltuielile estimate a se realiza pentru anul fiscal, în termen de 15 zile de
la data producerii evenimentului. Fac excepþie de la prevederile prezentului
alineat contribuabilii care realizeazã venituri pentru care impozitul se percepe
prin reþinere la sursã.
(2) Contribuabilii care obþin venituri din cedarea folosinþei bunurilor din
patrimoniul personal au obligaþia sã depunã o declaraþie privind venitul
estimat, în termen de 15 zile de la încheierea contractului între pãrþi.
Declaraþia privind venitul estimat se depune o datã cu înregistrarea la organul
fiscal a contractului încheiat între pãrþi.
(3) Contribuabilii care, în anul anterior, au realizat pierderi ºi cei care au
realizat venituri pe perioade mai mici decât anul fiscal, precum ºi cei care,
din motive obiective, estimeazã cã vor realiza venituri care diferã cu cel puþin
20% faþã de anul fiscal anterior depun, o datã cu declaraþia specialã, ºi
declaraþia estimativã de venit.
(4) Contribuabilii care determinã venitul net pe bazã de norme de venit, precum
ºi cei pentru care cheltuielile se determinã în sistem forfetar ºi au optat
pentru determinarea venitului net în sistem real depun, o datã cu cererea de
opþiuni, ºi declaraþia de venit estimat.
Norme metodologice:
157. Declaraþiile privind venitul estimat cuprind informaþii despre veniturile
ºi cheltuielile estimate a se realiza în anul la care se referã declaraþia.
Declaraþiile privind venitul estimat se depun de contribuabili ºi de asociaþiile
fãrã personalitate juridicã, în cazul realizãrii unei categorii sau surse noi de
venit în cursul anului.
158. Contribuabilii care încep o activitate independentã în vederea obþinerii de
venituri comerciale sau de venituri din profesii libere au obligaþia sã depunã o
declaraþie privind venitul estimat, la organul fiscal competent, în termen de 15
zile de la data producerii evenimentului.
Aceastã obligaþie revine atât contribuabililor care determinã venitul net în
sistem real, pe baza datelor din evidenþa contabilã în partidã simplã, cât ºi
celor pentru care venitul net se determinã pe bazã de norme de venit.
În cazul în care contribuabilul obþine venituri de aceastã naturã într-o formã
de asociere, fiecare asociat va completa ºi va depune, individual, o declaraþie
privind veniturile estimate rezultate din distribuirea venitului net estimat al
asocierii fãrã personalitate juridicã.
Contribuabilii care sunt impuºi pe bazã de norme de venit ºi care solicitã
trecerea pentru anul fiscal urmãtor la impunerea în sistem real, o datã cu
cererea de opþiune, vor depune ºi declaraþia privind venitul estimat.
159. Asocierile fãrã personalitate juridicã ce încep o activitate independentã
au obligaþia sã depunã o declaraþie privind venitul estimat la organul fiscal în
a cãrui razã teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii,
în termen de 15 zile de la încheierea contractului de asociere, o datã cu
înregistrarea acestui contract la organul fiscal.
160. Contribuabilii care obþin venituri din cedarea folosinþei bunurilor din
patrimoniul personal au obligaþia sã depunã la organul fiscal competent o
declaraþie privind venitul estimat o datã cu înregistrarea contractului, în
termen de 15 zile de la încheierea acestuia.
Organul fiscal competent este:
- pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor imobile - organul fiscal în a
cãrui razã teritorialã se aflã bunul;
- pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor mobile - organul fiscal în a
cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
161. Contribuabilii care înceteazã sã mai aibã domiciliul fiscal în România vor
depune la organul fiscal în raza cãruia au domiciliul fiscal o declaraþie de
venit global, însoþitã de declaraþii speciale. Baremul de impunere folosit
pentru plãþi anticipate de impunere este folosit ºi pentru determinarea
impozitului pe venit în cazul contribuabililor care înceteazã sã mai aibã
domiciliul în România în cursul anului fiscal.
162. Declaraþiile vor cuprinde veniturile ºi cheltuielile aferente anului fiscal
curent, pentru perioada în care contribuabilii au avut domiciliul în România.
163. În termen de 5 zile de la depunerea declaraþiei, organul fiscal în raza
cãruia contribuabilul îºi are domiciliul fiscal va emite decizia de impunere ºi
va comunica contribuabilului eventualele sume de platã sau de restituit.
164. În sensul Art. 87 alin. (3) din Codul fiscal, prin motive obiective care
conduc la depunerea unei noi declaraþii de venit estimat în vederea recalculãrii
nivelului plãþilor anticipate se înþelege: întreruperi temporare de activitate
în cursul anului din cauza unor motive medicale, justificate cu documente,
situaþii de forþã majorã, alte cauze care genereazã modificarea veniturilor.
Codul fiscal:
Stabilirea plãþilor anticipate de impozit
Art. 88. - (1) Contribuabilii care realizeazã venituri din activitãþi
independente, din cedarea folosinþei bunurilor, cu excepþia veniturilor din
arendare, precum ºi venituri din activitãþi agricole sunt obligaþi sã efectueze
în cursul anului plãþi anticipate cu titlu de impozit, exceptându-se cazul
veniturilor pentru care plãþile anticipate se stabilesc prin reþinere la sursã.
(2) Plãþile anticipate se stabilesc de organul fiscal competent, pe fiecare
categorie de venit ºi loc de realizare, luându-se ca bazã de calcul venitul
anual estimat sau venitul net realizat în anul precedent, dupã caz. La
impunerile efectuate dupã expirarea termenelor de platã prevãzute la alin. (3)
sumele datorate se stabilesc la nivelul sumei datorate pentru ultimul termen de
platã al anului precedent. Diferenþa dintre impozitul anual calculat asupra
venitului net realizat în anul precedent ºi suma reprezentând plãþi anticipate
la nivelul trimestrului IV din anul anterior se repartizeazã pe termenele de
platã urmãtoare din cadrul anului fiscal. Pentru declaraþiile de venit
estimativ, depuse în luna decembrie, nu se mai stabilesc plãþi anticipate,
venitul net aferent perioadei pânã la sfârºitul anului urmând sã fie supus
impozitãrii, pe baza deciziei emise pentru declaraþia de venit global. Plãþile
anticipate pentru veniturile din cedarea folosinþei bunurilor, cu excepþia
veniturilor din arendã, se stabilesc de organul fiscal astfel:
a) pe baza contractului încheiat între pãrþi; sau
b) pe baza veniturilor determinate potrivit datelor din contabilitatea în
partidã simplã, potrivit opþiunii.
În cazul în care, potrivit clauzelor contractuale, venitul din cedarea
folosinþei bunurilor reprezintã echivalentul în lei al unei sume în valute,
determinarea venitului anual estimat se efectueazã pe baza cursului de schimb al
pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României, din ziua precedentã
celei în care se efectueazã impunerea.
(3) Plãþile anticipate se efectueazã în 4 rate egale, pânã la data de 15
inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, cu excepþia impozitului pe
veniturile din arendare, pentru care plata impozitului se efectueazã potrivit
deciziei emise pe baza declaraþiei de venit global. Contribuabilii care
determinã venitul net din activitãþi agricole, potrivit Art. 76 ºi 77, datoreazã
plãþi anticipate cãtre bugetul de stat pentru impozitul aferent acestui venit,
în douã rate egale, astfel: 50% din impozit, pânã la data de 1 septembrie
inclusiv, ºi 50% din impozit, pânã la data de 15 noiembrie inclusiv.
(4) Termenele ºi procedura de emitere a deciziilor de plãþi anticipate vor fi
stabilite prin ordin al ministrului finanþelor publice.
(5) Pentru stabilirea plãþilor anticipate, organul fiscal va lua ca bazã de
calcul venitul anual estimat, în toate situaþiile în care a fost depusã o
declaraþie privind venitul estimat pentru anul curent sau venitul din declaraþia
specialã pentru anul fiscal precedent, dupã caz. La stabilirea plãþilor
anticipate se utilizeazã baremul anual de impunere, prevãzut la Art. 43 alin.
(1) ºi (3), cu excepþia impozitului pe venitul din activitãþi agricole, pentru
care plãþile anticipate se determinã prin aplicarea cotei de 15% asupra
venitului net estimat.
Norme metodologice:
165. Plãþile anticipate se stabilesc astfel:
a) pentru contribuabilii cu domiciliul fiscal în România, de organul fiscal în a
cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al acestora;
b) pentru contribuabilii care nu au domiciliul fiscal în România, de organul
fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã venitul.
Plata sumelor astfel stabilite se efectueazã la organul fiscal care a fãcut
stabilirea lor.
Pentru stabilirea plãþilor anticipate se va utiliza baremul anual de impunere
prevãzut la Art. 43 alin. (1), respectiv alin. (3) din Codul fiscal.
166. Sumele reprezentând plãþi anticipate se achitã în 4 rate egale, pânã la
data de 15 inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru, respectiv 15 martie,
15 iunie, 15 septembrie ºi 15 decembrie, cu excepþia veniturilor din activitãþi
agricole pentru care sumele reprezentând plãþi anticipate se achitã pânã la 1
septembrie ºi 15 noiembrie. Pentru veniturile din cedarea folosinþei bunurilor
sub forma arendei plata impozitului se efectueazã pe baza deciziei de impunere
emise pe baza declaraþiei de venit global.
167. În cazul contribuabililor impuºi pe bazã de norme de venit, stabilirea
plãþilor anticipate se face pe baza normelor de venit aprobate pentru anul de
impunere, corespunzãtor activitãþii desfãºurate.
168. Solicitarea emiterii unei noi decizii de platã anticipatã, potrivit Art. 87
alin. (3) din Codul fiscal, se face prin depunerea de cãtre contribuabil a unei
declaraþii privind venitul estimat.
169. În cazul contribuabililor care obþin venituri de aceeaºi naturã, pentru
care plãþile anticipate se stabilesc atât de organul fiscal, cât ºi prin
reþinere la sursã, la stabilirea plãþilor anticipate de cãtre organul fiscal se
exclud din venitul net veniturile pentru care plãþile anticipate se realizeazã
prin reþinere la sursã, proporþional cu ponderea acestora în totalul veniturilor
brute.
Codul fiscal:
Declaraþia de venit global ºi declaraþii speciale
Art. 89. - (1) Contribuabilii prevãzuþi la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi cei care
îndeplinesc condiþiile de la Art. 40 alin. (2), cu excepþia contribuabililor
prevãzuþi la alin. (4) din prezentul articol, au obligaþia de a depune o
declaraþie de venit global la organul fiscal competent, pentru fiecare an
fiscal. Declaraþia de venit global se depune o datã cu declaraþiile speciale
pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a anului urmãtor celui de
realizare a venitului.
(2) Contribuabilii, alþii decât cei prevãzuþi la alin. (1), depun numai
declaraþiile speciale pentru anul fiscal, pânã la data de 15 mai inclusiv a
anului urmãtor celui de realizare a venitului. În cazul veniturilor din salarii,
fiºele fiscale se depun în cadrul aceluiaºi termen ca ºi declaraþiile speciale.
(3) Declaraþiile speciale se completeazã pentru fiecare categorie ºi loc de
realizare a venitului. Declaraþiile speciale se depun de toþi contribuabilii
care realizeazã, individual sau dintr-o formã de asociere, venituri din
activitãþi independente, precum ºi venituri din cedarea folosinþei bunurilor,
inclusiv pentru veniturile din activitãþi agricole determinate în sistem real.
În cazul veniturilor din salarii, cu excepþia celor prevãzute la alin. (4) lit.
a), realizate de contribuabilii, alþii decât persoanele fizice române cu
domiciliul în România ºi cele care îndeplinesc condiþiile prevãzute la Art. 40
alin. (2), fiºele fiscale se depun pentru fiecare loc de realizare a venitului,
în cadrul aceluiaºi termen, ca ºi declaraþiile speciale. Pentru veniturile
realizate dintr-o formã de asociere, venitul declarat va fi venitul
net/pierderea distribuitã din asociere. Nu se depun declaraþii speciale pentru
urmãtoarele categorii de venituri:
a) venituri sub formã de salarii ºi venituri asimilate salariilor, pentru care
informaþiile sunt cuprinse în fiºele fiscale, care au regim de declaraþii de
impozite ºi taxe sau declaraþii lunare, depuse de contribuabilii prevãzuþi la
Art. 64;
b) venituri din investiþii, precum ºi venituri din premii ºi din jocuri de
noroc, a cãror impunere este finalã;
c) venituri din pensii;
d) venituri nete determinate pe bazã de norme de venit;
e) venituri din alte surse.
(4) Contribuabilii nu sunt obligaþi sã depunã declaraþie de venit global la
organul fiscal competent, dacã:
a) obþin numai venituri dintr-o singurã sursã, sub formã de salarii de la
funcþia de bazã, pe întregul an fiscal, pentru activitãþi desfãºurate în
România, în situaþia în care angajatorul a efectuat operaþiunea de regularizare
prevãzutã la Art. 61;
b) obþin numai venituri din investiþii, pensii, venituri din activitãþi
agricole, venituri din premii ºi din jocuri de noroc, venituri din alte surse a
cãror impunere este finalã;
c) obþin venituri potrivit Art. 40 alin. (1) lit. b)-e) coroborat cu alin. (2).
Norme metodologice:
170. Declaraþia de venit global este documentul prin care contribuabilii declarã
veniturile obþinute în anul fiscal de raportare în vederea calculãrii de cãtre
organul fiscal a venitului anual global impozabil ºi a impozitului pe venitul
anual global.
171. Declaraþia de venit global se depune de cãtre contribuabilii, persoane
fizice, prevãzuþi la Art. 89 alin. (1) din Codul fiscal, care obþin venituri
care se globalizeazã, atât din România, cât ºi din strãinãtate.
172. Declaraþia de venit global se depune pânã la data de 15 mai, inclusiv, a
anului urmãtor celui de realizare a venitului, la organul fiscal în a cãrui razã
teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului.
173. Contribuabilii, cu excepþia celor pentru care deducerile personale
suplimentare sunt calculate de angajatori, au obligaþia de a anexa la declaraþia
de venit global ºi documentele justificative care atestã dreptul la deduceri
personale suplimentare.
174. Declaraþiile speciale sunt documentele prin care contribuabilii declarã
veniturile ºi cheltuielile efectiv realizate, pe fiecare categorie de venit ºi
pe fiecare sursã, în vederea stabilirii de cãtre organul fiscal a plãþilor
anticipate.
175. Declaraþiile speciale se depun de toþi contribuabilii prevãzuþi la Art. 89
alin. (1) din Codul fiscal, care realizeazã, individual sau dintr-o formã de
asociere, venituri din activitãþi independente, precum ºi venituri din cedarea
folosinþei bunurilor, la organul fiscal teritorial competent care se stabileºte
dupã cum urmeazã:
a) pentru venituri din activitãþi independente - organul fiscal în a cãrui razã
teritorialã se aflã locul de desfãºurare a activitãþii. În cazul persoanelor
fizice care au ºi puncte de lucru situate în raza teritorialã a altor organe
fiscale, declaraþiile speciale se depun la organul fiscal în a cãrui razã
teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii. Prin loc
principal de desfãºurare a activitãþii se înþelege locul în care se realizeazã,
în întregime sau cu preponderenþã, venitul. Pentru veniturile din drepturi de
proprietate intelectualã sursa venitului este consideratã domiciliul fiscal al
contribuabilului;
b) pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor imobile - organul fiscal în
a cãrui razã teritorialã se aflã bunul;
c) pentru venituri din cedarea folosinþei bunurilor mobile - organul fiscal în a
cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului;
d) pentru venituri din strãinãtate - organul fiscal în a cãrui razã teritorialã
se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului;
e) pentru veniturile obþinute dintr-o formã de asociere - organul fiscal în a
cãrui razã teritorialã se aflã locul principal de desfãºurare a activitãþii
asociaþiei.
Pentru veniturile realizate dintr-o formã de asociere venitul declarat va fi
venitul net/pierderea distribuitã din asociere.
176. Declaraþiile speciale se depun, în funcþie de tipul venitului ºi de forma
de organizare, la organul fiscal competent.
177. Persoanele fizice, altele decât cele prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a)
ºi Art. 40 alin. (2) din Codul fiscal, care desfãºoarã o activitate dependentã
în România ºi realizeazã venituri din salarii vor depune pânã la data de 15 mai
o copie a fiºei fiscale înmânate de angajator, la organul fiscal competent, în
vederea calculãrii impozitului anual pe venitul din salarii, pe sursa
respectivã.
178. Contribuabilii care realizeazã venituri din strãinãtate a cãror impunere în
România este finalã au obligaþia sã declare în România veniturile respective
pânã la data de 15 mai, inclusiv, a anului urmãtor celui de realizare a
venitului.
Codul fiscal:
Stabilirea ºi plata impozitului pe venitul anual global
Art. 90. - (1) Impozitul pe venitul anual global datorat este calculat de
organul fiscal competent, pe baza declaraþiei de venit global, prin aplicarea
baremului anual de impunere prevãzut la Art. 43 alin. (2), respectiv alin. (4),
asupra venitului anual global impozabil din anul fiscal respectiv.
(2) Contribuabilii pot dispune asupra destinaþiei unei sume reprezentând pânã la
1% din impozitul pe venitul anual datorat pentru sponsorizarea entitãþilor
nonprofit care funcþioneazã în condiþiile Ordonanþei Guvernului nr. 26/2000 cu
privire la asociaþii ºi fundaþii, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.
(3) Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii sumei reprezentând pânã la 1% din
impozitul pe venitul anual datorat revine angajatorului sau organului fiscal
competent, dupã caz.
(4) Procedura de aplicare a prevederilor alin. (2) ºi (3) se stabileºte prin
ordin al ministrului finanþelor publice.
(5) Organul fiscal stabileºte impozitul anual datorat pentru anul precedent ºi
emite o decizie de impunere, în intervalul ºi în forma stabilite prin ordin al
ministrului finanþelor publice.
(6) Diferenþele de impozit rãmase de achitat conform deciziei de impunere anualã
se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii deciziei de
impunere, perioadã pentru care nu se calculeazã ºi nu se datoreazã sumele
stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea creanþelor
bugetare.
Norme metodologice:
179. În situaþia în care angajatorul a efectuat operaþiunile de regularizare
prevãzute la Art. 61 din Codul fiscal, iar la impunerea anualã organul fiscal
constatã cã salariatul respectiv a mai realizat ºi alte venituri în afara celor
din salarii de la funcþia de bazã, se va considera ca platã anticipatã impozitul
anual calculat ºi reþinut de angajator, înscris în Fiºa fiscalã 1.
180. Decizia de impunere anualã se stabileºte, în baza documentelor necesare, de
cãtre organul fiscal care va efectua globalizarea, respectiv de organul fiscal
în a cãrui razã teritorialã contribuabilul îºi are domiciliul fiscal.
181. Diferenþele de impozit pe venitul anual global, calculate prin deciziile de
impunere, se plãtesc la organul fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã
domiciliul fiscal al contribuabilului.
182. În situaþia în care organul fiscal competent constatã diferenþe de venituri
supuse globalizãrii, se va emite o nouã decizie de impunere anualã prin care se
stabilesc diferenþe de impozite de platã, situaþie în care penalitãþile de
întârziere se vor calcula potrivit prevederilor Ordonanþei Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XI
Proprietatea comunã ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã
Venituri din bunuri sau drepturi care sunt deþinute în comun
Art. 91. - Venitul net obþinut din exploatarea bunurilor ºi drepturilor de orice
fel, deþinute în comun, este considerat ca fiind obþinut de proprietari,
uzufructuari sau de alþi deþinãtori legali, înscriºi într-un document oficial,
ºi se atribuie proporþional cu cotele-pãrþi pe care aceºtia le deþin în acea
proprietate sau în mod egal, în situaþia în care acestea nu se cunosc.
Norme metodologice:
183. Venitul net obþinut din exploatarea drepturilor de proprietate intelectualã
deþinute în comun se atribuie proporþional cu cotele-pãrþi pe care titularii
acestora le deþin în acea proprietate, determinate conform regulilor în vigoare
specifice fiecãrui domeniu.
În cazul în care cotele-pãrþi nu se cunosc, repartizarea veniturilor se face în
mod egal.
184. Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor deþinute în comun pe
cote-pãrþi se repartizeazã între coproprietari proporþional cu cotele deþinute
de aceºtia în coproprietate. Venitul net din cedarea folosinþei bunurilor
deþinute în comun în devãlmãºie se repartizeazã în mod egal între proprietarii
comuni. Repartizarea venitului net conform prevederilor de mai sus se face în
condiþiile în care în contractul de cedare a folosinþei se menþioneazã cã partea
contractantã care cedeazã folosinþa este reprezentatã de coproprietari. În
condiþiile în care coproprietarii decid asupra unei alte împãrþiri, se va anexa
la contract un act autentificat din care sã rezulte voinþa pãrþilor.
Codul fiscal:
Reguli privind asocierile fãrã personalitate juridicã
Art. 92. - (1) Pentru asocierile fãrã personalitate juridicã, altele decât cele
prevãzute la Art. 28, se aplicã prevederile prezentului articol.
(2) Prevederile prezentului articol nu se aplicã fondurilor de investiþii
constituite ca asociaþii fãrã personalitate juridicã.
(3) În cadrul fiecãrei asocieri fãrã personalitate juridicã, constituitã
potrivit legii, asociaþii au obligaþia sã încheie contracte de asociere în formã
scrisã, la începerea activitãþii, care sã cuprindã inclusiv date referitoare la:
a) pãrþile contractante;
b) obiectul de activitate ºi sediul asociaþiei;
c) contribuþia asociaþilor în bunuri ºi drepturi;
d) cota procentualã de participare a fiecãrui asociat la veniturile sau
pierderile din cadrul asocierii corespunzãtoare contribuþiei fiecãruia;
e) desemnarea asociatului care sã rãspundã pentru îndeplinirea obligaþiilor
asociaþiei faþã de autoritãþile publice;
f) condiþiile de încetare a asocierii.
Contribuþiile asociaþilor conform contractului de asociere nu sunt considerate
venituri pentru asociaþie.
Contractul de asociere se înregistreazã la organul fiscal teritorial în raza
cãruia îºi are sediul asociaþia, în termen de 15 zile de la data încheierii
acestuia. Organul fiscal are dreptul sã refuze înregistrarea contractelor, în
cazul în care acestea nu cuprind datele solicitate conform prezentului alineat.
Norme metodologice:
185. Sunt supuse obligaþiei de încheiere ºi înregistrare a unui contract de
asociere atât asociaþiile fãrã personalitate juridicã, ale cãror constituire ºi
funcþionare sunt reglementate prin acte normative speciale, respectiv asociaþii
familiale, cabinete medicale grupate, cabinete medicale asociate, societate
civilã medicalã, cabinete asociate de avocaþi, societate civilã profesionalã de
avocaþi, notari publici asociaþi, asociaþii în participaþiune constituite
potrivit legii, cât ºi orice asociere fãrã personalitate juridicã constituitã în
baza Codului civil.
186. Asociatul desemnat conform prevederilor Art. 92 alin. (3) lit. e) din Codul
fiscal are ºi urmãtoarele obligaþii:
- sã asigure organizarea ºi conducerea evidenþelor contabile;
- sã determine venitul net/pierderea obþinut/obþinutã în cadrul asociaþiei,
precum ºi distribuirea venitului net/pierderii pe asociaþi;
- sã depunã o declaraþie privind veniturile ºi cheltuielile estimate, la
termenele stabilite, la organul fiscal în raza cãruia asociaþia îºi desfãºoarã
activitatea;
- sã înregistreze contractul de asociere, precum ºi orice modificare a acestuia
la organul fiscal teritorial în a cãrui razã îºi are sediul asociaþia, în termen
de 15 zile de la data încheierii acestuia. Prin sediul asociaþiei se înþelege
locul principal de desfãºurare a activitãþii asociaþiei;
- sã reprezinte asociaþia în verificãrile efectuate de organele fiscale, precum
ºi în ceea ce priveºte depunerea de obiecþiuni, contestaþii, plângeri asupra
actelor de control încheiate de organele fiscale;
- sã rãspundã la toate solicitãrile organelor fiscale, atât cele privind
asociaþia, cât ºi cele privind asociaþii, legate de activitatea desfãºuratã de
asociaþie;
- sã completeze Registrul pentru evidenþa aportului ºi rezultatului distribuit;
- alte obligaþii ce decurg din aplicarea titlului III din Codul fiscal.
Codul fiscal:
(4) În cazul în care între membrii asociaþi existã legãturi de rudenie pânã la
gradul al patrulea inclusiv, pãrþile sunt obligate sã facã dovada cã participã
la realizarea venitului cu bunuri sau drepturi asupra cãrora au drept de
proprietate. Pot fi membri asociaþi ºi persoanele fizice care au dobândit
capacitate de exerciþiu restrânsã.
(5) Asocierile au obligaþia sã depunã la organul fiscal competent, pânã la data
de 15 martie a anului urmãtor, declaraþii anuale de venit, conform modelului
stabilit de Ministerul Finanþelor Publice, care vor cuprinde ºi distribuþia
venitului net/pierderii pe asociaþi.
Norme metodologice:
187. Asociaþia, prin asociatul desemnat, depune pânã la data de 15 martie a
anului urmãtor, la organul fiscal în raza cãruia îºi are locul principal de
desfãºurare a activitãþii, o declaraþie anualã care cuprinde venitul
net/pierderea realizat/realizatã pe asociaþie, precum ºi distribuþia venitului
net/pierderii pe fiecare asociat.
O copie de pe declaraþie se transmite de cãtre asociatul desemnat fiecãrui
asociat. Pe baza acestei copii asociaþii vor cuprinde în declaraþia de venit
global venitul net/pierderea ce le revine din activitatea asociaþiei.
Codul fiscal:
(6) Venitul/pierderea anual/anualã, realizate în cadrul asocierii, se distribuie
asociaþilor, proporþional cu cota procentualã de participare corespunzãtoare
contribuþiei, conform contractului de asociere.
Norme metodologice:
188. Venitul net se considerã distribuit ºi dacã acesta rãmâne la asociaþie sau
este pus la dispoziþie asociaþilor.
189. În cazul modificãrii cotelor de participare în cursul anului, pentru
distribuirea venitului net anual se va proceda astfel:
a) se determinã un venit net/o pierdere intermediar/intermediarã la sfârºitul
lunii în care s-au modificat cotele pe baza venitului brut ºi a cheltuielilor,
astfel cum acestea sunt înregistrate în evidenþele contabile;
b) venitul net/pierderea intermediar/intermediarã se alocã fiecãrui asociat, în
funcþie de cotele de participare, pânã la data modificãrii acestora;
c) la sfârºitul anului, din venitul net/pierderea anual/anualã se deduce venitul
net/pierderea intermediar/intermediarã, iar diferenþa se alocã asociaþilor, în
funcþie de cotele de participare ulterioare modificãrii acestora;
d) venitul net/pierderea anual/anualã distribuit/distribuitã fiecãrui asociat se
determinã prin însumarea veniturilor nete/pierderilor intermediare determinate
potrivit lit. b) ºi c).
Codul fiscal:
(7) Tratamentul fiscal al venitului realizat din asociere, în alte cazuri decât
asocierea cu o persoanã juridicã, va fi stabilit în aceeaºi manierã ca ºi pentru
categoria de venituri în care este încadrat.
(8) Profitul/venit cuvenit unei persoane fizice, dintr-o asociere cu o persoanã
juridicã românã, plãtitoare de impozit pe profit, sau microîntreprindere care nu
genereazã o persoanã juridicã, determinat cu respectarea regulilor stabilite în
titlul II sau, respectiv, în titlul IV, este asimilat, în vederea impunerii la
nivelul persoanei fizice, venitului din activitãþi independente, din care se
deduc contribuþiile obligatorii în vederea obþinerii venitului net.
Norme metodologice:
190. Persoanele fizice care obþin profituri dintr-o activitate desfãºuratã în
asociere cu o persoanã juridicã românã, care nu dã naºtere unei persoane
juridice, au obligaþia sã asimileze acest profit/venit venitului brut din
activitãþi independente. Venitul net se determinã prin deducerea din venitul
brut a contribuþiilor obligatorii prevãzute de lege, datorate de persoanele
fizice, acesta fiind o componentã a venitului anual global.
Codul fiscal:
(9) Impozitul reþinut de persoana juridicã în contul persoanei fizice, pentru
veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoanã juridicã românã care nu
genereazã o persoanã juridicã, reprezintã plata anticipatã în contul impozitului
anual pe venit. Obligaþia calculãrii, reþinerii ºi virãrii impozitului,
determinat conform metodologiei stabilite în legislaþia privind impozitul pe
profit sau pe venitul microîntreprinderii, revine persoanei juridice române.
CAPITOLUL XII
Aspecte fiscale internaþionale
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãþi independente
Art. 93. - (1) Persoanele fizice nerezidente, care desfãºoarã o activitate
independentã, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate,
potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentã, ce este
atribuibil sediului permanent.
(2) Venitul net dintr-o activitate independentã ce este atribuibil unui sediu
permanent se determinã conform Art. 49, în urmãtoarele condiþii:
a) în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile
sediului permanent;
b) în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizãrii
acestor venituri.
Norme metodologice:
191. Pentru veniturile realizate de un nerezident din activitãþi independente
atribuibile unui sediu permanent definit potrivit Art. 8 din Codul fiscal,
impozitul se determinã prin aplicarea cotelor de impozitare asupra venitului net
aferent acestuia.
192. Pentru calculul impozitului pe veniturile din activitãþi independente,
altele decât cele prevãzute la Art. 53 din Codul fiscal, sumele reprezentând
plãþi anticipate în contul impozitului anual pe venit se stabilesc de cãtre
organul fiscal pe a cãrui razã teritorialã se realizeazã în întregime sau cu
preponderenþã venitul.
193. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal menþionat la pct. 192 va emite
decizie de impunere pentru întreaga activitate desfãºuratã în România ºi va
elibera documentul care atestã venitul realizat ºi impozitul plãtit.
Codul fiscal:
Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activitãþi dependente
Art. 94. - Persoanele fizice nerezidente, care desfãºoarã activitãþi dependente
în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu,
numai dacã se îndeplineºte cel puþin una dintre urmãtoarele condiþii:
a) persoana nerezidentã este prezentã în România timp de una sau mai multe
perioade de timp care, în total, depãºesc 183 de zile din oricare perioadã de 12
luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauzã;
b) veniturile salariale sunt plãtite de cãtre sau în numele unui angajator care
este rezident;
c) veniturile salariale reprezintã cheltuiala deductibilã a unui sediu permanent
în România.
Norme metodologice:
194. Veniturile obþinute de persoanele fizice nerezidente din România din
activitãþi dependente se impoziteazã separat pe fiecare loc de realizare,
impozitul lunar calculat potrivit pct. 195 reprezentând plãþi anticipate în
contul impozitului anual pe venit. Dupã încheierea anului fiscal organul fiscal
va recalcula impozitul anual pe baza baremului anual stabilit potrivit Art. 43
din Codul fiscal, va emite o decizie de impunere pentru fiecare sursã ºi va
elibera documentul care sã ateste venitul realizat ºi impozitul plãtit.
Profesorii ºi cercetãtorii nerezidenþi care desfãºoarã activitatea în România ce
depãºeºte perioada de scutire stabilitã prin convenþiile de evitare a dublei
impuneri, încheiate de România cu diverse state, au obligaþia sã depunã
declaraþia specialã pentru veniturile realizate ca urmare a activitãþii
desfãºurate în România, pentru intervalul de timp ce depãºeºte perioada de
scutire, la termenul ºi în condiþiile prevãzute de prezentul titlu.
195. a) Veniturile din salarii, realizate de persoanele fizice prevãzute la Art.
