Reglementarea TVA, potrivit Normelor de aplicare a Codului Fiscal

Titlul VI al Codului Fiscala al Romaniei cuprinde reglementarea taxei pe valoarea adaugata. Prin Normele de aplicare a Codului Fiscal, legislatia privind taxa pe valoarea adaugata primeste interpretarea oficiala. Avocatnet.ro va prezinta mai jos interpretarea impusa de Normele de aplicare a Codului Fiscal.

Codul fiscal:

TITLUL VI
Taxa pe valoarea adãugatã

CAPITOLUL II
Sfera de aplicare

Sfera de aplicare
Art. 126. - (1) În sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã se cuprind operaþiunile care îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) constituie o livrare de bunuri sau o prestare de servicii efectuate cu platã;
b) locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
c) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este realizatã de o persoanã impozabilã, astfel cum este definitã la art. 127 alin. (1);
d) livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor sã rezulte din una dintre activitãþile economice prevãzute la art. 127 alin. (2).

Norme metodologice:
1. (1) În sensul art. 126 alin. (1) din Codul fiscal, dacã cel puþin una dintre condiþiile stipulate la lit. a)-d) nu este îndeplinitã, operaþiunea nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Operaþiunile desfãºurate în interiorul zonelor libere sau porturilor libere, precum ºi livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate din România pentru unitãþi din zonele libere sau porturile libere ºi cele efectuate de unitãþi din zonele sau porturile libere pentru unitãþi din România sunt considerate operaþiuni efectuate în România, fiind supuse regulilor prevãzute de titlul VI al Codului fiscal. Prin porturi libere, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþeleg porturile care beneficiazã de facilitãþile prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 131/2000 privind instituirea unor mãsuri pentru facilitarea exploatãrii porturilor, republicatã.
(3) Pentru a se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii trebuie sã fie efectuate cu platã. Aceastã condiþie implicã existenþa unei legãturi directe între operaþiune ºi contrapartida obþinutã. Pentru a se determina dacã o operaþiune poate fi plasatã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã trebuie ca aceasta sã aducã un avantaj clientului ºi preþul sã fie în legãturã cu avantajul primit, astfel:
a) condiþia referitoare la existenþa unui avantaj în folosul clientului este îndeplinitã atunci când existã un angajament al furnizorului sau al prestatorului de a furniza un bun sau un serviciu determinabil unei persoane care asigurã finanþarea sau, în absenþa acestuia, atunci când operaþiunea a fost efectuatã, sã permitã sã se stabileascã un asemenea angajament. Aceastã condiþie este compatibilã cu faptul cã serviciul a fost colectiv, nu a fost mãsurabil cu exactitate sau se înscrie în cadrul unei obligaþii legale;
b) condiþia referitoare la existenþa unei legãturi între operaþiune ºi contrapartida obþinutã este respectatã chiar dacã preþul nu reflectã valoarea normalã a operaþiunii, este achitat sub formã de abonamente, servicii sau bunuri, ia forma unei sume calificate drept reducere de preþ, nu este plãtit de cãtre beneficiar, ci de un terþ.

Codul fiscal:

CAPITOLUL III
Persoane impozabile

Persoane impozabile ºi activitatea economicã
Art. 127. - (1) Este consideratã persoanã impozabilã orice persoanã care desfãºoarã, de o manierã independentã ºi indiferent de loc, activitãþi economice de natura celor prevãzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activitãþi.
(2) În sensul prezentului titlu, activitãþile economice cuprind activitãþile producãtorilor, comercianþilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitãþile extractive, agricole ºi activitãþile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economicã exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obþinerii de venituri cu caracter de continuitate.
(3) Nu acþioneazã de o manierã independentã angajaþii sau orice alte persoane legate de angajator printr-un contract individual de muncã sau prin orice alte instrumente juridice care creeazã un raport angajator/angajat în ceea ce priveºte condiþiile de muncã, remunerarea sau alte obligaþii ale angajatorului.
(4) Cu excepþia celor prevãzute la alin. (5) ºi (6), instituþiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitãþile care sunt desfãºurate în calitate de autoritãþi publice, chiar dacã pentru desfãºurarea acestor activitãþi se percep cotizaþii, onorarii, redevenþe, taxe sau alte plãþi.
(5) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile desfãºurate în calitate de autoritãþi publice, dacã tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurenþiale.
(6) Instituþiile publice sunt persoane impozabile pentru activitãþile desfãºurate în aceleaºi condiþii legale ca ºi cele aplicabile operatorilor economici, chiar dacã sunt prestate în calitate de autoritate publicã, precum ºi pentru activitãþile urmãtoare:
a) telecomunicaþii;
b) furnizarea de apã, gaze, energie electricã, energie termicã, agent frigorific ºi altele de aceeaºi naturã;
c) transport de bunuri ºi de persoane;
d) servicii prestate de porturi ºi aeroporturi;
e) livrarea de bunuri noi, produse pentru vânzare;
f) activitatea târgurilor ºi expoziþiilor comerciale;
g) depozitarea;
h) activitãþile organelor de publicitate comercialã;
i) activitãþile agenþiilor de cãlãtorie;
j) activitãþile magazinelor pentru personal, cantine, restaurante ºi alte localuri asemãnãtoare.
(7) Sunt asimilate instituþiilor publice, în ceea ce priveºte regulile aplicabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, orice entitãþi a cãror înfiinþare este reglementatã prin legi sau hotãrâri ale Guvernului, pentru activitãþile prevãzute prin actul normativ de înfiinþare, care nu creeazã distorsiuni concurenþiale, nefiind desfãºurate ºi de alte persoane impozabile.

Norme metodologice:
2. (1) Nu are caracter de continuitate, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal, obþinerea de venituri de cãtre persoanele fizice din vânzarea locuinþelor proprietate personalã sau a altor bunuri care sunt folosite de cãtre acestea pentru scopuri personale.
(2) Activitatea de încasare a taxelor prevãzute la art. 283 alin. (1) din Codul fiscal, efectuatã de cãtre persoane impozabile, nu constituie activitate economicã, în sensul art. 127 alin. (2) din Codul fiscal.
(3) Livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de organizaþiile fãrã scop patrimonial nu sunt considerate activitãþi economice.
3. (1) În sensul art. 127 alin. (4) din Codul fiscal, instituþiile publice nu sunt persoane impozabile ºi pentru urmãtoarele activitãþi:
a) vânzarea, direct sau prin intermediari, cãtre persoane fizice, în scop de locuinþã, a imobilelor sau a pãrþilor de imobile, aflate în proprietatea statului, date în folosinþã înainte de introducerea taxei pe valoarea adãugatã în legislaþia României. Dacã vânzarea are loc prin intermediari, aceºtia nu datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru încasãrile din vânzarea acestor locuinþe ºi nici pentru comisionul aferent, dar în mod corespunzãtor nu beneficiazã de exercitarea dreptului de deducere pentru aceste operaþiuni;
b) livrãrile de bunuri dobândite dupã data de 1 iulie 1993, dacã la achiziþia acestora s-a plãtit taxa pe valoarea adãugatã ºi taxa respectivã nu a fost dedusã.
(2) Direcþiile generale ale finanþelor publice nu sunt considerate persoane impozabile pentru valorificarea bunurilor legal confiscate sau intrate în proprietatea privatã a statului potrivit legii.
(3) Din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, distorsiuni de concurenþã rezultã atunci când aceeaºi activitate este desfãºuratã de mai mulþi operatori economici, dintre care unii beneficiazã de un tratament fiscal preferenþial, astfel încât contravaloarea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate de aceºtia nu este grevatã de taxa pe valoarea adãugatã, faþã de ceilalþi operatori economici care sunt obligaþi sã greveze contravaloarea livrãrilor de bunuri ºi/sau a prestãrilor de servicii efectuate cu taxa pe valoarea adãugatã.
(4) În situaþia în care instituþiile publice desfãºoarã activitãþi de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (5) ºi (6) din Codul fiscal, persoana impozabilã poate fi consideratã instituþia publicã în ansamblu sau, în funcþie de natura activitãþii desfãºurate, numai partea din structura organizatoricã prin care sunt realizate acele activitãþi.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IV
Operaþiuni impozabile

Livrarea de bunuri
Art. 128. - (1) Prin livrare de bunuri se înþelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acþioneazã în numele acestuia.
(2) În înþelesul prezentului titlu, prin bunuri se înþelege bunurile corporale mobile ºi imobile, prin natura lor sau prin destinaþie. Energia electricã, energia termicã, gazele naturale, agentul frigorific ºi altele de aceeaºi naturã sunt considerate bunuri mobile corporale.
(3) Sunt, de asemenea, considerate livrãri de bunuri efectuate cu platã, în sensul alin. (1):
a) predarea efectivã a bunurilor cãtre o altã persoanã, în cadrul unui contract care prevede cã plata se efectueazã în rate sau orice alt tip de contract ce prevede cã proprietatea este atribuitã cel mai târziu în momentul plãþii ultimei scadenþe, cu excepþia contractelor de leasing;
b) transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma executãrii silite;
c) trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul persoanelor impozabile, în condiþiile prevãzute de legislaþia referitoare la proprietatea publicã ºi regimul juridic al acesteia, în schimbul unei despãgubiri;
d) transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare, atunci când comisionarul acþioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului;
e) bunurile constatate lipsã din gestiune, cu excepþia celor prevãzute la alin. (9) lit. a) ºi c).

Norme metodologice:
4. (1) Conform art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, prin livrare de bunuri se înþelege orice transfer al dreptului de proprietate asupra bunurilor de la proprietar cãtre o altã persoanã, direct sau prin persoane care acþioneazã în numele acestuia. Pentru bunurile, altele decât cele second-hand, încredinþate în vederea vânzãrii în baza unui contract de consignaþie, data livrãrii bunurilor de la consignant la consignatar se considerã a fi data vânzãrii bunurilor de cãtre consignatar cãtre beneficiar. Facturarea bunurilor de cãtre consignant cãtre consignatar se face cel mai târziu la finele lunii în care bunurile au fost vândute.
(2) Se considerã livrare de bunuri, în sensul art. 128 alin. (1) din Codul fiscal, produsele agricole reþinute drept platã în naturã a prestaþiei efectuate de persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care presteazã servicii pentru obþinerea ºi/sau prelucrarea produselor agricole, precum ºi plata în naturã a arendei.
(3) În sensul art. 128 alin. (3) lit. b) din Codul fiscal, transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor în urma executãrii silite se considerã livrare de bunuri numai dacã debitorul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
5. (1) În sensul art. 128 alin. (3) lit. d) din Codul fiscal, transmiterea de bunuri efectuatã pe baza unui contract de comision la cumpãrare sau la vânzare se considerã livrare de bunuri atunci când comisionarul acþioneazã în nume propriu, dar în contul comitentului. Comisionarul este considerat din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã cumpãrãtor ºi revânzãtor. În funcþie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face o livrare de bunuri cãtre comisionar ºi emite factura fiscalã. Comisionarul, la rândul sãu, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi emite factura fiscalã;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre comisionar ºi emite factura fiscalã, iar acesta din urmã, la rândul sãu, face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtorul strãin, emite factura fiscalã, factura externã ºi întocmeºte declaraþia vamalã de export în nume propriu, respectiv la rubrica "exportator" din declaraþia vamalã de export îºi înscrie numele sãu;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, acesta din urmã emite factura externã pe numele comisionarului pentru bunurile livrate, comisionarul face importul de bunuri, întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume propriu ºi face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, emiþând facturã fiscalã.
(2) Comisionarul îºi poate exercita dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã emisã pe numele sãu de vânzãtorul stabilit în România sau a celei din declaraþia vamalã de import, în cazul în care vânzãtorul este o persoanã stabilitã în strãinãtate, conform prevederilor cap. X "Regimul deducerilor" din titlul VI al Codului fiscal. Conform reglementãrilor contabile nu este obligatorie înregistrarea în conturile de venituri, respectiv de cheltuieli, a operaþiunilor efectuate de comisionar.

Codul fiscal:
(8) Aportul în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale nu constituie livrare de bunuri, dacã primitorului bunurilor i-ar fi fost permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã, dacã aceasta s-ar fi aplicat transferului respectiv. În situaþia în care primitorul bunurilor este o persoanã impozabilã, care nu are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã sau are dreptul de deducere parþial, operaþiunea se considerã livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor componente a fost dedusã total sau parþial.

Norme metodologice:
6. (1) Nu constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale, efectuat între douã persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, în situaþia în care beneficiarul are drept de deducere integralã a taxei pe valoarea adãugatã. Persoana impozabilã care a adus aportul în naturã are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 145 alin. (5) lit. b) din Codul fiscal.
(2) Constituie livrare de bunuri aportul în naturã la capitalul social acordat de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care pentru bunurile respective a exercitat dreptul de deducere total sau parþial, unei persoane impozabile care nu are drept de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, fie datoritã faptului cã operaþiunile desfãºurate de aceasta nu dau drept de deducere. În acest caz beneficiarul evidenþiazã în patrimoniul sãu contravaloarea bunului primit, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã.
(3) Aportul în naturã acordat de o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã unei persoane impozabile care are drept de deducere parþialã a taxei pe valoarea adãugatã constituie livrare de bunuri, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective sau pãrþilor lor componente a fost dedusã total sau parþial. La persoana impozabilã care a acordat aportul în naturã, precum ºi la beneficiar, taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunii respective se înscrie în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã, fãrã a avea loc plãþi efective între cele douã unitãþi în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã.
(4) Baza de impozitare pentru aportul în naturã care constituie livrare de bunuri este constituitã din valoarea de aport a bunurilor.
(5) Importul de bunuri care se constituie aport în naturã la capitalul social al unei societãþi comerciale, efectuat de o persoanã strãinã, se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã potrivit prevederilor art. 131 din Codul fiscal. Persoana impozabilã care primeºte aportul în naturã poate sã îºi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã în condiþiile legii.

Codul fiscal:
(9) Nu constituie livrare de bunuri, în sensul alin. (1), urmãtoarele:
a) bunurile distruse ca urmare a unor calamitãþi naturale sau a altor cauze de forþã majorã;
b) bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate în condiþii stabilite prin norme;
c) perisabilitãþile, în limitele prevãzute prin lege;
d) bunurile acordate gratuit din rezerva de stat, ca ajutoare umanitare externe sau interne;
e) acordarea în mod gratuit de bunuri ca mostre în cadrul campaniilor publicitare, pentru încercarea produselor sau pentru demonstraþii la punctele de vânzare, alte bunuri acordate în scopul stimulãrii vânzãrilor;
f) acordarea de bunuri, în mod gratuit, în cadrul acþiunilor de sponsorizare, de mecenat, de protocol, precum ºi alte destinaþii prevãzute de lege, în condiþiile stabilite prin norme.

Norme metodologice:
7. (1) Bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, nu constituie livrare de bunuri conform art. 128 alin. (9) lit. b) din Codul fiscal, dacã sunt îndeplinite în mod cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativã a bunurilor se datoreazã unor cauze obiective dovedite cu documente;
c) se face dovada cã s-au distrus bunurile ºi nu mai intrã în circuitul economic.
În categoria bunurilor degradate calitativ se încadreazã ºi ziarele, revistele, cãrþile, manualele ºcolare, care sunt returnate de cãtre difuzori ºi care nu mai pot fi valorificate.
(2) Casarea bunurilor de natura mijloacelor fixe, chiar ºi înainte de expirarea duratei normale de întrebuinþare, nu constituie livrare de bunuri din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã.
(3) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de protocol nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita în care sunt deductibile la calculul impozitului pe profit cheltuielile de protocol, stabilitã la titlul II al Codului fiscal. Aceeaºi limitã este aplicabilã ºi microîntreprinderilor care se încadreazã în prevederile titlului IV al Codului fiscal.
(4) Bunurile acordate gratuit în cadrul acþiunilor de sponsorizare ºi mecenat nu sunt considerate livrãri de bunuri în limita a 30/0 din cifra de afaceri, determinatã potrivit art. 152 alin. (6) din Codul fiscal, ºi nu se întocmeºte factura fiscalã pentru acordarea acestor bunuri.
(5) Prin acordarea de bunuri în mod gratuit potrivit destinaþiilor prevãzute de lege, în sensul art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal, se înþeleg destinaþii cum sunt: masa caldã pentru mineri, alimentaþia de protecþie, materiale igienico-sanitare acordate obligatoriu angajaþilor în vederea prevenirii îmbolnãvirilor. Limita pânã la care nu sunt considerate livrãri de bunuri este cea stabilitã prin actele normative care instituie acordarea acestor bunuri. Plata în naturã a salariilor ºi a dividendelor reprezintã livrare de bunuri, nefiind aplicabile prevederile art. 128 alin. (9) lit. f) din Codul fiscal.
(6) Încadrarea în limitele prevãzute la alin. (3)-(5) se determinã pe baza datelor raportate prin situaþiile financiare anuale. Nu se iau în calcul pentru încadrarea în aceste limite sponsorizãrile, acþiunile de mecenat sau alte acþiuni prevãzute prin legi, acordate în numerar. Depãºirea limitelor constituie livrare de bunuri ºi se colecteazã taxa pe valoarea adãugatã, dacã s-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã corespunzãtoare depãºirii. Taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã depãºirii se calculeazã ºi se include la rubrica de regularizãri din decontul întocmit pentru perioada fiscalã în care persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã au depus situaþiile financiare anuale, dar nu mai târziu de termenul legal de depunere a acestora.
(7) Preluarea de cãtre persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã a unor bunuri din activitatea proprie pentru a fi utilizate în scopul desfãºurãrii activitãþii economice a acestora nu este consideratã livrare de bunuri. Aceleaºi prevederi se aplicã ºi pentru prestãrile de servicii.

Codul fiscal:
Prestarea de servicii
Art. 129. - (1) Se considerã prestare de servicii orice operaþiune care nu constituie livrare de bunuri.
(2) Prestãrile de servicii cuprind operaþiuni cum sunt:
a) închirierea de bunuri sau transmiterea folosinþei bunurilor, în cadrul unui contract de leasing;
b) transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor, licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
c) angajamentul de a nu desfãºura o activitate economicã, de a nu concura cu altã persoanã sau de a tolera o acþiune ori o situaþie;
d) prestãrile de servicii efectuate în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autoritãþi publice sau potrivit legii;
e) intermedierea efectuatã de comisionari, care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului, atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii.
(3) Se considerã prestãri de servicii cu platã:
a) utilizarea temporarã a bunurilor care fac parte din activele unei persoane impozabile, în scopuri ce nu au legãturã cu activitatea sa economicã, sau pentru a fi puse la dispoziþie, în vederea utilizãrii în mod gratuit, altor persoane, dacã taxa pe valoarea adãugatã pentru bunurile respective a fost dedusã total sau parþial;
b) prestãrile de servicii efectuate în mod gratuit de cãtre o persoanã impozabilã, în scopuri care nu au legãturã cu activitatea sa economicã pentru uzul personal al angajaþilor sãi sau al altor persoane.
(4) Nu se considerã prestare de serviciu efectuatã cu platã utilizarea bunurilor ºi prestãrile de servicii prevãzute la alin. (3), efectuate în limitele ºi potrivit destinaþiilor prevãzute prin lege, precum ºi prestãrile de servicii efectuate în scopuri publicitare sau în scopul stimulãrii vânzãrilor.

