Ce a mai ramas "liberal" dintr-o profesie liberala

Pentru avocati, miza acestor clarificari nu e mica – ba din contra, este imensa - deoarece incalcarea dispozitiilor din statutul avocatului cu privire la “publicitatea formelor profesionale” reprezinta o “incalcare grava a statutului” ce poate fi pedepsita si cu excluderea din barou si pierderea painii!  Pentru jurnalisti miza este la fel de mare… se pierde posibilitatea de a scrie deschis despre activitatea uneia din cele mai dinamice piete de consultanta din Romania si care este considerata “barometrul” activitatii economice a tarii… Pentru clienti, la fel…

Cu ce am ramane in urma daca nu am avea aceasta dezbatere? Am ramane doar cu comunicatele DNA-ului, cu declaratiile de pe treptele tribunalului, gen: “E nevinovat, dom’le!” si cu “avocatura televizata” de la varii talk-show-uri unde abunda de aparatori de elodii si de pareristi despre “divortul anului  -cine, ce ia”… Cam putin, cam meschin si total lipsit de importanta pentru consumatorii de informatie relevanta.

Iata ce mi-a sarit mie in ochi si ce cred eu ca ar merita sa fie adus in discutie, “in ordinea numerelor de pe tricou” adica in ordinea din statut:

1. De ce „orice comunicare ce urmareste sa aduca la cunostinta publicului informatii despre natura sau calitatea practicii profesionale” e considerata „publicitate”? De ce orice informatie este – inerent, prin insasi natura ei – o forma de publicitate? De ce orice informatie adusa la cunostina publicului despre calitatea practicii profesionale e „publicitate”? Ce este nociv si daunator profesiei de avocat – sau societatii in genere – in faptul ca publicul poate avea informatii pe care sa-si poata intemeia judecati de valoare cu privire la un avocat sau altul? De cine si de ce trebuie sa ne ascundem? Dar chiar trebuie sa ne ascundem?

2. De ce doar „organele profesiei” au dreptul exclusiv de a promova profesia de avocat? De ce despre „profesia de avocat” nu pot vorbi avocatii, ci doar exclusiv „reprezentantii” acestora prin „organele profesiei”? Ce da dreptul „organelor profesiei” sa ceara cuiva sa promoveze intr-un fel sau in altul profesia de avocat si sa supervizeze daca acesta s-a conformat in tocmai?

3. Daca „publicitatea formelor de exercitare a profesiei” nu poate fi folosita la atragerea de clienti si promovorea profesiei de avocat este exclusiv apanajul „organelor profesiei” la ce foloseste - in final - „publicitatea formelor de exercitare a profesiei” ?

4. Locurile de intalnire cu prospectivi clienti trebuie si ele aprobate de „organele profesiei”, in conditiile in care nu am voie sa fac prezentari personalizate nici la domiciliul meu, nici la „resedinta mea” si nici in alte locuri publice?

5. Este „racolare” de clienti faptul ca la prima intalnire cu un prospectiv client – persoana juridica – ma duc cu o propunere personalizata facuta pe baza informatiilor publice ce se gasesc pe internet? Cu ce ma duc in mana la primele intalniri  cu clienti prospectivi  persoane-juridice  - care se asteapta sa vada ca m-am pregatit pentru intalnirea respectiva? Este „racolarea” de clienti in cazul persoanelor juridice diferita de racolarea personalor fizice in conditiile in care „se considera racolare adresarea personala sau prin terti catre victimele accidentelor sau catre mostenitorii acestora, aflati in imposibilitate de a alege un avocat”?

6. Care/cine este beneficiarul efortului meu publicitar, daca nu pot sa public materiale publicitare decat in reviste care nu sunt destinate publicului larg? Daca o organizatie media [radio, TV, cotidian, revista, magazin etc.] are O SINGURA rubrica de consultanta juridica intr-o SINGURA emisiune, pot sa public/transmit mesaje publicitare in ORICARE alta emisiune a postului sau strict limitat la emisiunea respectiva? In cazul publicatiilor, materialul considerat publicitar poate sa apara DOAR  in pagina rubricii de consultanta juridica sau in oricare alta pagina? Ce e considerat – totusi – un material publicitar: o macheta, un advertorial, un interviu solicitat de publicatie, un material scris de mine sau platit de mine? Daca nu e platit, un material care ofera informatii despre activitatea mea e considerat „publicitate” sau nu?