94 lit. a) din Codul fiscal care îºi desfãºoarã activitatea în România, vor fi
impozitate dacã persoana fizicã este prezentã în România o perioadã ce depãºeºte
în total 183 de zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în
anul calendaristic vizat.
b) Veniturile din salarii realizate de o persoanã fizicã care îºi desfãºoarã
activitatea în România ºi este prezentã în România o perioadã mai micã de 183 de
zile în orice perioadã de 12 luni consecutive care se încheie în anul
calendaristic vizat vor fi impozitate în România dacã este îndeplinitã cel puþin
una dintre urmãtoarele condiþii:
- salariul este plãtit de un angajator care este rezident sau în numele
acestuia;
- salariul este suportat de un sediu permanent sau de o bazã fixã pe care
angajatorul o are în România (veniturile salariale reprezintã cheltuiala
deductibilã a unui sediu permanent în România).
c) Veniturile din salarii se impoziteazã începând cu prima zi de la data sosirii
persoanei fizice, doveditã cu viza de intrare în România de pe paºaport.
Organele fiscale române vor elibera documentul care atestã plata impozitului în
România, la cererea contribuabilului, pentru fiecare an fiscal.
La determinarea impozitului se va avea în vedere principiul celor 183 de zile
care sfârºesc în anul calendaristic vizat. Modul de calcul al celor 183 de zile
se va face aplicându-se metoda zilelor de prezenþã. Contribuabilul are
posibilitatea sã furnizeze dovezi referitoare la prezenþa sa, pe baza datelor
din documentele de transport, paºaport ºi alte documente prin care se atestã
intrarea în România. În calculul celor 183 de zile se includ: ziua de sosire,
ziua de plecare ºi toate celelalte zile petrecute pe teritoriul României. Orice
fracþiune de zi în care contribuabilul este prezent în România conteazã drept zi
de prezenþã pentru calculul celor 183 de zile.
196. Contribuabilii prevãzuþi la pct. 195 sunt obligaþi ca în termen de 15 zile
de la data începerii activitãþii sã se adreseze organului fiscal în raza cãruia
se realizeazã venitul, în vederea stabilirii regimului fiscal aplicabil acestor
venituri, în conformitate cu prevederile convenþiilor ºi acordurilor de evitare
a dublei impuneri, încheiate de Guvernul României cu alte state.
Astfel, contribuabilul va depune la organul fiscal, dupã caz, urmãtoarele:
- cerere;
- copie de pe documentul care reglementeazã raportul de muncã ºi traducerea
acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaþi;
- certificatul de rezidenþã fiscalã, eliberat de autoritatea fiscalã competentã
a statului al cãrui rezident este, ºi traducerea acestuia în limba românã,
certificatã de traducãtori autorizaþi;
- documentul care atestã dreptul de muncã pe teritoriul României, respectiv
permisul de muncã.
Dacã persoanele fizice nerezidente nu prezintã în termenul stabilit documentele
prevãzute la alineatul precedent, acestea datoreazã impozit pe veniturile din
salarii din prima zi de desfãºurare a activitãþii. În situaþia în care
persoanele respective depun ulterior documentele solicitate, organul fiscal va
efectua regularizarea impozitului plãtit.
197. În cazul în care contribuabilii prevãzuþi la pct. 195 lit. b) îºi
prelungesc perioada de ºedere în România, precum ºi cei care, prin prezenþe
repetate în România, totalizeazã peste 183 de zile, sunt obligaþi sã înºtiinþeze
în scris organul fiscal competent despre depãºirea acestui termen, caz în care
se aplicã regimul fiscal prevãzut la pct. 195 lit. a).
198. În situaþia în care persoanele fizice au desfãºurat activitatea în România
într-o perioadã mai micã de 183 de zile, în orice perioadã de 12 luni
consecutive care se încheie în anul calendaristic vizat, ºi au fost plãtite din
strãinãtate, îºi prelungesc perioada de ºedere în România peste 183 de zile,
impozitul pe veniturile din salarii pentru activitatea desfãºuratã în România
este datorat începând cu prima zi de sosire în România. În acest caz
contribuabilul depune la organul fiscal competent declaraþii lunare de impunere,
care vor cuprinde veniturile lunare realizate în perioada anterioarã prelungirii
ºederii în România, în termen de 15 zile de la ultima zi a perioadei de 183 de
zile expirate.
În situaþia în care beneficiarul venitului realizeazã salariul într-o sumã
globalã pe un interval de timp, dupã ce a expirat perioada de 183 de zile,
sumele înscrise în declaraþii se pot stabili la nivelul unei medii lunare,
respectiv suma globalã a salariului declarat împãrþitã la numãrul de luni din
acea perioadã.
199. Persoanele fizice care realizeazã venituri din România ºi care au rezidenþã
într-un stat contractant cu care România are încheiatã convenþie de evitare a
dublei impuneri se impun în România conform titlului III din Codul fiscal pentru
veniturile, altele decât cele supuse impunerii potrivit titlului V din Codul
fiscal, atunci când nu prezintã certificatul de rezidenþã fiscalã.
În aceleaºi condiþii ºi pentru aceleaºi categorii de venituri se impun ºi
persoanele fizice care realizeazã venituri din România ºi sunt rezidenþi ai unor
state cu care România nu are încheiate convenþii de evitare a dublei impuneri.
200. În situaþia în care existã convenþii de evitare a dublei impuneri, persoana
fizicã cu dublã cetãþenie - românã ºi a unui stat cu care România are încheiatã
convenþie de evitare a dublei impuneri -, cu domiciliul în România, se va impune
în România, coroborat cu prevederile convenþiilor de evitare a dublei impuneri.
Pentru aplicarea prevederilor convenþiilor de evitare a dublei impuneri persoana
fizicã respectivã va prezenta autoritãþilor fiscale române certificatul de
rezidenþã fiscalã eliberat de autoritatea fiscalã a celuilalt stat, precum ºi
traducerea acestuia în limba românã, certificatã de traducãtori autorizaþi.
Pentru a stabili al cãrui rezident este persoana fizicã respectivã,
contribuabilul va face dovada "centrului intereselor vitale", respectiv va
prezenta organului fiscal documentele necesare prin care se atestã cã veniturile
obþinute în celãlalt stat sunt superioare celor realizate în România ºi
autoritatea fiscalã a statului respectiv îºi rezervã dreptul de a-l considera
rezident fiscal din punct de vedere al globalizãrii veniturilor, caz în care
impunerea acestui contribuabil în România se va face numai pentru veniturile din
România. Prin documente necesare se înþelege: copiile declaraþiilor de impunere
din celãlalt stat, declaraþia pe propria rãspundere privind situaþia copiilor
ºcolarizaþi, situaþia de avere, dupã caz, a familiei ºi altele asemenea. În
situaþia în care veniturile din celãlalt stat nu sunt la nivelul care sã conducã
la acordarea rezidenþei fiscale în acest stat ºi autoritatea fiscalã românã
apreciazã cã sunt întrunite condiþiile pentru globalizarea veniturilor în
România, acestui contribuabil i se vor globaliza veniturile în România ºi, prin
schimb de informaþii, autoritãþile competente române ºi din celãlalt stat se vor
informa asupra acestui caz.
201. Contribuabilii persoane fizice române care locuiesc în strãinãtate ºi care
îºi menþin domiciliul în România se impun în România pentru veniturile
impozabile conform prevederilor titlului III din Codul fiscal, realizate atât în
România, cât ºi în strãinãtate, iar obligaþiile fiscale se exercitã direct sau,
în situaþia în care nu îºi îndeplinesc obligaþiile în mod direct, prin
desemnarea unui reprezentant fiscal.
202. Cetãþenii strãini refugiaþi ºi care sunt prezenþi în România, potrivit
autorizãrilor specifice acordate, se impoziteazã pentru veniturile realizate pe
teritoriul României.
Codul fiscal:
Venituri obþinute din strãinãtate a cãror impunere în România este finalã
Art. 96. - (1) Persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (1) lit. a) ºi cele
care îndeplinesc condiþia prevãzutã la Art. 40 alin. (2) datoreazã impozit
pentru veniturile obþinute din strãinãtate de natura celor a cãror impunere în
România este finalã.
(2) Veniturile realizate din strãinãtate se supun impozitãrii prin aplicarea
cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate dupã regulile proprii
fiecãrei categorii de venit, în funcþie de natura acestuia.
(3) Contribuabilii care obþin venituri din strãinãtate au obligaþia sã le
declare, potrivit declaraþiei specifice, pânã la data de 15 mai a anului urmãtor
celui de realizare a venitului.
(4) Organul fiscal stabileºte impozitul anual datorat ºi emite o decizie de
impunere, în intervalul ºi în forma stabilite prin ordin al ministrului
finanþelor publice.
(5) Diferenþele de impozit rãmase de achitat, conform deciziei de impunere
anualã, se plãtesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicãrii
deciziei de impunere, perioada pentru care nu se calculeazã ºi nu se datoreazã
sumele stabilite potrivit reglementãrilor în materie, privind colectarea
creanþelor bugetare.
Norme metodologice:
203. Pentru veniturile din pensii ºi sume asimilate acestora, obþinute din
strãinãtate, pentru care România are drept de impunere, contribuabilii au
obligaþia sã completeze ºi sã depunã o declaraþie specialã, respectiv
"Declaraþie privind veniturile din strãinãtate a cãror impunere în România este
finalã". Impozitul datorat în România se determinã prin aplicarea baremului
anual de impunere asupra venitului brut anual diminuat cu suma lunarã
neimpozabilã, stabilitã potrivit prevederilor Art. 73 din Codul fiscal,
calculatã la nivelul anului.
Codul fiscal:
Creditul fiscal extern
Art. 97. - (1) Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaºi
venit ºi în decursul aceleiaºi perioade impozabile, sunt supuºi impozitului pe
venit atât pe teritoriul României, cât ºi în strãinãtate, au dreptul la
deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plãtit în
strãinãtate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevãzute
în prezentul articol.
(2) Creditul fiscal extern se acordã dacã sunt îndeplinite, cumulativ,
urmãtoarele condiþii:
a) impozitul plãtit în strãinãtate, pentru venitul obþinut în strãinãtate, a
fost efectiv plãtit în mod direct de persoana fizicã sau de reprezentantul sãu
legal ori prin reþinere la sursã de cãtre plãtitorul venitului. Plata
impozitului în strãinãtate se dovedeºte printr-un document justificativ,
eliberat de:
1. autoritatea fiscalã a statului strãin respectiv;
2. angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3. alt plãtitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b) venitul pentru care se acordã credit fiscal face parte din una dintre
categoriile de venituri prevãzute la Art. 41.
(3) Creditul fiscal extern se acordã la nivelul impozitului plãtit în
strãinãtate, aferent venitului din sursa din strãinãtate, dar nu poate fi mai
mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentã venitului din
strãinãtate. În situaþia în care contribuabilul în cauzã obþine venituri din
strãinãtate din mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul
datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare
þarã ºi pe fiecare naturã de venit.
(4) Veniturile realizate din strãinãtate de persoanele fizice prevãzute la Art.
40 alin. (1) lit. a) ºi cele care îndeplinesc condiþia de la Art. 40 alin. (2),
a cãror impunere în România este finalã, se supun impozitãrii în România,
recunoscându-se impozitul plãtit în strãinãtate sub forma creditului fiscal, dar
limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5) În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valutã se
transformã la cursul de schimb mediu anual al pieþei valutare, comunicat de
Banca Naþionalã a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din
strãinãtate realizate de persoanele fizice rezidente, precum ºi impozitul
aferent, exprimate în unitãþi monetare proprii statului respectiv, dar care nu
sunt cotate de Banca Naþionalã a României, se vor transforma astfel:
a) din moneda statului de sursã, într-o valutã de circulaþie internaþionalã, cum
ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din þara de sursã;
b) din valuta de circulaþie internaþionalã în lei, folosindu-se cursul de schimb
mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naþionalã a României, din anul de
realizare a venitului respectiv.
Norme metodologice:
204. Urmãtoarele persoane fizice sunt supuse impozitãrii în România pentru
veniturile din orice sursã, atât din România cât ºi din afara României:
- persoanele fizice rezidente române cu domiciliul în România;
- persoanele fizice prevãzute la Art. 40 alin. (2) din Codul fiscal.
În situaþia în care pentru venitul din strãinãtate statul respectiv ºi-a
exercitat dreptul de impunere, aceste persoane au dreptul sã deducã din
impozitul pe venit datorat în România impozitul pe venit plãtit în strãinãtate
pentru acel venit, în condiþiile prevãzute de Codul fiscal.
Persoanele fizice române cu domiciliul în România, care desfãºoarã activitate
salarialã în strãinãtate ºi sunt retribuite pentru activitatea salarialã
desfãºuratã în strãinãtate de cãtre angajatorul român, se impun în România
pentru veniturile realizate din activitatea salarialã desfãºuratã în
strãinãtate.
Veniturile din strãinãtate realizate de persoanele fizice române cu domiciliul
în România, precum ºi impozitul aferent, a cãrui platã în strãinãtate este
atestatã cu document justificativ eliberat de autoritatea fiscalã a statului
strãin, de angajator sau de alt plãtitor de venituri, exprimate în unitãþile
monetare proprii fiecãrui stat, se vor transforma în lei la cursul de schimb
mediu anual comunicat de Banca Naþionalã a României din anul de realizare a
venitului respectiv.
În vederea globalizãrii, la sfârºitul anului fiscal vizat persoana în cauzã va
prezenta organului fiscal în a cãrui razã se aflã domiciliul fiscal al
contribuabilului documentul justificativ privind venitul realizat ºi impozitul
plãtit, eliberat de organul abilitat din þara în care a desfãºurat activitatea
salarialã, pentru acordarea creditului fiscal în condiþiile stabilite prin
prezentele norme metodologice.
Cu ocazia acordãrii creditului fiscal se va realiza regularizarea impozitului
datorat de persoana în cauzã.
205. Impozitul plãtit în strãinãtate, care se deduce din impozitul pe venitul
anual global datorat în România, este limitat la partea de impozit pe venit
datorat în România, calculat astfel:
venit din sursacredit fiscal din strãinãtate impozit pe venit extern =
─────────────── x anual global venit mondial
Prin venit mondial se înþelege suma veniturilor impozabile din România ºi din
strãinãtate din categoriile de venituri din activitãþi independente, salarii ºi
cedarea folosinþei bunurilor, realizate de persoanele fizice prevãzute la Art.
40 alin. (1) lit. a) ºi de cele care îndeplinesc condiþia de la Art. 40 alin.
(2) din Codul fiscal.
206. Dacã suma reprezentând creditul fiscal extern este mai mare decât impozitul
plãtit în strãinãtate, suma recunoscutã care se deduce este la nivelul
impozitului plãtit în strãinãtate. În situaþia în care suma reprezentând
creditul fiscal extern este mai micã decât impozitul plãtit în strãinãtate, suma
recunoscutã reprezentând creditul fiscal extern acordat este la nivelul sumei
calculate conform pct. 205.
207. Calcularea creditului fiscal extern se face de organul fiscal, separat pe
fiecare naturã de venit, prin raportarea la venitul mondial.
În situaþia în care contribuabilul în cauzã obþine venituri din strãinãtate din
mai multe state, creditul extern admis a fi dedus din impozitul datorat în
România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare naturã de
venit ºi pe fiecare þarã.
208. În cazul veniturilor a cãror impunere în România este finalã, creditul
fiscal extern se acordã pentru fiecare venit similar din România. Creditul
fiscal extern pentru veniturile din strãinãtate, a cãror impunere în România
este finalã, se va acorda astfel:
a) în situaþia în care în strãinãtate cota de impozit este mai mare decât cea
prevãzutã în prezentul titlu pentru un venit similar, creditul fiscal extern
este limitat la impozitul pe venit calculat, aplicându-se cota prevãzutã la
titlul III din Codul fiscal;
b) în situaþia în care cota de impozit este mai micã în strãinãtate decât cota
de impozit pentru un venit similar din România, creditul fiscal extern este
calculat la nivelul impozitului plãtit în strãinãtate, iar impozitul anual rãmas
de achitat în România se calculeazã ca diferenþã între impozitul pe venit
calculat aplicându-se cota de impozit prevãzutã la titlul III din Codul fiscal
ºi impozitul pe venit plãtit în strãinãtate pentru venitul realizat în
strãinãtate.
Codul fiscal:
Pierderi fiscale externe
Art. 98. - (1) Pierderile fiscale obþinute de contribuabilii persoane fizice
rezidente dintr-un stat strãin se compenseazã numai cu veniturile de aceeaºi
naturã din strãinãtate, pe fiecare þarã, înregistrate în cursul aceluiaºi an
fiscal.
(2) Pierderea care nu este acoperitã, în temeiul alin. (1), se reporteazã pentru
o perioadã de 5 ani fiscali consecutivi ºi se compenseazã numai cu veniturile de
aceeaºi naturã din statul respectiv.
Norme metodologice:
209. Regulile de report al pierderilor înregistrate din strãinãtate sunt cele
prevãzute la Art. 86 alin. (4) din Codul fiscal.
Codul fiscal:
TITLUL IV
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor
Definiþia microîntreprinderii
Art. 103. - În sensul prezentului titlu, o microîntreprindere este o persoanã
juridicã românã care îndeplineºte cumulativ urmãtoarele condiþii, la data de 31
decembrie a anului fiscal precedent:
a) are înscris în obiectul de activitate producþia de bunuri materiale,
prestarea de servicii ºi/sau comerþul;
b) are de la 1 pânã la 9 salariaþi inclusiv;
c) a realizat venituri care nu au depãºit echivalentul în lei a 100.000 euro;
d) capitalul social al persoanei juridice este deþinut de persoane, altele decât
statul, autoritãþile locale ºi instituþiile publice.
Norme metodologice:
1. Numãrul de salariaþi reprezintã numãrul de persoane angajate cu contract
individual de muncã, potrivit dispoziþiilor Codului muncii, indiferent de durata
timpului de muncã, înscrise lunar în statele de platã ºi/sau în registrul
general de evidenþã a salariaþilor.
2. La analiza îndeplinirii condiþiei privind numãrul de salariaþi nu se iau în
considerare cazurile de încetare a raporturilor de muncã ca urmare a pensionãrii
sau desfacerii contractului individual de muncã în urma sãvârºirii unor acte
care, potrivit legii, sunt sancþionate inclusiv prin acest mod. Pentru
persoanele juridice care au un singur angajat care demisioneazã în cursul unei
luni, condiþia prevãzutã la Art. 103 lit. b) din Codul fiscal se considerã
îndeplinitã dacã în cursul lunii urmãtoare este angajat un alt salariat.
3. Pentru încadrarea în condiþia privind nivelul veniturilor realizate în anul
precedent, se vor lua în calcul aceleaºi venituri care constituie baza
impozabilã prevãzutã la Art. 108 din Codul fiscal, iar cursul de schimb pentru
determinarea echivalentului în euro este cel de la închiderea aceluiaºi
exerciþiu financiar.
4. La încadrarea în condiþia privind capitalul social, nu poate fi
microîntreprindere persoana juridicã românã care are capitalul social deþinut de
un acþionar sau asociat persoanã juridicã cu peste 250 de angajaþi.
Codul fiscal:
Opþiunea de a plãti impozit pe veniturile microîntreprinderii
Art. 104. - (1) Impozitul reglementat de prezentul titlu este opþional.
(2) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru plata
impozitului reglementat de prezentul titlu începând cu anul fiscal urmãtor, dacã
îndeplinesc condiþiile prevãzute la Art. 103 ºi dacã nu au mai fost plãtitoare
de impozit pe veniturile microîntreprinderilor.
(3) O persoanã juridicã românã care este nou-înfiinþatã poate opta sã plãteascã
impozit pe venitul microîntreprinderilor, începând cu primul an fiscal, dacã
cerinþele prevãzute la Art. 103 lit. a) ºi d) sunt îndeplinite la data
înregistrãrii la registrul comerþului ºi condiþia prevãzutã la Art. 103 lit. b)
este îndeplinitã în termen de 60 de zile inclusiv de la data înregistrãrii.
(4) Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor
nu mai aplicã acest sistem de impunere începând cu anul fiscal urmãtor anului în
care nu mai îndeplinesc una dintre condiþiile prevãzute la Art. 103.
(5) Nu pot opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu
persoanele juridice române care:
a) desfãºoarã activitãþi în domeniul bancar;
b) desfãºoarã activitãþi în domeniile asigurãrilor ºi reasigurãrilor, al pieþei
de capital, cu excepþia persoanelor juridice care desfãºoarã activitãþi de
intermediere în aceste domenii;
c) desfãºoarã activitãþi în domeniile jocurilor de noroc, pariurilor sportive,
cazinourilor;
d) au capitalul social deþinut de un acþionar sau asociat persoanã juridicã cu
peste 250 de angajaþi.
Norme metodologice:
5. În sensul Art. 104 alin. (1) din Codul fiscal opþiunea se exercitã pentru
plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor obþinute din orice sursã,
iar ieºirea din acest sistem de impunere se efectueazã începând cu anul urmãtor
celui în care nu se mai îndeplineºte una dintre condiþiile prevãzute la Art. 103
din Codul fiscal.
6. În cazul în care angajarea nu se realizeazã în termen de 60 de zile de la
data eliberãrii certificatului de înregistrare, microîntreprinderea este
plãtitoare de impozit pe profit de la data înregistrãrii acesteia la registrul
comerþului. Perioada de 60 de zile se prelungeºte în anul urmãtor celui pentru
care s-a exercitat opþiunea, dupã caz.
7. În înþelesul Art. 104 alin. (4), dacã pe parcursul anului fiscal una dintre
condiþiile impuse la Art. 103 din Codul fiscal nu mai este îndeplinitã,
contribuabilul este obligat ca începând cu anul fiscal urmãtor sã nu mai aplice
impozitul pe venit chiar dacã ulterior îndeplineºte criteriile prevãzute la Art.
103 lit. b) ºi c).
8. Persoanele juridice care nu pot opta pentru acest sistem de impunere sunt:
a) persoanele juridice care se organizeazã ºi funcþioneazã potrivit legilor
speciale de organizare ºi funcþionare din domeniul bancar (bãncile, casele de
schimb valutar, societãþile de credit ipotecar, cooperativele de credit etc.);
b) persoanele juridice care se organizeazã ºi funcþioneazã potrivit legilor
speciale de organizare ºi funcþionare din domeniul asigurãrilor (de exemplu:
societãþile de asigurare-reasigurare), al pieþei de capital (de exemplu: burse
de valori sau de mãrfuri, societãþile de servicii de investiþii financiare,
societãþile de registru, societãþile de depozitare), cu excepþia persoanelor
juridice care desfãºoarã activitãþi de intermediere în aceste domenii (brokerii
ºi agenþii de asigurare);
c) persoanele juridice care desfãºoarã activitãþi în domeniul jocurilor de
noroc, al pariurilor sportive ºi al cazinourilor.
Codul fiscal:
Anul fiscal
Art. 106. - (1) Anul fiscal al unei microîntreprinderi este anul calendaristic.
(2) În cazul unei persoane juridice care se înfiinþeazã sau îºi înceteazã
existenþa, anul fiscal este perioada din anul calendaristic în care pesoana
juridicã a existat.
Norme metodologice:
9. În cazul înfiinþãrii unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada
impozabilã începe de la data înregistrãrii acesteia la registrul comerþului,
dacã are aceastã obligaþie, sau de la data înregistrãrii în registrul condus
special de judecãtorii, dupã caz.
10. În cazul lichidãrii unei microîntreprinderi într-un an fiscal, perioada
impozabilã înceteazã o datã cu data radierii din registrul unde a fost
înregistratã înfiinþarea acesteia.
Codul fiscal:
Baza impozabilã
Art. 108. - (1) Baza impozabilã a impozitului pe veniturile
microîntreprinderilor o constituie veniturile din orice sursã, din care se scad:
a) veniturile din variaþia stocurilor;
b) veniturile din producþia de imobilizãri corporale ºi necorporale;
c) veniturile din exploatare, reprezentând cota-parte a subvenþiilor
guvernamentale ºi a altor resurse pentru finanþarea investiþiilor;
d) veniturile din provizioane;
e) veniturile rezultate din anularea datoriilor ºi a majorãrilor datorate
bugetului statului, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul
profitului impozabil, conform reglementãrilor legale;
f) veniturile realizate din despãgubiri, de la societãþile de asigurare, pentru
pagubele produse la activele corporale proprii.
(2) În cazul în care o microîntreprindere achiziþioneazã case de marcat,
valoarea de achiziþie a acestora se deduce din baza impozabilã, în conformitate
cu documentul justificativ, în trimestrul în care au fost puse în funcþiune,
potrivit legii.
Norme metodologice:
11. Microîntreprinderile plãtitoare de impozit pe venit organizeazã ºi conduc
contabilitatea potrivit Reglementãrilor contabile simplificate, armonizate cu
directivele europene.
12. Baza impozabilã asupra cãreia se aplicã cota de 1,5% este totalul
veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa
a 7-a "Conturi de venituri", cu excepþia celor înregistrate în:
- "Variaþia stocurilor";
- "Venituri din producþia de imobilizãri necorporale";
- "Venituri din producþia de imobilizãri corporale";
- "Alte venituri din exploatare" analitic reprezentând veniturile din cota-parte
a subvenþiilor guvernamentale ºi altor resurse similare pentru finanþarea
investiþiilor;
- "Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare" ºi "Venituri
financiare din provizioane";
- veniturile realizate din despãgubiri de la societãþile de asigurare pentru
pagubele produse la activele corporale proprii; precum ºi
- veniturile rezultate din anularea datoriilor ºi a majorãrilor datorate cãtre
bugetul de stat, care nu au fost cheltuieli deductibile la calculul profitului
impozabil, conform reglementãrilor legale.
13. Diferenþele favorabile de curs valutar rezultate în urma evaluãrii
creanþelor ºi datoriilor în valutã existente la data de 31 decembrie 2002,
înregistrate în contabilitate în "Rezultatul reportat" sunt venituri impozabile
pe mãsura încasãrii creanþelor sau plãþii datoriilor.
14. La calculul impozitului pe venit datorat de microîntreprinderile care îºi
înceteazã existenþa în urma operaþiunilor de divizare, dizolvare sau lichidare
nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, rezervele constituite
din diferenþe de curs favorabil aferente capitalului social în devize sau
disponibilului în devize, inclusiv sumele aferente unor reduceri ale cotei de
impozit pe profit, repartizate ca surse proprii de finanþare pe parcursul
perioadei de funcþionare, potrivit legii, pentru societãþile care pe parcursul
perioadei de funcþionare au fost ºi plãtitoare de impozit pe profit, acestea
fiind tratate ca dividende ºi supuse impunerii, potrivit titlului II, III sau V
din Codul fiscal, dupã caz.
15. În cazul în care se achiziþioneazã case de marcat, din baza impozabilã se
scade valoarea caselor de marcat, în conformitate cu documentul justificativ, în
luna punerii în funcþiune. Punerea în funcþiune se face potrivit prevederilor
legale.
Codul fiscal:
Procedura de declarare a opþiunii
Art. 109. - (1) Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit comunicã
opþiunea organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal, prin
depunerea declaraþiei de menþiuni pentru persoanele juridice, asociaþiile
familiale ºi asociaþiile fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31
ianuarie inclusiv.
(2) Persoanele juridice care se înfiinþeazã în cursul unui an fiscal înscriu
opþiunea în cererea de înregistrare la registrul comerþului. Opþiunea este
definitivã pentru anul fiscal respectiv ºi pentru anii fiscali urmãtori, cât
timp sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103.
(3) În cazul în care, în cursul anului fiscal, una dintre condiþiile impuse nu
mai este îndeplinitã, microîntreprinderea are obligaþia de a pãstra pentru anul
fiscal respectiv regimul de impozitare pentru care a optat, fãrã posibilitatea
de a beneficia pentru perioada urmãtoare de prevederile prezentului titlu, chiar
dacã ulterior îndeplineºte condiþiile prevãzute la Art. 103.
(4) Pot opta pentru plata impozitului reglementat de prezentul titlu ºi
microîntreprinderile care desfãºoarã activitãþi în zonele libere ºi/sau în
zonele defavorizate.
Norme metodologice:
16. Opþiunea se înscrie în cererea de înregistrare la registrul comerþului ºi
este definitivã pentru anul fiscal respectiv ºi pentru anii fiscali urmãtori,
atâta timp cât sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103 din Codul
fiscal. Persoanele juridice plãtitoare de impozit pe profit pot opta pentru
impozitul pe venit numai la începutul anului fiscal, dacã la finele anului
precedent sunt îndeplinite condiþiile prevãzute la Art. 103 din Codul fiscal ºi
nu au fost plãtitori de impozit pe venitul microîntreprinderilor pe parcursul
funcþionãrii lor.
Opþiunea se comunicã organelor fiscale teritoriale la începutul anului fiscal,
prin depunerea Declaraþiei de menþiuni pentru persoane juridice, asociaþii
familiale ºi asociaþii fãrã personalitate juridicã, pânã la data de 31 ianuarie
inclusiv.
Pot opta ºi persoanele juridice care desfãºoarã activitãþi în zonele libere
ºi/sau în zonele defavorizate.
Codul fiscal:
Impozitarea persoanelor fizice asociate cu o microîntreprindere
Art. 111. - În cazul unei asocieri fãrã personalitate juridicã dintre o
microîntreprindere plãtitoare de impozit, conform prezentului titlu, ºi o
persoanã fizicã, rezidentã sau nerezidentã, microîntreprinderea are obligaþia de
a calcula, de a reþine ºi de a vãrsa la bugetul de stat impozitul datorat de
persoana fizicã, impozit calculat prin aplicarea cotei de 1,5% la veniturile ce
revin acesteia din asociere.
Norme metodologice:
17. Persoana fizicã rezidentã va definitiva impozitul pe venitul din asociere în
conformitate cu prevederile titlului III din Codul fiscal.
Codul fiscal:
TITLUL V
Impozitul pe veniturile obþinute din România de nerezidenþi ºi impozitul
pe reprezentanþele firmelor strãine înfiinþate în România
CAPITOLUL I
Impozitul pe veniturile obþinute din România de nerezidenþi
Venituri impozabile obþinute din România
Art. 115. - (1) Veniturile impozabile obþinute din România, indiferent dacã
veniturile sunt primite în România sau în strãinãtate, sunt urmãtoarele:
a) dividende de la o persoanã juridicã românã;
b) dobânzi de la un rezident;
c) dobânzi de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã
dobânda este o cheltuialã a sediului permanent;
Norme metodologice:
1. Veniturile de natura dobânzilor, redevenþelor sau comisioanelor realizate de
cãtre nerezidenþi ºi care sunt cheltuieli atribuibile sediului permanent din
România al unui nerezident sunt venituri impozabile în România potrivit titlului
V din Codul fiscal.
Codul fiscal:
d) redevenþe de la un rezident;
Norme metodologice:
2. (1) Termenul redevenþã cuprinde orice sumã care trebuie plãtitã în bani sau
în naturã pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice proprietate sau drept
prevãzut la Art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal, indiferent dacã suma
trebuie plãtitã conform unui contract sau ca urmare a copierii ilegale sau a
încãlcãrii drepturilor legale ale unei alte persoane.
(2) În cazul unei tranzacþii care implicã transferul de software, încadrarea ca
redevenþã a sumei care trebuie plãtitã depinde de natura drepturilor
transferate.
(3) În cazul transferului unui drept parþial dintr-un copyright pentru software,
suma care trebuie plãtitã este o redevenþã dacã primitorul dobândeºte dreptul de
a utiliza acel software, astfel încât lipsa acestui drept constituie o încãlcare
a copyright-ului. Exemple de astfel de tranzacþii sunt transferurile de drepturi
de a reproduce ºi distribui cãtre public orice software, precum ºi transferurile
de drept de a modifica ºi a face public orice software.
(4) În analiza caracterului unei tranzacþii care implicã transferul de software
nu se þine cont de dreptul de a copia un program exclusiv în scopul de a permite
exploatarea efectivã a programului de cãtre utilizator. În consecinþã, o sumã
care trebuie plãtitã nu este o redevenþã dacã singurul drept transferat este un
drept limitat de a copia un program, în scopul de a permite utilizatorului sã-l
exploateze. Acelaºi rezultat se aplicã ºi pentru "drepturi de reþea sau site",
în care primitorul obþine dreptul de a face multiple copii ale unui program,
exclusiv în scopul de a permite exploatarea programului pe mai multe computere
sau în reþeaua primitorului.