Norme metodologice:
8. (1) În sensul art. 129 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, transmiterea folosinþei bunurilor în cadrul unui contract de leasing operaþional sau financiar se considerã prestare de servicii. Dacã în cursul derulãrii unui contract de leasing financiar intervine o cesiune între utilizatori cu acceptul locatorului/finanþatorului sau o cesiune a contractului de leasing financiar prin care se schimbã locatorul/finanþatorul, operaþiunea nu constituie livrare de bunuri, considerând cã persoana care preia contractul de leasing continuã persoana cedentului. Operaþiunea este consideratã în continuare prestare de servicii, taxa pe valoarea adãugatã fiind datoratã de persoana care preia contractul de leasing în aceleaºi condiþii ca ºi cedentul.
(2) Este consideratã prestare de servicii, conform art. 129 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, intermedierea efectuatã de comisionari care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului atunci când intervin într-o livrare de bunuri sau o prestare de servicii. În sensul prezentelor norme metodologice, comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului este persoana care acþioneazã în calitate de mandatar potrivit Codului comercial. În cazul în care comisionarul intermediazã livrãri de bunuri, în funcþie de locul unde vânzãtorul, cumpãrãtorul ºi comisionarul îºi au stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã, se disting urmãtoarele situaþii:
a) atunci când vânzãtorul, comisionarul ºi cumpãrãtorul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, vânzãtorul face livrare de bunuri cãtre cumpãrãtor, pentru care emite factura fiscalã direct pe numele cumpãrãtorului, iar comisionarul face prestare de servicii, pentru care întocmeºte factura fiscalã numai pentru comisionul sãu care reprezintã contravaloarea serviciului de intermediere prestat cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
b) atunci când vânzãtorul ºi comisionarul sunt persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar cumpãrãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, vânzãtorul emite factura fiscalã pentru livrarea de bunuri cãtre cumpãrãtor ºi este înscris în declaraþia vamalã de export la rubrica "exportator", iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul;
c) atunci când cumpãrãtorul ºi comisionarul sunt persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în România, iar vânzãtorul este persoanã stabilitã în strãinãtate, cumpãrãtorul primeºte factura externã emisã de vânzãtor pe numele sãu ºi întocmeºte declaraþia vamalã de import în nume propriu, iar comisionarul care face prestarea de serviciu emite factura fiscalã pentru comisionul sãu cãtre persoana care l-a mandatat, respectiv cumpãrãtorul sau vânzãtorul.
(3) Emiterea unei facturi în numele sãu de cãtre orice comisionar care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului vânzãtor, în momentul vânzãrii cãtre cumpãrãtor, este suficientã pentru a-l transforma în cumpãrãtor revânzãtor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, astfel cum este prevãzut la pct. 5. De asemenea, comisionarul care acþioneazã în numele ºi în contul comitentului cumpãrãtor devine din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã un cumpãrãtor revânzãtor, dacã primeºte de la vânzãtor o facturã întocmitã pe numele sãu.
(4) Pentru operaþiunile prevãzute la art. 129 alin. (4) din Codul fiscal se aplicã în mod corespunzãtor prevederile pct. 7 alin. (3)-(6).

Codul fiscal:
Importul de bunuri
Art. 131. - (1) În înþelesul prezentului titlu, se considerã import de bunuri intrarea de bunuri în România provenind dintr-un alt stat.
(2) Prin derogare de la alin. (1), atunci când bunurile sunt plasate, dupã intrarea lor în þarã, în regimuri vamale suspensive, aceste bunuri nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Totuºi, acestea sunt supuse reglementãrilor vamale în ceea ce priveºte plata sau, dupã caz, garantarea drepturilor de import pe perioada cât se aflã în regim vamal suspensiv.
(3) Importul bunurilor plasate în regimuri vamale suspensive este efectuat în statul pe teritoriul cãruia bunurile ies din aceste regimuri.
(4) Nu se cuprinde în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã livrarea bunurilor aflate în regimuri vamale suspensive.

Norme metodologice:
9. (1) Regimurile vamale suspensive la care se face referire la art. 131 din Codul fiscal sunt cele prevãzute de legislaþia vamalã în vigoare.
(2) Orice livrare a unor bunuri care se aflã sub regim vamal suspensiv nu intrã în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Astfel de operaþiuni pot avea drept obiect vânzarea de bunuri aflate în regim de antrepozit vamal, cesionarea de bunuri aflate în regim de perfecþionare activã ºi altele de aceastã naturã.

Codul fiscal:

CAPITOLUL V
Locul operaþiunilor impozabile

Locul livrãrii de bunuri
Art. 132. - (1) Se considerã a fi locul livrãrii de bunuri:
a) locul unde se gãsesc bunurile în momentul când începe expedierea sau transportul, în cazul bunurilor care sunt expediate sau transportate de furnizor, de beneficiar sau de un terþ;
b) locul unde se efectueazã instalarea sau montajul, în cazul bunurilor care fac obiectul unei instalãri sau montaj, indiferent dacã punerea în funcþiune este efectuatã de cãtre furnizor sau de altã persoanã în contul sãu;
c) locul unde se gãsesc bunurile în momentul în care are loc livrarea, în cazul bunurilor care nu sunt expediate sau transportate;
d) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion;
e) locul de plecare al transportului de pasageri, în cazul în care livrãrile de bunuri sunt efectuate într-un autocar sau tren, ºi pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii.
(2) În aplicarea prevederilor alin. (1) lit. e), se înþelege:
a) prin partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii, parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire al transportului de pasageri, fãrã oprire în afara þãrii;
b) prin locul de plecare al transportului de pasageri, primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, dacã este cazul, dupã oprirea efectuatã în afara þãrii;
c) prin locul de sosire a unui transport de pasageri, ultimul punct de debarcare prevãzut în interiorul þãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii, dacã este cazul, înainte de oprirea efectuatã în afara þãrii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. a) ºi b), atunci când locul de plecare sau de expediere ori de transport al bunurilor se aflã în afara României, acestea fiind importate în România, locul livrãrii efectuate de importator, în sensul art. 150 alin. (2), este considerat a fi în România.

Norme metodologice:
10. (1) Livrãrile de bunuri pentru care locul livrãrii nu este considerat a fi în România conform art. 132 din Codul fiscal nu sunt operaþiuni impozabile în România. Orice persoanã impozabilã care realizeazã livrãri de bunuri care au locul livrãrii în strãinãtate poate sã-ºi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal, în situaþia în care livrãrile de bunuri ar da drept de deducere dacã ar fi realizate în România.
(2) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate la bordul unui vapor sau avion este considerat a fi locul de plecare a transportului de pasageri, potrivit art. 132 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal. În înþelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare a transportului de pasageri în cazul livrãrilor de bunuri efectuate la bordul unui vapor sau al unui avion este considerat a fi:
a) primul punct de îmbarcare a pasagerilor, pentru transporturile care au punctul de plecare în România;
b) primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi fac escalã în România.
(3) Locul livrãrii de bunuri în cazul în care livrãrile sunt efectuate într-un autocar sau tren este locul de plecare a transportului de pasageri ºi numai pe partea din parcursul transportului de pasageri efectuat în interiorul þãrii. Locul de plecare a transportului de pasageri, respectiv parcursul efectuat în interiorul þãrii, se determinã astfel:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii. Locul de sosire este considerat a fi ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii, pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã dupã primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în România nu mai existã ºi un punct de debarcare pânã la ieºirea din þarã, se considerã cã locul livrãrii de bunuri nu este în România;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã nu existã un punct de îmbarcare situat în interiorul þãrii, se considerã cã locul livrãrii de bunuri nu este în România;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi primul punct de îmbarcare a pasagerilor situat în interiorul þãrii, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor prevãzut în interiorul þãrii. Parcursul efectuat în interiorul þãrii este cel efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire. Dacã nu existã punct de îmbarcare sau de debarcare în interiorul þãrii, locul livrãrii de bunuri nu este considerat a fi în România.

Codul fiscal:
Locul prestãrii de servicii
Art. 133. - (1) Locul prestãrii de servicii este considerat a fi locul unde prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate sau, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã.

Norme metodologice:
11. Art. 133 alin. (1) din Codul fiscal instituie o regulã generalã potrivit cãreia pentru prestãrile de servicii legea aplicabilã în materie de taxã pe valoarea adãugatã este cea a þãrii în care prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã. La alin. (2) al art. 133 din Codul fiscal sunt prevãzute derogãrile de la regula generalã, respectiv se reglementeazã cã pentru anumite prestãri de servicii locul prestãrii, respectiv legea aplicabilã este alta decât cea a þãrii în care prestatorul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã.

Codul fiscal:
(2) Prin excepþie de la alin. (1), pentru urmãtoarele prestãri de servicii, locul prestãrii este considerat a fi:
a) locul unde bunul imobil este situat, pentru prestãrile de servicii efectuate în legãturã directã cu un bun imobil, inclusiv prestaþiile agenþiilor imobiliare ºi de expertizã, ca ºi prestãrile privind pregãtirea sau coordonarea executãrii lucrãrilor imobiliare, cum ar fi, de exemplu, prestaþiile furnizate de arhitecþi ºi serviciile de supervizare;

Norme metodologice:
12. Pentru operaþiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care este situat bunul imobil. Prestatorul trebuie sã aplice legea privind taxa pe valoarea adãugatã din þara în care este situat bunul imobil. Rezultã cã pentru operaþiuni taxabile de aceastã naturã desfãºurate în România de orice prestator, indiferent dacã este român sau o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în România. Atunci când persoane impozabile române desfãºoarã astfel de operaþiuni în strãinãtate, operaþiunile respective nu au locul prestãrii în România, prestatorul exercitându-ºi dreptul de deducere potrivit art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal. Prin persoanã impozabilã românã se înþelege orice prestator care îºi are stabilit în România sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care serviciile sunt efectuate ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã ori care ºi-a desemnat reprezentant fiscal în România.

Codul fiscal:
b) locul unde se efectueazã transportul, în funcþie de distanþele parcurse, în cazul transportului de bunuri ºi de persoane;

Norme metodologice:
13. (1) Pentru serviciile de transport de bunuri ºi de persoane, locul prestãrii este locul unde se efectueazã transportul în funcþie de distanþele parcurse. În înþelesul prezentelor norme metodologice, locul de plecare/locul de sosire a unui transport nu coincid întotdeauna cu punctul de plecare/punctul de sosire. Locul de plecare/locul de sosire sunt noþiuni utilizate pentru a stabili parcursul efectuat în interiorul þãrii. Prin punct de plecare, în cazul transportului de bunuri, se înþelege punctul de unde începe transportul, iar în cazul transportului de persoane, punctul de îmbarcare a pasagerilor. Prin punct de sosire, în cazul transportului de bunuri, se înþelege primul loc de destinaþie a bunurilor, iar în cazul transportului de persoane, punctul de debarcare a pasagerilor.
(2) Transporturile naþionale de bunuri sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii. Transporturile naþionale de persoane sunt transporturile pentru care atât punctul de plecare, cât ºi punctul de sosire se aflã în interiorul þãrii. Locul prestãrii transporturilor naþionale de bunuri ºi de persoane este în România.
(3) Transporturile internaþionale de bunuri sunt transporturile care au fie punctul de plecare, fie punctul de sosire în afara României, fie ambele puncte sunt situate în afara României, dar transportul tranziteazã România. Locul prestãrii serviciilor internaþionale de transport este considerat a fi în România pentru partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii.
(4) Pentru transportul internaþional de bunuri, partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire a transportului de bunuri. Prin locul de plecare a transportului de bunuri se înþelege punctul de plecare situat în interiorul þãrii sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei ºi de intrare în România, pentru transporturile care nu au punctul de plecare în România. Prin locul de sosire a transportului de bunuri se înþelege primul loc de destinaþie a bunurilor în România sau, dupã caz, punctul de trecere a frontierei la ieºirea din România, pentru transporturile care nu au locul de destinaþie a bunurilor în România.
(5) Pentru transportul internaþional de persoane, partea din parcursul efectuat în interiorul þãrii este parcursul efectuat între locul de plecare ºi locul de sosire a transportului de persoane, determinatã dupã cum urmeazã:
a) pentru transporturile care au punctul de plecare în România ºi punctul de sosire în strãinãtate, locul de plecare este primul punct de îmbarcare a pasagerilor, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate, pentru pasagerii care urmeazã a fi debarcaþi în afara þãrii;
b) pentru transporturile care au punctul de plecare în afara României ºi punctul de sosire în România, locul de plecare este punctul de trecere a frontierei din strãinãtate spre România, iar locul de sosire este ultimul punct de debarcare a pasagerilor care au fost îmbarcaþi în afara României;
c) pentru transporturile care tranziteazã România, fãrã a avea nici punctul de plecare, nici punctul de sosire în România, locul de plecare este considerat a fi locul de trecere a frontierei dinspre strãinãtate în România, iar locul de sosire este considerat a fi punctul de trecere a frontierei dinspre România în strãinãtate;
d) în cazurile prevãzute la lit. a)-c), pentru pasagerii care s-au îmbarcat în interiorul þãrii ºi s-au debarcat în interiorul þãrii, cãlãtorind cu un mijloc de transport în trafic internaþional, partea de transport dintre locul de îmbarcare ºi locul de debarcare pentru aceºti pasageri se considerã a fi transport naþional.
(6) Facturile de transport internaþional se emit pentru parcursul integral, fãrã a fi necesarã separarea contravalorii traseului naþional ºi a celui internaþional. Orice scutire de taxã pe valoarea adãugatã pentru servicii de transport, prevãzutã de art. 143 ºi 144 din Codul fiscal, se acordã pentru parcursul efectuat în interiorul þãrii, în timp ce distanþa parcursã în afara þãrii se considerã cã nu are locul prestãrii în România ºi nu se datoreazã taxa pe valoarea adãugatã. Persoanele care efectueazã servicii de transport internaþional beneficiazã de dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de bunuri ºi/sau servicii ºi pentru partea din transport care nu are locul prestãrii în România, în baza art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:
c) sediul activitãþii economice sau sediul permanent al beneficiarului pentru care sunt prestate serviciile sau, în absenþa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã a beneficiarului în cazul urmãtoarelor servicii:
1. închirierea de bunuri mobile corporale;
2. operaþiunile de leasing având ca obiect utilizarea bunurilor mobile corporale;
3. transferul ºi/sau transmiterea folosinþei drepturilor de autor, brevetelor, licenþelor, mãrcilor comerciale ºi a altor drepturi similare;
4. serviciile de publicitate ºi marketing;
5. serviciile de consultanþã, de inginerie, juridice ºi de avocaturã, serviciile contabililor ºi experþilor contabili, ale birourilor de studii ºi alte servicii similare;
6. prelucrarea de date ºi furnizarea de informaþii;
7. operaþiunile bancare, financiare ºi de asigurãri, inclusiv reasigurãri, cu excepþia închirierii de seifuri;
8. punerea la dispoziþie de personal;
9. telecomunicaþiile. Sunt considerate servicii de telecomunicaþii serviciile având ca obiect transmiterea, emiterea ºi recepþia de semnale, înscrisuri, imagini ºi sunete sau informaþii de orice naturã prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, inclusiv cedarea dreptului de utilizare a mijloacelor pentru astfel de transmisii, emiteri sau recepþii; serviciile de telecomunicaþii cuprind, de asemenea, ºi furnizarea accesului la reþeaua mondialã de informaþii;
10. serviciile de radiodifuziune ºi de televiziune;
11. serviciile furnizate pe cale electronicã; sunt considerate servicii furnizate pe cale electronicã: furnizarea ºi conceperea de site-uri informatice, mentenanþa la distanþã a programelor ºi echipamentelor, furnizarea de programe informatice - software - ºi actualizarea acestora, furnizarea de imagini, de texte ºi de informaþii ºi punerea la dispoziþie de baze de date, furnizarea de muzicã, de filme ºi de jocuri, inclusiv jocuri de noroc, transmiterea ºi difuzarea de emisiuni ºi evenimente politice, culturale, artistice, sportive, ºtiinþifice, de divertisment ºi furnizarea de servicii de învãþãmânt la distanþã. Atunci când furnizorul de servicii ºi clientul sãu comunicã prin curier electronic, serviciul furnizat nu reprezintã un serviciu electronic;
12. obligaþia de a se abþine de la realizarea sau exercitarea, total sau parþial, a unei activitãþi economice sau a unui drept menþionat în prezenta literã;
13. prestãrile de servicii efectuate de intermediari care intervin în furnizarea prestãrilor prevãzute în prezenta literã;

Norme metodologice:
14. Pentru operaþiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, locul prestãrii este situat în þara în care beneficiarul îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa unui astfel de sediu, domiciliul sau reºedinþa sa obiºnuitã, pentru care serviciile sunt prestate. Aceastã regulã constituie o excepþie de la prevederile art. 133 alin. (1) din Codul fiscal ºi este denumitã "taxare inversã", deoarece obligaþia plãþii taxei pe valoarea adãugatã revine beneficiarului prestãrii de servicii ºi nu prestatorului. Atunci când persoane impozabile stabilite în strãinãtate efectueazã astfel de prestãri cãtre beneficiari români, taxa pe valoarea adãugatã este datoratã de beneficiari, dacã operaþiunile în cauzã sunt taxabile. Taxa pe valoarea adãugatã se achitã pe baza decontului special de taxã pe valoarea adãugatã de cãtre persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã evidenþiazã taxa aferentã acestor operaþiuni în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Când persoane române presteazã servicii de natura celor prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal pentru beneficiari persoane stabilite în strãinãtate, locul prestãrii este considerat a fi în strãinãtate, iar prestatorii români pot sã-ºi exercite dreptul de deducere potrivit prevederilor art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:
d) locul unde sunt prestate serviciile, în cazul urmãtoarelor servicii:
1. culturale, artistice, sportive, ºtiinþifice, educative, de divertisment sau similare, inclusiv serviciile accesorii ºi cele ale organizatorilor de astfel de activitãþi;
2. prestãrile accesorii transportului, cum sunt: încãrcarea, descãrcarea, manipularea, paza ºi/sau depozitarea bunurilor ºi alte servicii similare;
3. expertize privind bunurile mobile corporale;
4. prestãrile efectuate asupra bunurilor mobile corporale.

Norme metodologice:
15. Pentru operaþiunile prevãzute la art. 133 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, locul prestãrii se aflã în þara în care operaþiunile respective sunt prestate efectiv, indiferent unde este situat sediul activitãþii economice sau sediul permanent de la care sunt prestate serviciile ori, în lipsa acestora, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã a prestatorului. Taxa pe valoarea adãugatã este în sarcina prestatorului, dacã operaþiunile sunt taxabile ºi se datoreazã în þara în care se situeazã locul prestãrii. Persoanele din România care presteazã astfel de servicii în strãinãtate pot sã-ºi exercite dreptul de deducere în conformitate cu prevederile art. 145 alin. (4) lit. b) din Codul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VI
Faptul generator ºi exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã

Faptul generator ºi exigibilitatea - reguli generale
Art. 134. - (1) Faptul generator al taxei reprezintã faptul prin care sunt realizate condiþiile legale, necesare pentru exigibilitatea taxei.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã atunci când autoritatea fiscalã devine îndreptãþitã, în baza legii, la un moment dat, sã solicite taxa pe valoarea adãugatã de la plãtitorii taxei, chiar dacã plata acesteia este stabilitã prin lege la o altã datã.
(3) Faptul generator al taxei intervine ºi taxa devine exigibilã, la data livrãrii de bunuri sau la data prestãrii de servicii, cu excepþiile prevãzute în prezentul titlu.
(4) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. a) ºi art. 129 alin. (2) lit. a), care se efectueazã continuu, dând loc la decontãri sau plãþi succesive, cum sunt gazele naturale, apa, serviciile telefonice, energia electricã ºi altele asemenea, se considerã cã sunt efectuate în momentul expirãrii perioadelor la care se referã aceste decontãri sau plãþi.
(5) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã este anticipatã faptului generator ºi intervine:
a) la data la care este emisã o facturã fiscalã, înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii;
b) la data încasãrii avansului, în cazul în care se încaseazã avansuri înaintea livrãrii de bunuri sau a prestãrii de servicii. Se excepteazã de la aceastã prevedere avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale stabilite, potrivit legii, ºi orice avansuri încasate pentru operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu sunt în sfera de aplicare a taxei. Prin avansuri se înþelege încasarea parþialã sau integralã a contravalorii bunurilor sau serviciilor, înaintea livrãrii, respectiv a prestãrii.
(6) Prin derogare de la alin. (5), în cazul construirii unui bun imobil, antreprenorul general poate opta pentru ca exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã sã intervinã la data livrãrii bunului imobil, în condiþii stabilite prin norme.

