Articol scris de Cristian Serban, mediator si membru al Clubmediatori.ro
Inainte de a formula judecati de valoare fata de anumite neclaritati ce se ivesc in practica, consider important de facut un potret al modului in care s-a nascut prevederea legala care a largit competentele de la un profesionist specializat in materie – mediatorul, la toate sau aproape toate celelalte profesii juridice, care au mai mult sau mai putin legatura cu medierea, respectiv judecatori, procurori, consilieri juridici, avocati si notari.
Spun aproape toate pentru ca singura profesie care a fost exceptata din sistemul de justitie, pentru a face informarea despre avantajele medierii, a ramas executorul judecatoresc. Din acest motiv, propun sa fie introdusa si aceasta profesie, astfel incat si executorul judecatoresc, pentru conflictele nascute pe parcursul executarii silite si nu numai, sa poata efectua o informare asupra avantajelor medierii.
Imi permit sa fac aceasta propunere pentru a "ajuta" legiuitorul sa fie riguros in largirea sferei celor "competenti" sa efectueze informari asupra avantajelor medierii, in situatia in care a si dorit aceasta atunci cand a adoptat Legea nr. 214/2013 (Legea nr. 214/2013 este cea care permite avocatilor, procurorilor, judecatorilor, juristilor si notarilor sa sustina sedinta de informare, n.red.).
Nu pot sa ma abtin sa nu imi pun o intrebare mai mult sau mai putin retorica: A vrut oare legiuitorul sa instituie o obligatie pentru alte profesii cu organizare si functionare distincta pentru a cunoaste avantajele medierii, pentru a efectua informarea, la solicitarea persoanelor interesate?
Revenind la gratuitatea sarcinilor de informare privind avantajele medierii, din nou, nu pot sa nu observ ca legiuitorul, prin introducerea unui nou alineat la art. 2 din Legea nr.192/2006, a prevazut ca sunt gratuite numai serviciile prestate conform dispozitiilor alin. 1 si 11, fara a introduce si noul alin.13, care extinde sfera profesiilor care pot efectua informari asupra avantajelor medierii.
(1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege.
(11) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei.
(13) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris.
In opinia mea, extinderea sferei efectuarii unei proceduri speciale, asa cum este sedinta de informare privind avantajele medierii, reglementata prin lege speciala, privind o activitate distincta - medierea, pentru o profesie distincta – profesia de mediator, la alte profesii, de sine statatoare, care functineaza ca activitati distincte, reprezinta o imixtiune in functionarea si organizarea unei profesii si o incercare de destabilizare a noii profesii, in incercarea acesteia de a functiona ca o alternativa la activitatea de justitie clasica.
Graba si modul in care legiuitorul a modificat si completat Legea privind medierea si organizarea profesiei de mediator a determinat necorelari si incoerente intre prevederile legale in ansamblul lor, lipsind de eficacitate noile prevederi care isi doreau extinderea unor competente de la mediator la alte profesii, carora nu le intra in atributii sa le efectueze.
Din insiruirea legala a profesiilor care pot realiza informarea asupra avantajelor medierii, cel putin unele din acestea nu se vor "hazarda" sa efectueze aceasta activitate conform noilor prevederi legale introduse.
Astfel, ar trebui ca judecatorul, in fata caruia trebuie facuta dovada participarii la sedinta de informare, sa emita chiar acesta un inscris care sa dovedeasca informarea partilor. Procurorul a dobandit, de asemenea, competenta informarii, alaturi de consilierul juridic, avocat si notar.
Este evident ca, in fapt, in conditii de normalitate si lipsa de interes direct, niciunul din membrii acestor profesii distincte, neavand o obligatie, nu ar trebui sa efectueze sedinta de informare privind avantajele medierii, cel putin din motivul ca in reglementarile de organizare si functionare ale profesiilor nu se regasesc asemenea atributii.
O situatie speciala o detine profesia de avocat care, din interpretarea Legii nr.51/1995, ar putea reiesi ca pot desfasura si activitatea de mediere, deci implicit, cu atat mai mult, activitatea de informare asupra avantajelor medierii.
In realitate, in opinia mea, niciuna din profesiile noi introduse in Legea nr.192/2006, cu competente de a efectua informari asupra avantajelor medierii, nu pot sa o faca intr-un cadru institutionalizat, iar inscrisurile emise de acestia nu pot reprezenta documentele valabile si suficiente care sa faca dovada parcurgerii unei sedinte de informare privind avantajele medierii.
In consecinta, informare despre avantajele medierii ar putea sa faca orice persoana si orice alta profesie, pentru a aduce la cunostiinta partilor interesate despre existenta in Romania a unei noi activitati de interes public – medierea, fara insa a avea pretentia dobandirii unor prerogative ale profesiei distincte de mediator, dobandita in conditiile legii.