(5) În cazul achiziþiei tuturor drepturilor dintr-un copyright pentru software,
suma care trebuie plãtitã nu este pentru folosirea sau dreptul de a folosi acel
software, în consecinþã nefiind o redevenþã.
(6) Suma care trebuie plãtitã pentru folosirea sau dreptul de a folosi ideile
sau principiile cu privire la un software, cum ar fi schemele logice, algoritmii
sau limbajele de programare, este o redevenþã.
(7) În înþelesul acestei norme, software este orice program sau serie de
programe care conþine instrucþiuni pentru un computer, atât pentru operarea
computerului (software de operare) cât ºi pentru îndeplinirea altor sarcini
(software de aplicaþie).
(8) În cazul unei tranzacþii care permite unei persoane sã descarce electronic
imagini, sunete sau texte, suma care trebuie plãtitã nu este redevenþã dacã
folosirea acestor materiale se limiteazã la drepturile necesare pentru a permite
descãrcarea, stocarea ºi exploatarea computerului, reþelei sau a altui
echipament de stocare, operare sau afiºare a utilizatorului. Dimpotrivã, suma
care trebuie plãtitã pentru transferul dreptului de a reproduce ºi a face public
un produs digital este o redevenþã.
(9) În cazul unui contract care implicã folosirea sau dreptul de a folosi orice
proprietate sau drept prevãzut la Art. 7 alin. (1) pct. 28 din Codul fiscal,
precum ºi transferul unei alte proprietãþi sau altui serviciu, suma care trebuie
plãtitã conform contractului trebuie sã fie împãrþitã, conform diverselor
porþiuni de contract, pe baza condiþiilor contractului sau pe baza unei
împãrþiri rezonabile, fiecãrei porþiuni aplicându-i-se tratamentul fiscal
corespunzãtor. Dacã totuºi o anumitã parte din ceea ce urmeazã a se asigura prin
contract constituie de departe scopul principal al contractului, cealaltã
porþiune fiind auxiliarã, tratamentul aplicat porþiunii principale de contract
se aplicã întregii sume care trebuie plãtitã conform contractului.
Codul fiscal:
e) redevenþe de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã
redevenþa este o cheltuialã a sediului permanent;
f) comisioane de la un rezident;
g) comisioane de la un nerezident care are un sediu permanent în România, dacã
comisionul este o cheltuialã a sediului permanent;
h) venituri din activitãþi sportive ºi de divertisment desfãºurate în România,
indiferent dacã veniturile sunt primite de cãtre persoanele care participã
efectiv la asemenea activitãþi sau de cãtre alte persoane;
i) venituri din prestarea de servicii de management, de intermediere sau de
consultanþã din orice domeniu, dacã aceste venituri sunt obþinute de la un
rezident sau dacã veniturile respective sunt cheltuieli ale unui sediu permanent
în România;
Norme metodologice:
3. Veniturile obþinute din România din prestãrile de servicii de management, de
intermediere sau de consultanþã în orice domeniu care nu sunt efectuate în
România sau veniturile care sunt cheltuieli atribuibile unui sediul permanent
din România al unui nerezident sunt impozabile, potrivit titlului V din Codul
fiscal, atunci când nu sunt încheiate convenþii de evitare a dublei impuneri
între România ºi statul de rezidenþã al beneficiarului de venit sau când
beneficiarul de venit nu prezintã dovada rezidenþei sale fiscale.
Codul fiscal:
j) venituri reprezentând remuneraþii primite de nerezidenþi ce au calitatea de
administrator, fondator sau membru al consiliului de administraþie al unei
persoane juridice române;
k) venituri din servicii prestate în România;
l) venituri din profesii independente desfãºurate în România - doctor, avocat,
inginer, dentist, arhitect, auditor ºi alte profesii similare -, în cazul când
sunt obþinute în alte condiþii decât prin intermediul unui sediu permanent sau
într-o perioadã sau în mai multe perioade care nu depãºesc în total 183 de zile
pe parcursul oricãrui interval de 12 luni consecutive care se încheie în anul
calendaristic vizat;
m) venituri din pensii primite de la bugetul asigurãrilor sociale sau de la
bugetul de stat, în mãsura în care pensia lunarã depãºeºte plafonul prevãzut la
Art. 73;
n) venituri din transportul internaþional aerian, naval, feroviar sau rutier, ce
se desfãºoarã între România ºi un stat strãin;
o) venituri din premii acordate la concursuri organizate în România;
Norme metodologice:
4. Prin concursuri organizate în România se înþelege concursuri organizate în
orice domeniu în România.
Codul fiscal:
p) venituri obþinute la jocurile de noroc practicate în România, de la fiecare
joc de noroc, obþinute de la acelaºi organizator într-o singurã zi de joc.
Norme metodologice:
5. Venituri obþinute la jocuri de noroc înseamnã câºtiguri în bani ºi/sau în
naturã acordate participanþilor de cãtre orice persoanã juridicã românã,
autorizatã sã organizeze ºi sã exploateze jocuri de noroc.
Codul fiscal:
(2) Urmãtoarele venituri impozabile obþinute din România nu sunt impozitate
potrivit prezentului capitol ºi se impoziteazã conform titlurilor II sau III,
dupã caz:
a) veniturile unui nerezident, care sunt atribuibile unui sediu permanent în
România;
b) veniturile unei persoane juridice strãine obþinute din proprietãþi imobiliare
situate în România sau din transferul titlurilor de participare deþinute într-o
persoanã juridicã românã;
Norme metodologice:
6. Venituri din proprietãþi imobiliare înseamnã venituri din vânzarea, precum ºi
din cedarea dreptului de folosinþã asupra proprietãþii imobiliare sau a unei
cote-pãrþi din aceastã proprietate (închiriere, concesionare sau arendare).
Codul fiscal:
c) venituri ale unei persoane fizice nerezidente, obþinute dintr-o activitate
dependentã desfãºuratã în România;
d) veniturile unei persoane fizice nerezidente obþinute din închirierea sau altã
formã de cedare a dreptului de folosinþã a unei proprietãþi imobiliare situate
în România sau din transferul titlurilor de participare deþinute într-o persoanã
juridicã românã.
Norme metodologice:
7. Prin cedarea dreptului de folosinþã a unei proprietãþi imobiliare se înþelege
ºi arendarea sau concesionarea proprietãþii imobiliare sau a unei cote-pãrþi din
aceastã proprietate.
Codul fiscal:
Reþinerea impozitului din veniturile impozabile obþinute din România de
nerezidenþi
Art. 116. - (1) Impozitul datorat de nerezidenþi pentru veniturile impozabile
obþinute din România se calculeazã, se reþine ºi se varsã la bugetul de stat de
cãtre plãtitorii de venituri.
Norme metodologice:
8. (1) Pentru veniturile obþinute de nerezidenþii din România, plãtitorii de
venituri au obligaþia reþinerii impozitelor datorate prin stopaj la sursã ºi
virãrii lor la bugetul de stat în termenul stabilit la Art. 116 alin. (5) din
Codul fiscal.
(2) În cazurile prevãzute la Art. 115 alin. (1) lit. c), e), g) ºi i) din Codul
fiscal, plãtitorul impozitului prevãzut la titlul V din Codul fiscal este
nerezidentul care are sediul permanent în România în evidenþa cãruia sunt
înregistrate respectivele cheltuieli deductibile.
Codul fiscal:
(2) Impozitul datorat se calculeazã prin aplicarea urmãtoarelor cote asupra
veniturilor brute:
a) 5% pentru veniturile din dobânzile la depozitele la termen, certificatele de
depozit ºi alte instrumente de economisire la bãnci ºi alte instituþii de credit
autorizate ºi situate în România;
b) 20% pentru veniturile obþinute din jocurile de noroc, prevãzute la Art. 115
alin. (1) lit. p);
c) 15% în cazul oricãror alte venituri impozabile obþinute din România, aºa cum
sunt enumerate la Art. 115.
(3) În înþelesul alin. (2), venitul brut este venitul care ar fi fost plãtit
unui nerezident, dacã impozitul nu ar fi fost reþinut din venitul plãtit
nerezidentului.
(4) Prin derogare de la alin. (2), impozitul ce trebuie reþinut se calculeazã
dupã cum urmeazã:
a) pentru veniturile ce reprezintã remuneraþii primite de nerezidenþi ce au
calitatea de administrator, fondator sau membru al consiliului de administraþie
al unei persoane juridice române, potrivit prevederilor Art. 58;
Norme metodologice:
9. La impunerea veniturilor ce reprezintã remuneraþii primite de persoanele
fizice nerezidente pentru activitatea desfãºuratã în calitate de administrator,
fondator sau membru al consiliului de administraþie al unei persoane juridice
române sunt aplicabile dispoziþiile titlului III din Codul fiscal.
Codul fiscal:
Scutiri de la impozitul prevãzut în prezentul capitol
Art. 117. - Sunt scutite de impozitul pe veniturile obþinute din România de
nerezidenþi urmãtoarele venituri:
a) dobânda pentru depunerile la vedere în cont curent de la bãnci sau alte
instituþii de credit din România;
b) dobânda la instrumente/titluri de creanþã emise ºi/sau garantate de Guvernul
României, consiliile locale, Banca Naþionalã a României, precum ºi de bãnci sau
alte instituþii financiare care acþioneazã în calitate de agent al Guvernului
român;
c) dobânda la instrumente/titluri de creanþã emise de o persoanã juridicã
românã, dacã instrumentele/titlurile de creanþã sunt tranzacþionate pe o piaþã
de valori mobiliare recunoscutã ºi dobânda este plãtitã unei persoane care nu
este o persoanã afiliatã a emiþãtorului instrumentelor/titlurilor de creanþã;
Norme metodologice:
10. (1) În înþelesul acestui paragraf, dobânzile scutite de impozit sunt cele
generate de instrumente/titluri de creanþã emise de persoane juridice române.
(2) Piaþa de valori mobiliare recunoscutã, pentru care se aplicã prevederile
Art. 117 lit. c) din Codul fiscal, este cea definitã potrivit legislaþiei în
domeniul valorilor mobiliare.
Codul fiscal:
d) premiile unei persoane fizice nerezidente obþinute din România, ca urmare a
participãrii la festivalurile naþionale ºi internaþionale artistice, culturale
ºi sportive finanþate din fonduri publice;
e) premiile acordate elevilor ºi studenþilor nerezidenþi la concursurile
finanþate din fonduri publice;
Norme metodologice:
11. Premiile prevãzute la Art. 117 lit. d) ºi e) din Codul fiscal sunt premii de
natura celor plãtite de la bugetul de stat sau de la bugetele consiliilor locale
prin intermediul instituþiilor publice centrale ºi locale de profil.
Codul fiscal:
Coroborarea prevederilor Codului fiscal cu cele ale convenþiilor de evitare a
dublei impuneri
Art. 118. - (1) În înþelesul Art. 116, dacã un contribuabil este rezident al
unei þãri cu care România a încheiat o convenþie pentru evitarea dublei impuneri
cu privire la impozitele pe venit ºi capital, cota de impozit care se aplicã
venitului impozabil obþinut de cãtre acel contribuabil din România nu poate
depãºi cota de impozit, prevãzutã în convenþie, care se aplicã asupra acelui
venit, potrivit alin. (2). În situaþia în care cotele de impozitare din
legislaþia internã sunt mai favorabile decât cele din convenþiile de evitare a
dublei impuneri se aplicã cotele de impozitare mai favorabile.
Norme metodologice:
12. (1) Prevederile alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane",
"Redevenþe" din convenþiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu
alte state se aplicã întocmai. În cazul când legislaþia internã prevede în mod
expres exceptarea de la impunere, scutirea sau o cotã de impozitare mai
favorabilã, sunt aplicabile prevederile legislaþiei interne.
(2) Alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane", "Redevenþe" din
convenþiile de evitare a dublei impuneri nu este anulat de alin. 1 al aceloraºi
articole, care prevede cã veniturile respective plãtite unui rezident se impun
în statul sãu de rezidenþã.
(3) Aplicarea alin. 2 al articolelor "Dividende", "Dobânzi", "Comisioane",
"Redevenþe" din convenþiile de evitare a dublei impuneri care prevãd impunerea
în statul de sursã nu conduce la o dublã impunere pentru acelaºi venit, întrucât
statul de rezidenþã acordã credit fiscal pentru impozitul plãtit în România, în
conformitate cu prevederile convenþiei de evitare a dublei impuneri.
(4) În cazul când în România s-au fãcut reþineri de impozit ce depãºesc
prevederile din convenþiile de evitare a dublei impuneri, suma impozitului
reþinut în plus poate fi rambursatã la cererea beneficiarului de venit,
respectiv a persoanei nerezidente.
(5) Pentru rambursarea impozitului reþinut în plus din veniturile plãtite de un
rezident român persoanelor nerezidente, acestea depun o cerere de rambursare a
impozitului plãtit în plus la plãtitorul de venit rezident român, care va fi
verificatã de organul fiscal teritorial al Ministerului Finanþelor Publice în a
cãrui razã teritorialã se aflã sediul sau domiciliul plãtitorului de venit
rezident român.
(6) Cererea de rambursare a impozitului va fi depusã de persoana nerezidentã în
termenul legal de prescripþie, stabilit prin legislaþia statului român.
(7) Pe baza verificãrii efectuate de organul fiscal teritorial al Ministerului
Finanþelor Publice privind venitul pentru care s-a reþinut un impozit în plus
faþã de prevederile convenþiei, rambursarea impozitului cãtre persoana
nerezidentã se va face prin intermediul rezidentului român plãtitor al
venitului.
(8) Dispoziþiile titlurilor II ºi III din Codul fiscal reprezintã legislaþia
internã ºi se aplicã atunci când România are încheiatã convenþie de evitare a
dublei impuneri cu statul al cãrui rezident este beneficiarul venitului realizat
din România ºi acesta prezintã certificatul de rezidenþã fiscalã sau documentul
prevãzut la pct. 13 alin. (1).
(9) Prevederile titlului V din Codul fiscal se aplicã atunci când beneficiarul
venitului realizat din România este rezident al unui stat cu care România nu are
încheiatã convenþie de evitare a dublei impuneri sau când beneficiarul venitului
realizat din România, rezident al unui stat cu care România are încheiatã
convenþie de evitare a dublei impuneri, nu prezintã certificatul de rezidenþã
fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin. (1).
Codul fiscal:
(2) Pentru aplicarea prevederilor convenþiei de evitare a dublei impuneri
nerezidentul are obligaþia de a prezenta plãtitorului de venit certificatul de
rezidenþã fiscalã.
Norme metodologice:
13. (1) Nerezidentul beneficiar al veniturilor din România trebuie sã justifice
în România dreptul de a beneficia de prevederile convenþiei de evitare a dublei
impuneri încheiate între România ºi statul sãu de rezidenþã, prin prezentarea
certificatului de rezidenþã fiscalã eliberat de autoritatea competentã fiscalã
din statul respectiv. În cazul când nerezidentul beneficiar al veniturilor din
România prezintã un alt document prin care se atestã rezidenþa fiscalã, acest
document va fi vizat de organul fiscal al statului sãu de rezidenþã.
(2) Nerezidenþii care sunt beneficiarii veniturilor din România vor depune la
plãtitorul de venit originalul sau copia certificatului de rezidenþã fiscalã ori
documentul menþionat la alin. (1), tradus ºi legalizat de organul autorizat din
România.
(3) În cazul în care nerezidentul beneficiar al venitului din România nu a
prezentat originalul sau copia tradusã ºi legalizatã a certificatului de
rezidenþã fiscalã sau a documentului prevãzut la alin. (1), se vor aplica
prevederile titlului V din Codul fiscal, ºi nu cele din convenþiile de evitare a
dublei impuneri.
(4) În ipoteza în care nerezidentul beneficiar al veniturilor din România
transmite un singur original al certificatului de rezidenþã fiscalã sau al
documentului prevãzut la alin. (1) unui plãtitor de venituri rezident român care
are filiale, sucursale sau puncte de lucru în diferite localitãþi din România ºi
care fac plãþi, la rândul lor, cãtre beneficiarul de venituri nerezident,
primitorul certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului prevãzut la
alin. (1), în original, va transmite la fiecare subunitate o copie tradusã ºi
legalizatã a certificatului de rezidenþã fiscalã în original al beneficiarului
de venituri din România sau a documentului prevãzut la alin. (1). Pe copia
legalizatã primitorul certificatului de rezidenþã fiscalã sau al documentului
prevãzut la alin. (1), în original, va semna cu menþiunea cã deþine originalul
acestuia.
(5) Prevederile alin. (4) sunt valabile ºi în situaþia în care nerezidentul
beneficiar al veniturilor din România are înfiinþatã o filialã în România care
are relaþii contractuale cu diverºi clienþi din localitãþi diferite din România
ºi care primeºte un singur original al certificatului de rezidenþã fiscalã sau
al documentului prevãzut la alin. (1). Filiala aparþinând persoanei nerezidente
va face copii legalizate pe care le va distribui clienþilor români.
Codul fiscal:
(3) Macheta certificatului de rezidenþã fiscalã ºi termenul de depunere a
acestuia de cãtre nerezident se stabilesc prin norme.
Norme metodologice:
14. Macheta certificatului de rezidenþã fiscalã ºi instrucþiunile de completare
a acestuia, elaborate pentru rezidenþii români, se aprobã prin ordin al
ministrului finanþelor publice.
15. (1) Nerezidenþii care sunt beneficiari ai veniturilor din România vor depune
anual, la plãtitorul de venit, originalul certificatului de rezidenþã fiscalã
sau al documentului prevãzut la pct. 13 alin. (1), tradus ºi legalizat de
organul autorizat din România în momentul plãþii venitului, dar nu mai târziu de
o lunã calculatã de la data plãþii acestuia.
(2) Certificatul de rezidenþã fiscalã sau documentul prevãzut la pct. 13 alin.
(1) este valabil pentru anul fiscal pentru care a fost emis.
(3) Plãtitorul de venit este rãspunzãtor pentru primirea în termenul stabilit a
originalului certificatului de rezidenþã fiscalã sau a documentului prevãzut la
pct. 13 alin. (1) ºi pentru aplicarea prevederilor din convenþiile de evitare a
dublei impuneri încheiate de România cu diverse state.
Codul fiscal:
Certificatele de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi
Art. 120. - (1) Orice nerezident poate depune o cerere la autoritatea fiscalã
competentã prin care va solicita eliberarea certificatului de atestare a
impozitului plãtit cãtre bugetul de stat de el însuºi sau de o altã persoanã, în
numele sãu.
Norme metodologice:
16. Cererea de eliberare a certificatului de atestare a impozitului plãtit de
nerezidenþi se depune la organul fiscal teritorial în raza cãruia plãtitorul de
venit este înregistrat ca plãtitor de impozite ºi taxe.
Codul fiscal:
(2) Autoritatea fiscalã competentã are obligaþia de a elibera certificatul de
atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi.
(3) Forma cererii ºi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de
nerezident, precum ºi condiþiile de depunere, respectiv de eliberare se
stabilesc prin norme.
Norme metodologice:
17. (1) Certificatul de atestare a impozitului plãtit de nerezidenþi se
elibereazã de organul fiscal teritorial în raza cãruia îºi are sediul plãtitorul
de venit, pe baza cererii depuse de beneficiarul venitului sau de plãtitorul de
venit în numele acestuia pânã la data de 31 ianuarie inclusiv a anului urmãtor
celui pentru care s-au încasat veniturile impozitate în România.
(2) Forma cererii ºi a certificatului de atestare a impozitului plãtit de
nerezident, precum ºi instrucþiunile de completare ºi eliberare se aprobã prin
ordin al ministrului finanþelor publice.
Codul fiscal:
CAPITOLUL II
Impozitul pe reprezentanþe
Contribuabili
Art. 122. - Orice persoanã juridicã strãinã, care are o reprezentanþã autorizatã
sã funcþioneze în România, potrivit legii, are obligaþia de a plãti un impozit
anual, conform prezentului capitol.
Norme metodologice:
18. (1) Persoanele juridice strãine, prin reprezentanþe înfiinþate în România,
nu sunt abilitate sã facã fapte de comerþ, aceste reprezentanþe neavând
calitatea de persoanã juridicã.
(2) Persoanele juridice strãine care doresc sã-ºi înfiinþeze o reprezentanþã în
România trebuie sã obþinã autorizaþia prevãzutã de lege.
(3) Autorizaþia obþinutã poate fi anulatã în condiþiile care sunt stabilite prin
acelaºi act normativ.
Codul fiscal:
Stabilirea impozitului
Art. 123. - (1) Impozitul pe reprezentanþã pentru un an fiscal este egal cu
echivalentul în lei al sumei de 4.000 euro, stabilitã pentru un an fiscal, la
cursul de schimb al pieþei valutare, comunicat de Banca Naþionalã a României,
din ziua precedentã celei în care se efectueazã plata impozitului cãtre bugetul
de stat.
(2) În cazul unei persoane juridice strãine, care în cursul unui an fiscal
înfiinþeazã sau desfiinþeazã o reprezentanþã în România, impozitul datorat
pentru acest an se calculeazã proporþional cu numãrul de luni de existenþã a
reprezentanþei în anul fiscal respectiv.
Norme metodologice:
19. În cazul persoanelor juridice strãine care înfiinþeazã o reprezentanþã în
România în cursul unei luni din anul de impunere, impozitul pentru anul de
impunere se calculeazã începând cu data de 1 a lunii în care reprezentanþa a
fost înfiinþatã pânã la sfârºitul anului respectiv. Pentru reprezentanþele care
se desfiinþeazã în cursul anului de impunere impozitul anual se recalculeazã
pentru perioada de activitate de la începutul anului pânã la data de 1 a lunii
urmãtoare celei în care a avut loc desfiinþarea reprezentanþei.
Codul fiscal:
Plata impozitului ºi depunerea declaraþiei fiscale
Art. 124. - (1) Orice persoanã juridicã strãinã are obligaþia de a plãti
impozitul pe reprezentanþã la bugetul de stat, în douã tranºe egale, pânã la
datele de 20 iunie ºi 20 decembrie.
Norme metodologice:
20. Datele stabilite pentru plata impozitului la bugetul de stat includ ºi
datele de 20 iunie ºi 20 decembrie.
Codul fiscal:
(2) Orice persoanã juridicã strãinã care datoreazã impozitul pe reprezentanþã
are obligaþia de a depune o declaraþie anualã la autoritatea fiscalã competentã,
pânã la data de 28, respectiv 29 februarie a anului de impunere.
Norme metodologice:
21. (1) Forma declaraþiei fiscale care va fi depusã anual la autoritatea fiscalã
competentã ºi instrucþiunile de completare se aprobã prin ordin al ministrului
finanþelor publice.
(2) Declaraþia anualã de impunere, precum ºi declaraþia fiscalã în cazul
înfiinþãrii sau desfiinþãrii reprezentanþei în cursul anului pot fi depuse în
numele persoanei juridice strãine ºi de reprezentantul reprezentanþei la organul
fiscal teritorial în raza cãruia reprezentanþa îºi desfãºoarã activitatea.
Codul fiscal:
(3) Orice persoanã juridicã strãinã, care înfiinþeazã sau desfiinþeazã o
reprezentanþã în cursul anului fiscal, are obligaþia de a depune o declaraþie
fiscalã la autoritatea fiscalã competentã, în termen de 30 de zile de la data la
care reprezentanþa a fost înfiinþatã sau desfiinþatã.
Norme metodologice:
22. (1) Forma declaraþiei fiscale care va fi depusã la autoritatea fiscalã
competentã în caz de înfiinþare sau de desfiinþare a reprezentanþei ºi
instrucþiunile de completare vor fi aprobate prin ordin al ministrului
finanþelor publice.
(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii declaraþiei fiscale de
înfiinþare sau de desfiinþare a reprezentanþei, organul fiscal teritorial
stabileºte sau recalculeazã impozitul stabilit pentru perioada în care
reprezentanþa va desfãºura sau îºi va înceta activitatea, dupã caz.
Codul fiscal:
(4) Reprezentanþele sunt obligate sã conducã evidenþa contabilã prevãzutã de
legislaþia în vigoare din România.
Norme metodologice:
23. (1) Reprezentanþele vor conduce contabilitatea în partidã simplã, conform
prevederilor legislaþiei din România.
(2) Cheltuielile efectuate pentru exercitarea activitãþii reprezentanþelor vor
fi justificate cu documente financiar-contabile întocmite în condiþiile legii.
(3) Impozitul pe venitul reprezentanþelor pentru anul 2003 va fi definitivat
potrivit actelor normative care au reglementat sistemul de impunere a acestor
entitãþi pânã la 31 decembrie 2003.
Codul fiscal:
TITLUL VI
Taxa pe valoarea adãugatã
CAPITOLUL II
Sfera de aplicare
Sfera de aplicare
Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind
operaþiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu platã;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a
fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoanã
impozabilã, astfel cum este definitã la Art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sã rezulte din una dintre
activitãþile economice prevãzute la Art. 127 alin. (2).
Norme metodologice:
1. (1) În sensul Art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacã cel puþin una dintre
condiþiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinitã, operaþiunea nu se
cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Operaþiunile desfãºurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere,
precum ºi livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate din
România pentru unitãþi din zonele libere sau porturile libere ºi cele efectuate
de unitãþi din zonele sau porturile libere pentru unitãþi din România sunt
considerate operaþiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevãzute de
titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea
adãugatã, se înþeleg porturile care beneficiazã de facilitãþile prevãzute de
Ordonanþa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru
facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã.
(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã
livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii trebuie sã fie efectuate cu
platã. Aceastã condiþie implicã existenþa unei legãturi directe între operaþiune
ºi contrapartida obþinutã. Pentru a se determina dacã o operaþiune poate fi
plasatã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã trebuie ca aceasta sã
aducã un avantaj clientului ºi preþul sã fie în legãturã cu avantajul primit,
astfel:
a) condiþia referitoare la existenþa unui avantaj în folosul clientului este
îndeplinitã atunci când existã un angajament al furnizorului sau al
prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane
care asigurã finanþarea sau, în absenþa acestuia, atunci când operaþiunea a fost
efectuatã, sã permitã sã se stabileascã un asemenea angajament. Aceastã condiþie
este compatibilã cu faptul cã serviciul a fost colectiv, nu a fost mãsurabil cu
exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaþii legale;
b) condiþia referitoare la existenþa unei legãturi între operaþiune ºi
contrapartida obþinutã este respectatã chiar dacã preþul nu reflectã valoarea
normalã a operaþiunii, este achitat sub formã de abonamente, servicii sau
bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preþ, nu este plãtit de
cãtre beneficiar, ci de un terþ.
Codul fiscal:
CAPITOLUL III
Persoane impozabile
Persoane impozabile ºi activitatea economicã
Art. 127. - (1) Este consideratã persoanã impozabilã orice persoanã care
desfãºoarã, de o manierã independentã ºi indiferent de loc, activitãþi economice
de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul
acestei activitãþi.
(2) În sensul prezentului titlu, activitãþile economice cuprind activitãþile
producãtorilor, comercianþilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv
activitãþile extractive, agricole ºi activitãþile profesiilor libere sau
asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea
bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obþinerii de venituri cu caracter
de continuitate.
(3) Nu acþioneazã de o manierã independentã angajaþii sau orice alte persoane
legate de angajator printr-un contract individual de muncã sau prin orice alte
instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce
priveºte condiþiile de muncã, remunerarea sau alte obligaþii ale angajatorului.
(4) Cu excepþia celor prevãzute la alin. (5) ºi (6), instituþiile publice nu
sunt persoane impozabile pentru activitãþile care sunt desfãºurate în calitate
de autoritãþi publice, chiar dacã pentru desfãºurarea acestor activitãþi se
percep cotizaþii, onorarii, redevenþe, taxe sau alte plãþi.
(5) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile
desfãºurate în calitate de autoritãþi publice, dacã tratarea lor ca persoane
neimpozabile ar produce distorsiuni concurenþiale.
(6) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile
desfãºurate în aceleaºi condiþii legale ca ºi cele aplicabile operatorilor
economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publicã, precum ºi
pentru activitãþile urmãtoare:
a) telecomunicaþii;
b) furnizarea de apã, gaze, energie electricã, energie termicã, agent frigorific
ºi altele de aceeaºi naturã;
c) transport de bunuri ºi de persoane;
d) servicii prestate de porturi ºi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor ºi expoziþiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitãþile organelor de publicitate comercialã;
i) activitãþile agenþiilor de cãlãtorie;
j) activitãþile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante ºi alte
localuri asemãnãtoare.
(7) Sunt asimilate instituþiilor publice, în ceea ce priveºte regulile
aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãþi a
cãror înfiinþare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru
activitãþile prevãzute prin actul normativ de înfiinþare, care nu creeazã
distorsiuni concurenþiale, nefiind desfãºurate ºi de alte persoane impozabile.
Norme metodologice:
2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul Art. 127 alin. (2) din Codul
fiscal, obþinerea de venituri de cãtre persoanele fizice din vânzarea
locuinþelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre
acestea pentru scopuri personale.
(2) Activitatea de încasare a taxelor prevãzute la Art. 283 alin. (1) din Codul
fiscal, efectuatã de cãtre persoane impozabile, nu constituie activitate
economicã, în sensul Art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit
de organizaþiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãþi economice.
3. (1) În sensul Art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, instituþiile publice nu
sunt persoane impozabile ºi pentru urmãtoarele activitãþi:
a) vânzarea, direct sau prin intermediari, cãtre persoane fizice, în scop de
locuinþã, a imobilelor sau a pãrþilor de imobile, aflate în proprietatea
statului, date în folosinþã înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã
în legislaþia României. Dacã vânzarea are loc prin intermediari, aceºtia nu
datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru încasãrile din vânzarea acestor
locuinþe ºi nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzãtor nu
beneficiazã de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operaþiuni;
b) livrãrile de bunuri dobândite dupã data de 1 iulie 1993, dacã la achiziþia
acestora s-a plãtit taxa pe valoarea adãugatã ºi taxa respectivã nu a fost
dedusã.
(2) Direcþiile generale ale finanþelor publice nu sunt considerate persoane
impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în
proprietatea privatã a statului potrivit legii.
(3) Din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, distorsiuni de concurenþã
rezultã atunci când aceeaºi activitate este desfãºuratã de mai mulþi operatori
economici, dintre care unii beneficiazã de un tratament fiscal preferenþial,
astfel încât contravaloarea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate de
aceºtia nu este grevatã de taxa pe valoarea adãugatã, faþã de ceilalþi operatori
economici care sunt obligaþi sã greveze contravaloarea livrãrilor de bunuri
ºi/sau a prestãrilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adãugatã.
(4) În situaþia în care instituþiile publice desfãºoarã activitãþi de natura
celor prevãzute la Art. 127 alin. (5) ºi (6) din Codul fiscal, persoana
impozabilã poate fi consideratã instituþia publicã în ansamblu sau, în funcþie
de natura activitãþii desfãºurate, numai partea din structura organizatoricã
prin care sunt realizate acele activitãþi.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IV
Operaþiuni impozabile
Livrarea de bunuri
Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se înþelege orice transfer al dreptului
de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct
sau prin persoane care acþioneazã în numele acestuia.
(2) În înþelesul prezentului titlu, prin bunuri se înþelege bunurile corporale
mobile ºi imobile, prin natura lor sau prin destinaþie. Energia electricã,
energia termicã, gazele naturale, agentul frigorific ºi altele de aceeaºi naturã
sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu platã, în
sensul alin. (1):
a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o altã persoanã, în cadrul unui contract
care prevede cã plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce
prevede cã proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãþii ultimei
scadenþe, cu excepþia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii
silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor
impozabile, în condiþiile prevãzute de legislaþia referitoare la proprietatea
publicã ºi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la
cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul acþioneazã în nume propriu,
dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsã din gestiune, cu excepþia celor prevãzute la alin.
(9) lit. a) ºi c).
Norme metodologice:
4. (1) Conform Art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se
înþelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la
proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acþioneazã în
numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredinþate în
vederea vânzãrii în baza unui contract de consignaþie, data livrãrii bunurilor
de la consignant la consignatar se considerã a fi data vânzãrii bunurilor de
cãtre consignatar cãtre beneficiar. Facturarea bunurilor de cãtre consignant
cãtre consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au
fost vândute.