7. Daca doresc sa acord burse scoalare [sau pentru studenti] pe baza unor criterii bine stabilite, cum anunt deschiderea sesiunii de inscriere la burse in conditiile in care „aducerea la cunostin?a publicului, prin orice mijloace, a donatiilor sau altor liberalitati acordate de forma de exercitare a profesiei sau de avocatii din cadrul acesteia” este interzisa? Cum pot sa anunt castigatorii? Care este relatia intre „libertate”, „donatie”, act caritabil, Corporate Social Responsibility si a da de pomana?

8. De ce pot sa sponzorizez evenimente „cu circuit inchis”, dar si nu „evenimente destinate publicului larg”? Ce e rau cu publicul larg?

9. De ce nu trebuie amintite functiile din administratie detinute anterior de un avocat? Informatiile nu sunt deja de domeniul public in conditiile in care, cel mai probabil, o persoana a dobandit mai intai calitatea de avocat si apoi a putut lucra in administratie, iar CV-urile celor care lucreaza in administratie sunt – cel mai probabil – publice?

In fine, cateva chestiuni punctuale:

a) De ce sigla trebuie sa aiba dimensiunea de 40/60 cm? Ca sa se deosebeasca de o fata de perna standard care are dimensiunile de 50x70 cm? De ce sigla trebuie sa fie din metal si nu din plastic? De ce trebuie gravata sigla si nu se pot folosi autocolante?

b) De ce dimensiunea anunturilor publicitare trebuie sa fie 6x9 cm si nu 16x9 cm ca sa pastreze proportia de la televizoare? De ce nu ni se dau si dimensiunile anunturilor pentru internet?

c) De ce pe invitatiile la evenimente trebuie sa trec pe langa numele meu si numele baroului in conditiile in care el nu suporta nici o cheltuiala relativa la evenimentul cu pricina?

d) De ce trebuie sa-mi aprobe „organele profesiei” brosurile, in conditiile in care nu plateste un ban pentru ele? Nu ar fi logic ca „organul profesiei” –care subzista din cotizatia avocatilor membri – sa vina cu documentele publicitare, sa fie aprobate de catre membrii contizanti?

e) In cazul internetului, cum as putea sa nu „asigur in mod regulat vizitarea si evaluarea paginilor proprii si a paginilor la care este permis accesul pe baza legaturilor realizate prin intermediul adresei proprii” cand singurul lucru pe care organele profesiei trebuie sa-l faca este sa dea un click? Ce o sa mi se intample daca „organul profesiei” nu stie/nu vrea sa dea click, ma duc cu paginile tiparite la semnat ca sa am dovada ca nu am incalcat grav statutul?

f) ….[de completat de cititori]

Mult timp am crezut ca „breasla avocatilor” este doar o sintagma folosita de unii indragostiti de cuvinte…. Am crezut ca avocatura e „profesiune liberala”. M-am inselat… liberalismul „capitalist” a disparut cu totul si au revenit in actualitate reglementarile de breasla feudala, la aproape un mileniu de la disparitia lor ca forma caduca de organizare a muncii. Un singur lucru ne-a ramas de atunci… vitrina. Vitrina – geamul mare – oferea posibilitatea inspectorilor breslei, „organele profesiei” sa vada - fara impedimente - ca TOT ce se petrecea in atelier, TOT ce se petrecea in casa omului era conform cu reglementarile stricte ale breslei. Treptat, vitrinele au devenit principalul instrument de promovare… [nu-i asa ca e ironic?]

Articol scris de Ovidiu Constantinescu, PR Manager

Puteti citi si mai multe articole pe blogul Bostina si Asociatii.