avocatnet.ro 
Strasbourg
(Cererile nr. 28.237/03, 24.386/04, 46.124/07 si 33.488/10)
Prezenta hotarare este definitiva. Aceasta poate suferi modificari de forma.
In Cauza Gridan si altii impotriva Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita intr-o camera compusa din Ján Šikuta, presedinte, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, judecatori, si Marialena Tsirli, grefier adjunct de sectie,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu, la 14 mai 2013,
pronunta prezenta hotarare, adoptata la aceeasi data:
PROCEDURA
1. La originea cauzei se afla 4 cereri (nr. 28.237/03, 24.386/04, 46.124/07 si 33.488/10) indreptate impotriva Romaniei, prin care Curtea a fost sesizata, in temeiul art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia), de catre 4 cetateni romani (reclamantii).
2. Reclamantul G. din cererea nr. 46.124/07 a decedat la 3 august 2008. Procedura a fost continuata in numele sau de catre G. si. M., mostenitori ai patrimoniului reclamantului.
3. Guvernul roman (Guvernul) a fost reprezentat succesiv de agentii guvernamentali, domnul Razvan-Horatiu Radu, doamna Irina Cambrea si doamna Catrinel Brumar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
4. La 10 iulie 2007, Cererea nr. 24.386/04 a fost comunicata Guvernului. Celelalte cereri au fost comunicate Guvernului la 5 octombrie 2011.
IN FAPT
I. Circumstantele cauzei
5. Toti reclamantii au obtinut solutii favorabile privind diferite proprietati prin intermediul unor hotarari definitive. Aceste hotarari au fost casate ulterior in urma unor cai de atac extraordinare: revizuire, contestatie in anulare sau alte cai de atac formulate de catre partile adverse sau de catre procurorul general al Romaniei. In tabelul anexat se regasesc informatii detaliate cu privire la reclamanti si la procedurile la care au luat parte.
II. Dreptul intern relevant
6. Unele prevederi relevante din legislatia interna privind caile de atac extraordinare sunt prezentate pe scurt in cazurile Stefanica si altii impotriva Romaniei, nr. 38.155/02, pct. 19, 2 noiembrie 2010 (recurs in anulare), Androne impotriva Romaniei, nr. 54.062/00, pct. 36, 22 decembrie 2004 (revizuire), si Mitrea impotriva Romaniei, nr. 26.105/03, pct. 14, 29 iulie 2008 (contestatie in anulare). In plus, art. 322 din Codul de procedura civila prevede ca o hotarare ramasa definitiva ar putea fi revizuita, inter alia, in cazurile in care a fost dispusa o sanctiune disciplinara impotriva unui magistrat pentru exercitarea cu rea-credinta a functiei sau pentru neglijenta grava in examinarea cererii (art. 322 pct. 4) sau daca, dupa darea hotararii, s-au descoperit inscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica ori care nu au putut fi infatisate dintr-o imprejurare mai presus de vointa partilor (art. 322 pct. 5).
IN DREPT
I. Conexarea cererilor
7. Avand in vedere obiectul similar al cererilor, Instanta considera necesara conexarea acestora intr-o singura hotarare.
II. Locus standi
8. Curtea considera ca mostenitorii lui G. in Cererea nr. 46.124/07 (a se vedea pct. 2) au calitatea procesuala necesara pentru a continua procedura in numele acestuia (a se vedea, printre alte referinte, Mironov impotriva Ucrainei, nr. 19.916/04, pct. 12, 14 decembrie 2006). Totusi, unde este relevant, Curtea va continua sa faca referire la G. in calitate de „reclamant”.
III. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 din Conventie si a art. 1 din Protocolul la Conventie
9. Reclamantii s-au plans ca prin casarea hotararilor lor definitive prin revizuire sau prin recursul in anulare au fost incalcate art. 6 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care prevad: Art. 6 „Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil [...] a cauzei sale, de catre o instanta [...], care va hotari [...] asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil [...]” Art. 1 din Protocolul nr. 1 „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor.”
A. Cu privire la admisibilitate
10. Curtea constata ca aceste capete de cerere nu sunt in mod vadit nefondate in sensul art. 35 § 3 lit. a) din Conventie. De asemenea, Curtea constata ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.