(2) Se considerã livrare de bunuri, în sensul Art. 128 alin. (1) din Codul
fiscal, produsele agricole reþinute drept platã în naturã a prestaþiei efectuate
de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã,
care presteazã servicii pentru obþinerea ºi/sau prelucrarea produselor agricole,
precum ºi plata în naturã a arendei.
(3) În sensul Art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului
de proprietate asupra bunurilor în urma executãrii silite se considerã livrare
de bunuri numai dacã debitorul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea
adãugatã.
5. (1) În sensul Art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de
bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare
se considerã livrare de bunuri atunci când comisionarul acþioneazã în nume
propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de
vedere al taxei pe valoarea adãugatã cumpãrãtor ºi revânzãtor. În funcþie de
locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul
activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul
sau reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile
înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul
face o livrare de bunuri cãtre comisionar ºi emite factura fiscalã.
Comisionarul, la rândul sãu, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi emite
factura fiscalã;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate
ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este
persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre
comisionar ºi emite factura fiscalã, iar acesta din urmã, la rândul sãu, face
livrare de bunuri cãtre cumpãrãtorul strãin, emite factura fiscalã, factura
externã ºi întocmeºte declaraþia vamalã de export în nume propriu, respectiv la
rubrica "exportator" din declaraþia vamalã de export îºi înscrie numele sãu;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca
plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã
stabilitã în strãinãtate, acesta din urmã emite factura externã pe numele
comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri,
întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume propriu ºi face livrare de bunuri
cãtre cumpãrãtor, emiþând facturã fiscalã.
(2) Comisionarul îºi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adãugatã înscrise în factura fiscalã emisã pe numele sãu de vânzãtorul stabilit
în România sau a celei din declaraþia vamalã de import, în cazul în care
vânzãtorul este o persoanã stabilitã în strãinãtate, conform prevederilor cap. X
"Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementãrilor
contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv
de cheltuieli, a operaþiunilor efectuate de comisionar.
Codul fiscal:
(8) Aportul în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale nu
constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã
deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat
transferului respectiv. În situaþia în care primitorul bunurilor este o persoanã
impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are
dreptul de deducere parþial, operaþiunea se considerã livrare de bunuri, dacã
taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor
componente a fost dedusã total sau parþial.
Norme metodologice:
6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social al
unei societãþi comerciale, efectuat între douã persoane impozabile înregistrate
ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, în situaþia în care beneficiarul are
drept de deducere integralã a taxei pe valoarea adãugatã. Persoana impozabilã
care a adus aportul în naturã are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã
potrivit prevederilor Art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal.
(2) Constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social acordat
de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã,
care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau
parþial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe
valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã nu este înregistratã ca plãtitor de
taxã pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã operaþiunile desfãºurate de
aceasta nu dau drept de deducere. În acest caz beneficiarul evidenþiazã în
patrimoniul sãu contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea
adãugatã.
(3) Aportul în naturã acordat de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor
de taxã pe valoarea adãugatã unei persoane impozabile care are drept de deducere
parþialã a taxei pe valoarea adãugatã constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe
valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor componente a
fost dedusã total sau parþial. La persoana impozabilã care a acordat aportul în
naturã, precum ºi la beneficiar, taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunii
respective se înscrie în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã
colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã, fãrã a avea loc plãþi efective între cele
douã unitãþi în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Baza de impozitare pentru aportul în naturã care constituie livrare de
bunuri este constituitã din valoarea de aport a bunurilor.
(5) Importul de bunuri care se constituie aport în naturã la capitalul social al
unei societãþi comerciale, efectuat de o persoanã strãinã, se cuprinde în sfera
de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor Art. 131 din
Codul fiscal. Persoana impozabilã care primeºte aportul în naturã poate sã îºi
exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã în condiþiile legii.
Codul fiscal:
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1), urmãtoarele:
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitãþi naturale sau a altor cauze de
forþã majorã;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi
valorificate în condiþii stabilite prin norme;
c) perisabilitãþile, în limitele prevãzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe
sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor
publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraþii la punctele de
vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acþiunilor de sponsorizare, de
mecenat, de protocol, precum ºi alte destinaþii prevãzute de lege, în condiþiile
stabilite prin norme.
Norme metodologice:
7. (1) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi
valorificate, nu constituie livrare de bunuri conform Art. 128 alin. (9) lit. b)
din Codul fiscal, dacã sunt îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativã a bunurilor se datoreazã unor cauze obiective dovedite
cu documente;
c) se face dovada cã s-au distrus bunurile ºi nu mai intrã în circuitul
economic.
În categoria bunurilor degradate calitativ se încadreazã ºi ziarele, revistele,
cãrþile, manualele ºcolare, care sunt returnate de cãtre difuzori ºi care nu mai
pot fi valorificate.
(2) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar ºi înainte de expirarea
duratei normale de întrebuinþare, nu constituie livrare de bunuri din punct de
vedere al taxei pe valoarea adãugatã.
(3) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de protocol nu sunt
considerate livrãri de bunuri în limita în care sunt deductibile la calculul
impozitului pe profit cheltuielile de protocol, stabilitã la titlul II al
Codului fiscal. Aceeaºi limitã este aplicabilã ºi microîntreprinderilor care se
încadreazã în prevederile titlului IV al Codului fiscal.
(4) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de sponsorizare ºi mecenat nu
sunt considerate livrãri de bunuri în limita a 30/0 din cifra de afaceri,
determinatã potrivit Art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, ºi nu se întocmeºte
factura fiscalã pentru acordarea acestor bunuri.
(5) Prin acordarea de bunuri în mod gratuit potrivit destinaþiilor prevãzute de
lege, în sensul Art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal, se înþeleg
destinaþii cum sunt: masa caldã pentru mineri, alimentaþia de protecþie,
materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajaþilor în vederea
prevenirii îmbolnãvirilor. Limita pânã la care nu sunt considerate livrãri de
bunuri este cea stabilitã prin actele normative care instituie acordarea acestor
bunuri. Plata în naturã a salariilor ºi a dividendelor reprezintã livrare de
bunuri, nefiind aplicabile prevederile Art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul
fiscal.
(6) Încadrarea în limitele prevãzute la alin. (3)-(5) se determinã pe baza
datelor raportate prin situaþiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru
încadrarea în aceste limite sponsorizãrile, acþiunile de mecenat sau alte
acþiuni prevãzute prin legi, acordate în numerar. Depãºirea limitelor constituie
livrare de bunuri ºi se colecteazã taxa pe valoarea adãugatã, dacã s-a exercitat
dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtoare depãºirii. Taxa
pe valoarea adãugatã colectatã aferentã depãºirii se calculeazã ºi se include la
rubrica de regularizãri din decontul întocmit pentru perioada fiscalã în care
persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã au
depus situaþiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de
depunere a acestora.
(7) Preluarea de cãtre persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã
pe valoarea adãugatã a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate
în scopul desfãºurãrii activitãþii economice a acestora nu este consideratã
livrare de bunuri. Aceleaºi prevederi se aplicã ºi pentru prestãrile de
servicii.
Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se considerã prestare de servicii orice operaþiune care nu
constituie livrare de bunuri.
(2) Prestãrile de servicii cuprind operaþiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinþei bunurilor, în cadrul unui
contract de leasing;
b) transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor,
licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfãºura o activitate economicã, de a nu concura cu
altã persoanã sau de a tolera o acþiune ori o situaþie;
d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele
unei autoritãþi publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuatã de comisionari, care acþioneazã în numele ºi în
contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o
prestare de servicii.
(3) Se considerã prestãri de servicii cu platã:
a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane
impozabile, în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea sa economicã, sau pentru
a fi puse la dispoziþie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane,
dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total
sau parþial;
b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoanã
impozabilã, în scopuri care nu au legãturã cu activitatea sa economicã pentru
uzul personal al angajaþilor sãi sau al altor persoane.
(4) Nu se considerã prestare de serviciu efectuatã cu platã utilizarea bunurilor
ºi prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele ºi
potrivit destinaþiilor prevãzute prin lege, precum ºi prestãrile de servicii
efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.
Norme metodologice:
8. (1) În sensul Art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, transmiterea
folosinþei bunurilor în cadrul unui contract de leasing operaþional sau
financiar se considerã prestare de servicii. Dacã în cursul derulãrii unui
contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul
locatorului/finanþatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar
prin care se schimbã locatorul/finanþatorul, operaþiunea nu constituie livrare
de bunuri, considerând cã persoana care preia contractul de leasing continuã
persoana cedentului. Operaþiunea este consideratã în continuare prestare de
servicii, taxa pe valoarea adãugatã fiind datoratã de persoana care preia
contractul de leasing în aceleaºi condiþii ca ºi cedentul.
(2) Este consideratã prestare de servicii, conform Art. 129 alin. (2) lit. e)
din Codul fiscal, intermedierea efectuatã de comisionari care acþioneazã în
numele ºi în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri
sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice,
comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului este persoana
care acþioneazã în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în
care comisionarul intermediazã livrãri de bunuri, în funcþie de locul unde
vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul activitãþii
economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau
reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile
înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul
face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, pentru care emite factura fiscalã
direct pe numele cumpãrãtorului, iar comisionarul face prestare de servicii,
pentru care întocmeºte factura fiscalã numai pentru comisionul sãu care
reprezintã contravaloarea serviciului de intermediere prestat cãtre persoana
care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate
ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este
persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul emite factura fiscalã pentru
livrarea de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi este înscris în declaraþia vamalã de
export la rubrica "exportator", iar comisionarul care face prestarea de serviciu
emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat,
respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca
plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã
stabilitã în strãinãtate, cumpãrãtorul primeºte factura externã emisã de
vânzãtor pe numele sãu ºi întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume
propriu, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã
pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul
sau vânzãtorul.
(3) Emiterea unei facturi în numele sãu de cãtre orice comisionar care
acþioneazã în numele ºi în contul comitentului vânzãtor, în momentul vânzãrii
cãtre cumpãrãtor, este suficientã pentru a-l transforma în cumpãrãtor revânzãtor
din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, astfel cum este prevãzut la
pct. 5. De asemenea, comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul
comitentului cumpãrãtor devine din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
un cumpãrãtor revânzãtor, dacã primeºte de la vânzãtor o facturã întocmitã pe
numele sãu.
(4) Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 129 alin. (4) din Codul fiscal se
aplicã în mod corespunzãtor prevederile pct. 7 alin. (3)-(6).
Codul fiscal:
Importul de bunuri
Art. 131. - (1) În înþelesul prezentului titlu, se considerã import de bunuri
intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã
intrarea lor în þarã, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind
în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totuºi, acestea sunt supuse
reglementãrilor vamale în ceea ce priveºte plata sau, dupã caz, garantarea
drepturilor de import pe perioada cât se aflã în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în
statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea
bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.
Norme metodologice:
9. (1) Regimurile vamale suspensive la care se face referire la Art. 131 din
Codul fiscal sunt cele prevãzute de legislaþia vamalã în vigoare.
(2) Orice livrare a unor bunuri care se aflã sub regim vamal suspensiv nu intrã
în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Astfel de operaþiuni pot avea
drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea
de bunuri aflate în regim de perfecþionare activã ºi altele de aceastã naturã.
Codul fiscal:
CAPITOLUL V
Locul operaþiunilor impozabile
Locul livrãrii de bunuri
Art. 132. - (1) Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri:
a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau
transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de
furnizor, de beneficiar sau de un terþ;
b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac
obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în funcþiune este
efectuatã de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul
bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de
bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de
bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, ºi pe partea din parcursul
transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înþelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul
þãrii, parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire al
transportului de pasageri, fãrã oprire în afara þãrii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare
a pasagerilor situat în interiorul þãrii, dacã este cazul, dupã oprirea
efectuatã în afara þãrii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare
prevãzut în interiorul þãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul
þãrii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afara þãrii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) ºi b), atunci când locul
de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se aflã în afara
României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de
importator, în sensul Art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.
Norme metodologice:
10. (1) Livrãrile de bunuri pentru care locul livrãrii nu este considerat a fi
în România conform Art. 132 din Codul fiscal nu sunt operaþiuni impozabile în
România. Orice persoanã impozabilã care realizeazã livrãri de bunuri care au
locul livrãrii în strãinãtate poate sã-ºi exercite dreptul de deducere în
conformitate cu prevederile Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, în
situaþia în care livrãrile de bunuri ar da drept de deducere dacã ar fi
realizate în România.
(2) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate la bordul
unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de
pasageri, potrivit Art. 132 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. În înþelesul
prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui
transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul
de plecare a transportului de pasageri în cazul livrãrilor de bunuri efectuate
la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi:
a) primul punct de îmbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au
punctul de plecare în România;
b) primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, pentru
transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi fac escalã în
România.
(3) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate într-un
autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasageri ºi numai pe
partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii.
Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în
interiorul þãrii, se determinã astfel:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de
sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a
pasagerilor situat în interiorul þãrii. Locul de sosire este considerat a fi
ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii, pentru
pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în
interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire.
Dacã dupã primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în România nu mai
existã ºi un punct de debarcare pânã la ieºirea din þarã, se considerã cã locul
livrãrii de bunuri nu este în România;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul
de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de
îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul de sosire este
ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii. Parcursul
efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul
de sosire. Dacã nu existã un punct de îmbarcare situat în interiorul þãrii, se
considerã cã locul livrãrii de bunuri nu este în România;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de
plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a
fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul
de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul
þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de
plecare ºi locul de sosire. Dacã nu existã punct de îmbarcare sau de debarcare
în interiorul þãrii, locul livrãrii de bunuri nu este considerat a fi în
România.
Codul fiscal:
Locul prestãrii de servicii
Art. 133. - (1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde
prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent
de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau
reºedinþa sa obiºnuitã.
Norme metodologice:
11. Art. 133 alin. (1) din Codul fiscal instituie o regulã generalã potrivit
cãreia pentru prestãrile de servicii legea aplicabilã în materie de taxã pe
valoarea adãugatã este cea a þãrii în care prestatorul îºi are stabilit sediul
activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt
efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã. La
alin. (2) al Art. 133 din Codul fiscal sunt prevãzute derogãrile de la regula
generalã, respectiv se reglementeazã cã pentru anumite prestãri de servicii
locul prestãrii, respectiv legea aplicabilã este alta decât cea a þãrii în care
prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent
de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau
reºedinþa sa obiºnuitã.
Codul fiscal:
(2) Prin excepþie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii,
locul prestãrii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate
în legãturã directã cu un bun imobil, inclusiv prestaþiile agenþiilor imobiliare
ºi de expertizã, ca ºi prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii
lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestaþiile furnizate de arhitecþi
ºi serviciile de supervizare;
Norme metodologice:
12. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. a) din Codul
fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care este situat bunul imobil.
Prestatorul trebuie sã aplice legea privind taxa pe valoarea adãugatã din þara
în care este situat bunul imobil. Rezultã cã pentru operaþiuni taxabile de
aceastã naturã desfãºurate în România de orice prestator, indiferent dacã este
român sau o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate, locul prestãrii este
considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile române desfãºoarã
astfel de operaþiuni în strãinãtate, operaþiunile respective nu au locul
prestãrii în România, prestatorul exercitându-ºi dreptul de deducere potrivit
Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal. Prin persoanã impozabilã românã se
înþelege orice prestator care îºi are stabilit în România sediul activitãþii
economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în
lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã ori care ºi-a desemnat
reprezentant fiscal în România.
Codul fiscal:
b) locul unde se efectueazã transportul, în funcþie de distanþele parcurse, în
cazul transportului de bunuri ºi de persoane;
Norme metodologice:
13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri ºi de persoane, locul prestãrii
este locul unde se efectueazã transportul în funcþie de distanþele parcurse. În
înþelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a
unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire.
Locul de plecare/locul de sosire sunt noþiuni utilizate pentru a stabili
parcursul efectuat în interiorul þãrii. Prin punct de plecare, în cazul
transportului de bunuri, se înþelege punctul de unde începe transportul, iar în
cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor. Prin punct
de sosire, în cazul transportului de bunuri, se înþelege primul loc de
destinaþie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de
debarcare a pasagerilor.
(2) Transporturile naþionale de bunuri sunt transporturile pentru care atât
punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii.
Transporturile naþionale de persoane sunt transporturile pentru care atât
punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii. Locul
prestãrii transporturilor naþionale de bunuri ºi de persoane este în România.
(3) Transporturile internaþionale de bunuri sunt transporturile care au fie
punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte
sunt situate în afara României, dar transportul tranziteazã România. Locul
prestãrii serviciilor internaþionale de transport este considerat a fi în
România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii.
(4) Pentru transportul internaþional de bunuri, partea din parcursul efectuat în
interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de
sosire a transportului de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de
bunuri se înþelege punctul de plecare situat în interiorul þãrii sau, dupã caz,
punctul de trecere a frontierei ºi de intrare în România, pentru transporturile
care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului
de bunuri se înþelege primul loc de destinaþie a bunurilor în România sau, dupã
caz, punctul de trecere a frontierei la ieºirea din România, pentru
transporturile care nu au locul de destinaþie a bunurilor în România.
(5) Pentru transportul internaþional de persoane, partea din parcursul efectuat
în interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de
sosire a transportului de persoane, determinatã dupã cum urmeazã:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de
sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a
pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a
frontierei dinspre România în strãinãtate, pentru pasagerii care urmeazã a fi
debarcaþi în afara þãrii;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul
de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din
strãinãtate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a
pasagerilor care au fost îmbarcaþi în afara României;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de
plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a
fi locul de trecere a frontierei dinspre strãinãtate în România, iar locul de
sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în
strãinãtate;
d) în cazurile prevãzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat în
interiorul þãrii ºi s-au debarcat în interiorul þãrii, cãlãtorind cu un mijloc
de transport în trafic internaþional, partea de transport dintre locul de
îmbarcare ºi locul de debarcare pentru aceºti pasageri se considerã a fi
transport naþional.
(6) Facturile de transport internaþional se emit pentru parcursul integral, fãrã
a fi necesarã separarea contravalorii traseului naþional ºi a celui
internaþional. Orice scutire de taxã pe valoarea adãugatã pentru servicii de
transport, prevãzutã de Art. 143 ºi 144 din Codul fiscal, se acordã pentru
parcursul efectuat în interiorul þãrii, în timp ce distanþa parcursã în afara
þãrii se considerã cã nu are locul prestãrii în România ºi nu se datoreazã taxa
pe valoarea adãugatã. Persoanele care efectueazã servicii de transport
internaþional beneficiazã de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã
aferente achiziþiilor de bunuri ºi/sau servicii ºi pentru partea din transport
care nu are locul prestãrii în România, în baza Art. 145 alin. (4) lit. b) din
Codul fiscal.
Codul fiscal:
c) sediul activitãþii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru
care sunt prestate serviciile sau, în absenþa acestora, domiciliul sau reºedinþa
obiºnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operaþiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile
corporale;
3. transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor,
licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate ºi marketing;
5. serviciile de consultanþã, de inginerie, juridice ºi de avocaturã, serviciile
contabililor ºi experþilor contabili, ale birourilor de studii ºi alte servicii
similare;
6. prelucrarea de date ºi furnizarea de informaþii;
7. operaþiunile bancare, financiare ºi de asigurãri, inclusiv reasigurãri, cu
excepþia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziþie de personal;
9. telecomunicaþiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaþii serviciile
având ca obiect transmiterea, emiterea ºi recepþia de semnale, înscrisuri,
imagini ºi sunete sau informaþii de orice naturã prin cablu, radio, mijloace
optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de
utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepþii;
serviciile de telecomunicaþii cuprind, de asemenea, ºi furnizarea accesului la
reþeaua mondialã de informaþii;
10. serviciile de radiodifuziune ºi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronicã; sunt considerate servicii
furnizate pe cale electronicã: furnizarea ºi conceperea de site-uri informatice,
mentenanþa la distanþã a programelor ºi echipamentelor, furnizarea de programe
informatice - software - ºi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de
texte ºi de informaþii ºi punerea la dispoziþie de baze de date, furnizarea de
muzicã, de filme ºi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea ºi
difuzarea de emisiuni ºi evenimente politice, culturale, artistice, sportive,
ºtiinþifice, de divertisment ºi furnizarea de servicii de învãþãmânt la
distanþã. Atunci când furnizorul de servicii ºi clientul sãu comunicã prin
curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;
12. obligaþia de a se abþine de la realizarea sau exercitarea, total sau
parþial, a unei activitãþi economice sau a unui drept menþionat în prezenta
literã;
13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea
prestãrilor prevãzute în prezenta literã;
Norme metodologice:
14. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul
fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care beneficiarul îºi are
stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui
astfel de sediu, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã, pentru care serviciile
sunt prestate. Aceastã regulã constituie o excepþie de la prevederile Art. 133
alin. (1) din Codul fiscal ºi este denumitã "taxare inversã", deoarece obligaþia
plãþii taxei pe valoarea adãugatã revine beneficiarului prestãrii de servicii ºi
nu prestatorului. Atunci când persoane impozabile stabilite în strãinãtate
efectueazã astfel de prestãri cãtre beneficiari români, taxa pe valoarea
adãugatã este datoratã de beneficiari, dacã operaþiunile în cauzã sunt taxabile.
Taxa pe valoarea adãugatã se achitã pe baza decontului special de taxã pe
valoarea adãugatã de cãtre persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de
taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe
valoarea adãugatã evidenþiazã taxa aferentã acestor operaþiuni în decontul de
taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
Când persoane române presteazã servicii de natura celor prevãzute la Art. 133
alin. (2) lit. c) din Codul fiscal pentru beneficiari persoane stabilite în
strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, iar
prestatorii români pot sã-ºi exercite dreptul de deducere potrivit prevederilor
Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.
Codul fiscal:
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, ºtiinþifice, educative, de divertisment sau
similare, inclusiv serviciile accesorii ºi cele ale organizatorilor de astfel de
activitãþi;
2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea,
manipularea, paza ºi/sau depozitarea bunurilor ºi alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.
Norme metodologice:
15. Pentru operaþiunile prevãzute la Art. 133 alin. (2) lit. d) din Codul
fiscal, locul prestãrii se aflã în þara în care operaþiunile respective sunt
prestate efectiv, indiferent unde este situat sediul activitãþii economice sau
sediul permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa acestora,
domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã a prestatorului. Taxa pe valoarea adãugatã
este în sarcina prestatorului, dacã operaþiunile sunt taxabile ºi se datoreazã
în þara în care se situeazã locul prestãrii. Persoanele din România care
presteazã astfel de servicii în strãinãtate pot sã-ºi exercite dreptul de
deducere în conformitate cu prevederile Art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul
fiscal.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VI
Faptul generator ºi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã
Faptul generator ºi exigibilitatea - reguli generale
Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt
realizate condiþiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã
devine îndreptãþitã, în baza legii, la un moment dat, sã solicite taxa pe
valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este
stabilitã prin lege la o altã datã.
(3) Faptul generator al taxei intervine ºi taxa devine exigibilã, la data
livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu excepþiile prevãzute în
prezentul titlu.
(4) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute
la Art. 128 alin. (3) lit. a) ºi Art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã
continuu, dând loc la decontãri sau plãþi succesive, cum sunt gazele naturale,
apa, serviciile telefonice, energia electricã ºi altele asemenea, se considerã
cã sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste
decontãri sau plãþi.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipatã faptului generator
ºi intervine:
a) la data la care este emisã o facturã fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau
a prestãrii de servicii;
b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea
livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceastã
prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale
stabilite, potrivit legii, ºi orice avansuri încasate pentru operaþiuni scutite
de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin
avansuri se înþelege încasarea parþialã sau integralã a contravalorii bunurilor
sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil,
antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea
adãugatã sã intervinã la data livrãrii bunului imobil, în condiþii stabilite
prin norme.
Norme metodologice:
16. (1) Pentru lucrãrile imobiliare care se finalizeazã într-un bun imobil,
antreprenorii pot sã opteze pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la data la
care ia naºtere faptul generator al taxei, respectiv data livrãrii, pentru
lucrãrile imobiliare care îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiþii:
a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaþia
antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor
mobile în lucrarea respectivã;
b) valoarea bunurilor încorporate în lucrãrile imobiliare depãºeºte 50% din
preþul negociat între antreprenor ºi beneficiar.
(2) Opþiunea se comunicã organului fiscal teritorial la care antreprenorul este
înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, printr-o declaraþie prin
care acesta se obligã sã colecteze, la data livrãrii, taxa pe valoarea adãugatã
aferentã lucrãrilor care se încadreazã în prevederile alin. (1). Declaraþia de
opþiune se comunicã pentru fiecare lucrare imobiliarã.
(3) Dupã comunicarea opþiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe
valoarea adãugatã înainte de data livrãrii pentru lucrãrile imobiliare
respective.
(4) Nerespectarea condiþiilor prevãzute la alin. (1)-(3) atrage anularea
opþiunii ºi obligarea la colectarea taxei pe valoarea adãugatã aferente
avansurilor încasate.
(5) Antreprenorul poate renunþa oricând la aceastã opþiune, situaþie în care are
obligaþia de a colecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate.
(6) În situaþiile prevãzute la alin. (4) ºi (5), taxa pe valoarea adãugatã
devine exigibilã la data încasãrii avansurilor.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VII
Baza de impozitare
Baza de impozitare pentru operaþiuni în interiorul þãrii
Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã
din:
a) pentru livrãri de bunuri ºi prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute
la lit. b) ºi c), din tot ceea ce constituie contrapartidã obþinutã sau care
urmeazã a fi obþinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului,
beneficiarului sau a unui terþ, inclusiv subvenþiile direct legate de preþul
acestor operaþiuni;
b) preþurile de achiziþie sau, în lipsa acestora, preþul de cost, determinat la
momentul livrãrii, pentru operaþiunile prevãzute la Art. 128 alin. (3) lit. e),
alin. (4) ºi (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, preþul de achiziþie sau
preþul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea
prestãrilor de servicii pentru operaþiunile prevãzute la Art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:
a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe
valoarea adãugatã;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare,
transport ºi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.
Norme metodologice:
17. (1) Potrivit Art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenþiile
primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de preþul
bunurilor livrate ºi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de
impozitare a taxei pe valoarea adãugatã. Se considerã cã subvenþiile sunt legate
direct de preþ dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) preþul livrãrii/tariful prestãrii pe unitatea de mãsurã al bunurilor ºi/sau
al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale,
inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) subvenþia acordatã este concret determinabilã în preþul bunurilor ºi/sau al
serviciilor, respectiv este stabilitã pe unitatea de mãsurã a bunurilor livrate
ºi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual.
(2) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat cãtre
beneficiar este stabilit incluzând ºi subvenþia acordatã, iar subvenþia se
acordã pe preþul pe unitatea de mãsurã, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã,
furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã,
iar beneficiarul suportã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui preþ,
astfel:
a) Dacã subvenþia nu acoperã integral preþul de referinþã, facturarea se face
dupã modelul prezentat în urmãtorul exemplu:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A.
- subvenþia acordatã 100 unitãþi (33,33% din preþul de referinþã)
Preþ subvenþionat (300-100) 200 unitãþi + 57 (T.V.A. asupra preþului de
referinþã) = 257 unitãþi - de încasat de la beneficiar.
b) Dacã preþul de referinþã este subvenþionat 100%, cumpãrãtorul suportã numai
taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestuia. Facturarea bunurilor sau a
serviciilor se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A.
- subvenþia acordatã (100%) 300 unitãþi
Preþ de referinþã subvenþionat 0 + 57 (T.V.A. asupra preþului de referinþã) = 57
unitãþi - de încasat de la beneficiar.
(3) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat beneficiarului
este stabilit exclusiv subvenþia acordatã, iar subvenþia se acordã pe unitatea
de mãsurã, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe
valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã ºi asupra subvenþiei încasate,
iar beneficiarul suportã numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de
referinþã. Facturarea se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul impus care trebuie facturat beneficiarilor, inclusiv T.V.A. 130 unitãþi
- din care T.V.A. colectatã (130 x 15,966%) 21 unitãþi
Preþul de 130 de unitãþi (109 + 21 T.V.A.) se factureazã ºi se încaseazã de la
beneficiar. Furnizorul primeºte o subvenþie de 100 de unitãþi ºi în mod distinct
T.V.A. aferentã subvenþiei de 19 unitãþi. La data încasãrii subvenþiei,
furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã subvenþiei (19
unitãþi).
(4) Nu intrã în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã subvenþiile sau
alocaþiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt
legate direct de preþul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor
prestate, cum sunt: ajutoarele de stat acordate companiilor, societãþilor
naþionale ºi societãþilor comerciale din industria minierã, sprijinul acordat
producãtorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate, subvenþiile
acordate producãtorilor agricoli din sectorul animalier pentru creºterea
producþiei de carne ºi a efectivelor de animale, subvenþiile pentru acoperirea
cheltuielilor cu energia electricã pentru irigaþii, subvenþiile pentru
acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenþiile acordate pentru
efectuarea de investiþii proprii ºi orice alte subvenþii care nu îndeplinesc
cerinþele menþionate la alin. (1).
18. Pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii contractate în
valutã, a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua
plãþii, baza de impozitare se corecteazã cu diferenþa de preþ rezultatã ca
urmare a modificãrii cursului pieþei valutare în vigoare la data încasãrii faþã
de cel utilizat la data livrãrii/prestãrii. Furnizorul/prestatorul este obligat
sã emitã factura fiscalã pentru diferenþe de preþ în plus sau în minus. Pentru
facturile de avansuri regularizarea se efectueazã astfel: la data
livrãrii/prestãrii facturile de avans se storneazã integral ºi se emite factura
fiscalã pentru contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor
prestate, în care baza de impozitare se determinã prin însumarea sumelor
evidenþiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasãrii
fiecãrui avans, evidenþiind ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, astfel încât
suma facturatã beneficiarului sã nu fie majoratã artificial, respectiv redusã,
datoritã creºterii/descreºterii cursului de schimb de la data livrãrii/prestãrii
faþã de cel de la data încasãrii de avansuri. În cazul în care existã diferenþe
în valutã între contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor
prestate ºi suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertitã în lei la cursul
de schimb valutar din data emiterii facturii, calculându-se ºi taxa pe valoarea
adãugatã aferentã.
19. Baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare se determinã
integral la livrarea bunurilor ºi/sau prestarea serviciilor. În cazul livrãrilor
de bunuri cu plata în rate, taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor se
înregistreazã în contul 4428 "T.V.A. neexigibilã", urmând ca, pe mãsurã ce
aceasta devine exigibilã, sã fie înregistratã în creditul contului 4427 "T.V.A.
colectatã" prin debitul contului 4428 "T.V.A. neexigibilã". Pentru livrãri cu
plata în rate contractate în valutã cu decontare în lei, se aplicã ºi
prevederile pct. 18.
20. Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie acordat
salariaþilor este constituitã din contravaloarea care este suportatã de
salariaþi. Dacã echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie nu este suportat de
salariaþi, operaþiunea nu constituie livrare de bunuri.
21. (1) Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsã, care se
cuprind în sfera taxei pe valoarea adãugatã, conform Art. 128 alin. (3) lit. e)
din Codul fiscal, este constituitã dupã cum urmeazã:
a) dacã lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rãmasã la
care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculatã în funcþie de
amortizarea contabilã. Dacã mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de
impozitare este zero;
b) dacã lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputatã, dar nu
mai puþin decât valoarea rãmasã a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet
amortizate, baza de impozitare este suma imputatã.
(2) În situaþiile prevãzute la Art. 128 alin. (4) ºi (5) din Codul fiscal, baza
de impozitare pentru mijloace fixe este cea stabilitã la alin. (1) lit. a).
