Copii murdari, copii fericiti!

Calin, un pui de om de aproape cinci ani, jumuleste in solar toata menta abia rasarita si pusa de mine in niste ghivece lungi. O aduna cu tot cu radacinile firave si mi-o aduce cu un miorlait de pisicuta ca sa i-o pun si lui intr-o limonada. Hainele ii sunt pline de noroi proaspat, incaltamintea ii este jilava. Are pamant si-n cap! Evident, miroase putin si-a balegar, pentru ca pamantul tocmai ce fusese “imbogatit” pentru cultura de rosii de anul acesta. Imi explica, cu amanunte, cum a plantat niste flori in locul mentei.

In acest timp, fratele lui mai mic ia un pui de gaina de doua saptamani dintr-o cutie de carton din curte si-l duce, in fuga, la groapa de nisip, unde-i plezneste o lopetica in cap, il ameteste si-l zideste intr-un castel. In varf asaza legitimatia de serviciu a lui tati, pe care, evident, o cautam de aproape o saptamana. Cu mainile pline de nisip, se freaca apoi la un ochi.

Nu este o scena de film. Aceste lucruri se petrec la opt dimineata, intr-o gospodarie in care s-a decis cu majoritate de voturi (deh, nu stiu daca bebelusul, baiatul meu cel mic, chiar a inteles ca participa la un proces de vot liber exprimat) – ca si regula casei – sa nu ne mai crizam in fata murdariei si a posibililor balauri intruchipati in germeni, bacterii, microbi, paraziti sau virusuri fel de fel. Pe vremuri, cand locuiam la bloc si nu gustasem inca din frumusetea vietii linistite de la tara, nici nu ieseam bine din parc ca si dezinfectam mainile copilului pentru ca atinsese leaganele de la locul de joaca, ca o adevarata mama hiperprotectiva! Nici vorba ca cei mici sa aiba voie sa puna mana pe vreun caine, posibil purtator de boli stiute si nestiute.

Acum lucrurile s-au schimbat: baietii cresc singuri doi iepuri, vreo zece bobocei si doua rate, cu toate responsabilitatile de rigoare. Si-un caine, da. Jucandu-se, au voie sa atinga aproape orice prin curte si sa-si murdareasca hainutele, asa cum poftesc. Noi, parintii, am decis sa privim partea plina a paharului, sa nu ne gandim la drobul de sare si sa tinem cont de beneficiile murdariei. Pentru ca, ei bine, murdaria are si beneficii!

Iata care sunt beneficiile murdariei:

• Intarirea sistemului imunitar. Cred in povestea accea ca sistemul imunitar, asemenea muschilor nostri, trebuie lucrat prin exercitii. Pentru a recunoaste germenii, trebuie ca acesta sa-i cunoasca pe cati mai multi dintre inamici. Imi imaginez ca se creeaza astfel o arhiva, in care totul este instalat. Cand vine timpul pentru o lupta, sistemul imunitar va fi pregatit pentru ca stie inamicul. Asadar expunerea la diferite microorganisme si a altor factori de mediu duce la rezistenta imunitara! In traducere, copilul nostru va fi mai putin sensibil la boli mai tarziu in viata si va avea mai putine alergii (sau deloc). Concluzie: sistemul imunitar se intareste prin murdarie.

• Stimularea dezvoltarii fizice. Deseori mi se spune despre Calin ca este mai mare in raport cu varsta pe care o are. O pun pe seama libertatii de miscare: alearga toata ziua, fericit ca se joaca afara. Nu-i reprosez niciodata ca si-a murdarit bluza cea noua sau poate chiar si-a rupt cei mai frumosi pantaloni in incercarea de a se catara in nuc. Ma bucura tare faptul ca, deocamdata, nici el n-ar da aceste dezlantuiri de copil ghidus pe cea mai faina consola cu jocuri sau un episod de desene cu Mickey Mouse. Pur si simplu, distractia afara nu are concurenta! (Nu are concurenta nici in ceea ce priveste cantitatea de rufe murdare rezultate).

• Dezvoltare mentala accelerata. As vrea sa stimulez cat mai mult abilitatile de explorare ale copiilor mei. Lasandu-i sa exploreze singuri mediul inconjurator, ii vad cum se maturizeaza, cum descopera singuri reguli de functionare ale lumii in care traim. Psihologii spun ca invatatea prin experienta proprie la varste mici va forma un om cu abilitati sociale deosebite, copilul activ de astazi devenind adultul creativ si plin de viata de maine. Mai mult, pentru ca tot a venit vorba de catel si de boboci de rata, exista o bogata literatura de specialitate care sustine beneficiile jocului cu un animal de companie, copilul capatand ceva mai multa incredere in sine.

• Amintiri de neuitat. Cand am decis sa las murdaria sa faca parte din jocul liber al copiilor, m-am gandit ca ar fi mai bine ca ei sa-si aminteasca franturi de viata rupte parca din Humulestiul lui Creanga in locul servetelelor dezinfectante sau ale hainelor curate frumos aranjate in dulap.

Jos curatenia si frica nejustificata de infectii, sus cu murdaria si aventurile minunate!

P.S. Sa nu credeti despre noi, totusi, ca am desfiintat baile din casa. Avem in continuare reguli de igiena, dar acestea nu ne impiedica sa ne distram cat e ziua de lunga!