Cum iti dai seama daca suferi de depresie?

Articol scris de Dr. Vlad Stroescu

Ce este depresia?

Depresia este o eticheta foarte larga, care acopera un spectru mai mare de tulburari, inclusiv depresia post-partum (dupa nastere).  Elementul comun al acestora este „episodul depresiv major”, cum este el cunoscut in clasificarile internationale.

Ca sa putem spune ca avem de-a face cu un episod depresiv major, trebuie sa fie prezente, timp de cel putin doua saptamani, cel putin una dintre urmatoarele:

• „dispozitie depresiva”
• „anhedonie” si alte cateva din urmatoarele, in total cel putin cinci:
• tulburari de somn (dormit prea mult sau prea putin),
• tulburari alimentare (cu crestere sau scadere in greutate),
• oboseala importanta,
• o incetinire, lentoare a intregii activitati motorii,
• sentimente exagerate de vina si dispret de sine,
• probleme de concentrare sau de luat hotarari si
• ganduri de moarte, care tot revin, si care pot merge pana la gandul de a-ti lua propria viata.

Nu e suficient sa bifam cinci elemente dintr-o lista cu toate cele de mai sus. E nevoie, ca sa putem vorbi despre depresie, ca aceste lucruri sa impiedice omul sa-si duca viata normala, adica fie sa sufere foarte mult, fie sa nu mai fie in stare sa mearga la serviciu, sa se ocupe de familie si prieteni, de el insusi.

As vrea sa explic putin ce inseamna „dispozitie depresiva” si „anhedonie”, cele mai importante din lista, elementele definitorii ale depresiei.

Ce este dispozitia depresiva?

Dispozitia depresiva este o stare afectiva negativa (adica rea, suparatoare). Insa nu e o simpla tristete, nici macar o tristete mare, cum e aceea pe care o ai, de exemplu, atunci cand ti-a murit cineva drag.

Tristetea este un sentiment omenesc firesc si isi are rolul ei in viata noastra. Dispozitia depresiva este diferita calitativ, are o alta textura. Este o mohorare coplestioare si inexplicabila, nefireasca. E prezenta mai tot timpul, de cand te trezesti si pana cand adormi, daca poti sa dormi. Cei din jur observa imediat ca nu esti bine, starea asta nu e caracteristica personalitatii, felului tau de a fi.

In mod tipic, dimineata e cel mai rau, dar in unele forme poate fi mai rau seara, deci nu trebuie sa ne luam doar dupa asta.

Ce este anhedonia?

„Anhedonia” inseamna pierderea oricarui interes sau placere pe care o aveai pentru lucrurile, activitatile si oamenii din viata ta. E o pierdere a gustului pentru viata, si mai mult decat atat: e o pierdere a capacitatii de a avea sentimente firesti. Un fel de amortire.

Paradoxal, chiar daca ai dispozitie depresiva, poti sa nu mai fii in stare sa simti nici macar tristetea normala. Unii spun ca nu sunt in stare sa mai planga, de exemplu.

La vesti foarte proaste (daca ai ghinionul sa le mai primesti si pe astea) nici nu mai reactionezi. Ce sa mai vorbim de bucurii?

Cand se instaleaza gandul sinuciderii?

Adesea, gandurile unei persoane deprimate se indreapta catre moarte. E foarte important atunci ca acea persoana sa vorbeasca despre gandurile care ii trec prin cap. Nu e doar un moft, gandurile de moarte sunt mult mai periculoase atunci cand sunt ascunse. Si, bineinteles, daca le ai, e obligatoriu sa mergi la un psihiatru. Nu, nu pentru ca „ai luat-o razna”, nu pentru ca ai fi „nebun(a)”, ci pentru ca e treaba lui sa te ajute in cazurile astea.

Pentru asta exista el, chiar daca familia, prietenii, conteaza enorm. Dar uneori familia si prietenii sunt depasiti de situatie si nu mai stiu ce sa faca.

Uneori, cei din jur pot sa-si explice oarecum lucurile, pentru ca ele au fost declansate de ceva rau ce s-a petrecut in viata omului deprimat. Alteori, nu exista nicio explicatie si asta e cu atat mai chinuitor pentru toata lumea, pentru ca toti cautam sens in fiecare lucru pe care il traim, e o nevoie fundamentala a oamenilor si nu intotdeauna e satisfacuta.

Cand stim ca s-a declansat depresia?

Un episod depresiv adevarat e destul de bine delimitat in timp. Pacientul sau familia lui pot spune de obicei cu precizie in ce luna si in ce an lucrurile au inceput sa mearga rau. Exista cazuri insa in care o persoana are o depresie foarte indelungata. Nici ea nu-si aminteste cand a inceput, traieste cu ea mai tot timpul, de multa vreme. O duce pe picioare, poate sa se ocupe de serviciu, insa de viata personala mai putin: nu mai raman resurse si chef pentru asa ceva. Aceasta e o alta tulburare: distimie.

Nu pretind ca am epuizat subiectul recunoasterii depresiei. Toti suntem unici, de asta meseria mea e extrem de interesanta si niciodata plicticoasa. E foarte posibil sa nu va recunoasteti in descrierile de mai sus si totusi sa nu va simtiti bine. Daca asa stau lucrurile, sau daca, mai rau, nu mai faceti fata vietii de zi cu zi din cauza asta, nu ezitati sa mergeti la un psihiatru.