Norme metodologice:
16. (1) Pentru lucrãrile imobiliare care se finalizeazã într-un bun imobil, antreprenorii pot sã opteze pentru plata taxei pe valoarea adãugatã la data la care ia naºtere faptul generator al taxei, respectiv data livrãrii, pentru lucrãrile imobiliare care îndeplinesc una dintre urmãtoarele condiþii:
a) sunt executate în cadrul unui contract unic care prevede obligaþia antreprenorului de a asigura procurarea, instalarea sau încorporarea bunurilor mobile în lucrarea respectivã;
b) valoarea bunurilor încorporate în lucrãrile imobiliare depãºeºte 50% din preþul negociat între antreprenor ºi beneficiar.
(2) Opþiunea se comunicã organului fiscal teritorial la care antreprenorul este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, printr-o declaraþie prin care acesta se obligã sã colecteze, la data livrãrii, taxa pe valoarea adãugatã aferentã lucrãrilor care se încadreazã în prevederile alin. (1). Declaraþia de opþiune se comunicã pentru fiecare lucrare imobiliarã.
(3) Dupã comunicarea opþiunii se interzice antreprenorilor facturarea taxei pe valoarea adãugatã înainte de data livrãrii pentru lucrãrile imobiliare respective.
(4) Nerespectarea condiþiilor prevãzute la alin. (1)-(3) atrage anularea opþiunii ºi obligarea la colectarea taxei pe valoarea adãugatã aferente avansurilor încasate.
(5) Antreprenorul poate renunþa oricând la aceastã opþiune, situaþie în care are obligaþia de a colecta taxa pe valoarea adãugatã aferentã avansurilor încasate.
(6) În situaþiile prevãzute la alin. (4) ºi (5), taxa pe valoarea adãugatã devine exigibilã la data încasãrii avansurilor.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VII
Baza de impozitare

Baza de impozitare pentru operaþiuni în interiorul þãrii
Art. 137. - (1) Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã este constituitã din:
a) pentru livrãri de bunuri ºi prestãri de servicii, altele decât cele prevãzute la lit. b) ºi c), din tot ceea ce constituie contrapartidã obþinutã sau care urmeazã a fi obþinutã de furnizor ori prestator din partea cumpãrãtorului, beneficiarului sau a unui terþ, inclusiv subvenþiile direct legate de preþul acestor operaþiuni;
b) preþurile de achiziþie sau, în lipsa acestora, preþul de cost, determinat la momentul livrãrii, pentru operaþiunile prevãzute la art. 128 alin. (3) lit. e), alin. (4) ºi (5). Dacã bunurile sunt mijloace fixe, preþul de achiziþie sau preþul de cost se ajusteazã, astfel cum se prevede în norme;
c) suma cheltuielilor efectuate de persoana impozabilã pentru executarea prestãrilor de servicii pentru operaþiunile prevãzute la art. 129 alin. (3).
(2) Se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã:
a) impozitele, taxele, dacã prin lege nu se prevede altfel, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) cheltuielile accesorii, cum ar fi: comisioanele, cheltuielile de ambalare, transport ºi asigurare, decontate cumpãrãtorului sau clientului.

Norme metodologice:
17. (1) Potrivit art. 137 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, subvenþiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, legate direct de preþul bunurilor livrate ºi/sau al serviciilor prestate, se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã. Se considerã cã subvenþiile sunt legate direct de preþ dacã îndeplinesc cumulativ urmãtoarele condiþii:
a) preþul livrãrii/tariful prestãrii pe unitatea de mãsurã al bunurilor ºi/sau al serviciilor este impus prin lege sau prin decizii ale consiliilor locale, inclusiv sau exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
b) subvenþia acordatã este concret determinabilã în preþul bunurilor ºi/sau al serviciilor, respectiv este stabilitã pe unitatea de mãsurã a bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate, în sume absolute sau procentual.
(2) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat cãtre beneficiar este stabilit incluzând ºi subvenþia acordatã, iar subvenþia se acordã pe preþul pe unitatea de mãsurã, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã, iar beneficiarul suportã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui preþ, astfel:
a) Dacã subvenþia nu acoperã integral preþul de referinþã, facturarea se face dupã modelul prezentat în urmãtorul exemplu:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A. - subvenþia acordatã 100 unitãþi (33,33% din preþul de referinþã)

Preþ subvenþionat (300-100) 200 unitãþi + 57 (T.V.A. asupra preþului de referinþã) = 257 unitãþi - de încasat de la beneficiar.
b) Dacã preþul de referinþã este subvenþionat 100%, cumpãrãtorul suportã numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestuia. Facturarea bunurilor sau a serviciilor se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul de referinþã 300 unitãþi x 19% = (baza de impozitare) 57 unitãþi T.V.A. - subvenþia acordatã (100%) 300 unitãþi

Preþ de referinþã subvenþionat 0 + 57 (T.V.A. asupra preþului de referinþã) = 57 unitãþi - de încasat de la beneficiar.
(3) În situaþia în care preþul de referinþã care trebuie facturat beneficiarului este stabilit exclusiv subvenþia acordatã, iar subvenþia se acordã pe unitatea de mãsurã, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã ºi asupra subvenþiei încasate, iar beneficiarul suportã numai taxa pe valoarea adãugatã aferentã preþului de referinþã. Facturarea se face dupã modelul prezentat mai jos:
- preþul impus care trebuie facturat beneficiarilor, inclusiv T.V.A. 130 unitãþi - din care T.V.A. colectatã (130 x 15,966%) 21 unitãþi

Preþul de 130 de unitãþi (109 + 21 T.V.A.) se factureazã ºi se încaseazã de la beneficiar. Furnizorul primeºte o subvenþie de 100 de unitãþi ºi în mod distinct T.V.A. aferentã subvenþiei de 19 unitãþi. La data încasãrii subvenþiei, furnizorul colecteazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã subvenþiei (19 unitãþi).
(4) Nu intrã în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã subvenþiile sau alocaþiile primite de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care nu sunt legate direct de preþul de vânzare al bunurilor livrate sau al serviciilor prestate, cum sunt: ajutoarele de stat acordate companiilor, societãþilor naþionale ºi societãþilor comerciale din industria minierã, sprijinul acordat producãtorilor agricoli pentru terenurile agricole cultivate, subvenþiile acordate producãtorilor agricoli din sectorul animalier pentru creºterea producþiei de carne ºi a efectivelor de animale, subvenþiile pentru acoperirea cheltuielilor cu energia electricã pentru irigaþii, subvenþiile pentru acoperirea cheltuielilor de transport public local, subvenþiile acordate pentru efectuarea de investiþii proprii ºi orice alte subvenþii care nu îndeplinesc cerinþele menþionate la alin. (1).
18. Pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii contractate în valutã, a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar din ziua plãþii, baza de impozitare se corecteazã cu diferenþa de preþ rezultatã ca urmare a modificãrii cursului pieþei valutare în vigoare la data încasãrii faþã de cel utilizat la data livrãrii/prestãrii. Furnizorul/prestatorul este obligat sã emitã factura fiscalã pentru diferenþe de preþ în plus sau în minus. Pentru facturile de avansuri regularizarea se efectueazã astfel: la data livrãrii/prestãrii facturile de avans se storneazã integral ºi se emite factura fiscalã pentru contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor prestate, în care baza de impozitare se determinã prin însumarea sumelor evidenþiate în facturile de avans la cursul de schimb valutar din data încasãrii fiecãrui avans, evidenþiind ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã, astfel încât suma facturatã beneficiarului sã nu fie majoratã artificial, respectiv redusã, datoritã creºterii/descreºterii cursului de schimb de la data livrãrii/prestãrii faþã de cel de la data încasãrii de avansuri. În cazul în care existã diferenþe în valutã între contravaloarea integralã a bunurilor livrate ºi/sau serviciilor prestate ºi suma avansurilor încasate, aceasta va fi convertitã în lei la cursul de schimb valutar din data emiterii facturii, calculându-se ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã.
19. Baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã corespunzãtoare se determinã integral la livrarea bunurilor ºi/sau prestarea serviciilor. În cazul livrãrilor de bunuri cu plata în rate, taxa pe valoarea adãugatã aferentã ratelor se înregistreazã în contul 4428 "T.V.A. neexigibilã", urmând ca, pe mãsurã ce aceasta devine exigibilã, sã fie înregistratã în creditul contului 4427 "T.V.A. colectatã" prin debitul contului 4428 "T.V.A. neexigibilã". Pentru livrãri cu plata în rate contractate în valutã cu decontare în lei, se aplicã ºi prevederile pct. 18.
20. Baza de impozitare pentru echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie acordat salariaþilor este constituitã din contravaloarea care este suportatã de salariaþi. Dacã echipamentul de lucru ºi/sau de protecþie nu este suportat de salariaþi, operaþiunea nu constituie livrare de bunuri.
21. (1) Baza de impozitare pentru mijloacele fixe constatate lipsã, care se cuprind în sfera taxei pe valoarea adãugatã, conform art. 128 alin. (3) lit. e) din Codul fiscal, este constituitã dupã cum urmeazã:
a) dacã lipsurile nu sunt imputabile, baza de impozitare este valoarea rãmasã la care aceste bunuri sunt înregistrate în contabilitate, calculatã în funcþie de amortizarea contabilã. Dacã mijloacele fixe sunt complet amortizate, baza de impozitare este zero;
b) dacã lipsurile sunt imputabile, baza de impozitare este suma imputatã, dar nu mai puþin decât valoarea rãmasã a mijlocului fix. Pentru mijloacele fixe complet amortizate, baza de impozitare este suma imputatã.
(2) În situaþiile prevãzute la art. 128 alin. (4) ºi (5) din Codul fiscal, baza de impozitare pentru mijloace fixe este cea stabilitã la alin. (1) lit. a).

Codul fiscal:
(3) Nu se cuprind în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã urmãtoarele:
a) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ acordate de furnizori direct clienþilor;
b) sumele reprezentând daune-interese stabilite prin hotãrâre judecãtoreascã definitivã, penalizãrile ºi orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totalã sau parþialã a obligaþiilor contractuale, dacã sunt percepute peste preþurile ºi/sau tarifele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintã contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate;
c) dobânzile percepute pentru: plãþi cu întârziere, livrãri cu plata în rate, operaþiuni de leasing;
d) valoarea ambalajelor care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi, prin schimb, fãrã facturare;
e) sumele achitate de furnizor sau prestator în contul clientului ºi care apoi se deconteazã acestuia;
f) taxa de reclamã ºi publicitate ºi taxa hotelierã care sunt percepute de cãtre autoritãþile publice locale prin intermediul prestatorilor.

Norme metodologice:
22. (1) Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile ºi alte reduceri de preþ care nu se cuprind în baza de impozitare trebuie sã fie reflectate în facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, sã fie în beneficiul clientului ºi sã nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidã pentru o prestaþie oarecare.
(2) Sumele achitate de furnizor/prestator în contul clientului se deconteazã acestuia pe baza unei facturi fiscale pe care se înscrie menþiunea "facturã de decontare - pentru plãþi în numele clientului", însoþitã de copii de pe facturile achitate în numele clientului. În factura fiscalã de decontare se evidenþiazã facturile fiscale sau alte documente legal aprobate care au fost achitate, baza de impozitare ºi taxa pe valoarea adãugatã aferentã. Furnizorul/prestatorul nu exercitã dreptul de deducere pentru sumele achitate în numele clientului ºi nu colecteazã taxa pe valoarea adãugatã din factura fiscalã de decontare. De asemenea, nu înregistreazã aceste sume în conturile de cheltuieli, respectiv de venituri, sumele respective contabilizându-se prin contul 462 "Creditori diverºi", inclusiv taxa pe valoarea adãugatã. Clientul are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã înscrise în factura fiscalã de decontare, însoþitã de copiile de pe documentele fiscale în baza cãrora a fost întocmitã.
(3) Ambalajele care circulã între furnizorii de marfã ºi clienþi prin schimb, fãrã facturare, nu se includ în baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã, chiar dacã beneficiarii nu deþin cantitãþile de ambalaje necesare efectuãrii schimbului ºi achitã o garanþie bãneascã în schimbul ambalajelor primite. Pentru vânzãrile efectuate prin unitãþi care au obligaþia utilizãrii aparatelor de marcat electronice fiscale, suma garanþiei bãneºti încasate pentru ambalaje se evidenþiazã distinct pe bonurile fiscale, fãrã taxa pe valoarea adãugatã. Restituirea garanþiilor bãneºti nu se reflectã în documente fiscale.
(4) Persoanele care au primit ambalaje în schimbul unei garanþii bãneºti au obligaþia sã comunice periodic furnizorului de ambalaje, dar nu mai târziu de termenul legal pentru efectuarea inventarierii anuale, cantitãþile de ambalaje scoase din evidenþã ca urmare a distrugerii, uzurii, lipsurilor sau altor cauze de aceeaºi naturã. În termen de 5 zile lucrãtoare de la data comunicãrii, furnizorii de ambalaje sunt obligaþi sã factureze cu taxã pe valoarea adãugatã cantitãþile de ambalaje respective. Dacã garanþiile sunt primite de la persoane fizice de cãtre proprietarul ambalajelor, pe baza evidenþei vechimii garanþiilor primite ºi nerestituite, se va colecta taxa pe valoarea adãugatã pentru ambalajele pentru care s-au încasat garanþii mai vechi de 1 an calendaristic.

Codul fiscal:
Ajustarea bazei de impozitare
Art. 138. - Baza de impozitare a taxei pe valoarea adãugatã se ajusteazã în urmãtoarele situaþii:
a) dacã au fost emise facturi fiscale ºi, ulterior, operaþiunea este anulatã total sau parþial, înainte de livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor;
b) în cazul refuzurilor totale sau parþiale privind cantitatea, calitatea sau preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate;
c) în situaþia în care reducerile de preþ, prevãzute la art. 137 alin. (3) lit. a), sunt acordate dupã livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, precum ºi în cazul majorãrii preþului ulterior livrãrii sau prestãrii;
d) contravaloarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate nu se poate încasa din cauza falimentului beneficiarului; ajustarea este permisã începând cu data de la care se declarã falimentul;
e) în cazul în care cumpãrãtorii returneazã ambalajele în care s-a expediat marfa, pentru ambalajele care circulã prin facturare.

Norme metodologice:
23. (1) Ajustarea bazei de impozitare prevãzutã de art. 138 din Codul fiscal este efectuatã de furnizori/prestatori ºi se realizeazã potrivit prevederilor art. 160 alin. (2) din Codul fiscal. Beneficiarii au obligaþia sã ajusteze dreptul de deducere exercitat iniþial potrivit prevederilor pct. 50 alin. (6), numai pentru operaþiunile de la art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 138 lit. b) din Codul fiscal, retururile de bunuri au acelaºi tratament ca ºi refuzurile parþiale sau totale privind cantitatea, calitatea sau preþurile bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL VIII
Cotele de taxã pe valoarea adãugatã

Cota standard ºi cota redusã
Art. 140. - (1) Cota standard a taxei pe valoarea adãugatã este de 19% ºi se aplicã asupra bazei de impozitare pentru orice operaþiune impozabilã care nu este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã sau care nu este supusã cotei reduse a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã este de 9% ºi se aplicã asupra bazei de impozitare, pentru urmãtoarele prestãri de servicii ºi/sau livrãri de bunuri:
a) dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice, monumente de arhitecturã ºi arheologice, grãdini zoologice ºi botanice, târguri, expoziþii;
b) livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, cu excepþia celor destinate exclusiv publicitãþii;
c) livrãrile de proteze de orice fel ºi accesoriile acestora, cu excepþia protezelor dentare;
d) livrãrile de produse ortopedice;
e) medicamente de uz uman ºi veterinar;
f) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping.
(3) Cota de taxã pe valoarea adãugatã aplicabilã este cea în vigoare la data la care intervine faptul generator al taxei pe valoarea adãugatã, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la art. 134 alin. (5) ºi art. 135 alin. (2)-(5), pentru care se aplicã cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(4) În cazul schimbãrilor de cote, pentru operaþiunile prevãzute la art. 134 alin. (5), se va proceda la regularizare pentru a se aplica cotele în vigoare la data livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la art. 135 alin. (4), pentru care regularizarea se efectueazã aplicând cota în vigoare la data exigibilitãþii taxei.
(5) Cota aplicabilã pentru un import de bunuri este cea aplicatã în interiorul þãrii pentru livrarea aceluiaºi bun.

Norme metodologice:
24. (1) Taxa pe valoarea adãugatã se determinã prin aplicarea cotei standard sau a cotei reduse asupra bazei de impozitare determinate potrivit legii.
(2) Se aplicã procedeul sutei mãrite pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã, respectiv 19 x 100/119 în cazul cotei standard ºi 9 x 100/109 în cazul cotei reduse, atunci când preþul de vânzare include ºi taxa pe valoarea adãugatã. De regulã preþul include taxa pe valoarea adãugatã la livrarea de bunuri ºi/sau prestarea de servicii direct cãtre populaþie în situaþia în care nu este necesarã emiterea unei facturi fiscale conform art. 155 alin. (9) din Codul fiscal, precum ºi în orice situaþie în care prin natura operaþiunii sau conform prevederilor contractuale preþul include ºi taxa pe valoarea adãugatã.
25. Cota redusã de 9% prevãzutã la art. 140 alin. (2) lit. b) din Codul fiscal se aplicã pentru livrarea de manuale ºcolare, cãrþi, ziare ºi reviste, inclusiv pentru cele înregistrate pe suport electromagnetic sau alte tipuri de suporturi, indiferent dacã livrarea se face direct sau prin intermediari. Cãrþile, indiferent pe ce suport sunt livrate, trebuie sã aibã codul ISBN. Nu se aplicã cota redusã a taxei pe valoarea adãugatã pentru livrarea de cãrþi, ziare ºi reviste, care sunt destinate exclusiv publicitãþii.
26. Conform art. 140 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru protezele medicale ºi accesoriile acestora, exclusiv protezele dentare care sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã. Proteza medicalã reprezintã orice dispozitiv medical care este destinat sã fie introdus ºi sã rãmânã implantat în corpul uman sau într-un orificiu al acestuia, parþial ori total, prin intervenþie medicalã sau chirurgicalã, alte dispozitive medicale utilizate pentru înlocuirea unei pãrþi a corpului uman, precum ºi orice alte dispozitive care se poartã sau se duc în mânã, necesare compensãrii unei deficienþe ori infirmitãþi. Accesoriul unei proteze este un articol care este prevãzut în mod special de cãtre producãtor pentru a fi utilizat împreunã cu proteza medicalã.
27. Conform art. 140 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru produsele ortopedice cum sunt: fotolii rulante ºi/sau alte vehicule similare pentru invalizi, pãrþi ºi/sau accesorii de fotolii rulante sau de vehicule similare pentru invalizi, articole ºi/sau aparate de ortopedie, inclusiv centuri ºi/sau bandaje medico-chirurgicale ºi cârje, atele, gutiere ºi alte articole pentru fracturi, articole ºi aparate de protezã ortopedice.
28. (1) Conform art. 140 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, se aplicã cota de 9% a taxei pe valoarea adãugatã pentru cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping. În situaþia în care costul micului dejun este inclus în preþul de cazare, cota redusã se aplicã asupra preþului de cazare fãrã a se defalca separat micul dejun.
(2) În cazul pachetelor turistice sau al unor componente ale acestora, comercializate prin agenþii de turism, cota redusã pentru servicii de cazare sau de închiriere a terenurilor amenajate pentru camping poate fi aplicatã numai în situaþia în care agenþiile de turism practicã un regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, respectiv nu au aplicat regulile speciale prevãzute la pct. 68, iar contravaloarea acestor servicii este specificatã separat în factura fiscalã.
(3) Regula de la alin. (2) nu poate fi aplicatã în cazul în care cazarea cuprinsã în pachetul turistic este efectuatã de hoteluri sau alte unitãþi cu funcþie similarã din strãinãtate.

