Mai "deszapezim" si noi? De "dezapezit" ne-am saturat

Ca de fiecare data cand avem o dilema lingvistica, apelam cu incredere la dictionarele limbii romane.

Dictionarul explicativ din 1998 defineste doar actiunea de “a deszapezi” (a curate de zapada, a destroieni). Oricat ai cauta, nu vei gasi nicaieri printre paginile din DEX termenul “a dezapezi”. Dictionarul ortografic, ortoepic si de punctuatie (faimosul DOOM, vedeta acestei rubrici) consemneaza si el doar varianta "a deszapezi".

Daca definitia din dictionar nu e suficienta, ne putem intoarce si la regulile de limba romana pe care le-am invatat candva prin scoala generala (clasa a V-a? a VI-a?).

Pentru cine nu isi mai aminteste, cuvantul “deszapezire” este un cuvant format prin derivare – acel procedeu de imbogatire a limbii, prin care un cuvant se formeaza din altul cu ajutorul unor particule (numite prefixe si sufixe), care se adauga inaintea sau dupa radacina respectivului cuvant. In acest mod, s-au putut construi, in jurul cuvantului “zapada”, termeni noi ca “inzapezire” sau “deszapezire”. Iar "deszapezire" contine prefixul "des", nu "de".

De ce “des” si nu “de”? Pentru ca prefixul “des” s-a redus la “de” doar in cazul cuvintelor care incep cu literele j, s sau º.

Cititi aici toate articolele publicate in Ghidul pentru supravietuirea limbii romane.