Codul fiscal:
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã
urmãtoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ
acordate de furnizori direct clienþilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã
definitivã, penalizãrile ºi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea
totalã sau parþialã a obligaþiilor contractuale, dacã sunt percepute peste
preþurile ºi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice
sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor
prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plãþi cu întârziere, livrãri cu plata în rate,
operaþiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi, prin
schimb, fãrã facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului ºi care apoi
se deconteazã acestuia;
f) taxa de reclamã ºi publicitate ºi taxa hotelierã care sunt percepute de cãtre
autoritãþile publice locale prin intermediul prestatorilor.
Norme metodologice:
22. (1) Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ
care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie sã fie reflectate în facturi
fiscale sau alte documente legal aprobate, sã fie în beneficiul clientului ºi sã
nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidã pentru o
prestaþie oarecare.
(2) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se deconteazã
acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie menþiunea "facturã de
decontare - pentru plãþi în numele clientului", însoþitã de copii de pe
facturile achitate în numele clientului. În factura fiscalã de decontare se
evidenþiazã facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost
achitate, baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
Furnizorul/prestatorul nu exercitã dreptul de deducere pentru sumele achitate în
numele clientului ºi nu colecteazã taxa pe valoarea adãugatã din factura fiscalã
de decontare. De asemenea, nu înregistreazã aceste sume în conturile de
cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizându-se prin
contul 462 "Creditori diverºi", inclusiv taxa pe valoarea adãugatã. Clientul are
dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã de
decontare, însoþitã de copiile de pe documentele fiscale în baza cãrora a fost
întocmitã.
(3) Ambalajele care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi prin schimb,
fãrã facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã,
chiar dacã beneficiarii nu deþin cantitãþile de ambalaje necesare efectuãrii
schimbului ºi achitã o garanþie bãneascã în schimbul ambalajelor primite. Pentru
vânzãrile efectuate prin unitãþi care au obligaþia utilizãrii aparatelor de
marcat electronice fiscale, suma garanþiei bãneºti încasate pentru ambalaje se
evidenþiazã distinct pe bonurile fiscale, fãrã taxa pe valoarea adãugatã.
Restituirea garanþiilor bãneºti nu se reflectã în documente fiscale.
(4) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanþii bãneºti au
obligaþia sã comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de
termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitãþile de ambalaje
scoase din evidenþã ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze
de aceeaºi naturã. În termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii,
furnizorii de ambalaje sunt obligaþi sã factureze cu taxã pe valoarea adãugatã
cantitãþile de ambalaje respective. Dacã garanþiile sunt primite de la persoane
fizice de cãtre proprietarul ambalajelor, pe baza evidenþei vechimii garanþiilor
primite ºi nerestituite, se va colecta taxa pe valoarea adãugatã pentru
ambalajele pentru care s-au încasat garanþii mai vechi de 1 an calendaristic.
Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteazã în
urmãtoarele situaþii:
a) dacã au fost emise facturi fiscale ºi, ulterior, operaþiunea este anulatã
total sau parþial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parþiale privind cantitatea, calitatea sau
preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situaþia în care reducerile de preþ, prevãzute la Art. 137 alin. (3) lit.
a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum ºi
în cazul majorãrii preþului ulterior livrãrii sau prestãrii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se poate încasa
din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data
de la care se declarã falimentul;
e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat
marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.
Norme metodologice:
23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevãzutã de Art. 138 din Codul fiscal
este efectuatã de furnizori/prestatori ºi se realizeazã potrivit prevederilor
Art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Beneficiarii au obligaþia sã ajusteze
dreptul de deducere exercitat iniþial potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6),
numai pentru operaþiunile de la Art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul fiscal.
(2) În sensul Art. 138 lit. b) din Codul fiscal, retururile de bunuri au acelaºi
tratament ca ºi refuzurile parþiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau
preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.
Codul fiscal:
CAPITOLUL VIII
Cotele de taxã pe valoarea adãugatã
Cota standard ºi cota redusã
Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% ºi se
aplicã asupra bazei de impozitare pentru orice operaþiune impozabilã care nu
este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a
taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% ºi se aplicã asupra
bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii ºi/sau livrãri de
bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitecturã ºi arheologice, grãdini zoologice ºi botanice, târguri,
expoziþii;
b) livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, cu excepþia celor
destinate exclusiv publicitãþii;
c) livrãrile de proteze de orice fel ºi accesoriile acestora, cu excepþia
protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman ºi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã,
inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la
care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu excepþia
operaþiunilor prevãzute la Art. 134 alin. (5) ºi Art. 135 alin. (2)-(5), pentru
care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operaþiunile prevãzute la Art. 134
alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la
data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia operaþiunilor
prevãzute la Art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã
aplicând cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul
þãrii pentru livrarea aceluiaºi bun.
Norme metodologice:
24. (1) Taxa pe valoarea adãugatã se determinã prin aplicarea cotei standard sau
a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplicã procedeul sutei mãrite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea
adãugatã, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard ºi 9 x 100/109 în cazul
cotei reduse, atunci când preþul de vânzare include ºi taxa pe valoarea
adãugatã. De regulã preþul include taxa pe valoarea adãugatã la livrarea de
bunuri ºi/sau prestarea de servicii direct cãtre populaþie în situaþia în care
nu este necesarã emiterea unei facturi fiscale conform Art. 155 alin. (9) din
Codul fiscal, precum ºi în orice situaþie în care prin natura operaþiunii sau
conform prevederilor contractuale preþul include ºi taxa pe valoarea adãugatã.
25. Cota redusã de 9% prevãzutã la Art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal
se aplicã pentru livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, inclusiv
pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi,
indiferent dacã livrarea se face direct sau prin intermediari. Cãrþile,
indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie sã aibã codul ISBN. Nu se aplicã
cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã pentru livrarea de cãrþi, ziare ºi
reviste, care sunt destinate exclusiv publicitãþii.
26. Conform Art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a
taxei pe valoarea adãugatã pentru protezele medicale ºi accesoriile acestora,
exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.
Proteza medicalã reprezintã orice dispozitiv medical care este destinat sã fie
introdus ºi sã rãmânã implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia,
parþial ori total, prin intervenþie medicalã sau chirurgicalã, alte dispozitive
medicale utilizate pentru înlocuirea unei pãrþi a corpului uman, precum ºi orice
alte dispozitive care se poartã sau se duc în mânã, necesare compensãrii unei
deficienþe ori infirmitãþi. Accesoriul unei proteze este un articol care este
prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu
proteza medicalã.
27. Conform Art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a
taxei pe valoarea adãugatã pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante
ºi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrþi ºi/sau accesorii de fotolii
rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole ºi/sau aparate de
ortopedie, inclusiv centuri ºi/sau bandaje medico-chirurgicale ºi cârje, atele,
gutiere ºi alte articole pentru fracturi, articole ºi aparate de protezã
ortopedice.
28. (1) Conform Art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplicã cota de
9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau
al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate
pentru camping. În situaþia în care costul micului dejun este inclus în preþul
de cazare, cota redusã se aplicã asupra preþului de cazare fãrã a se defalca
separat micul dejun.
(2) În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora,
comercializate prin agenþii de turism, cota redusã pentru servicii de cazare sau
de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicatã numai în
situaþia în care agenþiile de turism practicã un regim normal de taxã pe
valoarea adãugatã, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevãzute la pct.
68, iar contravaloarea acestor servicii este specificatã separat în factura
fiscalã.
(3) Regula de la alin. (2) nu poate fi aplicatã în cazul în care cazarea
cuprinsã în pachetul turistic este efectuatã de hoteluri sau alte unitãþi cu
funcþie similarã din strãinãtate.
Codul fiscal:
CAPITOLUL IX
Operaþiuni scutite
Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141. - (1) Urmãtoarele operaþiuni de interes general sunt scutite de taxa
pe valoarea adãugatã:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, ºi operaþiunile
strâns legate de acestea, desfãºurate de unitãþi autorizate pentru astfel de
activitãþi, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre
de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete ºi laboratoare medicale,
centre de îngrijire medicalã ºi de diagnostic, baze de tratament ºi recuperare,
staþii de salvare ºi alte unitãþi autorizate sã desfãºoare astfel de activitãþi,
cantinele organizate pe lângã aceste unitãþi, serviciile funerare prestate de
unitãþile sanitare;
Norme metodologice:
29. (1) În sensul Art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, operaþiunile care
sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, inclusiv cele
veterinare, includ medicamentele, bandajele, protezele ºi accesorii ale
acestora, produsele ortopedice ºi alte bunuri similare care sunt furnizate
pacienþilor la momentul tratamentului, precum ºi hrana ºi cazarea acestora în
unitãþile care asigurã spitalizarea ºi îngrijirile medicale.
(2) Scutirea prevãzutã la Art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se
aplicã pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale ºi accesorii
ale acestora, produse ortopedice ºi alte bunuri similare, efectuatã de cãtre
persoane care nu oferã tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar,
precum farmaciile.
Codul fiscal:
d) transportul bolnavilor ºi al persoanelor accidentate, în vehicule special
amenajate în acest scop;
Norme metodologice:
30. Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (1) lit.
d) din Codul fiscal, activitatea de transport al bolnavilor ºi rãniþilor cu
vehicule special amenajate în acest sens, efectuatã de staþiile de salvare sau
de alte unitãþi autorizate de Ministerul Sãnãtãþii pentru desfãºurarea acestei
activitãþi.
Codul fiscal:
g) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistenþa
ºi/sau protecþia socialã, efectuate de instituþiile publice sau de alte entitãþi
recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masã ºi tratament,
prestate de persoane impozabile care îºi desfãºoarã activitatea în staþiuni
balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Naþionalã de Pensii ºi
Alte Drepturi de Asigurãri Sociale ºi contravaloarea acestora este decontatã pe
bazã de bilete de tratament;
Norme metodologice:
31. În sensul Art. 141 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, entitãþile
recunoscute ca având caracter social sunt entitãþi precum: cãminele de bãtrâni
ºi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupaþionalã, centrele de
plasament autorizate sã desfãºoare activitãþi de asistenþã socialã.
Codul fiscal:
h) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecþia
copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile publice sau alte entitãþi
recunoscute ca având caracter social;
Norme metodologice:
32. Potrivit Art. 141 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa
pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri care sunt
strâns legate de protecþia copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile
publice sau de alte entitãþi recunoscute ca având caracter social, cum sunt:
centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare ºi
reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de
activitate asigurarea supravegherii, întreþinerii, educãrii sau petrecerii
timpului liber al tinerilor.
Codul fiscal:
i) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în
interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaþii fixate conform statutului, de
organizaþii fãrã scop patrimonial ce au obiective de naturã politicã, sindicalã,
religioasã, patrioticã, filozoficã, filantropicã, patronalã, profesionalã sau
civicã, precum ºi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în
condiþiile în care aceastã scutire nu provoacã distorsiuni de concurenþã;
Norme metodologice:
33. (1) Cuantumul cotizaþiilor la care se face referire în Art. 141 alin. (1)
lit. i) din Codul fiscal este stabilit de organul de conducere abilitat, conform
statutului propriu al organizaþiilor fãrã scop patrimonial.
(2) Camera de Comerþ ºi Industrie a României ºi a Municipiului Bucureºti ºi
camerele de comerþ ºi industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea
adãugatã pentru activitãþile desfãºurate în favoarea membrilor în contul
cotizaþiilor încasate în baza Art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind
camerele de comerþ ºi industrie din România.
Codul fiscal:
j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaþiei
fizice, efectuate de organizaþii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care
practicã sportul sau educaþia fizicã;
Norme metodologice:
34. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (1) lit.
j) din Codul fiscal, prestãrile de servicii ce au strânsã legãturã cu
practicarea sportului sau a educaþiei fizice, efectuate în beneficiul
persoanelor care practicã sportul sau educaþia fizicã, de cãtre organizaþii fãrã
scop patrimonial, precum: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament,
hotelurile ºi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite
încasãrile pentru publicitate, precum ºi încasãrile din cedarea drepturilor de
transmitere la radio ºi la televiziune a manifestãrilor sportive.
Codul fiscal:
l) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale
cãror operaþiuni sunt scutite, potrivit lit. a) ºi lit. f)-k), cu ocazia
manifestãrilor destinate sã le aducã sprijin financiar ºi organizate în profitul
lor exclusiv, cu condiþia ca aceste scutiri sã nu producã distorsiuni
concurenþiale;
Norme metodologice:
35. Potrivit Art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa
pe valoarea adãugatã activitãþi cum sunt: reprezentaþii teatrale, coregrafice
sau cinematografice, expoziþii, concerte, conferinþe, cu condiþia ca veniturile
obþinute din aceste activitãþi sã serveascã numai la acoperirea cheltuielilor
persoanelor care le-au organizat.
Codul fiscal:
m) realizarea, difuzarea ºi/sau retransmisia programelor de radio ºi/sau de
televiziune, cu excepþia celor de publicitate, efectuate de unitãþile care
produc ºi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum ºi de unitãþile care au
ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;
Norme metodologice:
36. Lucrãrile efectuate pentru recepþionarea programelor audiovizuale nu sunt
scutite de taxa pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
n) vânzarea de licenþe de filme sau de programe, drepturi de difuzare,
abonamente la agenþiile internaþionale de ºtiri ºi alte drepturi de difuzare
similare, destinate activitãþii de radio ºi televiziune, cu excepþia celor de
publicitate;
Norme metodologice:
37. Reproducerea filmelor ºi/sau a benzilor video dupã original, serviciile de
prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de
taxa pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare pentru realizarea
programelor, subprogramelor ºi proiectelor, precum ºi a acþiunilor cuprinse în
Planul naþional de cercetare-dezvoltare ºi inovare, în programele-nucleu ºi în
planurile sectoriale, prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 57/2002 privind
cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi
completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, precum ºi
activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare finanþate în parteneriat
internaþional, regional ºi bilateral;
Norme metodologice:
38. La acordarea ajutorului de stat pentru operaþiunile prevãzute la Art. 141
alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cumulat cu cel acordat în temeiul Ordonanþei
Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea
tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 324/2003, cu
modificãrile ulterioare, se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 143/1999
privind ajutorul de stat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale
Regulamentului privind ajutorul de stat pentru cercetare ºi dezvoltare, precum
ºi ale Regulamentului privind ajutorul de stat regional ºi ajutorul de stat
pentru întreprinderile mici ºi mijlocii.
Codul fiscal:
c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare ºi bancare:
1. acordarea ºi negocierea de credite ºi administrarea creditului de cãtre
persoana care îl acordã;
2. acordarea, negocierea ºi preluarea garanþiilor de credit sau a garanþiilor
colaterale pentru credite, precum ºi administrarea garanþiilor de credit de
cãtre persoana care acordã creditul;
3. orice operaþiune legatã de depozite ºi conturi financiare, inclusiv orice
operaþiuni cu ordine de platã, transferuri de bani, instrumente de debit,
carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de platã, precum ºi
operaþiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu monedã naþionalã sau
strãinã, cu excepþia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecþie;
5. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu titluri de participare,
titluri de creanþe, cu excepþia executãrii acestora, obligaþiuni, certificate,
cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament ºi/sau a fondurilor comune de
garantare a creanþelor efectuate de orice entitãþi constituite în acest scop;
Norme metodologice:
39. (1) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la Art. 141 alin. (2)
lit. c) pct. 1 din Codul fiscal includ ºi împrumuturile acordate de
asociaþi/acþionari societãþilor comerciale în vederea asigurãrii resurselor
financiare ale societãþii, orice alte împrumuturi bãneºti acordate de persoane
fizice sau juridice.
(2) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit.
c) pct. 5 din Codul fiscal cuprind ºi transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu
pãrþi sociale ºi acþiuni necotate la bursã.
Codul fiscal:
f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãþile din
sistemul de penitenciare, utilizând munca deþinuþilor;
Norme metodologice:
40. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit Art. 141 alin. (2) lit.
f) din Codul fiscal, livrãrile de bunuri efectuate de unitãþile din sistemul de
penitenciare, în situaþia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor
unitãþi, folosindu-se munca deþinuþilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe
valoarea adãugatã prestãrile de servicii efectuate de cãtre unitãþile din
sistemul de penitenciare, folosindu-se munca deþinuþilor.
Codul fiscal:
g) lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele
care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din
Decembrie 1989;
Norme metodologice:
41. Lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele
care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din
Decembrie 1989 cuprind atât prestarea de serviciu, cât ºi bunurile utilizate în
scopul realizãrii acestor operaþiuni, menþionate în situaþiile de lucrãri de
cãtre prestator.
Codul fiscal:
k) arendarea, concesionarea ºi închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele
excepþii:
1. operaþiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau
al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate
pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor ºi a maºinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor.
(3) Orice persoanã impozabilã poate opta pentru taxarea operaþiunilor prevãzute
la alin. (2) lit. k), în condiþiile stabilite prin norme.
............................................................................................
Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(10) În situaþiile prevãzute la Art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate
prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de
ajustare se stabileºte prin norme.
Norme metodologice:
42. (1) Pentru operaþiunile de leasing cu bunuri imobile nu se aplicã scutirea
de taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã de Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul
fiscal.
(2) În sensul Art. 141 alin. (2) lit. k) pct. 3 din Codul fiscal, maºinile ºi
utilajele fixate în bunuri imobile sunt cele care pot fi detaºate fãrã a fi
deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor înseºi.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã
pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operaþiune prevãzutã
la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Opþiunea de aplicare a regimului
de taxare se notificã organelor fiscale teritoriale pe formularul prevãzut în
anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice ºi se aplicã de la data înscrisã în
notificare. În situaþia în care numai o parte dintr-un imobil este utilizatã
pentru realizarea operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din
Codul fiscal ºi se opteazã pentru taxarea acestora, în notificarea transmisã
organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinatã acestor
operaþiuni.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe, dar
neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, precum ºi cele
nou-înfiinþate, dacã opteazã pentru regimul de taxare a operaþiunilor prevãzute
la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, trebuie sã solicite în prealabil
înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Dupã dobândirea
calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã vor notifica în scris
organele fiscale competente asupra bunurilor imobile sau pãrþilor de bunuri
imobile, pentru care opteazã pentru regimul de taxare urmând procedura descrisã
la alin. (3) ºi (5).
(5) Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operaþiune
prevãzutã la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal nu mai pot aplica
regimul de scutire pentru operaþiunile respective timp de 5 ani. Dupã aceastã
perioadã persoanele impozabile pot anula opþiunea. Formularul pentru notificarea
anulãrii opþiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care
persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 1
martie 2003 au optat tacit asupra taxãrii operaþiunilor prevãzute la Art. 9
alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã,
republicatã, pot renunþa oricând la aceastã opþiune în vederea aplicãrii
regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulãrii opþiunii, prevãzut
în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt
înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe. Dacã ulterior opteazã pentru
taxare, trebuie sã aplice prevederile alin. (5).
(7) Persoanele impozabile care aplicã scutirea de taxã pe valoarea adãugatã
pentru oricare dintre operaþiunile prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din
Codul fiscal au obligaþia sã ajusteze taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru
bunurile imobile achiziþionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani,
proporþional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizatã pentru
realizarea operaþiunilor scutite ºi proporþional cu numãrul de luni în care
bunul va fi utilizat în regim de scutire. Ajustarea este operatã într-o perioadã
de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data
de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt
modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrãri este operatã, de
asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei lucrãri de
modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an
reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã dedusã aferentã achiziþiei,
construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustãrii
lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusã se
calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul
imobil a fost utilizat în regim de taxare, rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea
lunarã. Fracþiunile de lunã se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea
adãugatã nedeductibilã obþinutã prin ajustare se înregistreazã din punct de
vedere contabil pe cheltuieli, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se
preia corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã pentru luna în care
persoana impozabilã începe aplicarea regimului de scutire.
(8) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (7):
1. O persoanã impozabilã dobândeºte la data de 15 iunie 2001, prin achiziþie sau
investiþii, un bun imobil având o valoare de 30 miliarde lei. Activitatea
persoanei impozabile cuprinde atât operaþiuni taxabile din punct de vedere al
taxei pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni scutite de taxa pe valoarea
adãugatã fãrã drept de deducere. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui
imobil a fost de 5,7 miliarde lei, din care s-au dedus 4,56 miliarde lei conform
pro-rata definitivã de 80% din anul 2001. La sfârºitul anului 2002 taxa dedusã
s-a recalculat conform Art. 61 alin. (9) din Normele de aplicare a Legii nr.
345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului
nr. 598/2002, cu modificãrile ulterioare, în funcþie de pro-rata definitivã de
70% pentru anul 2002, rezultând din recalculare suma de 570 milioane lei care
s-a înregistrat pe cheltuieli. În anul 2002 au fost efectuate lucrãri de
modernizare care au mãrit valoarea bunului imobil cu 10 miliarde lei, pentru
care taxa pe valoarea adãugatã aferentã este de 1,71 miliarde lei, din care s-a
dedus suma de 1,2 miliarde lei, conform pro-rata definitivã de 70% din anul
2002. Lucrãrile de modernizare au fost finalizate în data de 9 iunie 2002. De la
data de 1 martie 2003, persoana impozabilã închiriazã imobilul astfel: 30% din
bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din bunul imobil opteazã pentru
aplicarea regimului de taxare. Ajustarea dreptului de deducere se efectueazã
astfel:
A. Ajustarea pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunului imobil 5.700 milioane lei - Taxa
dedusã iniþial 4.560 milioane lei - Diferenþa de taxã rezultatã din recalculare
la sfârºitul anului 2002 570 milioane lei - Taxa dedusã efectiv pentru bunul
imobil (4.560-570) 3.990 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul
imobil care este închiriatã în regim de scutire 3.990 milioane lei x 30% = 1.197
milioane lei
- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.197 milioane lei : 5 ani = 239,4 milioane lei
239,4 milioane lei : 12 luni = 19,95 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 19,95 milioane lei = 418,95 milioane lei
1.197 milioane lei - 418,95 milioane lei = 778,05 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.200 milioane lei - Taxa
dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã
în regim de scutire 1.200 milioane lei x 30% = 360 milioane lei
- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
360 milioane lei : 5 ani = 72 milioane lei
72 milioane lei : 12 luni = 6 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 6 milioane lei = 54 milioane lei
360 milioane lei - 54 milioane lei = 306 milioane lei.
Sumele de 778,05 milioane lei + 306 milioane lei, rezultate din ajustãrile
efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã
pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, în roºu, ºi
corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã
pentru perioada fiscalã respectivã.
2. Acelaºi exemplu, în situaþia în care persoana impozabilã nu a avut ºi
operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã în anul 2001:
A. Ajustarea pentru T.V.A. aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusã iniþial 5.700 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul
imobil care este închiriatã în regim de scutire 5.700 milioane lei x 30% = 1.710
milioane lei
- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.710 milioane lei : 5 ani = 342 milioane lei
342 milioane lei : 12 luni = 28,5 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 28,5 milioane lei = 598,5 milioane lei
1.710 milioane lei - 598,5 milioane lei = 1.111,5 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.710 milioane lei - Taxa
dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã
în regim de scutire 1.710 milioane lei x 30% = 513 milioane lei
- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
513 milioane lei : 5 ani = 102,6 milioane lei
102,6 milioane lei : 12 luni = 8,55 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 8,55 milioane lei = 76,95 milioane lei
513 milioane lei - 76,95 milioane lei = 436,05 milioane lei
Sumele de 1.111,5 milioane lei + 436,05 milioane lei, rezultate din ajustãrile
efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã
pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, cu semnul minus, ºi
corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã
pentru perioada fiscalã respectivã.
(9) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã
care trec de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operaþiunile
prevãzute la Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pot deduce din taxa pe
valoarea adãugatã aferentã bunurilor imobile achiziþionate, construite sau
modernizate în ultimii 5 ani, o sumã proporþionalã cu partea din fiecare bun
imobil care va fi utilizatã pentru aceste operaþiuni ºi proporþional cu numãrul
de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Ajustarea se realizeazã
într-o perioadã de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite,
începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile
imobile care sunt modernizate, ajustarea taxei aferente acestor lucrãri este
operatã, de asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei
lucrãri de modernizare. Pentru ajustare se va þine cont de suma taxei pe
valoarea adãugatã pentru fiecare an, care reprezintã o cincime din taxa pe
valoarea adãugatã aferentã achiziþiei, construirii sau modernizãrii bunurilor
imobile. Pentru determinarea ajustãrii lunare se împarte fiecare cincime la 12.
Stabilirea sumei care poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5
ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de
scutire, iar rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea lunarã. Fracþiunile de lunã
se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înregistreazã
din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în
jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preia corespunzãtor în decontul de taxã pe
valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã în care persoana impozabilã începe
aplicarea regimului de taxare.
(10) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (9):
1. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 1, persoana impozabilã opteazã pentru
regimul de taxare a operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de
scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã
de ajustare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana
impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni,
respectiv 19,95 milioane lei x 20 de luni = 399 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost
utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5
ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în
regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea
adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 6 milioane lei x 32 de luni = 192 milioane
lei.
Sumele de 399 milioane lei + 192 milioane lei se înregistreazã din punct de
vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru
cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
2. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 2, persoana impozabilã opteazã pentru
taxarea operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de
scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã
de recalculare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana
impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni,
respectiv 28,5 milioane lei x 20 de luni = 570 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost
utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5
ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în
regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea
adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 8,55 milioane lei x 32 de luni = 273,6
milioane lei.
Sumele de 570 milioane lei + 273,6 milioane lei se înregistreazã din punct de
vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru
cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141 [...]
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
l) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãþi scutite în baza
prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor
respective nu a fost dedusã, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a
fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform Art. 145 alin. (7) lit.
b).
Norme metodologice:
43. Se încadreazã în prevederile Art. 141 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal
livrãrile de bunuri care au fost achiziþionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã
acestea au fost destinate realizãrii de operaþiuni scutite, pentru care nu s-a
exercitat dreptul de deducere, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a
fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform Art. 145 alin. (7) lit.
b) din Codul fiscal. Nu se încadreazã în aceastã categorie bunurile pentru care
s-a dedus taxa pe valoarea adãugatã conform pro-rata.
44. Scutirile de taxã pe valoarea adãugatã prevãzute de Art. 141 din Codul
fiscal sunt obligatorii, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la Art. 141 alin.
(2) lit. k) din Codul fiscal pentru care Art. 141 alin. (3) din Codul fiscal
prevede dreptul de opþiune pentru aplicarea regimului de taxare. Scutirile de
taxã pe valoarea adãugatã se aplicã livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de
servicii realizate de orice persoanã impozabilã. Dacã o persoanã impozabilã
înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a facturat în mod eronat
cu taxa pe valoarea adãugatã livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii
scutite de taxa pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari care au sediul
activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul
sau reºedinþa obiºnuitã în România, este obligatã sã storneze facturile emise.
Beneficiarii unor astfel de operaþiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe
valoarea adãugatã, aplicatã în mod eronat pentru o operaþiune scutitã; aceºtia
trebuie sã solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe
valoarea adãugatã ºi emiterea unei noi facturi fãrã taxa pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
Scutiri la import
Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice ºi birourile consulare,
precum ºi de cãtre cetãþenii strãini cu statut diplomatic sau consular în
România, în condiþii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;
Norme metodologice:
45. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza
avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea condiþiilor de
reciprocitate legate de importul bunurilor.
Codul fiscal:
e) importul de bunuri efectuat de reprezentanþele organismelor internaþionale ºi
interguvernamentale acreditate în România, precum ºi de cãtre cetãþenii strãini
angajaþi ai acestor organizaþii, în limitele ºi în conformitate cu condiþiile
precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii, potrivit
procedurii stabilite prin norme;
Norme metodologice:
46. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza
avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor ºi
condiþiilor precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii.
Codul fiscal:
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaþii
destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãþii, de apãrare
a þãrii sau siguranþei naþionale, artistic, sportiv, de protecþie ºi ameliorare
a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor istorice ºi de
arhitecturã, în condiþiile stabilite prin norme;
Norme metodologice:
47. (1) Scutirea se aplicã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe
baza documentelor din care rezultã cã bunurile au fost primite fãrã obligaþii de
platã ºi a unei declaraþii pe propria rãspundere semnate de reprezentantul legal
al importatorului sau de persoana împuternicitã de acesta, prin care se confirmã
cã bunurile sunt destinate scopurilor menþionate la Art. 142 lit. h) din Codul
fiscal, nu vor face obiectul unor comercializãri ulterioare cel puþin 5 ani de
la data importului ºi vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost
importate. Declaraþiile nereale atrag rãspunderea potrivit legii. Declaraþia pe
propria rãspundere se întocmeºte în trei exemplare originale, dintre care un
exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraþia vamalã de import,
un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se
pãstreazã la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea
destinaþiei bunurilor, înainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii
sunt obligaþi sã îndeplineascã formalitãþile legale privind importul mãrfurilor
ºi sã achite taxa pe valoarea adãugatã aferentã importului.
(2) Bunurile destinate apãrãrii sãnãtãþii pentru care se acordã scutirea de taxã
pe valoarea adãugatã în baza Art. 142 lit. h) din Codul fiscal sunt orice alte
bunuri decât cele prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 59/2003 privind unele
categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri
prin Legea nr. 545/2003.
Codul fiscal:
i) importul de bunuri finanþate din împrumuturi nerambursabile acordate de
guverne strãine, organisme internaþionale ºi/sau organizaþii nonprofit din
strãinãtate ºi din þarã, în condiþiile stabilite prin norme;
Norme metodologice:
48. (1) Prin împrumuturi nerambursabile, în sensul Art. 142 lit. i) din Codul
fiscal, se înþelege împrumuturile bãneºti acordate de guverne strãine, de
organisme internaþionale ºi/sau de organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din
þarã unor beneficiari din România ºi care sunt consemnate în acorduri,
protocoale ºi/sau înþelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne strãine,
organisme internaþionale sau organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã.
(2) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri
finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme
internaþionale sau de guverne strãine, se acordã de cãtre birourile vamale de
control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã acestea sunt finanþate
din împrumuturi nerambursabile.
(3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri
finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizaþii
nonprofit ºi de caritate din strãinãtate ºi din þarã, se acordã de cãtre
birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã
acestea sunt finanþate din împrumuturi nerambursabile ºi sunt destinate
realizãrii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de
apãrare a sãnãtãþii, cultural, artistic, educativ, ºtiinþific, sportiv, de
protecþie ºi ameliorare a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor
istorice ºi de arhitecturã. Documentele prin care se atestã sursa de finanþare
ºi destinaþia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale ºi/sau înþelegeri,
memorandumuri, încheiate cu organizaþii nonprofit ºi de caritate din strãinãtate
ºi din þarã.
(4) Organele de control fiscal ºi ale Gãrzii financiare urmãresc dacã se
respectã destinaþia datã bunurilor respective ºi, în cazul în care se constatã
schimbarea acesteia în termen de 5 ani de la data intrãrii în þarã a bunurilor,
vor sesiza organele vamale pentru luarea mãsurilor ce decurg din aplicarea
legii.
Codul fiscal:
j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine românã, bunurile strãine
care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în
strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ,
returnate partenerilor externi în perioada de garanþie, bunurile care se
înapoiazã în þarã ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru
protecþia mediului, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.
Norme metodologice:
49. (1) În sensul Art. 142 lit. j) din Codul fiscal, bunurile strãine care,
potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaraþie scrisã datã autoritãþilor
vamale;
b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pãstrare, acordat de
autoritatea vamalã, titularii nu au reglementat situaþia vamalã a acestora;
c) bunurile confiscate de autoritãþile competente potrivit legii.
(2) Ajutoarele de stat pentru protecþia mediului acordate în baza hotãrârilor
Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurenþei în vederea autorizãrii ºi
vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru
protecþia mediului.
Codul fiscal:
CAPITOLUL X
Regimul deducerilor
Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(6) În condiþiile stabilite prin norme, se acordã dreptul de deducere a taxei pe
valoarea adãugatã pentru achiziþiile de bunuri ºi/sau servicii destinate
realizãrii operaþiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane
impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã,
care nu aplicã regimul special de scutire prevãzut la Art. 152. [...]