Codul fiscal:

CAPITOLUL IX
Operaþiuni scutite

Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141. - (1) Urmãtoarele operaþiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) spitalizarea, îngrijirile medicale, inclusiv veterinare, ºi operaþiunile strâns legate de acestea, desfãºurate de unitãþi autorizate pentru astfel de activitãþi, indiferent de forma de organizare, precum spitale, sanatorii, centre de sãnãtate rurale sau urbane, dispensare, cabinete ºi laboratoare medicale, centre de îngrijire medicalã ºi de diagnostic, baze de tratament ºi recuperare, staþii de salvare ºi alte unitãþi autorizate sã desfãºoare astfel de activitãþi, cantinele organizate pe lângã aceste unitãþi, serviciile funerare prestate de unitãþile sanitare;

Norme metodologice:
29. (1) În sensul art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, operaþiunile care sunt strâns legate de spitalizare, îngrijirile medicale, inclusiv cele veterinare, includ medicamentele, bandajele, protezele ºi accesorii ale acestora, produsele ortopedice ºi alte bunuri similare care sunt furnizate pacienþilor la momentul tratamentului, precum ºi hrana ºi cazarea acestora în unitãþile care asigurã spitalizarea ºi îngrijirile medicale.
(2) Scutirea prevãzutã la art. 141 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal nu se aplicã pentru furnizarea de medicamente, bandaje, proteze medicale ºi accesorii ale acestora, produse ortopedice ºi alte bunuri similare, efectuatã de cãtre persoane care nu oferã tratament medical, spitalizare sau tratament veterinar, precum farmaciile.

Codul fiscal:
d) transportul bolnavilor ºi al persoanelor accidentate, în vehicule special amenajate în acest scop;

Norme metodologice:
30. Este scutitã de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (1) lit. d) din Codul fiscal, activitatea de transport al bolnavilor ºi rãniþilor cu vehicule special amenajate în acest sens, efectuatã de staþiile de salvare sau de alte unitãþi autorizate de Ministerul Sãnãtãþii pentru desfãºurarea acestei activitãþi.

Codul fiscal:
g) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de asistenþa ºi/sau protecþia socialã, efectuate de instituþiile publice sau de alte entitãþi recunoscute ca având caracter social; serviciile de cazare, masã ºi tratament, prestate de persoane impozabile care îºi desfãºoarã activitatea în staþiuni balneoclimaterice, dacã au încheiat contracte cu Casa Naþionalã de Pensii ºi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale ºi contravaloarea acestora este decontatã pe bazã de bilete de tratament;

Norme metodologice:
31. În sensul art. 141 alin. (1) lit. g) din Codul fiscal, entitãþile recunoscute ca având caracter social sunt entitãþi precum: cãminele de bãtrâni ºi de pensionari, centrele de integrare prin terapie ocupaþionalã, centrele de plasament autorizate sã desfãºoare activitãþi de asistenþã socialã.

Codul fiscal:
h) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri strâns legate de protecþia copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile publice sau alte entitãþi recunoscute ca având caracter social;

Norme metodologice:
32. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri care sunt strâns legate de protecþia copiilor ºi a tinerilor, efectuate de instituþiile publice sau de alte entitãþi recunoscute ca având caracter social, cum sunt: centre-pilot pentru tineri cu handicap, case de copii, centre de recuperare ºi reabilitare pentru minori cu handicap, alte organisme care au ca obiect de activitate asigurarea supravegherii, întreþinerii, educãrii sau petrecerii timpului liber al tinerilor.

Codul fiscal:
i) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri furnizate membrilor în interesul lor colectiv, în schimbul unei cotizaþii fixate conform statutului, de organizaþii fãrã scop patrimonial ce au obiective de naturã politicã, sindicalã, religioasã, patrioticã, filozoficã, filantropicã, patronalã, profesionalã sau civicã, precum ºi obiective de reprezentare a intereselor membrilor lor, în condiþiile în care aceastã scutire nu provoacã distorsiuni de concurenþã;

Norme metodologice:
33. (1) Cuantumul cotizaþiilor la care se face referire în art. 141 alin. (1) lit. i) din Codul fiscal este stabilit de organul de conducere abilitat, conform statutului propriu al organizaþiilor fãrã scop patrimonial.
(2) Camera de Comerþ ºi Industrie a României ºi a Municipiului Bucureºti ºi camerele de comerþ ºi industrie teritoriale sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã pentru activitãþile desfãºurate în favoarea membrilor în contul cotizaþiilor încasate în baza art. 6 din Decretul-lege nr. 139/1990 privind camerele de comerþ ºi industrie din România.

Codul fiscal:
j) prestãrile de servicii strâns legate de practicarea sportului sau a educaþiei fizice, efectuate de organizaþii fãrã scop patrimonial pentru persoanele care practicã sportul sau educaþia fizicã;

Norme metodologice:
34. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (1) lit. j) din Codul fiscal, prestãrile de servicii ce au strânsã legãturã cu practicarea sportului sau a educaþiei fizice, efectuate în beneficiul persoanelor care practicã sportul sau educaþia fizicã, de cãtre organizaþii fãrã scop patrimonial, precum: cluburile sportive, bazele sportive de antrenament, hotelurile ºi cantinele pentru uzul exclusiv al sportivilor. Nu sunt scutite încasãrile pentru publicitate, precum ºi încasãrile din cedarea drepturilor de transmitere la radio ºi la televiziune a manifestãrilor sportive.

Codul fiscal:
l) prestãrile de servicii ºi/sau livrãrile de bunuri efectuate de persoane ale cãror operaþiuni sunt scutite, potrivit lit. a) ºi lit. f)-k), cu ocazia manifestãrilor destinate sã le aducã sprijin financiar ºi organizate în profitul lor exclusiv, cu condiþia ca aceste scutiri sã nu producã distorsiuni concurenþiale;

Norme metodologice:
35. Potrivit art. 141 alin. (1) lit. l) din Codul fiscal, sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã activitãþi cum sunt: reprezentaþii teatrale, coregrafice sau cinematografice, expoziþii, concerte, conferinþe, cu condiþia ca veniturile obþinute din aceste activitãþi sã serveascã numai la acoperirea cheltuielilor persoanelor care le-au organizat.

Codul fiscal:
m) realizarea, difuzarea ºi/sau retransmisia programelor de radio ºi/sau de televiziune, cu excepþia celor de publicitate, efectuate de unitãþile care produc ºi/sau difuzeazã programele audiovizuale, precum ºi de unitãþile care au ca obiect de activitate difuzarea prin cablu a programelor audiovizuale;

Norme metodologice:
36. Lucrãrile efectuate pentru recepþionarea programelor audiovizuale nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
n) vânzarea de licenþe de filme sau de programe, drepturi de difuzare, abonamente la agenþiile internaþionale de ºtiri ºi alte drepturi de difuzare similare, destinate activitãþii de radio ºi televiziune, cu excepþia celor de publicitate;

Norme metodologice:
37. Reproducerea filmelor ºi/sau a benzilor video dupã original, serviciile de prelucrare a filmelor nelegate de difuzarea la televiziune nu sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã:
a) activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare pentru realizarea programelor, subprogramelor ºi proiectelor, precum ºi a acþiunilor cuprinse în Planul naþional de cercetare-dezvoltare ºi inovare, în programele-nucleu ºi în planurile sectoriale, prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, precum ºi activitãþile de cercetare-dezvoltare ºi inovare finanþate în parteneriat internaþional, regional ºi bilateral;

Norme metodologice:
38. La acordarea ajutorului de stat pentru operaþiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, cumulat cu cel acordat în temeiul Ordonanþei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ºtiinþificã ºi dezvoltarea tehnologicã, aprobatã cu modificãri ºi completãri prin Legea nr. 324/2003, cu modificãrile ulterioare, se vor avea în vedere prevederile Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare, ale Regulamentului privind ajutorul de stat pentru cercetare ºi dezvoltare, precum ºi ale Regulamentului privind ajutorul de stat regional ºi ajutorul de stat pentru întreprinderile mici ºi mijlocii.

Codul fiscal:
c) prestãrile urmãtoarelor servicii financiare ºi bancare:
1. acordarea ºi negocierea de credite ºi administrarea creditului de cãtre persoana care îl acordã;
2. acordarea, negocierea ºi preluarea garanþiilor de credit sau a garanþiilor colaterale pentru credite, precum ºi administrarea garanþiilor de credit de cãtre persoana care acordã creditul;
3. orice operaþiune legatã de depozite ºi conturi financiare, inclusiv orice operaþiuni cu ordine de platã, transferuri de bani, instrumente de debit, carduri de credit sau de debit, cecuri sau alte instrumente de platã, precum ºi operaþiuni de factoring;
4. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu monedã naþionalã sau strãinã, cu excepþia monedelor sau a bancnotelor care sunt obiecte de colecþie;
5. emisiunea, transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu titluri de participare, titluri de creanþe, cu excepþia executãrii acestora, obligaþiuni, certificate, cambii, alte instrumente financiare sau alte valori mobiliare;
6. gestiunea fondurilor comune de plasament ºi/sau a fondurilor comune de garantare a creanþelor efectuate de orice entitãþi constituite în acest scop;

Norme metodologice:
39. (1) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 1 din Codul fiscal includ ºi împrumuturile acordate de asociaþi/acþionari societãþilor comerciale în vederea asigurãrii resurselor financiare ale societãþii, orice alte împrumuturi bãneºti acordate de persoane fizice sau juridice.
(2) Scutirile de taxa pe valoarea adãugatã prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. c) pct. 5 din Codul fiscal cuprind ºi transferul ºi/sau orice alte operaþiuni cu pãrþi sociale ºi acþiuni necotate la bursã.

Codul fiscal:
f) livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate de unitãþile din sistemul de penitenciare, utilizând munca deþinuþilor;

Norme metodologice:
40. Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã, potrivit art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, livrãrile de bunuri efectuate de unitãþile din sistemul de penitenciare, în situaþia în care aceste bunuri sunt realizate în cadrul acestor unitãþi, folosindu-se munca deþinuþilor. Sunt, de asemenea, scutite de taxa pe valoarea adãugatã prestãrile de servicii efectuate de cãtre unitãþile din sistemul de penitenciare, folosindu-se munca deþinuþilor.

Codul fiscal:
g) lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din Decembrie 1989;

Norme metodologice:
41. Lucrãrile de construcþii, amenajãri, reparaþii ºi întreþinere la monumentele care comemoreazã combatanþi, eroi, victime ale rãzboiului ºi ale Revoluþiei din Decembrie 1989 cuprind atât prestarea de serviciu, cât ºi bunurile utilizate în scopul realizãrii acestor operaþiuni, menþionate în situaþiile de lucrãri de cãtre prestator.

Codul fiscal:
k) arendarea, concesionarea ºi închirierea de bunuri imobile, cu urmãtoarele excepþii:
1. operaþiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcþie similarã, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor ºi a maºinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor.
(3) Orice persoanã impozabilã poate opta pentru taxarea operaþiunilor prevãzute la alin. (2) lit. k), în condiþiile stabilite prin norme.
...................................

Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(10) În situaþiile prevãzute la art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileºte prin norme.

Norme metodologice:
42. (1) Pentru operaþiunile de leasing cu bunuri imobile nu se aplicã scutirea de taxa pe valoarea adãugatã prevãzutã de art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal.
(2) În sensul art. 141 alin. (2) lit. k) pct. 3 din Codul fiscal, maºinile ºi utilajele fixate în bunuri imobile sunt cele care pot fi detaºate fãrã a fi deteriorate sau fãrã a antrena deteriorarea imobilelor înseºi.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot opta pentru aplicarea regimului de taxare pentru orice operaþiune prevãzutã la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal. Opþiunea de aplicare a regimului de taxare se notificã organelor fiscale teritoriale pe formularul prevãzut în anexa nr. 1 la prezentele norme metodologice ºi se aplicã de la data înscrisã în notificare. În situaþia în care numai o parte dintr-un imobil este utilizatã pentru realizarea operaþiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal ºi se opteazã pentru taxarea acestora, în notificarea transmisã organului fiscal se va înscrie în procente partea din imobil destinatã acestor operaþiuni.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe, dar neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, precum ºi cele nou-înfiinþate, dacã opteazã pentru regimul de taxare a operaþiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal, trebuie sã solicite în prealabil înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã. Dupã dobândirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã vor notifica în scris organele fiscale competente asupra bunurilor imobile sau pãrþilor de bunuri imobile, pentru care opteazã pentru regimul de taxare urmând procedura descrisã la alin. (3) ºi (5).
(5) Persoanele care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operaþiune prevãzutã la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal nu mai pot aplica regimul de scutire pentru operaþiunile respective timp de 5 ani. Dupã aceastã perioadã persoanele impozabile pot anula opþiunea. Formularul pentru notificarea anulãrii opþiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe.
(6) Prin derogare de la prevederile alin. (5), persoanele care la data de 1 martie 2003 au optat tacit asupra taxãrii operaþiunilor prevãzute la art. 9 alin. (2) lit. o) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, pot renunþa oricând la aceastã opþiune în vederea aplicãrii regimului de scutire. Formularul pentru notificarea anulãrii opþiunii, prevãzut în anexa nr. 2, se depune la organul fiscal la care persoanele impozabile sunt înregistrate ca plãtitori de impozite ºi taxe. Dacã ulterior opteazã pentru taxare, trebuie sã aplice prevederile alin. (5).
(7) Persoanele impozabile care aplicã scutirea de taxã pe valoarea adãugatã pentru oricare dintre operaþiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal au obligaþia sã ajusteze taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru bunurile imobile achiziþionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, proporþional cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizatã pentru realizarea operaþiunilor scutite ºi proporþional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de scutire. Ajustarea este operatã într-o perioadã de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate ajustarea taxei deduse aferente acestor lucrãri este operatã, de asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare, suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã dedusã aferentã achiziþiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustãrii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Suma care nu poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de taxare, rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea lunarã. Fracþiunile de lunã se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea adãugatã nedeductibilã obþinutã prin ajustare se înregistreazã din punct de vedere contabil pe cheltuieli, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preia corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã pentru luna în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de scutire.
(8) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (7):
1. O persoanã impozabilã dobândeºte la data de 15 iunie 2001, prin achiziþie sau investiþii, un bun imobil având o valoare de 30 miliarde lei. Activitatea persoanei impozabile cuprinde atât operaþiuni taxabile din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã fãrã drept de deducere. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestui imobil a fost de 5,7 miliarde lei, din care s-au dedus 4,56 miliarde lei conform pro-rata definitivã de 80% din anul 2001. La sfârºitul anului 2002 taxa dedusã s-a recalculat conform art. 61 alin. (9) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 598/2002, cu modificãrile ulterioare, în funcþie de pro-rata definitivã de 70% pentru anul 2002, rezultând din recalculare suma de 570 milioane lei care s-a înregistrat pe cheltuieli. În anul 2002 au fost efectuate lucrãri de modernizare care au mãrit valoarea bunului imobil cu 10 miliarde lei, pentru care taxa pe valoarea adãugatã aferentã este de 1,71 miliarde lei, din care s-a dedus suma de 1,2 miliarde lei, conform pro-rata definitivã de 70% din anul 2002. Lucrãrile de modernizare au fost finalizate în data de 9 iunie 2002. De la data de 1 martie 2003, persoana impozabilã închiriazã imobilul astfel: 30% din bunul imobil în regim de scutire, iar pentru 70% din bunul imobil opteazã pentru aplicarea regimului de taxare. Ajustarea dreptului de deducere se efectueazã astfel:
A. Ajustarea pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunului imobil 5.700 milioane lei - Taxa dedusã iniþial 4.560 milioane lei - Diferenþa de taxã rezultatã din recalculare la sfârºitul anului 2002 570 milioane lei - Taxa dedusã efectiv pentru bunul imobil (4.560-570) 3.990 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 3.990 milioane lei x 30% = 1.197 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.197 milioane lei : 5 ani = 239,4 milioane lei
239,4 milioane lei : 12 luni = 19,95 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 19,95 milioane lei = 418,95 milioane lei
1.197 milioane lei - 418,95 milioane lei = 778,05 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.200 milioane lei - Taxa dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 1.200 milioane lei x 30% = 360 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
360 milioane lei : 5 ani = 72 milioane lei
72 milioane lei : 12 luni = 6 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 6 milioane lei = 54 milioane lei
360 milioane lei - 54 milioane lei = 306 milioane lei.
Sumele de 778,05 milioane lei + 306 milioane lei, rezultate din ajustãrile efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, în roºu, ºi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectivã.
2. Acelaºi exemplu, în situaþia în care persoana impozabilã nu a avut ºi operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã în anul 2001:
A. Ajustarea pentru T.V.A. aferentã dobândirii bunului imobil
- Taxa dedusã iniþial 5.700 milioane lei - Taxa dedusã aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 5.700 milioane lei x 30% = 1.710 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 15 iunie 2001 - 1 martie 2003
1.710 milioane lei : 5 ani = 342 milioane lei
342 milioane lei : 12 luni = 28,5 milioane lei
7 luni din 2001 + 12 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 21 de luni
21 de luni x 28,5 milioane lei = 598,5 milioane lei
1.710 milioane lei - 598,5 milioane lei = 1.111,5 milioane lei.
B. Ajustarea aferentã lucrãrii de modernizare din anul 2002
- Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru modernizare 1.710 milioane lei - Taxa dedusã pentru modernizare aferentã pãrþii din bunul imobil care este închiriatã în regim de scutire 1.710 milioane lei x 30% = 513 milioane lei

- Ajustarea pentru perioada 9 iunie 2002 - 1 martie 2003
513 milioane lei : 5 ani = 102,6 milioane lei
102,6 milioane lei : 12 luni = 8,55 milioane lei
7 luni din 2002 + 2 luni din 2003 = 9 luni
9 luni x 8,55 milioane lei = 76,95 milioane lei
513 milioane lei - 76,95 milioane lei = 436,05 milioane lei
Sumele de 1.111,5 milioane lei + 436,05 milioane lei, rezultate din ajustãrile efectuate la lit. A ºi B, reprezintã diferenþa de taxã care va fi înregistratã pe cheltuieli, în jurnalul pentru cumpãrãri din luna martie, cu semnul minus, ºi corespunzãtor va fi preluatã în decontul privind taxa pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã respectivã.
(9) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care trec de la regimul de scutire la cel de taxare pentru operaþiunile prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pot deduce din taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor imobile achiziþionate, construite sau modernizate în ultimii 5 ani, o sumã proporþionalã cu partea din fiecare bun imobil care va fi utilizatã pentru aceste operaþiuni ºi proporþional cu numãrul de luni în care bunul va fi utilizat în regim de taxare. Ajustarea se realizeazã într-o perioadã de 5 ani în cadrul cãrora bunurile imobile au fost dobândite, începând cu data de la care fiecare bun imobil a fost dobândit. Pentru bunurile imobile care sunt modernizate, ajustarea taxei aferente acestor lucrãri este operatã, de asemenea, într-o perioadã de 5 ani de la data finalizãrii fiecãrei lucrãri de modernizare. Pentru ajustare se va þine cont de suma taxei pe valoarea adãugatã pentru fiecare an, care reprezintã o cincime din taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiei, construirii sau modernizãrii bunurilor imobile. Pentru determinarea ajustãrii lunare se împarte fiecare cincime la 12. Stabilirea sumei care poate fi dedusã se calculeazã astfel: din perioada de 5 ani se scade numãrul de luni în care bunul imobil a fost utilizat în regim de scutire, iar rezultatul se înmulþeºte cu ajustarea lunarã. Fracþiunile de lunã se considerã lunã întreagã. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preia corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã pentru perioada fiscalã în care persoana impozabilã începe aplicarea regimului de taxare.
(10) Exemple de ajustare a dreptului de deducere prevãzute la alin. (9):
1. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 1, persoana impozabilã opteazã pentru regimul de taxare a operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 19,95 milioane lei x 20 de luni = 399 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 6 milioane lei x 32 de luni = 192 milioane lei.
Sumele de 399 milioane lei + 192 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
2. Pe exemplul de la alin. (8) pct. 2, persoana impozabilã opteazã pentru taxarea operaþiunii de închiriere de la data de 1 octombrie 2004.
A. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente bunului
Bunul a fost utilizat 21 de luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire (10 luni din anul 2003 + 9 luni din anul 2004). Din cei 5 ani, perioadã de recalculare, bunul va mai fi utilizat 20 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 20 de luni, respectiv 28,5 milioane lei x 20 de luni = 570 milioane lei.
B. Ajustarea taxei pe valoarea adãugatã aferente modernizãrii
Modernizarea a fost efectuatã în luna iunie 2002. Bunul modernizat a fost utilizat 9 luni în regim de taxare ºi 19 luni în regim de scutire. Din cei 5 ani, perioadã de ajustare, bunul modernizat va mai fi utilizat 32 de luni în regim de taxare. Persoana impozabilã are dreptul sã deducã taxa pe valoarea adãugatã pentru 32 de luni, respectiv 8,55 milioane lei x 32 de luni = 273,6 milioane lei.
Sumele de 570 milioane lei + 273,6 milioane lei se înregistreazã din punct de vedere contabil prin diminuarea cheltuielilor, precum ºi în jurnalul pentru cumpãrãri ºi se preiau corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Scutiri pentru operaþiunile din interiorul þãrii
Art. 141 [...]
(2) Alte operaþiuni scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
l) livrãrile de bunuri care au fost afectate unei activitãþi scutite în baza prezentului articol, dacã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor respective nu a fost dedusã, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere, conform art. 145 alin. (7) lit. b).