B. Cu privire la fond
1. Argumentele partilor
11. Reclamantii sustin ca principiul securitatii juridice consacrat prin art. 6 § 1 din Conventie a fost incalcat in cauza lor, prin desfiintarea hotararilor definitive ale instantelor interne. Au mai sustinut ca dreptul lor de proprietate astfel cum este garantat la art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie a fost, de asemenea, incalcat. Reclamantii au sustinut ca procedura revizuirii si cea a contestatiei in anulare initiate de catre partile adverse si recursul in anulare formulat de procurorul general au fost folosite ca un recurs deghizat, din moment ce prin acestea s-a urmarit, pur si simplu, obtinerea unei schimbari a solutiei date in cursul procedurii initiale. In plus, reclamantul din Cauza nr. 28.237/03 a sustinut ca probele prezentate de Primarie nu constituiau inscrisuri noi care sa conduca la rejudecarea cauzei in sensul art. 322 pct. 5 din Codul de procedura civila. Reclamantul din Cauza nr. 46.124/07 a sustinut ca sanctiunile disciplinare impuse presedintelui Sectiei civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru incalcarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti in ceea ce priveste repartizarea unei cauze la o anumita sectie au fost doar o scuza menita sa duca la casarea hotararii definitive din 30 septembrie 2005 si sa schimbe rezultatul cauzei deja solutionate. Acesta a subliniat, in acest sens, ca, spre deosebire de completul care a solutionat recursul in cadrul primei proceduri, completul care a dispus rejudecarea cauzei nici macar nu a acordat un termen in vederea solutionarii cererii de recurs. Aceasta din urma a schimbat solutia initiala prin simpla reevaluare a probelor administrate in cadrul procedurii initiale.
12. Guvernul a subliniat, in primul rand, faptul ca dupa Cauza Brumarescu impotriva Romaniei ([MC], nr. 28.342/95, CEDO 1999-VII), Codul de procedura civila roman a fost modificat, astfel incat cadrul legislativ roman nu mai permite promovarea recursului in anulare la Inalta Curte de Casatie si Justitie (fosta Curte Suprema). Totusi, in Cauza nr. 24.386/04, casarea hotararii definitive a fost necesara pentru apararea interesului public, avand in vedere ca interpretarea probelor in prima instanta a fost contrara interesului public. Guvernul a sustinut in continuare ca revizuirea si contestatia in anulare au fost folosite in alte cauze pentru a corecta urmatoarele erori judiciare si nereguli procedurale: in Cererea nr. 28.237/03 au fost descoperite noi fapte dupa ce hotararea ramasese definitiva; in Cererea nr. 46.124/04 au fost luate masuri disciplinare impotriva presedintelui Sectiei civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru incalcarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor judecatoresti in ceea ce priveste repartizarea cauzei completului de judecata care a solutionat cererea printr-o hotarare definitiva; iar in Cererea nr. 33.488/10 instanta care solutionase cauza printr-o hotarare definitiva interpretase in mod eronat probele si, prin urmare, stabilise in mod gresit faptele. Prin urmare, Guvernul a considerat ca nici principiul securitatii juridice, nici protectia dreptului la proprietate nu au fost incalcate.
2. Motivarea Curtii
13. Curtea reitereaza ca dreptul la un proces echitabil in fata unei instante astfel cum este garantat la art. 6 § 1 din Conventie trebuie interpretat in lumina preambulului la Conventie, ale carui dispozitii relevante afirma ca statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul securitatii raporturilor juridice, care inseamna, printre altele, ca in cazurile in care instantele s-au pronuntat in ultima instanta solutia nu ar mai trebui rediscutata (a se vedea Brumarescu, citat anterior, pct. 61).
14. Principiul securitatii raporturilor juridice presupune respectarea principiului res judicata (ibid, pct. 62), si anume principiul caracterului definitiv al hotararilor judecatoresti. Acest principiu subliniaza faptul ca niciuna dintre parti nu are dreptul de a solicita o revizuire a unei hotarari ramase definitive doar pentru a obtine o reaudiere si o noua pronuntare intr-o cauza. Atributiile de control ale instantelor superioare ar trebui exercitate pentru a repara erorile judiciare si pe cele procedurale, si nu pentru a reexamina cauza. Revizuirea nu ar trebui tratata ca un recurs mascat, iar simpla posibilitate de existenta a doua pareri cu privire la cauza nu constituie un motiv de reexaminare. Indepartarea de la acest principiu se justifica numai cand aceasta este impusa de circumstante semnificative si obligatorii (a se vedea Ryabykh impotriva Rusiei, nr. 52.854/99, pct. 52, CEDO 2003-IX).
15. Totusi, cerintele securitatii juridice nu sunt absolute; in anumite circumstante, redeschiderea procedurilor poate fi cea mai adecvata masura reparatorie in cazul in care cerintele art. 6 nu au fost respectate (a se vedea Mitrea, citat anterior, pct. 25). In orice caz, competenta de a judeca procedura revizuirii ar trebui sa fie exercitata de catre autoritati pentru a realiza, in cel mai mare grad posibil, un echilibru just intre interesele aflate in joc (a se vedea, mutatis mutandis, Nikitin impotriva Rusiei, nr. 50.178/99, pct. 57, CEDO 2004-VIII).