(10) În situaþiile prevãzute la Art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate
prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de
ajustare se stabileºte prin norme.
............................................................................................
Deducerea taxei pentru persoanele impozabile cu regim mixt
Art. 147 [...]
(5) Bunurile ºi serviciile pentru care nu se cunoaºte destinaþia în momentul
achiziþiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operaþiuni care
dau drept de deducere sau operaþiuni care nu dau drept de deducere ori pentru
care nu se poate determina proporþia în care sunt sau vor fi utilizate pentru
operaþiuni care dau drept de deducere ºi operaþiuni care nu dau drept de
deducere, se evidenþiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa
pe valoarea adãugatã aferentã acestor achiziþii se deduce pe bazã de pro-rata.
Prin excepþie, în cazul achiziþiilor destinate realizãrii de investiþii, care se
prevãd cã vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaþiuni care dau drept
de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, este
permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului
investiþional, urmând ca taxa dedusã sã fie ajustatã în conformitate cu
procedura stabilitã prin norme.
Norme metodologice:
50. (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea
adãugatã pot sã exercite dreptul de deducere pentru bunuri ºi/sau servicii
achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor
de taxã pe valoarea adãugatã în urmãtoarele cazuri:
a) în situaþia în care este o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate ºi
trebuie sã-ºi desemneze un sediu permanent în România sau un reprezentant
fiscal;
b) în caz de reorganizare, când o entitate juridicã se divide ºi în urma
divizãrii iau naºtere mai multe persoane impozabile;
c) în cazul unitãþilor nou-înfiinþate, pânã la data obþinerii codului de
identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni
care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de deducere,
persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot
sã-ºi ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferentã bunurilor de natura
stocurilor constatate pe bazã de inventariere la data modificãrii intervenite,
precum ºi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu
cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite. Ajustarea în acest caz
reprezintã exercitarea dreptului de deducere.
(3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (1) ºi (2)
trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinþe:
a) bunurile respective urmeazã a fi utilizate pentru operaþiuni care dau drept
de deducere;
b) persoana impozabilã trebuie sã deþinã o facturã fiscalã sau un alt document
legal aprobat, prin care sã justifice suma taxei pe valoarea adãugatã aferente
bunurilor achiziþionate.
(4) Persoanele impozabile care se înregistreazã ca plãtitori de taxã pe valoarea
adãugatã datoritã unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la
operaþiuni care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de
deducere, pot sã-ºi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã
conform Art. 145 alin. (11) ºi (12) din Codul fiscal, la data înregistrãrii ca
plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni
care dau drept de deducere la operaþiuni care nu dau drept de deducere, orice
persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã
trebuie sã-ºi ajusteze dreptul de deducere exercitat iniþial pentru taxa pe
valoarea adãugatã aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe bazã de
inventariere la data modificãrii intervenite, precum ºi pentru bunuri de natura
mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior
modificãrii intervenite, care sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu
dau drept de deducere. Ajustarea reprezintã în aceastã situaþie anularea
dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniþial.
(6) Pentru situaþiile prevãzute la Art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul
fiscal beneficiarii sunt obligaþi sã-ºi ajusteze dreptul de deducere. În aceste
situaþii ajustarea reprezintã anularea totalã sau parþialã a taxei pe valoarea
adãugatã deduse iniþial sau, în cazul prevãzut la Art. 138 lit. c) din Codul
fiscal, când preþurile se majoreazã ulterior livrãrii sau prestãrii, ajustarea
reprezintã exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorãrii de preþ.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru un obiectiv de investiþii, înainte
de punerea în funcþiune a acestuia, se ajusteazã la sfârºitul anului
calendaristic urmãtor celui de punere în funcþiune a investiþiei, astfel:
a) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat exclusiv pentru operaþiuni
care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se
anuleazã integral. În cazul bunurilor imobile închiriate, concesionate sau
arendate, pentru care persoana impozabilã aplicã regimul de scutire pentru o
parte din bunul imobil, ajustarea dreptului de deducere pentru partea respectivã
se efectueazã conform prevederilor pct. 42 alin. (7);
b) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat atât pentru operaþiuni care
dau drept de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere,
taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se recalculeazã pe bazã de pro-rata
definitivã determinatã la sfârºitul anului calendaristic urmãtor celui de punere
în funcþiune a investiþiei.
Codul fiscal:
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice
persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în funcþie de
felul operaþiunii, cu unul din urmãtoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor
care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, ºi pentru prestãrile de
servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã
persoanã impozabilã, cu facturã fiscalã, care cuprinde informaþiile prevãzute la
Art. 155 alin. (8), ºi este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoanã
impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. Beneficiarii
serviciilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit.
b), care sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, justificã
taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit Art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaraþia vamalã de import sau un act
constatator emis de autoritãþile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã
de amânarea plãþii taxei în vamã, conform alin. (2), se va prezenta ºi
documentul care confirmã achitarea taxei pe valoarea adãugatã.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situaþiile în care
se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a
justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.
Norme metodologice:
51. (1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adãugatã se face numai pe baza
exemplarului original al documentelor prevãzute la Art. 145 alin. (8) din Codul
fiscal. În cazuri excepþionale de pierdere, sustragere sau distrugere a
exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi
justificatã cu documentul reconstituit potrivit legii.
(2) Deducerea taxei pe valoarea adãugatã trebuie justificatã cu documentele
prevãzute la Art. 145 alin. (8) din Codul fiscal ºi/sau cu alte documente
specifice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea
modelelor formularelor comune privind activitatea financiarã ºi contabilã ºi a
normelor metodologice privind întocmirea ºi utilizarea acestora, cu modificãrile
ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finanþelor publice emise în baza
Hotãrârii Guvernului nr. 831/1997, cu modificãrile ulterioare. Pentru
carburanþii auto achiziþionaþi taxa pe valoarea adãugatã poate fi justificatã cu
bonurile fiscale emise conform Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 28/1999
privind obligaþia agenþilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice
fiscale, republicatã, dacã sunt ºtampilate ºi au înscrise denumirea
cumpãrãtorului ºi numãrul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achiziþiile
de bunuri supuse accizelor, pentru care prin lege se prevede utilizarea facturii
fiscale speciale, documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adãugatã este
exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulaþia
acestor produse. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele
salariaþilor unei persoane impozabile aflaþi în deplasare în interesul
serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unitãþi similare,
sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, însoþite de
decontul de deplasare.
Codul fiscal:
Perioada fiscalã
Art. 146. - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna
calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care
nu au depãºit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operaþiuni
taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul
de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã
este trimestrul calendaristic.
............................................................................................
Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã
Art. 148. - (1) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor
ºi serviciilor achiziþionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o
perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã,
aferentã operaþiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare,
denumit în continuare sumã negativã a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor
taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai
mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor
achiziþionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferenþã denumitã
taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.
Norme metodologice:
52. (1) În perioada fiscalã de raportare se deduce taxa pe valoarea adãugatã
aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii care devine exigibilã în acea perioadã
fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii,
exigibilã în perioada fiscalã de raportare, pentru care nu s-au primit documente
de justificare a deducerii pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea
adãugatã, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale
urmãtoare. Nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã în perioada
fiscalã de raportare dacã exigibilitatea intervine într-o perioadã fiscalã
viitoare.
(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea
adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe
valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii se reflectã în contul
4426 "Taxa pe valoarea adãugatã deductibilã", indiferent dacã sunt destinate
realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, total sau parþial conform
pro-rata, sau de operaþiuni care nu dau drept de deducere. Dupã întocmirea
decontului de taxã pe valoarea adãugatã diferenþele nedeductibile rezultate ca
urmare a aplicãrii pro-rata conform Art. 147 alin. (5) din Codul fiscal sau taxa
pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibilã conform Art. 147 alin. (4) din Codul
fiscal se înregistreazã pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:
635 = 4426 "Cheltuieli cu impozite "Taxa pe valoarea ºi taxe datorate adãugatã
deductibilã" bugetului de stat"
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea
adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie sã colecteze într-o perioadã
fiscalã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor taxabile care sunt
exigibile în aceeaºi perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã
livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de servicii care este exigibilã în
perioada fiscalã de raportare, dar nu a fost evidenþiatã în decontul de taxã pe
valoarea adãugatã al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile
perioadelor fiscale urmãtoare.
(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscalã este trimestrul,
jurnalele de vânzãri ºi cumpãrãri se totalizeazã numai la sfârºitul fiecãrui
trimestru. Conturile de taxã pe valoarea adãugatã nu se închid la fiecare
sfârºit de lunã, ci numai la sfârºitul unui trimestru care reprezintã perioada
fiscalã în scopul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã. Taxa de platã ºi suma
negativã a taxei pe valoarea adãugatã se determinã la finele perioadei fiscale,
respectiv al trimestrului.
Codul fiscal:
Regularizarea ºi rambursarea taxei
Art. 149 [...]
(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã
pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã
din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din
decontul de taxã pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare,
decontul fiind ºi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în
decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoanã impozabilã solicitã
rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, acesta nu se
reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea
soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de
raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportatã
obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.
Norme metodologice:
53. (1) Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã solicitat de persoana
impozabilã la rambursare, prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã, nu se
reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. În situaþia în care persoana
impozabilã renunþã la cererea de rambursare, poate sã preia suma respectivã în
decontul de taxã pe valoarea adãugatã ca sumã reportatã din perioada fiscalã
precedentã pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renunþarea la cererea
de rambursare trebuie sã fie comunicatã în scris organului fiscal teritorial
pentru a fi operatã în fiºa de plãtitor.
(2) Sumele solicitate la rambursare se înregistreazã la sfârºitul perioadei
fiscale într-un analitic separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest
analitic nu pot fi luate în considerare pentru regularizãrile de taxã prevãzute
de Art. 149 din Codul fiscal, cu excepþia cazurilor când s-a renunþat la cererea
de rambursare cu respectarea prevederilor alin. (1).
(3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse o
datã cu deconturile de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie
2003, nesoluþionate pânã la aceastã datã, precum ºi cererile de
rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o datã cu
decontul lunii decembrie pânã la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi
soluþionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adãugatã în
vigoare în luna pentru care s-a întocmit decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XI
Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã
Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate
Art. 151. - (1) Dacã o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã
prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi
în România, altele decât cele prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b), va
proceda astfel:
a) prestatorul îºi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are
obligaþia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate
obligaþiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligaþia de a solicita
înregistrarea fiscalã în scopul plãþii taxei pe valoarea adãugatã, în numele
persoanei stabilite în strãinãtate;
b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îºi desemneazã un
reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe
valoarea adãugatã, în numele prestatorului.
(2) Prin persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate se înþelege orice persoanã
care realizeazã activitãþi economice de natura celor prevãzute la Art. 127 alin.
(2) ºi care nu are în România sediul activitãþii economice, domiciliul stabil
sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt
efectuate.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este
considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate,
acestea au obligaþia sã desemneze un reprezentant fiscal în România.
(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãºoarã operaþiuni
scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sã-ºi desemneze un
reprezentant fiscal pentru aceste operaþiuni.
(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea
adãugatã se stabileºte prin norme.
Norme metodologice:
54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bazã de cerere depusã de
persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate la organul fiscal la care
reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite ºi taxe. Cererea
trebuie însoþitã de:
a) declaraþia de începere a activitãþii, care va cuprinde: data, volumul ºi
natura activitãþii pe care o va desfãºura în România;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile
respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta
se angajeazã sã îndeplineascã obligaþiile ce-i revin conform legii ºi în care
acesta trebuie sã precizeze natura operaþiunilor ºi valoarea estimatã a
acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul
operaþiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãºurate în România
de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate. Nu se admite coexistenþa mai
multor reprezentanþi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca
reprezentanþi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de
taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verificã îndeplinirea condiþiilor prevãzute la alin. (1) ºi
(2) ºi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunicã
decizia luatã atât persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, cât ºi
persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii
cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indicã ºi codul de
identificare fiscalã atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sã fie
diferit de codul de identificare fiscalã atribuit pentru activitatea proprie a
acestuia. În cazul respingerii cererii decizia se comunicã ambelor pãrþi, cu
motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent,
este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi obligaþiilor privind taxa pe
valoarea adãugatã pentru toate operaþiunile efectuate în România de persoana
impozabilã stabilitã în strãinãtate, cu excepþia celor pentru care se aplicã
taxarea inversã, atât timp cât dureazã mandatul sãu. Operaþiunile efectuate de
reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate nu
trebuie evidenþiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca
reprezentant fiscal, acestea nefiind operaþiunile sale, ci ale persoanei pe care
o reprezintã. Obligaþiile ºi drepturile persoanei stabilite în strãinãtate
privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor efectuate în
România sunt cele stabilite la titlul VI al Codului fiscal pentru orice altã
persoanã impozabilã românã ºi se exercitã prin reprezentantul fiscal, mai puþin
evidenþa contabilã, care nu este obligatorie. Prevederile Art. 152 din Codul
fiscal nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite în strãinãtate.
(5) Reprezentantul fiscal poate sã renunþe la angajamentul asumat printr-o
cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sã precizeze ultimul decont
de taxã pe valoarea adãugatã pe care îl va depune în aceastã calitate ºi sã
propunã o datã ulterioarã depunerii cererii, când va lua sfârºit mandatul sãu.
De asemenea, este obligat sã precizeze dacã renunþarea la mandat se datoreazã
încetãrii activitãþii în România a persoanei impozabile stabilite în
strãinãtate. În cazul în care persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate îºi
continuã activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dacã persoana
impozabilã stabilitã în strãinãtate a întocmit toate formalitãþile necesare
desemnãrii unui alt reprezentant fiscal sau, dupã caz, ºi-a înregistrat un sediu
permanent în România.
(6) Persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate transmite reprezentantului
fiscal factura externã destinatã beneficiarului sãu, fãrã a indica în aceasta
suma taxei pe valoarea adãugatã, precum ºi douã copii de pe factura respectivã.
Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau
prestãrile de servicii din factura externã ºi transmite beneficiarului
exemplarul original al facturii fiscale împreunã cu factura externã.
(7) Completarea facturii fiscale derogã de la normele legale privind circulaþia
ºi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea
urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul, care este acelaºi cu numãrul facturii externe, ºi data emiterii
facturii;
b) la rubrica furnizor se completeazã numele ºi adresa reprezentantului fiscal,
codul de identificare fiscalã atribuit pentru o persoanã stabilitã în
strãinãtate ºi numele persoanei stabilite în strãinãtate pe care o reprezintã;
c) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã ale beneficiarului, la
rubrica cumpãrãtor;
d) denumirea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate;
e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã
prin convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la
data emiterii facturii fiscale;
f) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea "scutit cu drept de
deducere", "scutit fãrã drept de deducere" sau "neinclus în baza de impozitare",
dupã caz;
g) valoarea taxei pe valoarea adãugatã;
h) la total de platã se va înscrie numai suma taxei pe valoarea adãugatã.
(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru
operaþiunile desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în
strãinãtate pe care o reprezintã. În situaþia în care reprezentantul fiscal este
mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în strãinãtate, trebuie sã
depunã câte un decont pentru fiecare persoanã impozabilã stabilitã în
strãinãtate pe care o reprezintã. Nu este permis reprezentantului fiscal sã
evidenþieze în decontul de taxã pe valoarea adãugatã depus pentru activitatea sa
proprie pentru care este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã
operaþiunile desfãºurate în numele persoanei impozabile stabilite în
strãinãtate, pentru care depune un decont de taxã pe valoarea adãugatã separat.
(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã
aferente achiziþiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei
impozabile stabilite în strãinãtate, reprezentantul fiscal trebuie sã deþinã
documentele originale prevãzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligaþi sã
emitã pe lângã facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal ºi facturi
externe pentru cumpãrãrile efectuate din România de persoana impozabilã
stabilitã în strãinãtate.
55. (1) Dacã activitatea pe care o desfãºoarã în România persoana impozabilã
stabilitã în strãinãtate implicã obligativitatea înregistrãrii unui sediu
permanent, astfel cum este definit la titlul I al Codului fiscal, aceasta nu mai
poate sã-ºi desemneze un reprezentant fiscal în România. Sediul permanent se
înregistreazã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi îndeplineºte toate
obligaþiile privind taxa pe valoarea adãugatã care decurg din titlul VI al
Codului fiscal ºi din prezentele norme metodologice pentru activitãþile
atribuibile sediului permanent.
(2) Pentru activitãþile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfãºurate
în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, sediul permanent
aplicã o procedurã similarã celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct.
54 alin. (6), (7) ºi (9). Se excepteazã pct. 54 alin. (7) lit. b), unde se
completeazã la rubrica furnizor numele ºi adresa sediului permanent al persoanei
impozabile stabilite în strãinãtate, precum ºi codul de identificare fiscalã
atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face menþiunea
"activitãþi care nu sunt atribuibile sediului permanent".
(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi
obligaþiilor privind taxa pe valoarea adãugatã ºi pentru toate operaþiunile
efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate care nu
sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxã pe valoarea adãugatã
cuprinde atât operaþiunile atribuibile sediului permanent, cât ºi cele care nu
sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã
în strãinãtate.
(4) În situaþia în care, ulterior desemnãrii unui reprezentant fiscal, persoanei
impozabile stabilite în strãinãtate îi revine obligaþia înregistrãrii unui sediu
permanent, aceasta trebuie sã renunþe la reprezentantul fiscal, drepturile ºi
obligaþiile în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã fiind preluate de
sediul permanent.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XII
Regimul special de scutire
Sfera de aplicare ºi regulile pentru regimul special de scutire
Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile
a cãror cifrã de afaceri anualã, declaratã sau realizatã, este inferioarã
plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar
acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Persoanele impozabile nou-înfiinþate pot beneficia de aplicarea regimului
special de scutire, dacã declarã cã vor realiza anual o cifrã de afaceri
estimatã de pânã la 2 miliarde lei inclusiv ºi nu opteazã pentru aplicarea
regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile
înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operaþiuni sub plafonul de scutire
prevãzut la alin. (1), se considerã cã sunt în regimul special de scutire, dacã
nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Persoanele impozabile, care depãºesc în cursul unui an fiscal plafonul de
scutire, sunt obligate sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea
adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãºirii.
Pentru persoanele nou-înfiinþate, anul fiscal reprezintã perioada din anul
calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data
înregistrãrii pânã la finele anului. Fracþiunile de lunã vor fi considerate o
lunã calendaristicã întreagã. Persoanele care se aflã în regim special de
scutire trebuie sã þinã evidenþa livrãrilor de bunuri ºi a prestãrilor de
servicii, care intrã sub incidenþa prezentului articol, cu ajutorul jurnalului
pentru vânzãri. Data depãºirii plafonului este consideratã sfârºitul lunii
calendaristice în care a avut loc depãºirea de plafon. Pânã la data
înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal se va
aplica regimul de scutire de taxã pe valoarea adãugatã. În situaþia în care se
constatã cã persoana în cauzã a solicitat cu întârziere atribuirea calitãþii de
plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este
îndreptãþitã sã solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursã
între data la care persoana în cauzã avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca
plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data de la care
înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.
(4) Dupã depãºirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot
solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de
afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.
(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplicã livrãrilor de bunuri ºi
prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin.
(1).
(6) Cifra de afaceri care serveºte drept referinþã la aplicarea alin. (1) este
constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri ºi
prestãrilor de servicii taxabile, incluzând ºi operaþiunile scutite cu drept de
deducere, potrivit Art. 143 ºi 144.
(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispoziþiilor prezentului articol nu
au dreptul de deducere conform Art. 145 ºi nici nu pot sã înscrie taxa pe
facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii
prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b),
persoanele impozabile sunt obligate sã îndeplineascã obligaþiile prevãzute la
Art. 155 alin. (4), Art. 156 ºi 157.
Norme metodologice:
56. (1) Regimul special de scutire prevede o scutire de taxã pe valoarea
adãugatã care opereazã asupra întregii activitãþi a persoanei impozabile,
indiferent cã operaþiunile desfãºurate sunt taxabile, scutite cu drept de
deducere, scutite fãrã drept de deducere sau operaþiuni care nu sunt în sfera de
aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate ca
plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu pot aplica regimul special de scutire
prevãzut la Art. 152 din Codul fiscal.
(2) Prin persoane impozabile înregistrate fiscal care ulterior realizeazã
operaþiuni sub plafonul de scutire, prevãzute la Art. 152 alin. (2) din Codul
fiscal, se înþelege persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori
de taxã pe valoarea adãugatã, dar care sunt înregistrate fiscal ºi ulterior
înregistrãrii fiscale efectueazã operaþiuni taxabile ºi/sau operaþiuni scutite
cu drept de deducere.
(3) În cazul persoanelor ale cãror operaþiuni au fost scutite fãrã drept de
deducere prin lege ºi ulterior devin taxabile ºi/sau scutite cu drept de
deducere în acelaºi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate
numai operaþiunile efectuate de la data la care prin lege operaþiunile sunt
taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct
operaþiunile scutite fãrã drept de deducere sunt cele prevãzute de lege,
exclusiv cele realizate în regimul special de scutire.
(4) În cazul persoanelor impozabile care au depãºit plafonul de scutire, dar nu
au solicitat înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în regim
normal, conform prevederilor Art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele
fiscale vor proceda astfel:
a) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã înainte de
înregistrarea persoanelor impozabile ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã,
organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana
impozabilã ar fi trebuit sã o colecteze pe perioada scursã între data la care
avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea
adãugatã în regim normal ºi data constatãrii abaterii. Pe perioada cuprinsã
între data constatãrii de cãtre organele fiscale a nerespectãrii obligaþiei de a
solicita înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi data
înregistrãrii efective, persoana impozabilã aplicã regimul special de scutire
prevãzut de Art. 152 din Codul fiscal, însã are obligaþia de a plãti la buget
taxa pe care ar fi trebuit sã o colecteze pentru livrãrile de bunuri ºi
prestãrile de servicii efectuate în aceastã perioadã;
b) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã ulterior
înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a persoanei impozabile,
organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adãugatã pe
care persoana impozabilã ar fi avut obligaþia sã o colecteze pe perioada scursã
între data la care avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã
pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data la care înregistrarea a devenit
efectivã.
(5) În ambele situaþii prevãzute la alin. (4), la data înregistrãrii ca plãtitor
de taxã pe valoarea adãugatã, persoana impozabilã beneficiazã de dreptul de
deducere aferent bunurilor achiziþionate, conform Art. 145 alin. (11) ºi (12)
din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înscrie în primul decont
de taxã pe valoarea adãugatã depus la organul fiscal.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XIII
Obligaþiile plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã
Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
Art. 154. - În înþelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau altã
organizaþie care nu are personalitate juridicã se considerã a fi o persoanã
impozabilã separatã, pentru acele activitãþi economice desfãºurate de asociaþi
sau parteneri în numele asociaþiei sau organizaþiei respective, cu excepþia
asociaþiilor în participaþiune.
Norme metodologice:
57. Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaþii fãrã
personalitate juridicã este considerat persoanã impozabilã separatã pentru acele
activitãþi economice care nu sunt desfãºurate în numele asocierii sau
organizaþiei respective.
Codul fiscal:
Facturile fiscale
Art. 155. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe
valoarea adãugatã, are obligaþia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de
bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar.
Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe
valoarea adãugatã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie
taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de
servicii efectuate cãtre altã persoanã, în documentele emise. Prin norme se
stabilesc situaþiile în care factura fiscalã poate fi emisã ºi de altã persoanã
decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de
bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pânã la data de 15 a
lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.
Norme metodologice:
58. (1) Transferul proprietãþii bunurilor în executarea creanþelor, în situaþia
în care bunurile au fost predate pe bazã de înþelegere între debitor ºi
creditor, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre debitor, dacã operaþiunea
constituie livrare de bunuri.
(2) În cazul bunurilor supuse executãrii silite, dacã operaþiunea constituie
livrare de bunuri, obligaþia întocmirii facturii fiscale revine persoanei
abilitate prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, care procedeazã dupã cum
urmeazã:
a) emite facturã fiscalã de executare silitã, în trei exemplare. Originalul
facturii fiscale de executare silitã se transmite cumpãrãtorului, respectiv
adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat
silit;
b) încaseazã de la cumpãrãtor contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe
valoarea adãugatã, pe care o vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile
lucrãtoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacã prin
contract se prevede cã plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea
adãugatã se vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data
stabilitã prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prin care
s-a efectuat plata taxei pe valoarea adãugatã va fi transmisã debitorului
executat silit;
c) taxa pe valoarea adãugatã din facturile fiscale de executare silitã se
înregistreazã de cãtre persoanele abilitate prin lege sã efectueze vânzarea
bunurilor supuse executãrii silite, în alte conturi contabile decât cele
specifice taxei pe valoarea adãugatã. În situaþia în care persoana abilitatã
prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite este
înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu va evidenþia în
decontul de taxã pe valoarea adãugatã operaþiunile respective.
(3) În situaþia în care executarea silitã a fost efectuatã potrivit prevederilor
alin. (2), debitorul executat silit trebuie sã înregistreze în evidenþa proprie
operaþiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silitã
transmise de persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor,
inclusiv taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã. În situaþia în care se
prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã la
data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de platã
a taxei pe valoarea adãugatã transmis de persoana abilitatã prin lege sã
efectueze vânzarea bunurilor, debitorul executat silit evidenþiazã suma
achitatã, cu semnul minus, în decontul de taxã pe valoarea adãugatã la rândul de
regularizãri din rubrica "taxa pe valoarea adãugatã colectatã" a decontului.
(4) Cumpãrãtorii/adjudecatarii exercitã dreptul de deducere a taxei pe valoarea
adãugatã pe baza facturilor fiscale de executare silitã. În situaþia în care se
prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se deduce la data
stabilitã pentru plata ratelor.
59. (1) Conform prevederilor Art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoanele
impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã
nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie taxa pe valoarea
adãugatã pentru livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii cãtre altã
persoanã în documentele emise. Orice persoanã care încalcã aceste prevederi
trebuie sã vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la
beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane
care nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dar poate
solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxã nedatoratã.
Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate
furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie sã justifice cã taxa pe
valoarea adãugatã a fost plãtitã la bugetul de stat de cãtre furnizor/prestator.
(2) Pentru prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la Art. 155 alin.
(4), (5) ºi (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligaþi sã emitã facturi
fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu pânã la data de 15 a
lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã. Pentru prestãrile de
servicii decontate pe bazã de situaþii de lucrãri, cum sunt cele de
construcþii-montaj, consultanþã, cercetare, expertize ºi altele asemãnãtoare,
data efectuãrii prestãrii de servicii se considerã a fi data la care sunt
întocmite situaþiile de lucrãri ºi, dupã caz, data acceptãrii de cãtre
beneficiar a situaþiilor de lucrãri.
(3) În cazul livrãrii de bunuri imobile, data livrãrii, respectiv data la care
se emite factura fiscalã, este consideratã data la care toate formalitãþile
impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de
proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor. Orice facturare efectuatã înainte de
îndeplinirea formalitãþilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului
de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor se considerã facturare de avansuri,
urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii
facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri imobile.
Codul fiscal:
(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliþi în
strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligaþia plãþii taxei pe valoarea
adãugatã, aceºtia din urmã, dacã sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe
valoarea adãugatã, trebuie sã autofactureze operaþiunile respective, prin
emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la
data efectuãrii plãþii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura
prestatorului pânã la aceastã datã. Operaþiunile de leasing extern se
autofactureazã de cãtre beneficiarii din România, înregistraþi ca plãtitori de
taxã pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor
de leasing ºi/sau la data plãþii de sume în avans. Persoanele care nu sunt
înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã vor urma procedura
prevãzutã la Art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin
autofacturare se stabileºte prin norme.
Norme metodologice:
60. (1) Numai persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã
sunt obligate sã emitã facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor
Art. 155 alin. (4) din Codul fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare
au un regim fiscal special ºi nu genereazã venituri în contabilitatea persoanei
emitente. Factura fiscalã se emite numai dacã operaþiunile în cauzã sunt
taxabile ºi numai în scopul taxei pe valoarea adãugatã. Completarea acestor
facturi derogã de la normele legale privind circulaþia ºi modul de completare a
facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul facturii va fi acelaºi cu numãrul facturii prestatorului sau se
atribuie un numãr propriu dacã este o facturã emisã pentru plãþi cãtre
prestator, pentru care nu s-a primit o facturã;
b) data emiterii facturii;
c) numele ºi adresa persoanei stabilite în strãinãtate, la rubrica furnizor;
d) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe
valoarea adãugatã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
e) denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã prin
convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la data
prevãzutã prin lege pentru emiterea facturii fiscale;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Informaþiile din factura fiscalã emisã prin autofacturare se înscriu ºi în
jurnalele pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri ºi sunt preluate
corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã respectiv, atât ca taxã
colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe
valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150
alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, reflectã taxa
pe valoarea adãugatã aferentã acestor operaþiuni pe baza facturilor emise prin
autofacturare prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã
colectatã"
(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile
Art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau prestãrilor,
respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni care nu dau
drept de deducere, conform Art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa
pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaþiuni care
dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc
integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de
operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de operaþiuni care dau drept de
deducere, conform Art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea
adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea
adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale
perioadei fiscale curente, potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) În situaþia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificãrilor
efectuate, constatã cã nu s-au îndeplinit obligaþiile prevãzute la alin.
(1)-(4), vor proceda astfel:
a) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate exclusiv realizãrii de
operaþiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin.
(1)-(3), în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de
operaþiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa
colectatã ºi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii
operaþiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care
operaþiunea a avut loc, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în
vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau
trimestrialã. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a
avut loc operaþiunea, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în
vedere pro-rata definitivã calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea
sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite
vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de
operaþiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de
stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în
vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b)
ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate
conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în
deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
(7) Dacã plata pentru operaþiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sã
fie livrate sau înaintea finalizãrii prestãrii serviciilor, factura fiscalã
trebuie sã fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare datã
când este încasat un avans, fãrã a depãºi finele lunii în care a avut loc
încasarea.
Norme metodologice:
61. (1) Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plãþi în avans se
realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale
pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de
servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaºi facturã fiscalã pe care
se evidenþiazã contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de
servicii. Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii contractate în
valutã a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar de la data
încasãrii se aplicã prevederile pct. 18. Persoanele impozabile care realizeazã
activitate de vânzare de bunuri pe bazã de contracte de vânzare-cumpãrare cãtre
persoane fizice, cu plata eºalonatã sub formã de avansuri, livrarea bunurilor
efectuându-se dupã achitarea integralã a contravalorii mãrfurilor contractate,
nu au obligaþia sã întocmeascã facturi fiscale pentru avansurile încasate decât
la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adãugatã
se colecteazã pe bazã de borderou de vânzare (încasare).
(2) Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale
de import persoanele impozabile nu au obligaþia sã emitã facturi fiscale.
Furnizorii pot emite facturi fiscale fãrã taxa pe valoarea adãugatã pentru
aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizeazã prin
stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru
contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã
care au în structurã subunitãþi tip sedii secundare - sucursale, agenþii,
reprezentanþe sau alte asemenea unitãþi fãrã personalitate juridicã -, care nu
sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, vor întocmi un
singur decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru întreaga activitate.
Codul fiscal:
(8) Factura fiscalã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele informaþii:
a) seria ºi numãrul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite
factura;
d) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului
de bunuri sau servicii;
e) denumirea ºi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea scutit cu drept de deducere,
scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare,
dupã caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operaþiunile taxabile.