Norme metodologice:
43. Se încadreazã în prevederile art. 141 alin. (2) lit. l) din Codul fiscal livrãrile de bunuri care au fost achiziþionate dupã data de 1 iulie 1993, dacã acestea au fost destinate realizãrii de operaþiuni scutite, pentru care nu s-a exercitat dreptul de deducere, precum ºi livrãrile de bunuri a cãror achiziþie a fãcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art. 145 alin. (7) lit. b) din Codul fiscal. Nu se încadreazã în aceastã categorie bunurile pentru care s-a dedus taxa pe valoarea adãugatã conform pro-rata.
44. Scutirile de taxã pe valoarea adãugatã prevãzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepþia operaþiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opþiune pentru aplicarea regimului de taxare. Scutirile de taxã pe valoarea adãugatã se aplicã livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de servicii realizate de orice persoanã impozabilã. Dacã o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adãugatã livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii scutite de taxa pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari care au sediul activitãþii economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reºedinþa obiºnuitã în România, este obligatã sã storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operaþiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, aplicatã în mod eronat pentru o operaþiune scutitã; aceºtia trebuie sã solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adãugatã ºi emiterea unei noi facturi fãrã taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Scutiri la import
Art. 142. - Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...]
d) importul de bunuri de cãtre misiunile diplomatice ºi birourile consulare, precum ºi de cãtre cetãþenii strãini cu statut diplomatic sau consular în România, în condiþii de reciprocitate, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:
45. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea condiþiilor de reciprocitate legate de importul bunurilor.

Codul fiscal:
e) importul de bunuri efectuat de reprezentanþele organismelor internaþionale ºi interguvernamentale acreditate în România, precum ºi de cãtre cetãþenii strãini angajaþi ai acestor organizaþii, în limitele ºi în conformitate cu condiþiile precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii, potrivit procedurii stabilite prin norme;

Norme metodologice:
46. Scutirea se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza avizului Ministerului Afacerilor Externe privind respectarea limitelor ºi condiþiilor precizate în convenþiile de înfiinþare a acestor organizaþii.

Codul fiscal:
h) importul de bunuri primite în mod gratuit cu titlu de ajutoare sau donaþii destinate unor scopuri cu caracter religios, de apãrare a sãnãtãþii, de apãrare a þãrii sau siguranþei naþionale, artistic, sportiv, de protecþie ºi ameliorare a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor istorice ºi de arhitecturã, în condiþiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:
47. (1) Scutirea se aplicã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor din care rezultã cã bunurile au fost primite fãrã obligaþii de platã ºi a unei declaraþii pe propria rãspundere semnate de reprezentantul legal al importatorului sau de persoana împuternicitã de acesta, prin care se confirmã cã bunurile sunt destinate scopurilor menþionate la art. 142 lit. h) din Codul fiscal, nu vor face obiectul unor comercializãri ulterioare cel puþin 5 ani de la data importului ºi vor fi folosite numai în scopurile pentru care au fost importate. Declaraþiile nereale atrag rãspunderea potrivit legii. Declaraþia pe propria rãspundere se întocmeºte în trei exemplare originale, dintre care un exemplar se depune la biroul vamal la care se face declaraþia vamalã de import, un exemplar se depune la organul fiscal teritorial, iar al treilea exemplar se pãstreazã la documentele financiar-contabile ale beneficiarului. La schimbarea destinaþiei bunurilor, înainte de expirarea termenului de 5 ani, importatorii sunt obligaþi sã îndeplineascã formalitãþile legale privind importul mãrfurilor ºi sã achite taxa pe valoarea adãugatã aferentã importului.
(2) Bunurile destinate apãrãrii sãnãtãþii pentru care se acordã scutirea de taxã pe valoarea adãugatã în baza art. 142 lit. h) din Codul fiscal sunt orice alte bunuri decât cele prevãzute de Ordonanþa Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobatã cu modificãri prin Legea nr. 545/2003.

Codul fiscal:
i) importul de bunuri finanþate din împrumuturi nerambursabile acordate de guverne strãine, organisme internaþionale ºi/sau organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã, în condiþiile stabilite prin norme;

Norme metodologice:
48. (1) Prin împrumuturi nerambursabile, în sensul art. 142 lit. i) din Codul fiscal, se înþelege împrumuturile bãneºti acordate de guverne strãine, de organisme internaþionale ºi/sau de organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã unor beneficiari din România ºi care sunt consemnate în acorduri, protocoale ºi/sau înþelegeri, memorandumuri, încheiate cu guverne strãine, organisme internaþionale sau organizaþii nonprofit din strãinãtate ºi din þarã.
(2) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organisme internaþionale sau de guverne strãine, se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã acestea sunt finanþate din împrumuturi nerambursabile.
(3) Scutirea de la plata taxei pe valoarea adãugatã pentru importul de bunuri finanþate direct din împrumuturi nerambursabile, acordate de organizaþii nonprofit ºi de caritate din strãinãtate ºi din þarã, se acordã de cãtre birourile vamale de control ºi vãmuire, pe baza documentelor care atestã cã acestea sunt finanþate din împrumuturi nerambursabile ºi sunt destinate realizãrii unor scopuri cu caracter umanitar, social, filantropic, religios, de apãrare a sãnãtãþii, cultural, artistic, educativ, ºtiinþific, sportiv, de protecþie ºi ameliorare a mediului, de protecþie ºi conservare a monumentelor istorice ºi de arhitecturã. Documentele prin care se atestã sursa de finanþare ºi destinaþia bunurilor importate sunt acorduri, protocoale ºi/sau înþelegeri, memorandumuri, încheiate cu organizaþii nonprofit ºi de caritate din strãinãtate ºi din þarã.
(4) Organele de control fiscal ºi ale Gãrzii financiare urmãresc dacã se respectã destinaþia datã bunurilor respective ºi, în cazul în care se constatã schimbarea acesteia în termen de 5 ani de la data intrãrii în þarã a bunurilor, vor sesiza organele vamale pentru luarea mãsurilor ce decurg din aplicarea legii.

Codul fiscal:
j) importul urmãtoarelor bunuri: bunurile de origine românã, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului, bunurile reparate în strãinãtate sau bunurile care le înlocuiesc pe cele necorespunzãtoare calitativ, returnate partenerilor externi în perioada de garanþie, bunurile care se înapoiazã în þarã ca urmare a unei expedieri eronate, echipamentele pentru protecþia mediului, stabilite prin hotãrâre a Guvernului.

Norme metodologice:
49. (1) În sensul art. 142 lit. j) din Codul fiscal, bunurile strãine care, potrivit legii, devin proprietatea statului sunt:
a) bunurile care sunt abandonate printr-o declaraþie scrisã datã autoritãþilor vamale;
b) bunurile pentru care la expirarea termenului de pãstrare, acordat de autoritatea vamalã, titularii nu au reglementat situaþia vamalã a acestora;
c) bunurile confiscate de autoritãþile competente potrivit legii.
(2) Ajutoarele de stat pentru protecþia mediului acordate în baza hotãrârilor Guvernului vor fi notificate Consiliului Concurenþei în vederea autorizãrii ºi vor respecta prevederile Regulamentului privind ajutorul de stat pentru protecþia mediului.

Codul fiscal:

CAPITOLUL X
Regimul deducerilor

Dreptul de deducere
Art. 145 [...]
(6) În condiþiile stabilite prin norme, se acordã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pentru achiziþiile de bunuri ºi/sau servicii destinate realizãrii operaþiunilor prevãzute la alin. (3)-(5), efectuate de persoane impozabile înainte de înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care nu aplicã regimul special de scutire prevãzut la art. 152. [...]
(10) În situaþiile prevãzute la art. 138, precum ºi în alte cazuri specificate prin norme, taxa pe valoarea adãugatã dedusã poate fi ajustatã. Procedura de ajustare se stabileºte prin norme.
..........................................

Art. 147 [...]
(5) Bunurile ºi serviciile pentru care nu se cunoaºte destinaþia în momentul achiziþiei, respectiv dacã vor fi utilizate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere sau operaþiuni care nu dau drept de deducere ori pentru care nu se poate determina proporþia în care sunt sau vor fi utilizate pentru operaþiuni care dau drept de deducere ºi operaþiuni care nu dau drept de deducere, se evidenþiazã într-un jurnal pentru cumpãrãri întocmit separat. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor achiziþii se deduce pe bazã de pro-rata. Prin excepþie, în cazul achiziþiilor destinate realizãrii de investiþii, care se prevãd cã vor fi utilizate atât pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, este permisã deducerea integralã a taxei pe valoarea adãugatã pe parcursul procesului investiþional, urmând ca taxa dedusã sã fie ajustatã în conformitate cu procedura stabilitã prin norme.

Norme metodologice:
50. (1) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot sã exercite dreptul de deducere pentru bunuri ºi/sau servicii achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior datei de înregistrare ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în urmãtoarele cazuri:
a) în situaþia în care este o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate ºi trebuie sã-ºi desemneze un sediu permanent în România sau un reprezentant fiscal;
b) în caz de reorganizare, când o entitate juridicã se divide ºi în urma divizãrii iau naºtere mai multe persoane impozabile;
c) în cazul unitãþilor nou-înfiinþate, pânã la data obþinerii codului de identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de deducere, persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã pot sã-ºi ajusteze dreptul de deducere pentru taxa aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe bazã de inventariere la data modificãrii intervenite, precum ºi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite. Ajustarea în acest caz reprezintã exercitarea dreptului de deducere.
(3) Pentru exercitarea dreptului de deducere prevãzut la alin. (1) ºi (2) trebuie îndeplinite urmãtoarele cerinþe:
a) bunurile respective urmeazã a fi utilizate pentru operaþiuni care dau drept de deducere;
b) persoana impozabilã trebuie sã deþinã o facturã fiscalã sau un alt document legal aprobat, prin care sã justifice suma taxei pe valoarea adãugatã aferente bunurilor achiziþionate.
(4) Persoanele impozabile care se înregistreazã ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã datoritã unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care nu dau drept de deducere la operaþiuni care dau drept de deducere, pot sã-ºi exercite dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã conform art. 145 alin. (11) ºi (12) din Codul fiscal, la data înregistrãrii ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) În cazul unor modificãri legislative, în sensul trecerii de la operaþiuni care dau drept de deducere la operaþiuni care nu dau drept de deducere, orice persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã-ºi ajusteze dreptul de deducere exercitat iniþial pentru taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor de natura stocurilor constatate pe bazã de inventariere la data modificãrii intervenite, precum ºi pentru bunuri de natura mijloacelor fixe care au fost achiziþionate cu cel mult 90 de zile anterior modificãrii intervenite, care sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere. Ajustarea reprezintã în aceastã situaþie anularea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniþial.
(6) Pentru situaþiile prevãzute la art. 138 lit. a), b), c) ºi e) din Codul fiscal beneficiarii sunt obligaþi sã-ºi ajusteze dreptul de deducere. În aceste situaþii ajustarea reprezintã anularea totalã sau parþialã a taxei pe valoarea adãugatã deduse iniþial sau, în cazul prevãzut la art. 138 lit. c) din Codul fiscal, când preþurile se majoreazã ulterior livrãrii sau prestãrii, ajustarea reprezintã exercitarea dreptului de deducere a taxei aferente majorãrii de preþ.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã dedusã pentru un obiectiv de investiþii, înainte de punerea în funcþiune a acestuia, se ajusteazã la sfârºitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcþiune a investiþiei, astfel:
a) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat exclusiv pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se anuleazã integral. În cazul bunurilor imobile închiriate, concesionate sau arendate, pentru care persoana impozabilã aplicã regimul de scutire pentru o parte din bunul imobil, ajustarea dreptului de deducere pentru partea respectivã se efectueazã conform prevederilor pct. 42 alin. (7);
b) dacã bunul obþinut prin investiþie este utilizat atât pentru operaþiuni care dau drept de deducere, cât ºi pentru operaþiuni care nu dau drept de deducere, taxa pe valoarea adãugatã dedusã iniþial se recalculeazã pe bazã de pro-rata definitivã determinatã la sfârºitul anului calendaristic urmãtor celui de punere în funcþiune a investiþiei.

Codul fiscal:
(8) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, orice persoanã impozabilã trebuie sã justifice dreptul de deducere, în funcþie de felul operaþiunii, cu unul din urmãtoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adãugatã datoratã sau achitatã, aferentã bunurilor care i-au fost livrate sau urmeazã sã îi fie livrate, ºi pentru prestãrile de servicii care i-au fost prestate ori urmeazã sã îi fie prestate de o altã persoanã impozabilã, cu facturã fiscalã, care cuprinde informaþiile prevãzute la art. 155 alin. (8), ºi este emisã pe numele persoanei de cãtre o persoanã impozabilã înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã. Beneficiarii serviciilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b), care sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, justificã taxa dedusã, cu factura fiscalã, întocmitã potrivit art. 155 alin. (4);
b) pentru importuri de bunuri, cu declaraþia vamalã de import sau un act constatator emis de autoritãþile vamale; pentru importurile care mai beneficiazã de amânarea plãþii taxei în vamã, conform alin. (2), se va prezenta ºi documentul care confirmã achitarea taxei pe valoarea adãugatã.
(9) Prin normele de aplicare a prezentului titlu, se prevãd situaþiile în care se poate folosi un alt document decât cele prevãzute la alin. (8), pentru a justifica dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã.

Norme metodologice:
51. (1) Justificarea deducerii taxei pe valoarea adãugatã se face numai pe baza exemplarului original al documentelor prevãzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal. În cazuri excepþionale de pierdere, sustragere sau distrugere a exemplarului original al documentului de justificare, deducerea poate fi justificatã cu documentul reconstituit potrivit legii.
(2) Deducerea taxei pe valoarea adãugatã trebuie justificatã cu documentele prevãzute la art. 145 alin. (8) din Codul fiscal ºi/sau cu alte documente specifice aprobate prin Hotãrârea Guvernului nr. 831/1997 pentru aprobarea modelelor formularelor comune privind activitatea financiarã ºi contabilã ºi a normelor metodologice privind întocmirea ºi utilizarea acestora, cu modificãrile ulterioare, sau prin ordine ale ministrului finanþelor publice emise în baza Hotãrârii Guvernului nr. 831/1997, cu modificãrile ulterioare. Pentru carburanþii auto achiziþionaþi taxa pe valoarea adãugatã poate fi justificatã cu bonurile fiscale emise conform Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaþia agenþilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicatã, dacã sunt ºtampilate ºi au înscrise denumirea cumpãrãtorului ºi numãrul de înmatriculare a autovehiculului. Pentru achiziþiile de bunuri supuse accizelor, pentru care prin lege se prevede utilizarea facturii fiscale speciale, documentul legal de deducere a taxei pe valoarea adãugatã este exemplarul original al facturii fiscale speciale utilizate pentru circulaþia acestor produse. Facturile fiscale sau alte documente legale emise pe numele salariaþilor unei persoane impozabile aflaþi în deplasare în interesul serviciului, pentru transport sau cazarea în hoteluri sau alte unitãþi similare, sunt documente legale de deducere a taxei pe valoarea adãugatã, însoþite de decontul de deplasare.

Codul fiscal:
Perioada fiscalã
Art. 146. - (1) Perioada fiscalã pentru taxa pe valoarea adãugatã este luna calendaristicã.
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), pentru persoanele impozabile care nu au depãºit în cursul anului precedent o cifrã de afaceri din operaþiuni taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere de 100.000 euro inclusiv, la cursul de schimb valutar din ultima zi lucrãtoare a anului precedent, perioada fiscalã este trimestrul calendaristic.
........................................

Determinarea taxei de platã sau a sumei negative de taxã
Art. 148. - (1) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate de o persoanã impozabilã, care este dedusã într-o perioadã fiscalã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã operaþiunilor taxabile, rezultã un excedent în perioada de raportare, denumit în continuare sumã negativã a taxei pe valoarea adãugatã.
(2) În situaþia în care taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor taxabile, exigibilã într-o perioadã fiscalã, denumitã taxã colectatã, este mai mare decât taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate, dedusã în acea perioadã fiscalã, rezultã o diferenþã denumitã taxã pe valoarea adãugatã de platã pentru perioada fiscalã de raportare.

Norme metodologice:
52. (1) În perioada fiscalã de raportare se deduce taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii care devine exigibilã în acea perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii, exigibilã în perioada fiscalã de raportare, pentru care nu s-au primit documente de justificare a deducerii pânã la data depunerii decontului de taxã pe valoarea adãugatã, se include în deconturile întocmite pentru perioadele fiscale urmãtoare. Nu este permisã deducerea taxei pe valoarea adãugatã în perioada fiscalã de raportare dacã exigibilitatea intervine într-o perioadã fiscalã viitoare.
(2) La persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, în cursul unei perioade fiscale taxa pe valoarea adãugatã aferentã achiziþiilor de bunuri/servicii se reflectã în contul 4426 "Taxa pe valoarea adãugatã deductibilã", indiferent dacã sunt destinate realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, total sau parþial conform pro-rata, sau de operaþiuni care nu dau drept de deducere. Dupã întocmirea decontului de taxã pe valoarea adãugatã diferenþele nedeductibile rezultate ca urmare a aplicãrii pro-rata conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal sau taxa pe valoarea adãugatã devenitã nedeductibilã conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal se înregistreazã pe cheltuielile perioadei fiscale de raportare, astfel:
635 = 4426 "Cheltuieli cu impozite "Taxa pe valoarea ºi taxe datorate adãugatã deductibilã" bugetului de stat"

(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, inclusiv cele cu regim mixt, trebuie sã colecteze într-o perioadã fiscalã taxa pe valoarea adãugatã aferentã operaþiunilor taxabile care sunt exigibile în aceeaºi perioadã fiscalã. Taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor de bunuri ºi/sau prestãrilor de servicii care este exigibilã în perioada fiscalã de raportare, dar nu a fost evidenþiatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã al perioadei fiscale de raportare, se înscrie în deconturile perioadelor fiscale urmãtoare.
(4) În cazul persoanelor impozabile la care perioada fiscalã este trimestrul, jurnalele de vânzãri ºi cumpãrãri se totalizeazã numai la sfârºitul fiecãrui trimestru. Conturile de taxã pe valoarea adãugatã nu se închid la fiecare sfârºit de lunã, ci numai la sfârºitul unui trimestru care reprezintã perioada fiscalã în scopul aplicãrii taxei pe valoarea adãugatã. Taxa de platã ºi suma negativã a taxei pe valoarea adãugatã se determinã la finele perioadei fiscale, respectiv al trimestrului.