16. Curtea reaminteste ca a constatat in mod repetat ca redeschiderea procedurilor in temeiul art. 330 din Codul de procedura civila prin recursul in anulare formulat de procurorul general al Romaniei constituie o incalcare a principiului securitatii juridice si, prin urmare, o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie (a se vedea, printre multe altele, Brumarescu, citat anterior, pct. 62, Birla impotriva Romaniei nr. 18.611/04, pct. 15 pana la 20, 27 mai 2010). De asemenea, Curtea a decis ca desfiintarea unei hotarari definitive si obligatorii pentru simplul motiv ca existau diferite opinii referitoare la interpretarea probelor prezentate nu a fost justificata si a incalcat dreptul reclamantului la un proces echitabil (a se vedea Mitrea, citat anterior, pct. 27-30). Revizuirea procedurilor pe motivul existentei de noi probe a fost considerata drept o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie, atunci cand hotararile instantelor interne prin care erau admise cereri de revizuire nu indicau motivul pentru care noile informatii sau noile probe nu putusera fi obtinute in prima instanta [a se vedea Popov impotriva Moldovei (nr. 2), nr. 19.960/04, pct. 50 pana la 54, 6 decembrie 2005].
17. Cu privire la situatia de fapt din cererile prezente, Curtea retine ca aceasta nu se distinge cu nimic fata de jurisprudenta mai sus mentionata. Curtea considera ca nu s-a dovedit faptul ca greselile procedurale sau erorile judecatoresti prezumtiv comise de catre instante in cadrul primului ciclu procesual din cauzele prezente au fost de o asemenea natura incat sa justifice casarea hotararilor definitive si obligatorii. Curtea constata, asadar, o incalcare a art. 6 § 1 din Conventie, in ceea ce priveste principiul securitatii juridice.
18. In ceea ce priveste capatul de cerere al reclamantilor cu privire la dreptul lor de proprietate, Curtea retine, in conformitate cu jurisprudenta sa constanta in materie (a se vedea, de exemplu, Tautu impotriva Romaniei, nr. 17.299/05, pct. 20-21, 9 februarie 2010) si in lumina circumstantelor cauzei, ca decizia instantelor nationale de a casa hotararile definitive care stabileau dreptul de proprietate al reclamantilor asupra mai multor bunuri si de a reexamina aceste drepturi a incalcat drepturile lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie. Prin urmare, a fost incalcat si respectivul articol.
IV. Cu privire la celelalte pretinse incalcari ale Conventiei
19. In cele din urma, reclamantul in Cererea nr. 24.386/04 s-a plans in temeiul art. 2 si 3 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie cu privire la confiscarea casei lui si a terenului aferent in 1976.
20. Cu toate acestea, avand in vedere toate elementele de care dispune si in masura in care este competenta sa se pronunte cu privire la aspectele invocate, Curtea considera ca acestea nu indica nicio incalcare a drepturilor si a libertatilor stabilite prin Conventie sau prin protocoalele aditionale.
21. Rezulta ca aceste capete de cerere sunt in mod vadit nefondate si trebuie respinse in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si art. 35 § 4 din Conventie.
V. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
22. Art. 41 din Conventie prevede urmatoarele: „Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila”.
A. Prejudiciu
23. Reclamantii au solicitat urmatoarele sume cu titlu de prejudiciu material si moral:
24. Guvernul contesta sumele solicitate, cu exceptia Cererii nr. 46.124/07.
A. Prejudiciu material
25. Curtea, tinand cont de circumstantele din cererile nr. 28.237/03, 24.386/04 si 46.124/07, considera ca restituirea dreptului de proprietate ii va pune pe reclamanti in situatia in care s-ar fi gasit daca incalcarile nu ar fi intervenit (a se vedea Rateanu impotriva Romaniei; nr. 18.729/05, pct. 26-31, 7 februarie 2008). In cazul in care nu restituie proprietatile in cauza, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in termen de 6 luni de la prezenta hotarare, o suma de bani reprezentand valoarea actuala a acelor proprietati [a se vedea Brumarescu impotriva Romaniei (doar satisfactie echitabila) (MC), nr. 28.342/95, pct. 23, CEDO 2001-I], plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit, dupa cum urmeaza:
- 90 000 EUR in Cererea 28.237/03;
- 50 000 EUR in Cererea nr. 24.386/04;
- 130 900 EUR catre reclamantul G. si 119 130 EUR catre reclamantul P. in Cererea nr. 46.124/07.
