Ben Richmond, de la Motherboard, relateaza povestea de succes a schimbarilor climatice:
Protocolul de la Montreal, descris de catre Kofi Anan, ca fiind "probabil, unicul acord cu cel mai mare succes international pana in prezent", poate fi considerat o alta mare realizare a sa. In plus, fata de procesul de incetinire a cresterii, si mai apoi de micsorare, a gaurii din stratul de ozon, cercetatorii au folosit modele computerizate pentru a demonstra ca fara reducerea CFC-ului, schimbarile climatice prevazute pentru urmatorul deceniu - ce se asteaptau oricum sa fie drastice - ar fi fost de doua ori mai severe.
Cu siguranta, nu a fost unul dintre motivele care a condus la ratificarea Protocolului de la Montreal, care a vizat in mod specific reducerea gaurei din stratul de ozon de deasupra Antarcticii, dar este un beneficiu pozitiv, colateral, daca doriti sa il vedeti astfel. "Am evitat un glont despre care nu stiam ca a fost tras", a declarat Richard Seager, un om de stiinta de la Observatorul Lamont-Doherty, din cadrul Universitatii Columbia, care este si co-autorul acestui studiu.
Cercetatorii au conceput un model pe calculator care a proiectat o lume, in care Protocolul de la Montreal nu ar fi fost semnat, iar utilizarea CFC-ului ar fi continuat nestingherita, din anii 90 pana in prezent. Au descoperit ca modelul precitipatiilor globale, ce se schimba destul de drastic, in realitate, din cauza cresterii nivelului dioxidului de carbon, ar fi fost afectat cel putin de doua ori mai mult fata de cum fusese prevazut.
Richmond continua sa reaminteasca ceea ce s-a intamplat, atunci, cand oamenii au aflat ca in stratul de ozon exista o gaura:
Un lucru magic s-a intamplat. Consumatorii, natiunile si ONU au convenit asupra faptului ca, existenta unui strat de ozon este un lucru extrem de util si important. Prin boicoturile auto-impuse, prin legile nationale si prin faptul ca aproape 200 de natiuni au ratificat Protocolul de la Montreal, in 1987, cand s-a convenit prima data asupra lui, s-a ajuns la reducerea cu aproape 100% a aproximativ 100 de substante chimice daunatoare care erau utilizate in mod constant.
Acesta este un efort de grup spre o solutie globala, de care este nevoie pentru a incetini schimbarile climatice globale. Se pare ca, oamenii nu s-au schimbat atat de mult de la inceputul anilor 90, dar speram, ca nu suntem atat de diferiti incat sa nu putem colabora inca o data, la nivel global.
Cititi si alte articole pe aceasta tema pe site-ul Carbon Solutions Global.
Toate articolele din rubrica Industria de carbon pot fi consultate accesand tag-ul industria de carbon.
Comentarii articol (0)