Codul fiscal:
Regularizarea ºi rambursarea taxei
Art. 149 [...]
(5) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã pot solicita rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, prin bifarea casetei corespunzãtoare din decontul de taxã pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, decontul fiind ºi cerere de rambursare, sau pot reporta soldul sumei negative în decontul perioadei fiscale urmãtoare. Dacã o persoanã impozabilã solicitã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã, acesta nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. Nu poate fi solicitatã rambursarea soldului sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã din perioada fiscalã de raportare, mai mic de 50 milioane lei inclusiv, aceasta fiind reportatã obligatoriu în decontul perioadei fiscale urmãtoare.

Norme metodologice:
53. (1) Soldul sumei negative a taxei pe valoarea adãugatã solicitat de persoana impozabilã la rambursare, prin decontul de taxã pe valoarea adãugatã, nu se reporteazã în perioada fiscalã urmãtoare. În situaþia în care persoana impozabilã renunþã la cererea de rambursare, poate sã preia suma respectivã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã ca sumã reportatã din perioada fiscalã precedentã pentru care nu s-a depus cerere de rambursare. Renunþarea la cererea de rambursare trebuie sã fie comunicatã în scris organului fiscal teritorial pentru a fi operatã în fiºa de plãtitor.
(2) Sumele solicitate la rambursare se înregistreazã la sfârºitul perioadei fiscale într-un analitic separat al contului 4424. Sumele înregistrate în acest analitic nu pot fi luate în considerare pentru regularizãrile de taxã prevãzute de art. 149 din Codul fiscal, cu excepþia cazurilor când s-a renunþat la cererea de rambursare cu respectarea prevederilor alin. (1).
(3) Cererile de rambursare/compensare a taxei pe valoarea adãugatã, depuse o datã cu deconturile de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie 2003, nesoluþionate pânã la aceastã datã, precum ºi cererile de rambursare/compensare aferente lunii decembrie 2003, care se depun o datã cu decontul lunii decembrie pânã la data de 25 ianuarie 2004 inclusiv, vor fi soluþionate conform prevederilor legale privind taxa pe valoarea adãugatã în vigoare în luna pentru care s-a întocmit decontul de taxã pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XI
Plãtitorii taxei pe valoarea adãugatã

Reguli aplicabile în cazul persoanelor impozabile stabilite în strãinãtate
Art. 151. - (1) Dacã o persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate realizeazã prestãri de servicii taxabile, pentru care locul prestãrii este considerat a fi în România, altele decât cele prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b), va proceda astfel:
a) prestatorul îºi poate desemna un reprezentant fiscal în România, care are obligaþia de a îndeplini, în numele persoanei stabilite în strãinãtate, toate obligaþiile prevãzute în prezentul titlu, inclusiv obligaþia de a solicita înregistrarea fiscalã în scopul plãþii taxei pe valoarea adãugatã, în numele persoanei stabilite în strãinãtate;
b) în cazul în care persoana stabilitã în strãinãtate nu îºi desemneazã un reprezentant fiscal în România, beneficiarul serviciilor datoreazã taxa pe valoarea adãugatã, în numele prestatorului.
(2) Prin persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate se înþelege orice persoanã care realizeazã activitãþi economice de natura celor prevãzute la art. 127 alin. (2) ºi care nu are în România sediul activitãþii economice, domiciliul stabil sau un sediu permanent de la care serviciile sunt prestate sau livrãrile sunt efectuate.
(3) În cazul livrãrilor de bunuri taxabile pentru care locul livrãrii este considerat a fi în România, efectuate de persoane stabilite în strãinãtate, acestea au obligaþia sã desemneze un reprezentant fiscal în România.
(4) Persoanele impozabile stabilite în strãinãtate, care desfãºoarã operaþiuni scutite cu drept de deducere în România, au dreptul sã-ºi desemneze un reprezentant fiscal pentru aceste operaþiuni.
(5) Procedura desemnãrii reprezentantului fiscal pentru taxa pe valoarea adãugatã se stabileºte prin norme.

Norme metodologice:
54. (1) Desemnarea reprezentantului fiscal se face pe bazã de cerere depusã de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate la organul fiscal la care reprezentantul propus este înregistrat ca plãtitor de impozite ºi taxe. Cererea trebuie însoþitã de:
a) declaraþia de începere a activitãþii, care va cuprinde: data, volumul ºi natura activitãþii pe care o va desfãºura în România;
b) copie de pe actul de constituire în strãinãtate a persoanei impozabile respective;
c) acceptul scris al persoanei propuse ca reprezentant fiscal, prin care acesta se angajeazã sã îndeplineascã obligaþiile ce-i revin conform legii ºi în care acesta trebuie sã precizeze natura operaþiunilor ºi valoarea estimatã a acestora.
(2) Nu se admite decât un singur reprezentant fiscal pentru ansamblul operaþiunilor taxabile sau scutite cu drept de deducere, desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate. Nu se admite coexistenþa mai multor reprezentanþi fiscali cu angajamente limitate. Pot fi desemnate ca reprezentanþi fiscali orice persoane impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Organul fiscal verificã îndeplinirea condiþiilor prevãzute la alin. (1) ºi (2) ºi, în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii cererii, comunicã decizia luatã atât persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, cât ºi persoanei propuse ca reprezentant fiscal de aceasta. În cazul acceptãrii cererii, concomitent cu transmiterea deciziei de aprobare se indicã ºi codul de identificare fiscalã atribuit reprezentantului fiscal, care trebuie sã fie diferit de codul de identificare fiscalã atribuit pentru activitatea proprie a acestuia. În cazul respingerii cererii decizia se comunicã ambelor pãrþi, cu motivarea refuzului.
(4) Reprezentantul fiscal, dupã ce a fost acceptat de organul fiscal competent, este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi obligaþiilor privind taxa pe valoarea adãugatã pentru toate operaþiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, cu excepþia celor pentru care se aplicã taxarea inversã, atât timp cât dureazã mandatul sãu. Operaþiunile efectuate de reprezentantul fiscal în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate nu trebuie evidenþiate în contabilitatea proprie a persoanei desemnate ca reprezentant fiscal, acestea nefiind operaþiunile sale, ci ale persoanei pe care o reprezintã. Obligaþiile ºi drepturile persoanei stabilite în strãinãtate privind aplicarea taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor efectuate în România sunt cele stabilite la titlul VI al Codului fiscal pentru orice altã persoanã impozabilã românã ºi se exercitã prin reprezentantul fiscal, mai puþin evidenþa contabilã, care nu este obligatorie. Prevederile art. 152 din Codul fiscal nu sunt aplicabile pentru persoanele impozabile stabilite în strãinãtate.
(5) Reprezentantul fiscal poate sã renunþe la angajamentul asumat printr-o cerere adresatã organului fiscal. În cerere trebuie sã precizeze ultimul decont de taxã pe valoarea adãugatã pe care îl va depune în aceastã calitate ºi sã propunã o datã ulterioarã depunerii cererii, când va lua sfârºit mandatul sãu. De asemenea, este obligat sã precizeze dacã renunþarea la mandat se datoreazã încetãrii activitãþii în România a persoanei impozabile stabilite în strãinãtate. În cazul în care persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate îºi continuã activitatea în România, cererea poate fi acceptatã numai dacã persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate a întocmit toate formalitãþile necesare desemnãrii unui alt reprezentant fiscal sau, dupã caz, ºi-a înregistrat un sediu permanent în România.
(6) Persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate transmite reprezentantului fiscal factura externã destinatã beneficiarului sãu, fãrã a indica în aceasta suma taxei pe valoarea adãugatã, precum ºi douã copii de pe factura respectivã. Reprezentantul fiscal emite factura fiscalã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii din factura externã ºi transmite beneficiarului exemplarul original al facturii fiscale împreunã cu factura externã.
(7) Completarea facturii fiscale derogã de la normele legale privind circulaþia ºi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul, care este acelaºi cu numãrul facturii externe, ºi data emiterii facturii;
b) la rubrica furnizor se completeazã numele ºi adresa reprezentantului fiscal, codul de identificare fiscalã atribuit pentru o persoanã stabilitã în strãinãtate ºi numele persoanei stabilite în strãinãtate pe care o reprezintã;
c) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
d) denumirea bunurilor livrate ºi/sau a serviciilor prestate;
e) valoarea bunurilor/serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã prin convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la data emiterii facturii fiscale;
f) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea "scutit cu drept de deducere", "scutit fãrã drept de deducere" sau "neinclus în baza de impozitare", dupã caz;
g) valoarea taxei pe valoarea adãugatã;
h) la total de platã se va înscrie numai suma taxei pe valoarea adãugatã.
(8) Reprezentantul fiscal depune decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. În situaþia în care reprezentantul fiscal este mandatat de mai multe persoane impozabile stabilite în strãinãtate, trebuie sã depunã câte un decont pentru fiecare persoanã impozabilã stabilitã în strãinãtate pe care o reprezintã. Nu este permis reprezentantului fiscal sã evidenþieze în decontul de taxã pe valoarea adãugatã depus pentru activitatea sa proprie pentru care este înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã operaþiunile desfãºurate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, pentru care depune un decont de taxã pe valoarea adãugatã separat.
(9) Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de bunuri/servicii efectuate în numele persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, reprezentantul fiscal trebuie sã deþinã documentele originale prevãzute de lege. Furnizorii/prestatorii sunt obligaþi sã emitã pe lângã facturi fiscale care se predau reprezentantului fiscal ºi facturi externe pentru cumpãrãrile efectuate din România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
55. (1) Dacã activitatea pe care o desfãºoarã în România persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate implicã obligativitatea înregistrãrii unui sediu permanent, astfel cum este definit la titlul I al Codului fiscal, aceasta nu mai poate sã-ºi desemneze un reprezentant fiscal în România. Sediul permanent se înregistreazã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi îndeplineºte toate obligaþiile privind taxa pe valoarea adãugatã care decurg din titlul VI al Codului fiscal ºi din prezentele norme metodologice pentru activitãþile atribuibile sediului permanent.
(2) Pentru activitãþile care nu sunt atribuibile sediului permanent, desfãºurate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate, sediul permanent aplicã o procedurã similarã celei stabilite pentru reprezentantul fiscal la pct. 54 alin. (6), (7) ºi (9). Se excepteazã pct. 54 alin. (7) lit. b), unde se completeazã la rubrica furnizor numele ºi adresa sediului permanent al persoanei impozabile stabilite în strãinãtate, precum ºi codul de identificare fiscalã atribuit pentru sediul permanent. Pe facturile emise se va face menþiunea "activitãþi care nu sunt atribuibile sediului permanent".
(3) Sediul permanent este angajat din punct de vedere al drepturilor ºi obligaþiilor privind taxa pe valoarea adãugatã ºi pentru toate operaþiunile efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate care nu sunt atribuibile sediului permanent. Decontul de taxã pe valoarea adãugatã cuprinde atât operaþiunile atribuibile sediului permanent, cât ºi cele care nu sunt atribuibile acestuia, efectuate în România de persoana impozabilã stabilitã în strãinãtate.
(4) În situaþia în care, ulterior desemnãrii unui reprezentant fiscal, persoanei impozabile stabilite în strãinãtate îi revine obligaþia înregistrãrii unui sediu permanent, aceasta trebuie sã renunþe la reprezentantul fiscal, drepturile ºi obligaþiile în ceea ce priveºte taxa pe valoarea adãugatã fiind preluate de sediul permanent.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XII
Regimul special de scutire

Sfera de aplicare ºi regulile pentru regimul special de scutire
Art. 152. - (1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã persoanele impozabile a cãror cifrã de afaceri anualã, declaratã sau realizatã, este inferioarã plafonului de 2 miliarde lei, denumit în continuare plafon de scutire, dar acestea pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Persoanele impozabile nou-înfiinþate pot beneficia de aplicarea regimului special de scutire, dacã declarã cã vor realiza anual o cifrã de afaceri estimatã de pânã la 2 miliarde lei inclusiv ºi nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate fiscal, care ulterior realizeazã operaþiuni sub plafonul de scutire prevãzut la alin. (1), se considerã cã sunt în regimul special de scutire, dacã nu opteazã pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(3) Persoanele impozabile, care depãºesc în cursul unui an fiscal plafonul de scutire, sunt obligate sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, în termen de 10 zile de la data constatãrii depãºirii. Pentru persoanele nou-înfiinþate, anul fiscal reprezintã perioada din anul calendaristic, reprezentatã prin luni calendaristice scurse de la data înregistrãrii pânã la finele anului. Fracþiunile de lunã vor fi considerate o lunã calendaristicã întreagã. Persoanele care se aflã în regim special de scutire trebuie sã þinã evidenþa livrãrilor de bunuri ºi a prestãrilor de servicii, care intrã sub incidenþa prezentului articol, cu ajutorul jurnalului pentru vânzãri. Data depãºirii plafonului este consideratã sfârºitul lunii calendaristice în care a avut loc depãºirea de plafon. Pânã la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal se va aplica regimul de scutire de taxã pe valoarea adãugatã. În situaþia în care se constatã cã persoana în cauzã a solicitat cu întârziere atribuirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, autoritatea fiscalã este îndreptãþitã sã solicite plata taxei pe valoarea adãugatã pe perioada scursã între data la care persoana în cauzã avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data de la care înregistrarea a devenit efectivã, conform procedurii prevãzute prin norme.
(4) Dupã depãºirea plafonului de scutire, persoanele impozabile nu mai pot solicita aplicarea regimului special, chiar dacã ulterior realizeazã cifre de afaceri anuale inferioare plafonului de scutire prevãzut de lege.
(5) Scutirea prevãzutã de prezentul articol se aplicã livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii efectuate de persoanele impozabile prevãzute la alin. (1).
(6) Cifra de afaceri care serveºte drept referinþã la aplicarea alin. (1) este constituitã din suma, fãrã taxa pe valoarea adãugatã, a livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii taxabile, incluzând ºi operaþiunile scutite cu drept de deducere, potrivit art. 143 ºi 144.
(7) Persoanele impozabile scutite potrivit dispoziþiilor prezentului articol nu au dreptul de deducere conform art. 145 ºi nici nu pot sã înscrie taxa pe facturile lor. În cazul în care sunt beneficiari ai prestãrilor de servicii prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b), persoanele impozabile sunt obligate sã îndeplineascã obligaþiile prevãzute la art. 155 alin. (4), art. 156 ºi 157.

Norme metodologice:
56. (1) Regimul special de scutire prevede o scutire de taxã pe valoarea adãugatã care opereazã asupra întregii activitãþi a persoanei impozabile, indiferent cã operaþiunile desfãºurate sunt taxabile, scutite cu drept de deducere, scutite fãrã drept de deducere sau operaþiuni care nu sunt în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã. Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu pot aplica regimul special de scutire prevãzut la art. 152 din Codul fiscal.
(2) Prin persoane impozabile înregistrate fiscal care ulterior realizeazã operaþiuni sub plafonul de scutire, prevãzute la art. 152 alin. (2) din Codul fiscal, se înþelege persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, dar care sunt înregistrate fiscal ºi ulterior înregistrãrii fiscale efectueazã operaþiuni taxabile ºi/sau operaþiuni scutite cu drept de deducere.
(3) În cazul persoanelor ale cãror operaþiuni au fost scutite fãrã drept de deducere prin lege ºi ulterior devin taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere în acelaºi an fiscal, la calculul plafonului de scutire vor fi luate numai operaþiunile efectuate de la data la care prin lege operaþiunile sunt taxabile ºi/sau scutite cu drept de deducere. În aplicarea acestui punct operaþiunile scutite fãrã drept de deducere sunt cele prevãzute de lege, exclusiv cele realizate în regimul special de scutire.
(4) În cazul persoanelor impozabile care au depãºit plafonul de scutire, dar nu au solicitat înregistrarea ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal, conform prevederilor art. 152 alin. (3) din Codul fiscal, organele fiscale vor proceda astfel:
a) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã înainte de înregistrarea persoanelor impozabile ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, organul fiscal va solicita plata taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi trebuit sã o colecteze pe perioada scursã între data la care avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data constatãrii abaterii. Pe perioada cuprinsã între data constatãrii de cãtre organele fiscale a nerespectãrii obligaþiei de a solicita înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ºi data înregistrãrii efective, persoana impozabilã aplicã regimul special de scutire prevãzut de art. 152 din Codul fiscal, însã are obligaþia de a plãti la buget taxa pe care ar fi trebuit sã o colecteze pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate în aceastã perioadã;
b) în situaþia în care abaterea de la prevederile legale se constatã ulterior înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã a persoanei impozabile, organele fiscale vor solicita plata la buget a taxei pe valoarea adãugatã pe care persoana impozabilã ar fi avut obligaþia sã o colecteze pe perioada scursã între data la care avea obligaþia sã solicite înregistrarea ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã în regim normal ºi data la care înregistrarea a devenit efectivã.
(5) În ambele situaþii prevãzute la alin. (4), la data înregistrãrii ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, persoana impozabilã beneficiazã de dreptul de deducere aferent bunurilor achiziþionate, conform art. 145 alin. (11) ºi (12) din Codul fiscal. Taxa pe valoarea adãugatã dedusã se înscrie în primul decont de taxã pe valoarea adãugatã depus la organul fiscal.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XIII
Obligaþiile plãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã

Definirea asocierilor din punct de vedere al taxei pe valoarea adãugatã
Art. 154. - În înþelesul taxei pe valoarea adãugatã, o asociere sau altã organizaþie care nu are personalitate juridicã se considerã a fi o persoanã impozabilã separatã, pentru acele activitãþi economice desfãºurate de asociaþi sau parteneri în numele asociaþiei sau organizaþiei respective, cu excepþia asociaþiilor în participaþiune.

Norme metodologice:
57. Orice asociat sau partener al unei asocieri sau organizaþii fãrã personalitate juridicã este considerat persoanã impozabilã separatã pentru acele activitãþi economice care nu sunt desfãºurate în numele asocierii sau organizaþiei respective.

Codul fiscal:
Facturile fiscale
Art. 155. - (1) Orice persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, are obligaþia sã emitã facturã fiscalã pentru livrãrile de bunuri sau prestãrile de servicii efectuate, cãtre fiecare beneficiar. Persoanele impozabile, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãrile de bunuri ºi/sau prestãrile de servicii efectuate cãtre altã persoanã, în documentele emise. Prin norme se stabilesc situaþiile în care factura fiscalã poate fi emisã ºi de altã persoanã decât cea care efectueazã livrarea de bunuri.
(2) Pentru livrãri de bunuri factura fiscalã se emite la data livrãrii de bunuri, iar pentru prestãri de servicii cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã.