Norme metodologice:
62. (1) În situaþia în care se livreazã bunuri ºi/sau se presteazã servicii cu
regimuri ºi/sau cote diferite, acestea se pot consemna într-o singurã facturã
fiscalã, menþionându-se în dreptul fiecãrui bun/serviciu regimul, respectiv cota
de taxã pe valoarea adãugatã. Menþiunea "neimpozabil" se evidenþiazã pentru
operaþiuni care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã,
efectuate de persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii prevãzute la Art. 132
ºi Art. 133 alin. (2) lit. a), c) ºi d) din Codul fiscal, pentru care locul
livrãrii, respectiv locul prestãrii, nu este considerat a fi în România,
efectuate de persoanele impozabile din România înregistrate ca plãtitori de taxã
pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari persoane impozabile stabilite în
strãinãtate, nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Acestea se
înregistreazã în jurnalele de livrãri pe baza facturilor externe emise.
Codul fiscal:
Evidenþa operaþiunilor impozabile ºi depunerea decontului
Art. 156 [...]
(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã
întocmeascã ºi sã depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadã
fiscalã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv,
decontul de taxã pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul
Finanþelor Publice. Operaþiunile prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi Art.
151 alin. (1) lit. b) vor fi evidenþiate în decontul de taxã pe valoarea
adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii
de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile Art. 147,
pentru determinarea taxei de dedus.
(3) Persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care
sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150 alin. (1) lit. b) ºi
Art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sã întocmeascã un decont de taxã pe valoarea
adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice,
pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel
de operaþiuni. Decontul se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în
care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre
prestator, în cazul plãþilor fãrã facturã. Pentru operaþiunile de leasing
extern, decontul special se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei
stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing ºi/sau celei în care au
fost efectuate plãþi în avans.
Norme metodologice:
63. (1) Pentru luna decembrie a anului 2003 persoanele impozabile înregistrate
ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã depun deconturi de taxã pe valoarea
adãugatã, conform modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice în
aplicarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã.
(2) Persoanele care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la Art. 150
alin. (1) lit. b) ºi Art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal ºi care nu sunt
înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu întocmesc facturi
fiscale prin autofacturare, fiind obligate la plata efectivã a taxei pe valoarea
adãugatã aferente acestor operaþiuni. Plata se face prin decontul special de
taxã pe valoarea adãugatã la termenele prevãzute la Art. 156 alin. (3) din Codul
fiscal. Cursul de schimb la care se converteºte valuta în lei pentru a fi
reflectatã în decontul special este:
a) cel din data la care a fost primitã factura prestatorului;
b) cel din data la care s-a efectuat o platã în avans cãtre prestator, fãrã
facturã;
c) pentru operaþiunile de leasing nu se aplicã prevederile lit. a) ºi b), cursul
de schimb fiind obligatoriu cel din data stabilitã prin contract pentru plata
ratelor ºi/sau data la care s-au efectuat plãþi în avans, inclusiv plata în
avans a ratei de leasing.
Codul fiscal:
Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget
Art. 157 [...]
(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu excepþia celor
scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteºte la organul vamal, în
conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.
(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale
de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care
au obþinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru
urmãtoarele:
a) importul de maºini industriale, utilaje tehnologice, instalaþii, echipamente,
aparate de mãsurã ºi control, automatizãri, destinate realizãrii de investiþii,
precum ºi importul de maºini agricole ºi mijloace de transport destinate
realizãrii de activitãþi productive;
b) importul de materii prime ºi materiale consumabile care nu se produc sau sunt
deficitare în þarã, stabilite prin norme, ºi sunt destinate utilizãrii în cadrul
activitãþii economice a persoanei care realizeazã importul.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea
adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3),
trebuie sã solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamã
a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot
solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au
obligaþii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuþii, inclusiv
contribuþiile individuale ale salariaþilor ºi orice alte venituri bugetare, cu
excepþia celor eºalonate ºi/sau reeºalonate la platã. Pe baza certificatelor
prezentate de importatori, organele vamale au obligaþia sã acorde liberul de
vamã pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de
exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã se stabileºte prin
norme.
(5) Importatorii care au obþinut certificatele de exonerare de la plata în vamã
a taxei pe valoarea adãugatã evidenþiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã
bunurilor importate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã
colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea
adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile Art. 147, pentru determinarea taxei
de dedus.
Norme metodologice:
64. (1) Prin ordin al ministrului finanþelor publice se stabilesc procedura de
acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea
adãugatã ºi lista materiilor prime ºi materialelor consumabile care nu se produc
sau sunt deficitare în þarã.
(2) Importatorii care au obþinut certificate de exonerare de la plata taxei pe
valoarea adãugatã în vamã evidenþiazã taxa aferentã importului în jurnalele
pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri, pe baza declaraþiei vamale de
import sau, dupã caz, a actului constatator emis de autoritatea vamalã, ºi este
preluatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi
ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale importatorii reflectã taxa pe valoarea adãugatã
aferentã acestor importuri prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã
colectatã"
(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile
Art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau bunurilor
importate, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni
care nu dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu
deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de
operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (3) din Codul
fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate
realizãrii atât de operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de
operaþiuni care dau drept de deducere, conform Art. 147 alin. (5) din Codul
fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea
decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în
conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct.
52 alin. (2).
(5) Pentru importatorii care nu îndeplinesc obligaþiile prevãzute la alin.
(2)-(4) organele fiscale competente vor aplica urmãtoarele mãsuri:
a) dacã importurile respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaþiuni
care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (2) ºi (3) în
perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care sunt
supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa colectatã ºi taxa dedusã
potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaþiunii. În cazul în care
controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaþiunea a avut loc, pentru
determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata provizorie
aplicatã sau, dupã caz, prorata lunarã ori trimestrialã. Dacã controlul are loc
într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaþiunea, pentru
determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata definitivã
calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea sau, dupã caz, pro-rata
lunarã ori trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite vor fi achitate în
termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu
dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi
achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b)
ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate
conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în
deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
Responsabilitatea plãtitorilor ºi a organelor fiscale
Art. 158. - (1) Orice persoanã obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã
poartã rãspunderea pentru calcularea corectã ºi plata la termenul legal a taxei
pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat ºi pentru depunerea la termenul legal
a deconturilor de taxã pe valoarea adãugatã, prevãzute la Art. 156 alin. (2) ºi
(3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu ºi cu legislaþia
vamalã în vigoare.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale ºi de
autoritãþile vamale, pe baza competenþelor lor, aºa cum sunt precizate în
prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare ºi în legislaþia vamalã în
vigoare.
Norme metodologice:
65. Orice diferenþe de taxã pe valoarea adãugatã de platã, constatate de
organele de control, cu excepþia celor de la pct. 60 alin. (5) lit. a) ºi pct.
64 alin. (5) lit. a), nu se includ în deconturile de taxã pe valoarea adãugatã.
Codul fiscal:
CAPITOLUL XV
Dispoziþii tranzitorii
Dispoziþii tranzitorii
Art. 161. - (1) Operaþiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a
prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor
prezentului titlu, cu excepþiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de
credite, în cazul instituþiilor publice, au obligaþia sã asigure fondurile
necesare plãþii taxei pe valoarea adãugatã în situaþia în care operaþiunile
respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul
modificãrii de cotã.
Norme metodologice:
66. (1) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate pânã la data de
31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expediþie ºi transport,
situaþii de lucrãri, procese-verbale de recepþie sau cu alte documente similare,
din care sã rezulte cã livrarea ºi/sau prestarea au fost efectuate pânã la data
menþionatã, vor fi facturate potrivit regimului în vigoare la data efectuãrii
operaþiunilor respective.
(2) În situaþia în care anterior datei de 1 ianuarie 2004 s-au încasat avansuri
sau au fost întocmite facturi fiscale înaintea livrãrii de bunuri sau prestãrii
de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul în vigoare
la data efectuãrii livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia
livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii care se efectueazã continuu,
pentru care regularizarea se va efectua în funcþie de data la care intervine
exigibilitatea taxei potrivit Art. 135 alin. (4) din Codul fiscal.
(3) Preþurile cu amãnuntul, care includ taxa pe valoarea adãugatã colectatã
neexigibilã de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman ºi veterinar din
farmacii, existente la 31 decembrie 2003, se corecteazã cu diferenþa dintre cota
de 19%, în vigoare pânã la 31 decembrie 2003, ºi cota de 9%, în vigoare de la 1
ianuarie 2004, aplicând procedeul sutei mãrite. Aceastã operaþiune se reflectã
contabil prin înregistrarea: 371=4428 în roºu sau cu semnul minus, cu suma
aferentã reducerii taxei pe valoarea adãugatã de la 19% la 9%. Modificarea de
cotã nu afecteazã deducerea taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de
medicamente efectuate pânã la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin
aplicarea cotei de 19% de taxã pe valoarea adãugatã. Începând cu data de 1
ianuarie 2004 medicamentele de uz uman ºi veterinar se livreazã cu cota de 9% de
taxã pe valoarea adãugatã, indiferent dacã sunt din stocurile producãtorilor,
ale farmaciilor sau dacã provin din import.
(4) Contractele în derulare privind livrãri de bunuri sau prestãri de servicii,
inclusiv cele de achiziþii publice, sunt supuse cotelor ºi regimurilor de taxã
pe valoarea adãugatã în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit Art. 161
alin. (1) din Codul fiscal. În cazul contractelor de achiziþii publice, la care
preþurile negociate nu conþin taxa pe valoarea adãugatã potrivit Ordonanþei de
urgenþã a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziþiile publice, aprobatã ºi
modificatã prin Legea nr. 212/2002, cu modificãrile ulterioare, se procedeazã
astfel: pentru livrãri de bunuri sau prestãri de servicii care au fost scutite
cu sau fãrã drept de deducere pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1
ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxã pe valoarea
adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei de taxã pe valoarea adãugatã
corespunzãtoare la preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru
livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în cazul
livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii care au fost supuse cotei de
19% de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la
data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã,
facturarea se face prin adãugarea cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã la
preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru livrãrile/prestãrile
efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrãrile de bunuri ºi
prestãrile de servicii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, se
aplicã prevederile alin. (1) ºi (2).
Codul fiscal:
(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã,
eliberate în baza Art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea
adãugatã, republicatã, rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru
care au fost acordate.
Norme metodologice:
67. (1) Procedura de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã pentru
operaþiunile derulate dupã data de 1 ianuarie 2004 în baza certificatelor de
amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza Art. 17
din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, care
rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate,
în conformitate cu prevederile Art. 161 alin. (2) din Codul fiscal, se
realizeazã astfel:
a) beneficiarii au obligaþia sã achite în numele furnizorului taxa pe valoarea
adãugatã direct la bugetul de stat, la data punerii în funcþiune a investiþiei,
dar nu mai târziu de data înscrisã în certificatul de amânare a exigibilitãþii
T.V.A. Taxa pe valoarea adãugatã achitatã devine deductibilã ºi se înscrie în
decontul de taxã pe valoarea adãugatã din luna respectivã. Cu suma achitatã se
va diminua corespunzãtor datoria faþã de furnizor. Beneficiarii certificatelor
de amânare a exigibilitãþii T.V.A. vor fi obligaþi sã plãteascã dobânzi ºi
penalitãþi de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligaþiilor faþã
de bugetul de stat în cazul neachitãrii la termen a taxei pe valoarea adãugatã;
b) furnizorii vor înregistra ca taxã neexigibilã taxa pe valoarea adãugatã
aferentã livrãrilor cãtre beneficiarii care au obþinut certificate de amânare a
exigibilitãþii T.V.A., pentru care nu mai au obligaþia de platã la bugetul de
stat. În luna în care beneficiarii achitã taxa pe valoarea adãugatã respectivã,
taxa devine exigibilã, dar furnizorii îºi vor reduce corespunzãtor suma taxei
colectate ºi concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnatã în
conturile de clienþi. Furnizorii nu vor fi obligaþi la plata de dobânzi ºi
penalitãþi de întârziere pentru neplata în termen de cãtre beneficiari a sumelor
reprezentând taxa pe valoarea adãugatã a cãrei exigibilitate a fost amânatã.
(2) Furnizorii sunt obligaþi sã dea o declaraþie pe propria rãspundere, semnatã
de persoana care angajeazã legal unitatea, pe care o transmit beneficiarului,
din care sã rezulte cã bunurile furnizate au fost produse cu cel mult un an
înaintea vânzãrii ºi nu au fost niciodatã utilizate.
(3) Amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã se justificã de cãtre
furnizori pe baza copiei legalizate de pe certificatul de amânare, obþinutã de
la beneficiari.
(4) Bunurile respective nu pot face obiectul comercializãrii pe perioada
acordãrii facilitãþii prevãzute de lege. În situaþia nerespectãrii acestei
prevederi, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data
efectuãrii livrãrii. Pentru perioada de la data efectuãrii livrãrii pânã la data
plãþii efective se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi pentru
neplata în termen a obligaþiilor bugetare.
(5) În caz de divizare, fuziune, lichidare, dizolvare fãrã lichidare, unitãþile
care beneficiazã de amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã au
obligaþia de a achita taxa pe valoarea adãugatã înainte de declanºarea acestor
operaþiuni ºi de a anunþa concomitent organul fiscal care a emis certificatul de
amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Înregistrãrile contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la
amânarea exigibilitãþii sunt urmãtoarele:
A. La furnizori:
a) înregistrarea livrãrii de bunuri:
411 = % 707 4428
b) la data achitãrii taxei pe valoarea adãugatã de cãtre beneficiari operaþiunea
se înscrie în jurnalul de vânzãri în coloanele 8 ºi 9 sau 10 ºi 11, dupã caz,
iar pe baza copiei documentului de platã transmis de beneficiari se
înregistreazã taxa pe valoarea adãugatã devenitã exigibilã:
4428 = 4427
c) concomitent se înregistreazã reducerea taxei colectate pentru aceste
operaþiuni, care se evidenþiazã la rândul de regularizãri din Decontul de taxã
pe valoarea adãugatã:
4427 = 411
B. La beneficiari:
a) înregistrarea achiziþiei de bunuri:
% = 404 212 4428
b) achitarea taxei pe valoarea adãugatã la bugetul de stat, rezultatã din
facturile furnizorilor pentru care s-a obþinut certificatul de amânare a
exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã:
4426 = 512
Operaþiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpãrãri în coloanele 7 ºi 8 sau 9 ºi
10, dupã caz;
c) stingerea datoriei faþã de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea
adãugatã achitatã în numele sãu:
404 = 4428.
Codul fiscal:
(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operaþiunile de intermediere
în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operaþiunile realizate de casele de
amanet.
Norme metodologice:
68. Reguli speciale pentru operaþiunile de intermediere în turism
(1) Agenþiile de turism touroperatoare ºi detailiste, denumite în continuare
agenþii de turism, pot aplica regulile speciale în mãsura în care acþioneazã în
nume propriu în folosul turistului ºi utilizeazã pentru realizarea pachetului de
servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri ºi/sau servicii
achiziþionate de la alte persoane impozabile. Pachetul de servicii turistice,
pãrþile componente ale acestuia ºi turistul sunt noþiuni reglementate de
legislaþia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.
(2) Toate operaþiunile efectuate de agenþiile de turism pentru realizarea
pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în
condiþiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii
unicã a agenþiei de turism. Aceastã prestaþie unicã se impune în þara în care
agenþia de turism îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu
permanent de la care sunt prestate serviciile.
(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agenþia de turism este
constituitã din beneficiul realizat de agenþie, diminuat cu suma taxei pe
valoarea adãugatã inclusã în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu
diferenþa dintre preþul de vânzare solicitat de agenþia de turism ºi costul real
al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În
înþelesul prezentului alineat se înþelege prin:
a) preþ de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obþinutã sau care se
va obþine de cãtre agenþia de turism de la client sau de la un terþ pentru
pachetul de servicii turistice sau, dupã caz, pentru componente ale acestuia,
inclusiv subvenþiile legate direct de aceastã operaþiune, impozitele, taxele,
cheltuielile accesorii, cum sunt comisioanele ºi asigurarea solicitatã de
agenþie clientului, dar exclusiv sumele prevãzute la Art. 137 alin. (3) din
Codul fiscal;
b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor
componente ale acestuia - preþul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã care nu se
deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport,
hoteliere, de alimentaþie publicã, ºi alte cheltuieli, precum asigurarea auto a
mijlocului de transport, taxe pentru vizã, diurnã ºi cazare pentru ºofer, taxe
de autostradã, taxe de parcare, combustibil, cu excepþia cheltuielilor generale
care intrã în costul pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor
componente ale acestuia.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã serviciului unic al agenþiei de
turism se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de
impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este
cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã
aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora,
comercializate într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz,
borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã
regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul
documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale
de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri/servicii
care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice. Baza de
impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni
într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se
evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Agenþiile de turism nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în
mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau
turistului, pentru operaþiunile cãrora le sunt aplicate regulile speciale de
determinare a taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru serviciul unic furnizat de
agenþia de turism intervine la data la care toate elementele necesare
determinãrii bazei de impozitare prevãzute la alin. (3) sunt certe.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate în
vederea realizãrii de operaþiuni supuse regulilor speciale nu este deductibilã
de cãtre agenþiile de turism.
(8) Agenþiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe
valoarea adãugatã pentru operaþiunile prevãzute la alin. (1), cu excepþia
cazului în care turistul este o persoanã fizicã, situaþie în care aplicarea
regulilor speciale este obligatorie.
(9) Atunci când agenþiile de turism efectueazã atât operaþiuni supuse regimului
normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni supuse regulilor
speciale, acestea trebuie sã conducã evidenþe contabile separate.
69. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale pentru vânzãrile de bunuri
second-hand (de ocazie), care se aplicã de cãtre persoanele impozabile
revânzãtoare înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În vederea aplicãrii acestor reguli speciale, în sensul taxei pe valoarea
adãugatã, se înþelege prin bunuri second-hand (de ocazie) bunurile mobile
corporale care au fost utilizate anterior achiziþionãrii ºi urmeazã a fi
reparate, îmbunãtãþite sau vândute ca atare. În aceastã categorie se include ºi
cartea veche.
(3) Prin persoanã impozabilã revânzãtoare, în sensul taxei pe valoarea adãugatã,
se înþelege o persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea
adãugatã, care în cadrul activitãþii sale economice cumpãrã din þarã bunuri
second-hand (de ocazie) în vederea revânzãrii acestora cãtre alte persoane.
(4) În prevederile alin. (3) se încadreazã persoanele impozabile care au
prevãzut în obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de
ocazie).
(5) Baza de impozitare pentru livrarea de cãtre persoanele impozabile
revânzãtoare a bunurilor second-hand se determinã la livrarea bunurilor ºi este
constituitã din suma reprezentând diferenþa dintre preþul de vânzare obþinut,
inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, ºi preþul de cumpãrare al bunurilor, însã
numai dacã persoana impozabilã revânzãtoare a cumpãrat bunurile respective de
la:
a) persoane care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã;
b) alte persoane impozabile revânzãtoare, în mãsura în care livrarea de bunuri
realizatã de acestea a fost supusã prezentului regim special.
(6) Persoanele impozabile revânzãtoare care livreazã bunuri second-hand nu au
dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile
fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, taxa nefiind
deductibilã de cãtre cumpãrãtor.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã livrãrii de cãtre persoanele
impozabile revânzãtoare de bunuri second-hand, se determinã prin aplicarea
procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin.
(5). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru
determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor de livrare
de bunuri second-hand într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau,
dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care
se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã
numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã,
precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de
bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare ºi suma
taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã
fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã
corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(8) Persoanele impozabile revânzãtoare pot opta pentru regimul normal de taxã pe
valoarea adãugatã.
(9) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de
taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri în regim second-hand trebuie sã þinã
evidenþa separat pentru fiecare activitate.
70. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale aplicabile bunurilor
second-hand vândute în sistem de consignaþie.
(2) În cazul bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaþie, baza de
impozitare este constituitã din:
a) suma obþinutã din vânzarea bunurilor second-hand încredinþate de plãtitorii
de taxã pe valoarea adãugatã;
b) suma reprezentând marja obþinutã din vânzarea de bunuri second-hand
aparþinând neplãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã sau a bunurilor scutite
de taxã pe valoarea adãugatã. Marja reprezintã diferenþa dintre preþul la care
bunul a fost comercializat ºi suma cuvenitã proprietarului bunului.
(3) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã se determinã astfel:
a) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei
mãrite asupra bazei de impozitare, dacã livrãrile de bunuri sunt taxabile. Cota
de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19% sau, dupã caz, cota
redusã de 9%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul
vânzãrii bunurilor, plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã care au încredinþat
bunurile respective fiind obligaþi sã emitã facturi fiscale cel mai târziu în
ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;
b) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei
mãrite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxã pe valoarea
adãugatã este de 19%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în
momentul vânzãrii bunurilor.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, stabilitã conform alin. (3) lit. b), nu
se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale
care se predau cumpãrãtorului, nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor. Pentru
determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaþiuni într-o
perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri
(încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã
pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de
vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri,
separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri second-hand destinate a
fi vândute în sistem de consignaþie. Baza de impozitare ºi suma taxei pe
valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se
determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în
decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de
taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri supuse regulilor speciale de vânzare în
sistem de consignaþie conform alin. (2) lit. b) trebuie sã þinã evidenþa separat
pentru fiecare activitate.
71. Pentru operaþiunile realizate de casele de amanet, se aplicã urmãtoarele
reguli:
a) dobânzile sau comisioanele încasate de casele de amanet pentru acordarea de
împrumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit Art. 141 alin.
(2) lit. c) din Codul fiscal, indiferent dacã bunurile mobile depuse de cãtre
debitor drept gaj sunt sau nu sunt returnate;
b) dacã împrumutul nu este restituit de cãtre debitor, casele de amanet
datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru valoarea obþinutã din vânzarea
bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Dacã, potrivit contractului
încheiat cu debitorul, bunurile sunt vândute în sistem de consignaþie, casele de
amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã numai pentru marja realizatã din
vânzarea bunurilor, aplicând prevederile pct. 70.
72. Regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã reprezintã toate regulile de
aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, instituite prin titlul VI al Codului
fiscal ºi prin prezentele norme metodologice, cu excepþia cazurilor prevãzute la
pct. 68-71 ºi a regimului special de scutire prevãzut de Art. 152 din Codul
fiscal, în care se derogã de la regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã ºi
se aplicã reguli speciale.
73. Anexele nr. 1 ºi 2 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de
aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal.
ANEXA Nr. 1
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE privind opþiunea de taxare a operaþiunilor prevãzute la Art. 141
alin. (2) lit. k) din Codul fiscal 1. Denumirea solicitantului
................................................................ 2. Codul fiscal
de plãtitor de TVA ......................................................... 3.
Adresa
.................................................................................................................................................................................
4. Data de la care optaþi pentru taxare
.................................................... 5. Bunurile imobile pentru
care se aplicã opþiunea (adresa completã, denumirea bunuluiimobil, dacã este
cazul, procentul din bunul imobil, dacã este
cazul)............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele
................................, funcþia ..............................
Semnãtura ºi ºtampila Vã rugãm sã citiþi Art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul
fiscal ºi pct. 37 din normelemetodologice de aplicare a titlului VI din Codul
fiscal. Dacã nu sunteþi înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu
puteþi completaacest formular decât dupã dobândirea calitãþii de plãtitor de
taxã pe valoarea adãugatã.
ANEXA Nr. 2
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal
NOTIFICARE privind anularea opþiunii de taxare a operaþiunilor prevãzute la Art.
141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal 1. Denumirea solicitantului
................................................................ 2. Codul fiscal
de plãtitor de TVA ......................................................... 3.
Adresa
.................................................................................................................................................................................
4. Data de la care anulaþi opþiunea pentru taxare
.......................................... 5. Bunurile imobile pentru care
anulaþi opþiunea (adresa completã, denumirea bunului imobil,dacã este cazul,
procentul din bunul imobil, dacã este
cazul)............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele
................................, funcþia ..............................
Semnãtura ºi ºtampila
Codul fiscal:
TITLUL VII
Accize
CAPITOLUL I
Accize armonizate
SECÞIUNEA 1
Dispoziþii generale
Sfera de aplicare
Art. 162. - Accizele armonizate sunt taxe speciale de consum care se datoreazã
bugetului de stat, pentru urmãtoarele produse provenite din producþia internã
sau din import:
a) bere;
b) vinuri;
c) bãuturi fermentate, altele decât bere ºi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) produse din tutun;
g) uleiuri minerale.
Norme metodologice:
1. (1) Accizele datorate bugetului de stat pentru produsele prevãzute la Art.
162 din Codul fiscal sunt accize specifice exprimate în euro pe unitatea de
mãsurã, cu excepþia þigaretelor la care acciza este combinatã dintr-o accizã
specificã exprimatã în euro/1.000 de þigarete, la care se adaugã o accizã ad
valorem aplicatã asupra preþului maxim de vânzare cu amãnuntul.
(2) Sumele datorate bugetului de stat drept accize se calculeazã în lei dupã cum
urmeazã:
a) pentru bere:
K x RA = C x ───── x Q 100
unde:
A = cuantumul accizei
C = numãrul de grade Plato
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 1 din Codul fiscal, în funcþie
de capacitatea de producþie anualã
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
Concentraþia zaharometricã exprimatã în grade Plato, în funcþie de care se
calculeazã ºi se vireazã la bugetul de stat accizele, este cea înscrisã în
specificaþia tehnicã elaboratã pe baza standardului în vigoare pentru fiecare
sortiment, care trebuie sã fie aceeaºi cu cea înscrisã pe etichetele de
comercializare a sortimentelor de bere. Abaterea admisã este de ±0,5 grade
Plato;
b) pentru vinuri spumoase, bãuturi fermentate spumoase ºi produse intermediare:
K x RA = ───── x Q 100
unde:
A = cuantumul accizei
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 2.2, 3.2 ºi 4 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
c) pentru alcool etilic:
C K x RA = ─── x ───── x Q 100 100
unde:
A = cuantumul accizei
C = concentraþia alcoolicã exprimatã în procente de volum
K = acciza specificã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 5 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
Q = cantitatea (în litri)
d) pentru þigarete:
Total accizã datoratã = A1 + A2
în care:
A1 = acciza specificã
A2 = acciza ad valorem
A1 = K1 x R x Q1
A2 = K2 x PA x Q2
unde:
K1 = acciza specificã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
K2 = acciza ad valorem prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 6 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
PA = preþul maxim de vânzare cu amãnuntul
Q1 = cantitatea exprimatã în unitãþi de 1.000 buc. þigarete
Q2 = numãrul de pachete de þigarete aferente lui Q1
e) pentru þigãri ºi þigãri de foi:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în unitãþi de 1.000 buc. þigãri
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 7 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
f) pentru tutun destinat fumatului:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea în kg
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 8 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro
g) pentru uleiuri minerale:
A = Q x K x R
unde:
A = cuantumul accizei
Q = cantitatea exprimatã în tone sau litri
K = acciza unitarã prevãzutã la Art. 176 nr. crt. 9-16 din Codul fiscal
R = cursul de schimb leu/euro.
Codul fiscal:
Definiþii
Art. 163. - În înþelesul prezentului titlu, se vor folosi urmãtoarele definiþii:
[...]
b) producþia de produse accizabile reprezintã orice operaþiune prin care aceste
produse sunt fabricate, procesate sau modificate sub orice formã;
Norme metodologice:
2. În activitatea de producþie este inclusã ºi operaþiunea de îmbuteliere ºi
ambalare a produselor accizabile în vederea eliberãrii pentru consum a acestora.
Codul fiscal:
Producerea ºi deþinerea în regim suspensiv
Art. 168 [...]
(2) Este interzisã deþinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului
fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.
Norme metodologice:
3. În afara antrepozitului fiscal pot fi deþinute numai produsele accizabile
pentru care accizele au fost evidenþiate distinct în documentele fiscale
prevãzute de lege la momentul exigibilitãþii accizelor.
Codul fiscal:
Producerea ºi deþinerea în regim suspensiv
Art. 168. - (1) Este interzisã producerea de produse accizabile în afara
antrepozitului fiscal.
(2) Este interzisã deþinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului
fiscal, dacã acciza pentru acel produs nu a fost plãtitã.
(3) Prevederile alin. (1) ºi (2) nu se aplicã pentru berea, vinurile ºi
bãuturile fermentate, altele decât bere ºi vinuri, produse în gospodãriile
individuale pentru consumul propriu.
Norme metodologice:
4. (1) Gospodãriile individuale care produc bere, vinuri ºi bãuturi fermentate,
altele decât bere ºi vinuri, pot vinde aceste produse numai pe baza autorizaþiei
de producãtor individual emise de autoritatea fiscalã teritorialã ºi numai cãtre
un antrepozit fiscal de producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 14. În
înþelesul prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã teritorialã se
înþelege, dupã caz, direcþiile generale ale finanþelor publice judeþene sau a
municipiului Bucureºti ori Direcþia generalã de administrare a marilor
contribuabili.
(2) Pentru obþinerea autorizaþiei prevãzute la alin. (1) trebuie sã se
completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(3) Gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri din fructe pentru
consum propriu au obligaþia sã se înregistreze la administraþia finanþelor
publice în raza cãreia îºi au domiciliul. Înregistrarea se face pe baza
declaraþiei prezentate în anexa nr. 2.
(4) Gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri din fructe pot vinde
aceste produse numai pe baza autorizaþiei de producãtor individual emise de
autoritatea fiscalã teritorialã ºi numai cãtre un antrepozit fiscal de
producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 14. Pentru obþinerea autorizaþiei
trebuie sã se completeze o cerere, potrivit modelului prezentat în anexa nr. 1.
(5) Gospodãriile individuale sunt acele gospodãrii care nu efectueazã operaþiuni
în sistem de prestãri de servicii. Sistemul de prestãri de servicii reprezintã
activitatea de producþie de produse accizabile în care atât materia primã, cât
ºi produsul finit sunt ale beneficiarului prestaþiei.
(6) Þuica ºi rachiurile din fructe pentru vânzare pot fi obþinute în sistem de
prestãri de servicii numai la distilerii autorizate ca antrepozit fiscal de
producþie, în condiþiile prevãzute la pct. 12.
Codul fiscal:
Uleiuri minerale
Art. 175 [...]
(3) Uleiurile minerale, altele decât cele de la alin. (2), sunt supuse unei
accize dacã sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept
combustibil sau carburant. Nivelul accizei va fi fixat în funcþie de destinaþie,
la nivelul aplicabil combustibilului pentru încãlzit sau carburantului
echivalent.
Norme metodologice:
5. (1) Pentru uleiurile minerale, altele decât cele de la Art. 175 alin. (2) din
Codul fiscal, destinate a fi utilizate, puse în vânzare sau utilizate drept
combustibil, se datoreazã bugetului de stat o accizã la nivelul accizei datorate
pentru motorinã.
(2) Pentru orice ulei mineral din grupa gazului petrolier lichefiat, destinat a
fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat drept combustibil, se datoreazã
bugetului de stat o accizã la nivelul accizei datorate pentru gazul petrolier
lichefiat.
Codul fiscal:
Calculul accizei pentru þigarete
Art. 177 [...]
(5) Preþul maxim de vânzare cu amãnuntul pentru orice marcã de þigarete se
stabileºte de cãtre persoana care produce þigaretele în România sau care importã
þigaretele ºi este adus la cunoºtinþã publicã în conformitate cu cerinþele
prevãzute de norme.
Norme metodologice:
6. (1) Preþurile maxime de vânzare cu amãnuntul pentru þigarete se stabilesc de
cãtre antrepozitarul autorizat pentru producþie sau de cãtre importatorul de
astfel de produse ºi se notificã la autoritatea fiscalã centralã. În înþelesul
prezentelor norme metodologice, prin autoritate fiscalã centralã se înþelege
Ministerul Finanþelor Publice.
