Din punctul dvs de vedere, sunt romanii patrioti?
Cred ca romanii sunt afectati de diverse lucruri, care ii impiedica sa vada latura frumoasa a tarii in care traim. In plus, termenul de «patriot» a fost excesiv folosit in perioada comunista, ceea ce poate explica scepticismul oamenilor in a raspunde prompt la aceasta intrebare. Eu unul sunt mandru ca sunt roman, nu mi-am ascuns niciodata nationalitatea cand am fost in strainatate, pentru ca avem o tara superba care merita iubita. Am calatorit mult prin lume si am intalnit multe tari frumoase, dar unui singur loc de pe fata pamantului ii pot spune „acasa”: Romania. Este o tara pe care o iubesc, cu tot ceea ce presupune iubirea: entuziasm si pasiune, dar si acceptarea defectelor, cu speranta ca intr-o buna zi, printr-un efort colectiv, vom reusi cu totii sa ne construim tara pe care o meritam.
Daca ar fi sa facem o paralela intre Romania si alte tari, care e profilul cultural al Romaniei, din punctul dvs. de vedere?
Cred ca Romania are multe de oferit la nivel cultural, atat din punct de vedere al ofertei, cat si al cererii. In Bucuresti daca stam bine sa ne gandim 6 zile din 7 exista cel putin un concert de muzica clasica, sunt galerii de arta la care se duc tineri, vernisaje la expozitii, premiere cinematografice. Exista cateva evenimente-reper: Festivalul International «George Enescu», Festivalul TIFF, Festivalul National de Teatru, Turneul «Stradivarius», SoNoRo, Festivalul Sergiu Celibidache. Sunt doar cateva care mi-au venit acum rapid in minte. Sigur, se pot face inca si mai multe, dar orice schimbare majora are nevoie de timp ca sa se instaleze. Cred ca am parcurs cu totii un drum important si sunt convins ca terenul va fi pregatit pentru alte realizari sau evenimente notabile care vor racorda definitiv Romania la Occident.
Cum credeti ca va evolua cultura in Romania, in urmatorii ani?
In ciuda tuturor pesimistilor, cred ca lucrurile vor merge in cele din urma bine – ma bazez in primul rand pe entuziasmul si deschiderea si dorinta de mai bine pe care le vad in ochii celor tineri. Fara indoiala, vor fi in continuare tot felul de piedici, in special de natura financiara, dar sunt convins ca sectorul privat va deveni in timp din ce in ce mai constient de rolul sau in a sprijini actele de cultura. La urma urmei, interesul aratat culturii este un indicator sigur al nivelului de trai dintr-o tara. Cu totii ne dorim sa traim mai bine – nu ne mai ramane decat sa facem pasii necesari in directia cea buna.
Profesional vorbind, care a fost prima dvs. iubire?
Dupa cum bine va puteti inchipui, vioara. Aceasta mi-a fost cea mai buna prietena inca din copilarie. Impreuna am facut mereu noi si noi descoperiri si m-a ajutat sa ma exprim asa cum in cuvinte nu as fi reusit poate niciodata sa o fac.
Cum ati descoperit pasiunea pentru muzica, pentru vioara?
M-am nascut intr-o familie de muzicieni, deci muzica a fost prezenta in viata mea inca dinainte sa ma nasc. Cu toate ca parintii nu ma predestinau unei cariere muzicale, este totusi calea pe care am ales-o.
Cand ati simtit ca sunteti cel mai mandru de dvs, de-a lungul profesiei?
Acolo unde e dragoste, nu cred ca e loc de mandrie. Stiu ca v-ati referit la «mandrie» in acceptiunea sa pozitiva, doar ca nici asa nu am avut acest sentiment. Lucrurile pe care le-am facut au venit natural, dintr-un sentiment de total dezinteres. Nu pot spune ca sunt mandru de mine ca am avut un concert reusit. Nu pot intr-un asemenea caz, decat sa ma bucur ca am facut o seara mai frumoasa pentru cei care m-au ascultat.
Care sunt cele mai valoroase, mai de pret, lucruri pentru dvs., ca individ?
Pai as incepe cu cele nemateriale – familia, prietenii, bucuria de a face muzica. Lucrurile materiale sunt mai putin importante, fiindca atata timp cat esti inconjurat de cei pe care ii iubesti, orice pierdere materiala devine insignifianta.
Pentru astfel de romani precum Alexandru Tomescu a luat nastere „Romani pentru o lume”, campania nationala de responsabilitate sociala initiata de Fundatia Sergiu Celibidache.
Comentarii articol (1)