Norme metodologice:
58. (1) Transferul proprietãþii bunurilor în executarea creanþelor, în situaþia în care bunurile au fost predate pe bazã de înþelegere între debitor ºi creditor, se consemneazã în facturi fiscale de cãtre debitor, dacã operaþiunea constituie livrare de bunuri.
(2) În cazul bunurilor supuse executãrii silite, dacã operaþiunea constituie livrare de bunuri, obligaþia întocmirii facturii fiscale revine persoanei abilitate prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, care procedeazã dupã cum urmeazã:
a) emite facturã fiscalã de executare silitã, în trei exemplare. Originalul facturii fiscale de executare silitã se transmite cumpãrãtorului, respectiv adjudecatarului, iar exemplarul al doilea se transmite debitorului executat silit;
b) încaseazã de la cumpãrãtor contravaloarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, pe care o vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie. Dacã prin contract se prevede cã plata bunurilor se face în rate, taxa pe valoarea adãugatã se vireazã la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrãtoare de la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. O copie de pe documentul prin care s-a efectuat plata taxei pe valoarea adãugatã va fi transmisã debitorului executat silit;
c) taxa pe valoarea adãugatã din facturile fiscale de executare silitã se înregistreazã de cãtre persoanele abilitate prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite, în alte conturi contabile decât cele specifice taxei pe valoarea adãugatã. În situaþia în care persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor supuse executãrii silite este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu va evidenþia în decontul de taxã pe valoarea adãugatã operaþiunile respective.
(3) În situaþia în care executarea silitã a fost efectuatã potrivit prevederilor alin. (2), debitorul executat silit trebuie sã înregistreze în evidenþa proprie operaþiunea de livrare de bunuri, pe baza facturii fiscale de executare silitã transmise de persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã. În situaþia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor. Pe baza documentului de platã a taxei pe valoarea adãugatã transmis de persoana abilitatã prin lege sã efectueze vânzarea bunurilor, debitorul executat silit evidenþiazã suma achitatã, cu semnul minus, în decontul de taxã pe valoarea adãugatã la rândul de regularizãri din rubrica "taxa pe valoarea adãugatã colectatã" a decontului.
(4) Cumpãrãtorii/adjudecatarii exercitã dreptul de deducere a taxei pe valoarea adãugatã pe baza facturilor fiscale de executare silitã. În situaþia în care se prevede plata în rate a bunurilor, taxa pe valoarea adãugatã se deduce la data stabilitã pentru plata ratelor.
59. (1) Conform prevederilor art. 155 alin. (1) din Codul fiscal, persoanele impozabile care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu au dreptul sã emitã facturi fiscale ºi nici sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã pentru livrãri de bunuri ºi/sau prestãri de servicii cãtre altã persoanã în documentele emise. Orice persoanã care încalcã aceste prevederi trebuie sã vireze la bugetul de stat taxa pe valoarea adãugatã încasatã de la beneficiar. Beneficiarul nu are drept de deducere a taxei achitate unei persoane care nu este înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, dar poate solicita restituirea de la bugetul de stat a sumei achitate ca taxã nedatoratã. Pentru a beneficia de restituirea de la bugetul de stat a taxei achitate furnizorului/prestatorului, beneficiarul trebuie sã justifice cã taxa pe valoarea adãugatã a fost plãtitã la bugetul de stat de cãtre furnizor/prestator.
(2) Pentru prestãrile de servicii, altele decât cele prevãzute la art. 155 alin. (4), (5) ºi (6) din Codul fiscal, prestatorii sunt obligaþi sã emitã facturi fiscale sau alte documente legal aprobate cel mai târziu pânã la data de 15 a lunii urmãtoare celei în care prestarea a fost efectuatã. Pentru prestãrile de servicii decontate pe bazã de situaþii de lucrãri, cum sunt cele de construcþii-montaj, consultanþã, cercetare, expertize ºi altele asemãnãtoare, data efectuãrii prestãrii de servicii se considerã a fi data la care sunt întocmite situaþiile de lucrãri ºi, dupã caz, data acceptãrii de cãtre beneficiar a situaþiilor de lucrãri.
(3) În cazul livrãrii de bunuri imobile, data livrãrii, respectiv data la care se emite factura fiscalã, este consideratã data la care toate formalitãþile impuse de lege sunt îndeplinite pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor. Orice facturare efectuatã înainte de îndeplinirea formalitãþilor impuse de lege pentru a se face transferul dreptului de proprietate de la vânzãtor la cumpãrãtor se considerã facturare de avansuri, urmând a se regulariza prin stornarea facturilor de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri imobile.

Codul fiscal:
(4) Pentru prestãrile de servicii efectuate de prestatori stabiliþi în strãinãtate, pentru care beneficiarii au obligaþia plãþii taxei pe valoarea adãugatã, aceºtia din urmã, dacã sunt înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, trebuie sã autofactureze operaþiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuãrii plãþii cãtre prestator, în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului pânã la aceastã datã. Operaþiunile de leasing extern se autofactureazã de cãtre beneficiarii din România, înregistraþi ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, la data stabilitã prin contract pentru plata ratelor de leasing ºi/sau la data plãþii de sume în avans. Persoanele care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã vor urma procedura prevãzutã la art. 156 alin. (3). Regimul fiscal al facturilor fiscale emise prin autofacturare se stabileºte prin norme.

Norme metodologice:
60. (1) Numai persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã sunt obligate sã emitã facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin. (4) din Codul fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special ºi nu genereazã venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscalã se emite numai dacã operaþiunile în cauzã sunt taxabile ºi numai în scopul taxei pe valoarea adãugatã. Completarea acestor facturi derogã de la normele legale privind circulaþia ºi modul de completare a facturilor fiscale, fiind obligatorie menþionarea urmãtoarelor informaþii:
a) numãrul facturii va fi acelaºi cu numãrul facturii prestatorului sau se atribuie un numãr propriu dacã este o facturã emisã pentru plãþi cãtre prestator, pentru care nu s-a primit o facturã;
b) data emiterii facturii;
c) numele ºi adresa persoanei stabilite în strãinãtate, la rubrica furnizor;
d) numele, adresa ºi codul de identificare fiscalã de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã ale beneficiarului, la rubrica cumpãrãtor;
e) denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã, obþinutã prin convertirea în lei a valutei în funcþie de cursul de schimb în vigoare la data prevãzutã prin lege pentru emiterea facturii fiscale;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã.
(2) Informaþiile din factura fiscalã emisã prin autofacturare se înscriu ºi în jurnalele pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri ºi sunt preluate corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã respectiv, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal, reflectã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor operaþiuni pe baza facturilor emise prin autofacturare prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã colectatã"

(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau prestãrilor, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de operaþiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente, potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) În situaþia în care organele fiscale competente, cu ocazia verificãrilor efectuate, constatã cã nu s-au îndeplinit obligaþiile prevãzute la alin. (1)-(4), vor proceda astfel:
a) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (1)-(3), în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa colectatã ºi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaþiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaþiunea a avut loc, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestrialã. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaþiunea, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata definitivã calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã sau trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã prestãrile de servicii respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
(7) Dacã plata pentru operaþiuni taxabile este încasatã înainte ca bunurile sã fie livrate sau înaintea finalizãrii prestãrii serviciilor, factura fiscalã trebuie sã fie emisã în termen de cel mult 5 zile lucrãtoare de la fiecare datã când este încasat un avans, fãrã a depãºi finele lunii în care a avut loc încasarea.

Norme metodologice:
61. (1) Regularizarea facturilor fiscale emise pentru plãþi în avans se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de servicii. Stornarea se poate face separat sau pe aceeaºi facturã fiscalã pe care se evidenþiazã contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri ºi/sau prestãrii de servicii. Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii contractate în valutã a cãror decontare se face în lei la cursul de schimb valutar de la data încasãrii se aplicã prevederile pct. 18. Persoanele impozabile care realizeazã activitate de vânzare de bunuri pe bazã de contracte de vânzare-cumpãrare cãtre persoane fizice, cu plata eºalonatã sub formã de avansuri, livrarea bunurilor efectuându-se dupã achitarea integralã a contravalorii mãrfurilor contractate, nu au obligaþia sã întocmeascã facturi fiscale pentru avansurile încasate decât la livrarea bunurilor, iar pentru avansurile încasate taxa pe valoarea adãugatã se colecteazã pe bazã de borderou de vânzare (încasare).
(2) Pentru avansurile încasate pentru plata importurilor ºi a drepturilor vamale de import persoanele impozabile nu au obligaþia sã emitã facturi fiscale. Furnizorii pot emite facturi fiscale fãrã taxa pe valoarea adãugatã pentru aceste avansuri, la solicitarea beneficiarilor. Regularizarea se realizeazã prin stornarea facturii de avans la data emiterii facturii fiscale pentru contravaloarea integralã a livrãrii de bunuri.
(3) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au în structurã subunitãþi tip sedii secundare - sucursale, agenþii, reprezentanþe sau alte asemenea unitãþi fãrã personalitate juridicã -, care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, vor întocmi un singur decont de taxã pe valoarea adãugatã pentru întreaga activitate.

Codul fiscal:
(8) Factura fiscalã trebuie sã cuprindã obligatoriu urmãtoarele informaþii:
a) seria ºi numãrul facturii;
b) data emiterii facturii;
c) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã al persoanei care emite factura;
d) numele, adresa ºi codul de înregistrare fiscalã, dupã caz, al beneficiarului de bunuri sau servicii;
e) denumirea ºi cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate;
f) valoarea bunurilor sau serviciilor, exclusiv taxa pe valoarea adãugatã;
g) cota de taxã pe valoarea adãugatã sau menþiunea scutit cu drept de deducere, scutit fãrã drept de deducere, neimpozabil sau neinclus în baza de impozitare, dupã caz;
h) valoarea taxei pe valoarea adãugatã, pentru operaþiunile taxabile.

Norme metodologice:
62. (1) În situaþia în care se livreazã bunuri ºi/sau se presteazã servicii cu regimuri ºi/sau cote diferite, acestea se pot consemna într-o singurã facturã fiscalã, menþionându-se în dreptul fiecãrui bun/serviciu regimul, respectiv cota de taxã pe valoarea adãugatã. Menþiunea "neimpozabil" se evidenþiazã pentru operaþiuni care nu se cuprind în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, efectuate de persoane înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii prevãzute la art. 132 ºi art. 133 alin. (2) lit. a), c) ºi d) din Codul fiscal, pentru care locul livrãrii, respectiv locul prestãrii, nu este considerat a fi în România, efectuate de persoanele impozabile din România înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã cãtre beneficiari persoane impozabile stabilite în strãinãtate, nu este obligatorie emiterea de facturi fiscale. Acestea se înregistreazã în jurnalele de livrãri pe baza facturilor externe emise.

Codul fiscal:
Evidenþa operaþiunilor impozabile ºi depunerea decontului
Art. 156 [...]
(2) Persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã trebuie sã întocmeascã ºi sã depunã la organul fiscal competent, pentru fiecare perioadã fiscalã, pânã la data de 25 a lunii urmãtoare perioadei fiscale inclusiv, decontul de taxã pe valoarea adãugatã, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice. Operaþiunile prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b) vor fi evidenþiate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.
(3) Persoanele neînregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b), trebuie sã întocmeascã un decont de taxã pe valoarea adãugatã special, potrivit modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice, pe care îl depun la organul fiscal competent numai atunci când realizeazã astfel de operaþiuni. Decontul se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei în care a fost primitã factura prestatorului sau a fost efectuatã plata cãtre prestator, în cazul plãþilor fãrã facturã. Pentru operaþiunile de leasing extern, decontul special se depune pânã la data de 25 a lunii urmãtoare celei stabilite prin contract pentru plata ratelor de leasing ºi/sau celei în care au fost efectuate plãþi în avans.

Norme metodologice:
63. (1) Pentru luna decembrie a anului 2003 persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã depun deconturi de taxã pe valoarea adãugatã, conform modelului stabilit de Ministerul Finanþelor Publice în aplicarea Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã.
(2) Persoanele care sunt beneficiari ai operaþiunilor prevãzute la art. 150 alin. (1) lit. b) ºi art. 151 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal ºi care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã nu întocmesc facturi fiscale prin autofacturare, fiind obligate la plata efectivã a taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaþiuni. Plata se face prin decontul special de taxã pe valoarea adãugatã la termenele prevãzute la art. 156 alin. (3) din Codul fiscal. Cursul de schimb la care se converteºte valuta în lei pentru a fi reflectatã în decontul special este:
a) cel din data la care a fost primitã factura prestatorului;
b) cel din data la care s-a efectuat o platã în avans cãtre prestator, fãrã facturã;
c) pentru operaþiunile de leasing nu se aplicã prevederile lit. a) ºi b), cursul de schimb fiind obligatoriu cel din data stabilitã prin contract pentru plata ratelor ºi/sau data la care s-au efectuat plãþi în avans, inclusiv plata în avans a ratei de leasing.

Codul fiscal:
Plata taxei pe valoarea adãugatã la buget
Art. 157 [...]
(2) Taxa pe valoarea adãugatã pentru importuri de bunuri, cu excepþia celor scutite de taxa pe valoarea adãugatã, se plãteºte la organul vamal, în conformitate cu regulile în vigoare privind plata drepturilor de import.
(3) Prin derogare de la alin. (2), nu se face plata efectivã la organele vamale de cãtre persoanele înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã care au obþinut certificatele de exonerare prevãzute la alin. (4), pentru urmãtoarele:
a) importul de maºini industriale, utilaje tehnologice, instalaþii, echipamente, aparate de mãsurã ºi control, automatizãri, destinate realizãrii de investiþii, precum ºi importul de maºini agricole ºi mijloace de transport destinate realizãrii de activitãþi productive;
b) importul de materii prime ºi materiale consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în þarã, stabilite prin norme, ºi sunt destinate utilizãrii în cadrul activitãþii economice a persoanei care realizeazã importul.
(4) Persoanele impozabile înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã, care efectueazã importuri de natura celor prevãzute la alin. (3), trebuie sã solicite eliberarea unui certificat de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã, emis de cãtre organele fiscale competente. Pot solicita eliberarea unui astfel de certificat numai persoanele care nu au obligaþii bugetare restante, reprezentând impozite, taxe, contribuþii, inclusiv contribuþiile individuale ale salariaþilor ºi orice alte venituri bugetare, cu excepþia celor eºalonate ºi/sau reeºalonate la platã. Pe baza certificatelor prezentate de importatori, organele vamale au obligaþia sã acorde liberul de vamã pentru bunurile importate. Procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã se stabileºte prin norme.
(5) Importatorii care au obþinut certificatele de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã evidenþiazã taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor importate în decontul de taxã pe valoarea adãugatã, atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã. Pentru plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã în regim mixt se aplicã prevederile art. 147, pentru determinarea taxei de dedus.

Norme metodologice:
64. (1) Prin ordin al ministrului finanþelor publice se stabilesc procedura de acordare a certificatelor de exonerare de la plata în vamã a taxei pe valoarea adãugatã ºi lista materiilor prime ºi materialelor consumabile care nu se produc sau sunt deficitare în þarã.
(2) Importatorii care au obþinut certificate de exonerare de la plata taxei pe valoarea adãugatã în vamã evidenþiazã taxa aferentã importului în jurnalele pentru cumpãrãri ºi în jurnalele pentru vânzãri, pe baza declaraþiei vamale de import sau, dupã caz, a actului constatator emis de autoritatea vamalã, ºi este preluatã în decontul de taxã pe valoarea adãugatã atât ca taxã colectatã, cât ºi ca taxã deductibilã.
(3) În cursul perioadei fiscale importatorii reflectã taxa pe valoarea adãugatã aferentã acestor importuri prin înregistrarea contabilã:
4426 = 4427 "Taxa pe valoarea "Taxa pe valoareaadãugatã deductibilã" adãugatã colectatã"

(4) Plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã cu regim mixt aplicã ºi prevederile art. 147 din Codul fiscal, în funcþie de destinaþia pe care o dau bunurilor importate, respectiv dacã sunt utilizate numai pentru realizarea de operaþiuni care nu dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (4) din Codul fiscal - nu deduc taxa pe valoarea adãugatã, dacã sunt destinate pentru realizarea de operaþiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (3) din Codul fiscal - deduc integral taxa pe valoarea adãugatã, iar dacã sunt destinate realizãrii atât de operaþiuni care nu dau drept de deducere, cât ºi de operaþiuni care dau drept de deducere, conform art. 147 alin. (5) din Codul fiscal - deduc taxa pe valoarea adãugatã aplicând pro-rata. La încheierea decontului de taxã pe valoarea adãugatã, taxa nedeductibilã se înregistreazã în conturile de cheltuieli ale perioadei fiscale curente potrivit prevederilor pct. 52 alin. (2).
(5) Pentru importatorii care nu îndeplinesc obligaþiile prevãzute la alin. (2)-(4) organele fiscale competente vor aplica urmãtoarele mãsuri:
a) dacã importurile respective sunt destinate exclusiv realizãrii de operaþiuni care dau drept de deducere, dispun aplicarea prevederilor alin. (2) ºi (3) în perioada fiscalã în care s-a finalizat controlul;
b) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care sunt supuse pro-rata, vor calcula diferenþa dintre taxa colectatã ºi taxa dedusã potrivit pro-rata aplicabilã la data efectuãrii operaþiunii. În cazul în care controlul are loc în cursul anului fiscal în care operaþiunea a avut loc, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata provizorie aplicatã sau, dupã caz, prorata lunarã ori trimestrialã. Dacã controlul are loc într-un alt an fiscal decât cel în care a avut loc operaþiunea, pentru determinarea diferenþei menþionate se va avea în vedere pro-rata definitivã calculatã pentru anul în care a avut loc operaþiunea sau, dupã caz, pro-rata lunarã ori trimestrialã. Diferenþele astfel stabilite vor fi achitate în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
c) dacã importurile respective sunt destinate realizãrii de operaþiuni care nu dau drept de deducere, vor stabili taxa datoratã bugetului de stat, care va fi achitatã în termenele prevãzute de normele procedurale în vigoare;
d) pentru neplata în termenul stabilit de lege a sumelor constatate la lit. b) ºi c) se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi, dupã caz, calculate conform normelor procedurale în vigoare. Sumele respective nu se includ în deconturile privind taxa pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:
Responsabilitatea plãtitorilor ºi a organelor fiscale
Art. 158. - (1) Orice persoanã obligatã la plata taxei pe valoarea adãugatã poartã rãspunderea pentru calcularea corectã ºi plata la termenul legal a taxei pe valoarea adãugatã cãtre bugetul de stat ºi pentru depunerea la termenul legal a deconturilor de taxã pe valoarea adãugatã, prevãzute la art. 156 alin. (2) ºi (3), la organul fiscal competent, conform prezentului titlu ºi cu legislaþia vamalã în vigoare.
(2) Taxa pe valoarea adãugatã se administreazã de cãtre organele fiscale ºi de autoritãþile vamale, pe baza competenþelor lor, aºa cum sunt precizate în prezentul titlu, în normele procedurale în vigoare ºi în legislaþia vamalã în vigoare.

Norme metodologice:
65. Orice diferenþe de taxã pe valoarea adãugatã de platã, constatate de organele de control, cu excepþia celor de la pct. 60 alin. (5) lit. a) ºi pct. 64 alin. (5) lit. a), nu se includ în deconturile de taxã pe valoarea adãugatã.

Codul fiscal:

CAPITOLUL XV
Dispoziþii tranzitorii

Dispoziþii tranzitorii
Art. 161. - (1) Operaþiunile efectuate dupã data intrãrii în vigoare a prezentului titlu în baza unor contracte în derulare vor fi supuse prevederilor prezentului titlu, cu excepþiile prevãzute de prezentul articol. Ordonatorii de credite, în cazul instituþiilor publice, au obligaþia sã asigure fondurile necesare plãþii taxei pe valoarea adãugatã în situaþia în care operaþiunile respective nu mai sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã sau în cazul modificãrii de cotã.