(2) Înregistrarea de cãtre autoritatea fiscalã centralã a preþurilor maxime de
vânzare cu amãnuntul se face pe baza declaraþiei scrise a antrepozitarului
autorizat pentru producþie sau a importatorului, modelul-tip al acesteia fiind
prezentat în anexa nr. 3.
(3) Declaraþia se va întocmi în douã exemplare, din care un exemplar va rãmâne
la autoritatea fiscalã centralã, iar al doilea exemplar, cu numãrul de
înregistrare atribuit de cãtre aceasta, va rãmâne la persoana care a întocmit-o.
(4) Declaraþia, care va cuprinde în mod expres data de la care se vor practica
preþurile maxime, va fi depusã la autoritatea fiscalã centralã cu minimum douã
zile înainte de data practicãrii acestor preþuri.
(5) Cu minimum 24 de ore înainte de data efectivã a intrãrii în vigoare, lista
cuprinzând preþurile maxime de vânzare cu amãnuntul, cu numãrul de înregistrare
atribuit de autoritatea fiscalã centralã, va fi publicatã, prin grija
antrepozitarului autorizat pentru producþie sau a importatorului, în douã
cotidiene de mare tiraj.
(6) Ori de câte ori se intenþioneazã modificãri ale preþurilor maxime de vânzare
cu amãnuntul, antrepozitarul autorizat pentru producþie sau importatorul are
obligaþia sã redeclare preþurile pentru toate sortimentele de þigarete,
indiferent dacã modificarea intervine la unul sau la mai multe sortimente.
Redeclararea se face pe baza aceluiaºi model de declaraþie prevãzut la alin. (2)
ºi cu respectarea termenelor prevãzute la alin. (4) ºi (5).
(7) Dupã primirea declaraþiilor privind preþurile maxime de vânzare cu
amãnuntul, autoritatea fiscalã centralã va transmite copii de pe acestea
autoritãþii fiscale teritoriale, direcþiilor cu atribuþii de control din
subordinea Ministerului Finanþelor Publice, Autoritãþii Naþionale a Vãmilor ºi
Ministerului Administraþiei ºi Internelor.
Codul fiscal:
SECÞIUNEA a 4-a
Regimul de antrepozitare
Reguli generale
Art. 178 [...]
(4) Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amãnuntul a
produselor accizabile. [...]
(6) Fac excepþie de la prevederile alin. (4) antrepozitele fiscale care livreazã
uleiuri minerale cãtre avioane ºi nave sau furnizeazã produse accizabile din
magazinele duty-free.
Norme metodologice:
7. (1) Antrepozitele fiscale pentru uleiurile minerale pot livra în regim de
scutire directã cãtre persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept
combustibil pentru încãlzit în baza autorizaþiei de utilizator final, precum ºi
gaze petroliere lichefiate distribuite în butelii tip aragaz pentru consum
casnic.
(2) Magazinele autorizate potrivit legii sã comercializeze produse în regim
duty-free sunt asimilate cu antrepozitele fiscale. Aceste magazine primesc
produse accizabile în regim suspensiv în baza autorizaþiilor de duty-free ºi
pentru aceste produse nu se datoreazã accize.
Codul fiscal:
Cererea de autorizare ca antrepozit fiscal
Art. 179. - (1) Un antrepozit fiscal poate funcþiona numai pe baza autorizaþiei
valabile emise de autoritatea fiscalã competentã.
(2) În vederea obþinerii autorizaþiei pentru ca un loc sã funcþioneze ca
antrepozit fiscal, persoana care intenþioneazã sã fie antrepozitar autorizat
pentru acel loc trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã competentã în
modul ºi sub forma prevãzute în norme.
(3) Cererea trebuie sã conþinã informaþii ºi sã fie însoþitã de documente cu
privire la:
a) amplasarea ºi natura locului;
b) tipurile ºi cantitatea de produse accizabile estimate a fi produse ºi/sau
depozitate în decursul unui an;
c) identitatea ºi alte informaþii cu privire la persoana care urmeazã sã-ºi
desfãºoare activitatea ca antrepozitar autorizat;
d) capacitatea persoanei care urmeazã a fi antrepozitar autorizat de a satisface
cerinþele prevãzute la Art. 183.
(4) Persoana care intenþioneazã sã fie antrepozitar autorizat va prezenta, de
asemenea, o copie a contractului de administrare sau a actelor de proprietate
ale sediului unde locul este amplasat. În plus, atunci când solicitantul nu este
proprietarul locului, cererea trebuie sã fie însoþitã de o declaraþie din partea
proprietarului, prin care se confirmã permisiunea de acces pentru personalul cu
atribuþii de control.
(5) Persoana care îºi manifestã în mod expres intenþia de a fi antrepozitar
autorizat pentru mai multe antrepozite fiscale poate depune la autoritatea
fiscalã competentã o singurã cerere. Cererea va fi însoþitã de documentele
prevãzute de prezentul titlu, aferente fiecãrei locaþii.
Norme metodologice:
8. (1) Un antrepozit fiscal poate funcþiona doar în baza unei autorizaþii emise
de autoritatea fiscalã centralã, prin comisia instituitã în acest scop prin
ordin al ministrului finanþelor publice.
(2) Pentru a obþine o autorizaþie de antrepozit fiscal, antrepozitarul autorizat
propus trebuie sã depunã o cerere la autoritatea fiscalã teritorialã.
(3) Cererea trebuie sã conþinã informaþiile ºi sã fie însoþitã de documentele
specificate în modelul prevãzut în anexa nr. 4.
(4) În cazul producþiei de uleiuri minerale, antrepozitarul autorizat propus
trebuie sã depunã documentaþia conform prevederilor prezentelor norme
metodologice, dupã ce a fost avizatã din punct de vedere tehnic de Ministerul
Economiei ºi Comerþului.
(5) Autoritatea fiscalã teritorialã verificã realitatea ºi exactitatea
informaþiilor ºi a documentelor depuse de antrepozitarul autorizat propus. Se au
în vedere în special îndeplinirea condiþiilor prevãzute la Art. 180 din Codul
fiscal, precum ºi capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a îndeplini
condiþiile prevãzute la Art. 183 lit. b), c) ºi d) din Codul fiscal.
(6) Antrepozitarul autorizat propus este obligat ca pe durata acþiunii de
verificare sã asigure condiþiile necesare bunei desfãºurãri a acesteia.
(7) În acþiunea de verificare autoritatea fiscalã poate solicita sprijinul
Autoritãþii Naþionale de Control ºi, dupã caz, al Ministerului Administraþiei ºi
Internelor, pentru furnizarea unor elemente de preinvestigare în ceea ce
priveºte îndeplinirea condiþiilor de autorizare a fiecãrui solicitant.
(8) În termen de 30 de zile de la depunerea cererilor, documentaþiile vor fi
înaintate autoritãþii fiscale centrale, însoþite de un referat care sã cuprindã
punctul de vedere asupra oportunitãþii emiterii autorizaþiei de antrepozitar
autorizat ºi, dupã caz, aspectele sesizate privind neconcordanþa cu datele ºi
informaþiile prezentate de antrepozitarul autorizat propus. Aceste referate vor
purta semnãtura ºi ºtampila autoritãþii fiscale teritoriale.
(9) Autoritatea fiscalã centralã poate sã solicite antrepozitarului autorizat
propus orice informaþie ºi documente pe care le considerã necesare, cu privire
la:
a) amplasarea ºi natura antrepozitului fiscal propus;
b) tipurile ºi cantitãþile de produse accizabile ce urmeazã a fi produse ºi/sau
depozitate în antrepozitul fiscal propus;
c) identitatea antrepozitarului autorizat propus;
d) capacitatea antrepozitarului autorizat propus de a asigura garanþia
financiarã.
Codul fiscal:
Condiþii de autorizare
Art. 180. - Autoritatea fiscalã competentã elibereazã autorizaþia de antrepozit
fiscal pentru un loc, numai dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) locul urmeazã a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea,
primirea, deþinerea, depozitarea ºi/sau expedierea produselor accizabile. În
cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare,
cantitatea de produse accizabile depozitatã trebuie sã fie mai mare decât
cantitatea pentru care suma accizelor potenþiale este de 50.000 euro. Conform
prevederilor din norme, aceastã cantitate poate fi diferenþiatã, în funcþie de
grupa de produse depozitatã;
Norme metodologice:
9. (1) Un loc poate fi autorizat ca antrepozit fiscal de depozitare atunci când
cantitãþile minime lunare de produse accizabile ce urmeazã a fi depozitate în
acest loc depãºesc limitele prevãzute mai jos:
- bere 75.000 litri; - vinuri spumoase 12.000 litri; - bãuturi fermentate,
altele decât bere ºi vinuri 12.000 litri.
(2) În cazul unui antrepozitar autorizat de depozitare, atunci când pe durata
unei perioade continue de 6 luni cantitatea de produse accizabile depozitatã în
antrepozitul fiscal este mai micã decât cantitatea prevãzutã la alin. (1),
autorizaþia se revocã. Revocarea autorizaþiei se face de cãtre autoritatea
fiscalã centralã.
Codul fiscal:
Autorizarea ca antrepozit fiscal
Art. 181. - (1) Autoritatea fiscalã competentã va notifica în scris autorizarea
ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaþiei
complete de autorizare.
Norme metodologice:
10. (1) Comisia instituitã la nivelul Ministerului Finanþelor Publice emite
decizii de aprobare sau de respingere a cererii antrepozitarului autorizat
propus, dupã analizarea documentaþiilor complete depuse de solicitant.
(2) La lucrãrile comisiei va fi invitat, dupã caz, câte un reprezentant din
partea Ministerului Administraþiei ºi Internelor, a Ministerului Economiei ºi
Comerþului ºi a Ministerului Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, precum
ºi câte un reprezentant al patronatelor producãtorilor de produse accizabile sau
al depozitarilor de astfel de produse, legal înfiinþate.
(3) Autorizaþia pentru un antrepozit fiscal are ca datã de emitere data de 1 a
lunii urmãtoare celei în care a fost aprobatã de cãtre comisie cererea de
autorizare.
Codul fiscal:
Obligaþiile antrepozitarului autorizat
Art. 183. - Orice antrepozitar autorizat are obligaþia de a îndeplini
urmãtoarele cerinþe:
a) sã depunã la autoritatea fiscalã competentã, dacã se considerã necesar, o
garanþie, în cazul producþiei, transformãrii ºi deþinerii de produse accizabile,
precum ºi o garanþie obligatorie pentru circulaþia acestor produse, în
condiþiile stabilite prin norme;
Norme metodologice:
11. Garanþia pentru circulaþia produselor accizabile se constituie numai pentru
produsele aflate în regim suspensiv.
Codul fiscal:
j) sã se conformeze cu alte cerinþe impuse prin norme.
Norme metodologice:
12. (1) Antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã un sistem computerizat de
evidenþã a produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieºite, a celor
pierdute prin deteriorare, spargere, furt, precum ºi a accizelor aferente
acestor categorii de produse. În cazul antrepozitelor fiscale de producþie
pentru alcool etilic, sistemul trebuie sã asigure ºi evidenþa materiilor prime
introduse în fabricaþie, precum ºi a semifabricatelor aflate pe linia de
fabricaþie.
(2) În cazul antrepozitelor fiscale de producþie de alcool etilic ca materie
primã ºi al celor de producþie de bãuturi alcoolice obþinute exclusiv din
prelucrarea acestui alcool, antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã în
proprietate clãdirile ºi sã deþinã sau sã aibã drept de folosinþã a terenului.
Documentele care atestã deþinerea în proprietate a clãdirilor, precum ºi
deþinerea în proprietate sau în folosinþã a terenurilor sunt:
a) pentru clãdiri, extrasul de carte funciarã însoþit de copia titlului de
proprietate sau, dupã caz, a procesului-verbal de punere în funcþiune, atunci
când acestea au fost construite în regie proprie;
b) pentru terenuri, extrasul de carte funciarã însoþit de copia titlului de
proprietate sau a actului care atestã dreptul de folosinþã sub orice formã
legalã.
(3) Nu intrã sub incidenþa prevederilor alin. (1) ºi (2) unitãþile de
cercetare-dezvoltare organizate potrivit reglementãrilor Legii nr. 290/2002
privind organizarea ºi funcþionarea unitãþilor de cercetare-dezvoltare din
domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare ºi a Academiei de
ªtiinþe Agricole ºi Silvice "Gheorghe Ionescu-ªiºeºti", cu modificãrile
ulterioare.
(4) De asemenea, în cazul antrepozitelor fiscale de producþie pentru alcool
etilic, antrepozitarii autorizaþi trebuie sã deþinã în proprietate instalaþiile
ºi echipamentele necesare desfãºurãrii activitãþii, inclusiv mijloace de
mãsurare - contoare - avizate de Biroul Român de Metrologie Legalã, necesare
pentru determinarea cantitãþii de alcool, precum ºi mijloace de mãsurare legalã
pentru determinarea concentraþiei alcoolice pentru fiecare produs, dupã caz.
(5) Cazanele deþinute de gospodãriile individuale care produc þuicã ºi rachiuri
din fructe, în cazul producþiei destinate vânzãrii, trebuie sã fie litrate ºi
dotate cu vase litrate de organele abilitate de Biroul Român de Metrologie
Legalã, precum ºi cu mijloace de mãsurare legalã a concentraþiei alcoolice a
produselor obþinute.
Codul fiscal:
SECÞIUNEA a 5-a
Deplasarea ºi primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv
Art. 186. - Pe durata deplasãrii unui produs accizabil, acciza se suspendã, dacã
sunt satisfãcute urmãtoarele cerinþe: [...]
d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzãtor,
conform prevederilor din norme;
Norme metodologice:
13. (1) Containerele în care sunt deplasate produsele accizabile în regim
suspensiv trebuie sã poarte sigiliile antrepozitului fiscal expeditor. În
înþelesul prezentelor norme metodologice, prin container se înþelege orice
recipient sau orice alt mijloc care serveºte la transportul în cantitãþi angro
al produselor accizabile.
(2) În cazul deplasãrii în regim suspensiv a alcoolului etilic între douã
antrepozite fiscale sau între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal de ieºire
din România, containerele în care se deplaseazã produsele respective trebuie sã
poarte ºi sigiliile aplicate de supraveghetorul fiscal, desemnat potrivit
titlului VIII din Codul fiscal.
(3) În cazul deplasãrii produselor accizabile între un birou vamal de intrare în
România ºi un antrepozit fiscal, containerele în care se aflã produsele trebuie
sã poarte ºi sigiliile biroului vamal.
(4) Sigiliile prevãzute la alin. (2) ºi (3) sunt de unicã folosinþã ºi trebuie
sã poarte însemnele celor care le aplicã.
Codul fiscal:
Documentul administrativ de însoþire
Art. 187. - (1) Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisã
numai atunci când sunt însoþite de documentul administrativ de însoþire. Modelul
documentului administrativ de însoþire va fi prevãzut în norme.
(2) În cazul deplasãrii produselor accizabile între douã antrepozite fiscale în
regim suspensiv, acest document se întocmeºte în 5 exemplare, utilizate dupã cum
urmeazã:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor;
b) exemplarele 2, 3 ºi 4 ale documentului însoþesc produsele accizabile pe
parcursul miºcãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor. La sosirea produselor
în antrepozitul fiscal primitor, acestea trebuie sã fie certificate de cãtre
autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea
antrepozitul fiscal primitor, cu excepþiile prevãzute în norme. La sosirea
produselor în antrepozitul fiscal primitor, exemplarul 2 se pãstreazã de cãtre
acesta. Exemplarul 3 este transmis de cãtre antrepozitul fiscal primitor la
antrepozitul fiscal expeditor. Exemplarul 4 se transmite ºi rãmâne la
autoritatea fiscalã competentã, în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea
antrepozitul fiscal primitor;
c) exemplarul 5 se transmite de cãtre antrepozitul fiscal expeditor, la momentul
expedierii produselor, autoritãþii fiscale competente în raza cãreia îºi
desfãºoarã activitatea.
Norme metodologice:
14. (1) Documentul administrativ de însoþire este un instrument de verificare a
originii, a ieºirii sau a admiterii într-un antrepozit fiscal, a livrãrii ºi a
transportului unui produs accizabil deplasat în regim suspensiv.
(2) Documentul administrativ de însoþire conþine numele emitentului, al
destinatarului ºi al transportatorului, informaþii de identificare ºi informaþii
cantitative despre produsul accizabil care este deplasat, dupã modelul prevãzut
în anexa nr. 5.
(3) Documentul administrativ de însoþire se întocmeºte de cãtre antrepozitul
fiscal expeditor în 5 exemplare, din care:
a) primul exemplar rãmâne la antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se
transmite de cãtre acesta, la momentul expedierii produselor, cãtre autoritatea
fiscalã teritorialã în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea;
b) exemplarele 2, 3 ºi 4 însoþesc obligatoriu produsul accizabil pe parcursul
deplasãrii pânã la antrepozitul fiscal primitor.
(4) La sosirea produsului în antrepozitul fiscal primitor, acesta trebuie sã
completeze toate cele 3 exemplare ale documentului administrativ de însoþire la
rubricile aferente primitorului ºi, înainte de desigilarea ºi descãrcarea
produsului, sã solicite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi
desfãºoarã activitatea desemnarea unui reprezentant al acesteia, care în maximum
24 de ore trebuie sã efectueze verificarea ºi certificarea datelor înscrise în
documentul administrativ de însoþire.
(5) Din cele 3 exemplare certificate de cãtre reprezentantul autoritãþii fiscale
teritoriale, exemplarul 3 se transmite de antrepozitul fiscal primitor la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 4 se transmite autoritãþii fiscale
teritoriale în raza cãreia primitorul îºi desfãºoarã activitatea. Exemplarul 2
rãmâne la antrepozitul fiscal primitor.
(6) În cazul antrepozitarului autorizat pentru producþia de alcool etilic ºi
pentru prelucrarea acestuia, toate cele 5 exemplare ale documentului
administrativ de însoþire trebuie sã fie vizate de cãtre supraveghetorul fiscal
desemnat potrivit titlului VIII din Codul fiscal. În situaþia în care
antrepozitele fiscale de producþie pentru alcool etilic ºi de prelucrare a
acestuia se aflã în localitãþi diferite, trebuie sã se procedeze ca la alin. (4)
ºi (5).
(7) Prin excepþie, atunci când antrepozitele fiscale de producþie de alcool
etilic ºi de prelucrare a acestuia se aflã în acelaºi loc, documentul
administrativ de însoþire se întocmeºte în 3 exemplare, din care primul exemplar
se pãstreazã la antrepozitul fiscal de producþie, exemplarul 2 rãmâne la
antrepozitul fiscal de prelucrare, iar exemplarul 3 se transmite la autoritatea
fiscalã teritorialã în raza cãreia îºi desfãºoarã activitatea. În aceastã
situaþie, exemplarele 2 ºi 3 se completeazã de cãtre antrepozitul fiscal de
prelucrare ca antrepozit fiscal primitor, iar certificarea se face de cãtre
supraveghetorul fiscal.
(8) În cazul gospodãriilor individuale care vând produse accizabile cãtre un
antrepozit fiscal de producþie, deplasarea produselor în regim suspensiv trebuie
sã fie însoþitã de douã exemplare ale borderoului de achiziþii, pe care
antrepozitul fiscal de producþie menþioneazã în partea superioarã "utilizat ca
document administrativ de însoþire". Menþiunea se face prin aplicarea unei
ºtampile care va conþine acest text. La sosirea produselor în antrepozitul
fiscal de producþie, acesta trebuie sã înscrie pe borderou cantitatea primitã ºi
sã solicite autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã
activitatea desemnarea unui reprezentant fiscal, care în maximum 24 de ore
trebuie sã verifice ºi sã certifice datele înscrise în cele douã exemplare ale
borderoului de achiziþii. Din cele douã exemplare certificate, unul se expediazã
gospodãriei individuale, iar al doilea exemplar se pãstreazã de cãtre
antrepozitul fiscal de producþie. Modelul borderoului de achiziþii este cel
prezentat în Ordinul ministrului finanþelor nr. 425/1998 pentru aprobarea
Normelor metodologice de întocmire ºi utilizare a formularelor tipizate, comune
pe economie, care nu au regim special, privind activitatea financiarã ºi
contabilã, precum ºi a modelelor acestora.
Codul fiscal:
Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal ºi un birou vamal
Art. 191. - În cazul deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal
ºi un birou vamal de ieºire din România sau între un birou vamal de intrare în
România ºi un antrepozit fiscal, acciza se suspendã, dacã sunt îndeplinite
condiþiile prevãzute de norme. Aceste condiþii sunt în conformitate cu
principiile prevãzute la Art. 186-190.
Norme metodologice:
15. (1) În situaþia deplasãrii unui produs accizabil între un antrepozit fiscal
ºi un birou vamal de ieºire din România în vederea exportului, documentul
administrativ de însoþire se întocmeºte în 5 exemplare. Pe durata deplasãrii
acciza se suspendã dacã sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) produsul este însoþit de exemplarele 2, 3 ºi 4 ale documentului administrativ
de însoþire;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identificã cu claritate tipul ºi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor
pct. 13;
d) produsul este însoþit de dovada constituirii unei garanþii de cãtre
antrepozitul fiscal pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(2) Primul exemplar al documentului administrativ de însoþire rãmâne la
antrepozitul fiscal expeditor, iar exemplarul 5 se transmite la autoritatea
fiscalã teritorialã în raza cãreia acesta îºi desfãºoarã activitatea.
(3) Dupã scoaterea definitivã a produselor de pe teritoriul României ºi
întocmirea declaraþiei vamale de export, exemplarele 2, 3 ºi 4 se confirmã de
biroul vamal de ieºire din România. Exemplarul 2 rãmâne la biroul vamal,
exemplarele 3 ºi 4 se transmit de cãtre acesta antrepozitului fiscal expeditor
ºi, respectiv, autoritãþii fiscale teritoriale în raza cãreia îºi desfãºoarã
activitatea expeditorul.
(4) În situaþia deplasãrii unui produs accizabil între un birou vamal de intrare
în România ºi un antrepozit fiscal, acciza se suspendã dacã sunt îndeplinite
urmãtoarele condiþii:
a) produsul accizabil este însoþit de 3 copii ale declaraþiei vamale pe care
biroul vamal menþioneazã în partea superioarã "utilizat ca document
administrativ de însoþire". Menþiunea se face prin aplicarea unei ºtampile care
va conþine acest text;
b) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care
identificã cu claritate tipul ºi cantitatea produsului aflat în interior;
c) containerul în care este deplasat produsul este sigilat potrivit prevederilor
pct. 13;
d) produsul este însoþit de dovada constituirii de cãtre antrepozitul fiscal
primitor a unei garanþii pentru plata accizelor aferente produsului deplasat.
(5) Cele 3 copii ale declaraþiei vamale însoþesc produsele accizabile pânã la
antrepozitul fiscal primitor.
(6) Dupã certificarea acestor copii de cãtre antrepozitul fiscal primitor, o
copie se reþine de cãtre acesta, o copie este transmisã înapoi la biroul vamal
de intrare, iar a treia se transmite autoritãþii fiscale teritoriale în raza
cãreia îºi desfãºoarã activitatea antrepozitul fiscal primitor.
Codul fiscal:
Momentul exigibilitãþii accizelor
Art. 192 [...]
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil
devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului
accizabil.
(4) Prevederea alin. (3) nu se aplicã ºi plata accizei nu se datoreazã dacã
pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se aflã
într-un regim suspensiv ºi sunt îndeplinite oricare dintre urmãtoarele condiþii:
[...]
b) produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datoritã
evaporãrii sau altor cauze care reprezintã rezultatul natural al producerii,
deþinerii sau deplasãrii produsului, dar numai în situaþia în care cantitatea de
produs care nu este disponibilã pentru a fi folositã în România nu depãºeºte
limitele prevãzute în norme.
Norme metodologice:
16. În cazul pierderilor sau lipsurilor de produse accizabile, acestea se admit
ca neimpozabile atunci când sunt îndeplinite urmãtoarele condiþii:
a) pot fi dovedite prin procese-verbale privind înregistrarea pierderilor sau
lipsurilor;
b) se încadreazã în limitele prevãzute în normele tehnice ale utilajelor ºi
instalaþiilor ºi/sau în actele normative în vigoare; ºi
c) sunt evidenþiate ºi înregistrate în contabilitate.
Codul fiscal:
(3) În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil
devine exigibilã la data când se constatã o pierdere sau o lipsã a produsului
accizabil. [...]
(5) În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize,
acciza devine exigibilã la data la care produsul este utilizat în orice scop
care nu este în conformitate cu scutirea.
(6) În cazul unui ulei mineral, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã,
acciza devine exigibilã la data la care uleiul mineral este oferit spre vânzare
sau la care este utilizat drept combustibil sau carburant.
(7) În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior
exigibilã ºi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocã
sau se anuleazã autorizaþia, acciza devine exigibilã la data revocãrii sau
anulãrii autorizaþiei.
Norme metodologice:
17. (1) În toate situaþiile prevãzute la Art. 192 alin. (3), (5), (6) ºi (7) din
Codul fiscal, acciza se plãteºte în termen de 5 zile de la data la care a
devenit exigibilã.
(2) În cazul unui ulei mineral pentru care acciza nu a fost anterior exigibilã
ºi care, prin schimbarea destinaþiei iniþiale, este oferit spre vânzare sau
utilizat drept combustibil ori carburant, acciza devine exigibilã la data la
care uleiul mineral este oferit spre vânzare, obligaþia plãþii accizei revenind
vânzãtorului, sau la data la care este utilizat drept combustibil sau carburant,
obligaþia plãþii accizei revenind utilizatorului.
Codul fiscal:
(8) Accizele se calculeazã în cota ºi rata de schimb în vigoare, la momentul în
care acciza devine exigibilã.
Norme metodologice:
18. Rata de schimb pentru calcularea accizelor este cea stabilitã potrivit
prevederilor Art. 218 din Codul fiscal.
Codul fiscal:
SECÞIUNEA a 6-a
Obligaþiile plãtitorilor de accize
Documente fiscale
Art. 195. - (1) Pentru produsele accizabile, altele decât cele marcate, care
sunt transportate sau deþinute în afara antrepozitului fiscal sau a unui
antrepozit vamal, originea trebuie sã fie doveditã folosindu-se un document care
va fi stabilit prin norme. Documentul nu poate fi mai vechi de 6 zile. Aceastã
prevedere nu este aplicabilã pentru produsele accizabile transportate sau
deþinute de cãtre alte persoane decât comercianþii, în mãsura în care aceste
produse sunt ambalate în pachete destinate vânzãrii cu amãnuntul.
(2) Toate transporturile de produse accizabile sunt însoþite de un document,
astfel:
a) miºcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoþitã de documentul
administrativ de însoþire;
b) miºcarea produselor accizabile eliberate pentru consum este însoþitã de
factura fiscalã ce va reflecta cuantumul accizei, modelul acesteia fiind
precizat în norme;
c) transportul de produse accizabile, când acciza a fost plãtitã, este însoþit
de facturã sau aviz de însoþire.
Norme metodologice:
19. (1) Orice plãtitor de accizã care livreazã produse accizabile cãtre o altã
persoanã are obligaþia de a emite cãtre aceastã persoanã o facturã. Acest
document nu poate fi mai vechi de 6 zile de la data efectuãrii livrãrii.
(2) Facturile se emit pe formulare standard sau pe formulare speciale.
(3) Facturile fiscale speciale se utilizeazã numai de cãtre antrepozitarii
autorizaþi sau importatorii autorizaþi de alcool etilic, þigarete ºi uleiuri
minerale, iar modelul acestora este cel prevãzut în anexele nr. 6, 7, 8, 9, 10
ºi 11. În facturile fiscale speciale, la rubrica "Cumpãrãtor" se va menþiona
antrepozitar autorizat, comerciant sau utilizator.
(4) Pentru livrãrile de produse accizabile efectuate din antrepozitele fiscale,
cu excepþia livrãrilor în regim suspensiv, factura trebuie sã cuprindã valoarea
accizei sau, dacã nu se datoreazã accize în urma unei scutiri, menþiunea "scutit
de accize".
(5) Persoana care emite factura în care se înscrie acciza are obligaþia de a
pãstra un exemplar din fiecare facturã ºi de a prezenta acest exemplar la
cererea autoritãþilor fiscale.
(6) În cazul produselor accizabile marcate, transportul acestora de la
antrepozitul fiscal de producþie cãtre alte locuri proprii de depozitare ale
antrepozitarului autorizat se face pe baza avizului de însoþire, care va fi de
tip special, cu inscripþionare pe diagonalã, numai în cazul bãuturilor alcoolice
pentru care se foloseºte factura fiscalã specialã. În avizul de însoþire se
înscrie ºi valoarea accizei aferente cantitãþilor de produse accizabile
transferate.
(7) Avizul de însoþire în care acciza se evidenþiazã distinct se utilizeazã ºi
în cazul altor produse accizabile pentru care acciza devine exigibilã la
momentul ieºirii din regimul suspensiv, fãrã a interveni schimbul de
proprietate. Pentru transferul de uleiuri minerale, avizul de însoþire va avea
inscripþionat pe lungimea în diagonalã cuvintele "Uleiuri minerale". Prin ieºire
din regim suspensiv se înþelege ºi cazurile în care produsele accizabile sunt
transferate cãtre un depozit neautorizat ca antrepozit fiscal, aflat în aceeaºi
locaþie fizicã sau la aceeaºi adresã cu spaþiul de producþie.
(8) În situaþiile prevãzute la alin. (6) ºi (7) nu este obligatorie înscrierea
accizelor în facturile întocmite la livrarea produselor, dar se vor menþiona
cuvintele "accize plãtite".
(9) Miºcarea produselor accizabile în regim suspensiv este însoþitã întotdeauna
de documentul administrativ de însoþire. În cazul deplasãrii produselor
accizabile de la un birou vamal de intrare în România sau de la o gospodãrie
individualã cãtre un antrepozit fiscal, aceasta trebuie sã fie însoþitã de
declaraþia vamalã sau de borderoul de achiziþii, care au menþionate în partea
superioarã "utilizat ca document administrativ de însoþire".
(10) Facturile fiscale speciale ºi documentul administrativ de însoþire sunt
documente cu regim special ºi se tipãresc de cãtre Compania Naþionalã
"Imprimeria Naþionalã" - S.A.
(11) Documentele fiscale prevãzute la alin. (10) se achiziþioneazã, contra cost,
de la autoritatea fiscalã teritorialã în baza notei de comandã întocmite conform
modelului prezentat în anexa nr. 12. Nota de comandã va fi aprobatã numai dacã
solicitantul justificã necesitatea achiziþionãrii acestor documente.
(12) Orice nouã comandã de astfel de documente va fi condiþionatã de
justificarea utilizãrii documentelor ridicate anterior, prin prezentarea
evidenþei achiziþionãrii ºi utilizãrii documentelor fiscale speciale, întocmitã
conform modelului prezentat în anexa nr. 13.
(13) Antrepozitarii autorizaþi ºi importatorii de þigarete pot utiliza propriile
sisteme informatice financiar-contabile pentru emiterea facturilor fiscale
speciale.
Codul fiscal:
Garanþii
Art. 198. - (1) Dupã acceptarea condiþiilor de autorizare a antrepozitului
fiscal, antrepozitarul autorizat depune la autoritatea fiscalã competentã o
garanþie, conform prevederilor din norme, care sã asigure plata accizelor care
pot deveni exigibile.
(2) Garanþiile pot fi: depozite în numerar, ipoteci, garanþii reale ºi
personale.
(3) Modul de calcul, valoarea ºi durata garanþiei vor fi prevãzute în norme.
(4) Valoarea garanþiei va fi analizatã periodic, pentru a reflecta orice
schimbãri în volumul afacerii, în activitatea antrepozitarilor autorizaþi sau în
nivelul de accize datorat.
Norme metodologice:
20. (1) Orice antrepozitar autorizat trebuie sã asigure o garanþie care sã
acopere riscul neplãþii accizelor pentru produsele accizabile produse ºi/sau
depozitate în fiecare antrepozit fiscal al antrepozitarului autorizat.
(2) Garanþia poate fi sub formã de: depozit în numerar, ipoteci, garanþii reale
sau garanþii personale.
Comentarii articol (2)