26. Curtea retine ca, in Cauza nr. 33.488/10, decizia in litigiu din data de 24 noiembrie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Craiova nu a fost, pana in prezent, executata. Prin urmare, Curtea constata ca niciun prejudiciu moral nu trebuie acordat in aceasta cauza, cu conditia ca reclamantul sa nu fie obligat sa restituie suma de 3.015,25 RON ce i-a fost acordata in temeiul hotararii definitive din 12 iunie 2008.
B. Prejudiciu moral
27. Pronuntandu-se in echitate, Curtea acorda 5.000 EUR per reclamant in cererile nr. 28.237/03, 46.124/07 si 33.488/10 si 1.550 EUR catre reclamantul din Cererea nr. 24.386/04 reprezentand prejudiciu moral, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit.
B. Cheltuieli de judecata
28. Reclamantii din urmatoarele cereri au solicitat rambursarea cheltuielilor de judecata efectuate in procedura din fata instantelor nationale si a Curtii.
29. Guvernul a contestat sumele solicitate, considerand ca sunt justificate doar partial.
30. Avand in vedere documentele de la dosar si in conformitate cu jurisprudenta sa, Curtea considera ca este rezonabil sa acorde fiecarui reclamant din cererile nr. 28.237/03 si 24.386/04 suma de 2.000 EUR pentru toate cheltuielile de judecata, plus orice suma care poate fi datorata cu titlu de impozit.
C. Dobanzi moratorii
31. Curtea considera necesar ca rata dobanzii sa se intemeieze pe rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, majorata cu 3 puncte procentuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:
1. conexeaza cererile prezente;
2. declara admisibile cererile reclamantilor cu privire la capetele de cerere intemeiate pe art. 6 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie cu privire la desfiintarea hotararilor definitive si obligatorii si inadmisibile celelalte capete din Cererea nr. 24.386/04;
3. hotaraste ca au fost incalcate art. 6 § 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie;
4. hotaraste:
a) ca statul parat sa restituie reclamantilor din cererile nr. 28.237/03, 24.386/04 si 46.124/07, in termen de 3 luni, proprietatile astfel cum au fost recunoscute prin hotararile definitive si obligatorii anterior casarii lor;
b) ca, in cazul in care nu se va proceda la restituire, statul parat este obligat sa plateasca reclamantilor in acelasi termen de 3 luni, cu titlul de prejudiciu material, urmatoarele sume: (i) in Cererea nr. 28.237/03, 90.000 EUR (nouazeci de mii de euro); (ii) in Cererea nr. 24.386/03, 50.000 EUR (cincizeci de mii de euro); (iii) in Cererea nr. 46.124/07, 130.900 EUR (o suta treizeci de mii noua sute de euro) reclamantului G. si 119.130 EUR (o suta nouasprezece mii o suta treizeci de euro) reclamantului P.;
c) ca, in orice caz, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor in acelasi termen de 3 luni urmatoarele sume: (i) in Cererea nr. 28.237/03:
- 5.000 EUR (cinci mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral, si
- 2.000 EUR (doua mii de euro) cu titlu de cheltuieli de judecata; (ii) in Cererea nr. 24.386/04:
- 1.550 EUR (o mie cinci sute cincizeci de euro) cu titlu de prejudiciu moral, si
- 2.000 EUR (doua mii de euro) cu titlu de cheltuieli de judecata; (iii) in Cererea nr. 46.124/07:
- 5.000 EUR (cinci mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral per reclamant; (iv) in Cererea nr. 33.488/10:
- 5.000 EUR (cinci mii de euro) cu titlu de prejudiciu moral;
d) ca sumele de mai sus trebuie convertite in moneda nationala a statului parat la cursul de schimb aplicabil la data platii, plus orice suma ce poate fi datorata cu titlu de impozit;
e) ca, de la expirarea termenului mentionat de 3 luni si pana la efectuarea platii, aceste sume trebuie majorate cu o dobanda simpla, la o rata egala cu rata dobanzii facilitatii de imprumut marginal practicata de Banca Centrala Europeana, aplic abila pe parcursul acestei perioade si majorata cu 3 puncte procentuale;
5. respinge restul capetelor de cerere referitoare la despagubiri formulate de reclamanti. Redactata in limba engleza si comunicata in scris, la 4 iunie 2013, in temeiul art. 77 § 2 si 3 din Regulament.
Ján Šikuta,
Presedinte
Marialena Tsirli,
grefier adjunct
Nota! Anexa acestei Hotarari poate fi cosultata in fisierul atasat.
rodica_post 
fgs
Comentarii articol (1)