Norme metodologice:
66. (1) Livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, justificate cu documente de expediþie ºi transport, situaþii de lucrãri, procese-verbale de recepþie sau cu alte documente similare, din care sã rezulte cã livrarea ºi/sau prestarea au fost efectuate pânã la data menþionatã, vor fi facturate potrivit regimului în vigoare la data efectuãrii operaþiunilor respective.
(2) În situaþia în care anterior datei de 1 ianuarie 2004 s-au încasat avansuri sau au fost întocmite facturi fiscale înaintea livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, se va proceda la regularizare pentru a se aplica regimul în vigoare la data efectuãrii livrãrii de bunuri sau prestãrii de servicii, cu excepþia livrãrilor de bunuri ºi prestãrilor de servicii care se efectueazã continuu, pentru care regularizarea se va efectua în funcþie de data la care intervine exigibilitatea taxei potrivit art. 135 alin. (4) din Codul fiscal.
(3) Preþurile cu amãnuntul, care includ taxa pe valoarea adãugatã colectatã neexigibilã de 19%, ale stocurilor de medicamente de uz uman ºi veterinar din farmacii, existente la 31 decembrie 2003, se corecteazã cu diferenþa dintre cota de 19%, în vigoare pânã la 31 decembrie 2003, ºi cota de 9%, în vigoare de la 1 ianuarie 2004, aplicând procedeul sutei mãrite. Aceastã operaþiune se reflectã contabil prin înregistrarea: 371=4428 în roºu sau cu semnul minus, cu suma aferentã reducerii taxei pe valoarea adãugatã de la 19% la 9%. Modificarea de cotã nu afecteazã deducerea taxei pe valoarea adãugatã aferente achiziþiilor de medicamente efectuate pânã la 31 decembrie 2003, care au fost livrate prin aplicarea cotei de 19% de taxã pe valoarea adãugatã. Începând cu data de 1 ianuarie 2004 medicamentele de uz uman ºi veterinar se livreazã cu cota de 9% de taxã pe valoarea adãugatã, indiferent dacã sunt din stocurile producãtorilor, ale farmaciilor sau dacã provin din import.
(4) Contractele în derulare privind livrãri de bunuri sau prestãri de servicii, inclusiv cele de achiziþii publice, sunt supuse cotelor ºi regimurilor de taxã pe valoarea adãugatã în vigoare de la data de 1 ianuarie 2004, potrivit art. 161 alin. (1) din Codul fiscal. În cazul contractelor de achiziþii publice, la care preþurile negociate nu conþin taxa pe valoarea adãugatã potrivit Ordonanþei de urgenþã a Guvernului nr. 60/2001 privind achiziþiile publice, aprobatã ºi modificatã prin Legea nr. 212/2002, cu modificãrile ulterioare, se procedeazã astfel: pentru livrãri de bunuri sau prestãri de servicii care au fost scutite cu sau fãrã drept de deducere pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei standard sau cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei de taxã pe valoarea adãugatã corespunzãtoare la preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004, iar în cazul livrãrilor de bunuri sau prestãrilor de servicii care au fost supuse cotei de 19% de taxã pe valoarea adãugatã pânã la data de 31 decembrie 2003, iar de la data de 1 ianuarie 2004 sunt supuse cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã, facturarea se face prin adãugarea cotei reduse de taxã pe valoarea adãugatã la preþul stabilit prin contractul de achiziþii publice pentru livrãrile/prestãrile efectuate începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru livrãrile de bunuri ºi prestãrile de servicii efectuate pânã la data de 31 decembrie 2003 inclusiv, se aplicã prevederile alin. (1) ºi (2).

Codul fiscal:
(2) Certificatele pentru amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate.

Norme metodologice:
67. (1) Procedura de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile derulate dupã data de 1 ianuarie 2004 în baza certificatelor de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã, eliberate în baza art. 17 din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã, care rãmân valabile pânã la data expirãrii perioadelor pentru care au fost acordate, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (2) din Codul fiscal, se realizeazã astfel:
a) beneficiarii au obligaþia sã achite în numele furnizorului taxa pe valoarea adãugatã direct la bugetul de stat, la data punerii în funcþiune a investiþiei, dar nu mai târziu de data înscrisã în certificatul de amânare a exigibilitãþii T.V.A. Taxa pe valoarea adãugatã achitatã devine deductibilã ºi se înscrie în decontul de taxã pe valoarea adãugatã din luna respectivã. Cu suma achitatã se va diminua corespunzãtor datoria faþã de furnizor. Beneficiarii certificatelor de amânare a exigibilitãþii T.V.A. vor fi obligaþi sã plãteascã dobânzi ºi penalitãþi de întârziere în cuantumul stabilit pentru neplata obligaþiilor faþã de bugetul de stat în cazul neachitãrii la termen a taxei pe valoarea adãugatã;
b) furnizorii vor înregistra ca taxã neexigibilã taxa pe valoarea adãugatã aferentã livrãrilor cãtre beneficiarii care au obþinut certificate de amânare a exigibilitãþii T.V.A., pentru care nu mai au obligaþia de platã la bugetul de stat. În luna în care beneficiarii achitã taxa pe valoarea adãugatã respectivã, taxa devine exigibilã, dar furnizorii îºi vor reduce corespunzãtor suma taxei colectate ºi concomitent vor reduce datoria beneficiarilor consemnatã în conturile de clienþi. Furnizorii nu vor fi obligaþi la plata de dobânzi ºi penalitãþi de întârziere pentru neplata în termen de cãtre beneficiari a sumelor reprezentând taxa pe valoarea adãugatã a cãrei exigibilitate a fost amânatã.
(2) Furnizorii sunt obligaþi sã dea o declaraþie pe propria rãspundere, semnatã de persoana care angajeazã legal unitatea, pe care o transmit beneficiarului, din care sã rezulte cã bunurile furnizate au fost produse cu cel mult un an înaintea vânzãrii ºi nu au fost niciodatã utilizate.
(3) Amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã se justificã de cãtre furnizori pe baza copiei legalizate de pe certificatul de amânare, obþinutã de la beneficiari.
(4) Bunurile respective nu pot face obiectul comercializãrii pe perioada acordãrii facilitãþii prevãzute de lege. În situaþia nerespectãrii acestei prevederi, exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine la data efectuãrii livrãrii. Pentru perioada de la data efectuãrii livrãrii pânã la data plãþii efective se datoreazã penalitãþi de întârziere ºi/sau dobânzi pentru neplata în termen a obligaþiilor bugetare.
(5) În caz de divizare, fuziune, lichidare, dizolvare fãrã lichidare, unitãþile care beneficiazã de amânarea exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã au obligaþia de a achita taxa pe valoarea adãugatã înainte de declanºarea acestor operaþiuni ºi de a anunþa concomitent organul fiscal care a emis certificatul de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Înregistrãrile contabile pentru transpunerea prevederilor referitoare la amânarea exigibilitãþii sunt urmãtoarele:
A. La furnizori:
a) înregistrarea livrãrii de bunuri:
411 = % 707 4428

b) la data achitãrii taxei pe valoarea adãugatã de cãtre beneficiari operaþiunea se înscrie în jurnalul de vânzãri în coloanele 8 ºi 9 sau 10 ºi 11, dupã caz, iar pe baza copiei documentului de platã transmis de beneficiari se înregistreazã taxa pe valoarea adãugatã devenitã exigibilã:
4428 = 4427
c) concomitent se înregistreazã reducerea taxei colectate pentru aceste operaþiuni, care se evidenþiazã la rândul de regularizãri din Decontul de taxã pe valoarea adãugatã:
4427 = 411
B. La beneficiari:
a) înregistrarea achiziþiei de bunuri:
% = 404 212 4428

b) achitarea taxei pe valoarea adãugatã la bugetul de stat, rezultatã din facturile furnizorilor pentru care s-a obþinut certificatul de amânare a exigibilitãþii taxei pe valoarea adãugatã:
4426 = 512
Operaþiunea se înscrie în jurnalul pentru cumpãrãri în coloanele 7 ºi 8 sau 9 ºi 10, dupã caz;
c) stingerea datoriei faþã de furnizor pentru partea privind taxa pe valoarea adãugatã achitatã în numele sãu:
404 = 4428.

Codul fiscal:
(4) Prin norme se stabilesc reguli diferite pentru operaþiunile de intermediere în turism, vânzãrile de bunuri second-hand, operaþiunile realizate de casele de amanet.

Norme metodologice:
68. Reguli speciale pentru operaþiunile de intermediere în turism
(1) Agenþiile de turism touroperatoare ºi detailiste, denumite în continuare agenþii de turism, pot aplica regulile speciale în mãsura în care acþioneazã în nume propriu în folosul turistului ºi utilizeazã pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia bunuri ºi/sau servicii achiziþionate de la alte persoane impozabile. Pachetul de servicii turistice, pãrþile componente ale acestuia ºi turistul sunt noþiuni reglementate de legislaþia în vigoare privind comercializarea pachetelor de servicii turistice.
(2) Toate operaþiunile efectuate de agenþiile de turism pentru realizarea pachetului de servicii turistice sau a unor componente ale acestuia, în condiþiile precizate la alin. (1), sunt considerate ca o prestare de servicii unicã a agenþiei de turism. Aceastã prestaþie unicã se impune în þara în care agenþia de turism îºi are stabilit sediul activitãþii economice sau un sediu permanent de la care sunt prestate serviciile.
(3) Baza de impozitare a serviciului unic furnizat de agenþia de turism este constituitã din beneficiul realizat de agenþie, diminuat cu suma taxei pe valoarea adãugatã inclusã în beneficiul respectiv. Acest beneficiu este egal cu diferenþa dintre preþul de vânzare solicitat de agenþia de turism ºi costul real al pachetului de servicii turistice sau al unor componente ale acestuia. În înþelesul prezentului alineat se înþelege prin:
a) preþ de vânzare - tot ceea ce constituie contrapartida obþinutã sau care se va obþine de cãtre agenþia de turism de la client sau de la un terþ pentru pachetul de servicii turistice sau, dupã caz, pentru componente ale acestuia, inclusiv subvenþiile legate direct de aceastã operaþiune, impozitele, taxele, cheltuielile accesorii, cum sunt comisioanele ºi asigurarea solicitatã de agenþie clientului, dar exclusiv sumele prevãzute la art. 137 alin. (3) din Codul fiscal;
b) costul real al pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia - preþul, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã care nu se deduce, facturat de prestatorii unor servicii, precum servicii de transport, hoteliere, de alimentaþie publicã, ºi alte cheltuieli, precum asigurarea auto a mijlocului de transport, taxe pentru vizã, diurnã ºi cazare pentru ºofer, taxe de autostradã, taxe de parcare, combustibil, cu excepþia cheltuielilor generale care intrã în costul pachetului de servicii turistice sau, dupã caz, al unor componente ale acestuia.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã aferentã serviciului unic al agenþiei de turism se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (3). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente pachetelor de servicii turistice sau unor componente ale acestora, comercializate într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri/servicii care se cuprind în costul real al pachetului de servicii turistice. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Agenþiile de turism nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau turistului, pentru operaþiunile cãrora le sunt aplicate regulile speciale de determinare a taxei pe valoarea adãugatã.
(6) Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã pentru serviciul unic furnizat de agenþia de turism intervine la data la care toate elementele necesare determinãrii bazei de impozitare prevãzute la alin. (3) sunt certe.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã aferentã bunurilor ºi serviciilor achiziþionate în vederea realizãrii de operaþiuni supuse regulilor speciale nu este deductibilã de cãtre agenþiile de turism.
(8) Agenþiile de turism pot opta pentru aplicarea regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã pentru operaþiunile prevãzute la alin. (1), cu excepþia cazului în care turistul este o persoanã fizicã, situaþie în care aplicarea regulilor speciale este obligatorie.
(9) Atunci când agenþiile de turism efectueazã atât operaþiuni supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi operaþiuni supuse regulilor speciale, acestea trebuie sã conducã evidenþe contabile separate.
69. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale pentru vânzãrile de bunuri second-hand (de ocazie), care se aplicã de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã.
(2) În vederea aplicãrii acestor reguli speciale, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþelege prin bunuri second-hand (de ocazie) bunurile mobile corporale care au fost utilizate anterior achiziþionãrii ºi urmeazã a fi reparate, îmbunãtãþite sau vândute ca atare. În aceastã categorie se include ºi cartea veche.
(3) Prin persoanã impozabilã revânzãtoare, în sensul taxei pe valoarea adãugatã, se înþelege o persoanã impozabilã, înregistratã ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, care în cadrul activitãþii sale economice cumpãrã din þarã bunuri second-hand (de ocazie) în vederea revânzãrii acestora cãtre alte persoane.
(4) În prevederile alin. (3) se încadreazã persoanele impozabile care au prevãzut în obiectul de activitate comercializarea de bunuri second-hand (de ocazie).
(5) Baza de impozitare pentru livrarea de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare a bunurilor second-hand se determinã la livrarea bunurilor ºi este constituitã din suma reprezentând diferenþa dintre preþul de vânzare obþinut, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, ºi preþul de cumpãrare al bunurilor, însã numai dacã persoana impozabilã revânzãtoare a cumpãrat bunurile respective de la:
a) persoane care nu sunt înregistrate ca plãtitori de taxã pe valoarea adãugatã;
b) alte persoane impozabile revânzãtoare, în mãsura în care livrarea de bunuri realizatã de acestea a fost supusã prezentului regim special.
(6) Persoanele impozabile revânzãtoare care livreazã bunuri second-hand nu au dreptul sã înscrie taxa pe valoarea adãugatã, în mod distinct, în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, taxa nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor.
(7) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, aferentã livrãrii de cãtre persoanele impozabile revânzãtoare de bunuri second-hand, se determinã prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare determinate conform alin. (5). Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19%. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente operaþiunilor de livrare de bunuri second-hand într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri destinate a fi vândute în regim second-hand. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(8) Persoanele impozabile revânzãtoare pot opta pentru regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã.
(9) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri în regim second-hand trebuie sã þinã evidenþa separat pentru fiecare activitate.
70. (1) Prezentul punct trateazã regulile speciale aplicabile bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaþie.
(2) În cazul bunurilor second-hand vândute în sistem de consignaþie, baza de impozitare este constituitã din:
a) suma obþinutã din vânzarea bunurilor second-hand încredinþate de plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã;
b) suma reprezentând marja obþinutã din vânzarea de bunuri second-hand aparþinând neplãtitorilor de taxã pe valoarea adãugatã sau a bunurilor scutite de taxã pe valoarea adãugatã. Marja reprezintã diferenþa dintre preþul la care bunul a fost comercializat ºi suma cuvenitã proprietarului bunului.
(3) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã se determinã astfel:
a) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. a), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra bazei de impozitare, dacã livrãrile de bunuri sunt taxabile. Cota de taxã pe valoarea adãugatã este cota standard de 19% sau, dupã caz, cota redusã de 9%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor, plãtitorii de taxã pe valoarea adãugatã care au încredinþat bunurile respective fiind obligaþi sã emitã facturi fiscale cel mai târziu în ultima zi a lunii în care s-a efectuat vânzarea;
b) în cazul prevãzut la alin. (2) lit. b), prin aplicarea procedeului sutei mãrite asupra marjei reprezentând baza de impozitare. Cota de taxã pe valoarea adãugatã este de 19%. Exigibilitatea taxei pe valoarea adãugatã intervine în momentul vânzãrii bunurilor.
(4) Taxa pe valoarea adãugatã colectatã, stabilitã conform alin. (3) lit. b), nu se înscrie în mod distinct în facturile fiscale sau în alte documente legale care se predau cumpãrãtorului, nefiind deductibilã de cãtre cumpãrãtor. Pentru determinarea sumei taxei pe valoarea adãugatã aferente acestor operaþiuni într-o perioadã fiscalã, se þin jurnale de vânzãri sau, dupã caz, borderouri de vânzãri (încasãri), separate de operaþiunile pentru care se aplicã regim normal de taxã pe valoarea adãugatã, în care se evidenþiazã numai totalul documentului de vânzare, inclusiv taxa pe valoarea adãugatã, precum ºi jurnale de cumpãrãri, separate, în care se evidenþiazã cumpãrãrile de bunuri second-hand destinate a fi vândute în sistem de consignaþie. Baza de impozitare ºi suma taxei pe valoarea adãugatã colectate pentru aceste operaþiuni într-o perioadã fiscalã se determinã pe baza unor situaþii de calcul ºi se evidenþiazã corespunzãtor în decontul de taxã pe valoarea adãugatã.
(5) Persoanele impozabile care livreazã atât bunuri supuse regimului normal de taxã pe valoarea adãugatã, cât ºi bunuri supuse regulilor speciale de vânzare în sistem de consignaþie conform alin. (2) lit. b) trebuie sã þinã evidenþa separat pentru fiecare activitate.
71. Pentru operaþiunile realizate de casele de amanet, se aplicã urmãtoarele reguli:
a) dobânzile sau comisioanele încasate de casele de amanet pentru acordarea de împrumuturi sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã potrivit art. 141 alin. (2) lit. c) din Codul fiscal, indiferent dacã bunurile mobile depuse de cãtre debitor drept gaj sunt sau nu sunt returnate;
b) dacã împrumutul nu este restituit de cãtre debitor, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã pentru valoarea obþinutã din vânzarea bunurilor care devin proprietatea casei de amanet. Dacã, potrivit contractului încheiat cu debitorul, bunurile sunt vândute în sistem de consignaþie, casele de amanet datoreazã taxa pe valoarea adãugatã numai pentru marja realizatã din vânzarea bunurilor, aplicând prevederile pct. 70.
72. Regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã reprezintã toate regulile de aplicare a taxei pe valoarea adãugatã, instituite prin titlul VI al Codului fiscal ºi prin prezentele norme metodologice, cu excepþia cazurilor prevãzute la pct. 68-71 ºi a regimului special de scutire prevãzut de art. 152 din Codul fiscal, în care se derogã de la regimul normal de taxã pe valoarea adãugatã ºi se aplicã reguli speciale.
73. Anexele nr. 1 ºi 2 fac parte integrantã din prezentele norme metodologice de aplicare a prevederilor titlului VI din Codul fiscal.

ANEXA Nr. 1
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal

NOTIFICARE

privind opþiunea de taxare a operaþiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal
1. Denumirea solicitantului ________________________
2. Codul fiscal de plãtitor de TVA ________________
3. Adresa ___________________
4. Data de la care optaþi pentru taxare __________________
5. Bunurile imobile pentru care se aplicã opþiunea (adresa completã, denumirea bunuluiimobil, dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul)______________________ Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele ________________, funcþia ____________________

Semnãtura ºi ºtampila

Vã rugãm sã citiþi art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal ºi pct. 37 din normelemetodologice de aplicare a titlului VI din Codul fiscal.

Dacã nu sunteþi înregistrat ca plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã, nu puteþi completaacest formular decât dupã dobândirea calitãþii de plãtitor de taxã pe valoarea adãugatã.

ANEXA Nr. 2
la normele metodologice de aplicare
a prevederilor titlului VI din Codul fiscal

NOTIFICARE

privind anularea opþiunii de taxare a operaþiunilor prevãzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal 1. Denumirea solicitantului ______________
2. Codul fiscal de plãtitor de TVA ______________
3. Adresa ________________________
4. Data de la care anulaþi opþiunea pentru taxare ____________
5. Bunurile imobile pentru care anulaþi opþiunea (adresa completã, denumirea bunului imobil,dacã este cazul, procentul din bunul imobil, dacã este cazul)_______-______________ _______________________ Confirm cã datele declarate sunt complete ºi corecte. Numele ºi prenumele __ funcþia _____

Semnãtura ºi ºtampila