avocatnet.ro 
Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 88/2014
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania
Augustin Zegrean - presedinte Valer Dorneanu - judecator Toni Grebla - judecator Petre Lazaroiu - judecator Mircea stefan Minea - judecator Daniel Marius Morar - judecator Mona-Maria Pivniceru - judecator Puskás Valentin Zoltán - judecator Tudorel Toader - judecator Bianca Draghici - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
1. Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitu-tionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, exceptie ridicata de Eyal Munteanu si Magda Munteanu Tamar in Dosarul nr. 638/3/2013 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 482D/2013.
2. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
3. Presedintele dispune a se face apelul si in dosarele nr. 546D/2013 si nr. 702D/2013 avand ca obiect aceeasi exceptie de neconstitutionalitate, ridicata de Florica Seceleanu in Dosarul nr. 76.787/3/2011 si Paul Goldenberg in Dosarul nr. 29.875/3/2012 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila.
4. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
5. Magistratul-asistent refera asupra faptului ca in Dosarul nr. 546D/2013 procedura de citare cu autoarea exceptiei de neconstitutionalitate s-a restituit cu mentiunea „destinatar decedat”.
6. Avand in vedere obiectul identic al exceptiilor de neconstitutionalitate, Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor nr. 482D/2013, nr. 546D/2013 si nr. 702D/2013.
7. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor si solicita introducerea in cauza a mostenitorilor autoarei exceptiei de neconstitutionalitate Florica Seceleanu.
8. In temeiul dispozitiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 546D/2013 si nr. 702D/2013 la Dosarul nr. 482D/2013, care este primul inregistrat.
9. Exceptia de neconstitutionalitate fiind de ordine publica, prin invocarea ei punandu-se in discutie abaterea unor reglementari legale de la dispozitiile Legii fundamentale, solutia asupra exceptiei este de interes general. in jurisprudenta sa, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, ca forta obligatorie ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Astfel, Curtea a retinut ca atat considerentele, cat si dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept. A se vedea in acest sens Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronuntate in cadrul controlului de constitutionalitate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, Decizia nr. 1.415 din 4 noiembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, si Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010. Prin urmare, solutia asupra prezentei exceptii profita si mostenitorilor autoarei exceptiei de neconstitutionalitate Florica Seceleanu.
10. Cauza este in stare de judecata.
11. Presedintele acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care apreciaza ca misiunea de a vedea daca textul criticat are vreun fine de neconstitutionalitate este greu de indeplinit pentru ca etapele reconstituirii dreptului de proprietate au fost surprinse de Legea nr. 165/2013 in stadii diferite. Sustine ca dispozitiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 care formeaza obiectul prezentei exceptii de neconstitutionalitate sunt norme tranzitorii generale. Prin admiterea exceptiei prematuritatii cererii de chemare in judecata, autorii exceptiei trebuie sa astepte. Aceasta situatie pune in discutie chiar garantia accesului liber la justitie. in lumina Deciziei nr. XX din 19 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie, cu prilejul solutionarii unui recurs in interesul legii, dreptul la actiune era actual, iar pe parcursul judecatii devine prematur. Aceasta situatie se explica prin retroactivitate. Se afirma ca, printr-o astfel de aplicare a legii, dreptul devine iluzoriu. Totodata, se apreciaza ca este o problema de previzibilitate a normei juridice supuse controlului, iar lipsa de previzibilitate si retroactivitatea pun o stavila accesului liber la justitie.
12. Pentru motivele invocate, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 4, intrucat acestea contravin art. 15 alin. (2) si art. 21 din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sub aspectul neretroactivitatii, in privinta proceselor aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013.
CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
13. Prin Sentinta civila nr. 1.329 din 20 iunie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 638/3/2013, Sentinta civila nr. 1.240 din 14 iunie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 76.787/3/2011 si incheierea din 19 septembrie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 29.875/3/2012, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
14. Exceptia a fost ridicata de Eyal Munteanu, Magda Munteanu Tamar, Florica Seceleanu si Paul Goldenberg in cauze avand ca obiect solutionarea unor cereri formulate in baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
15. In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dosarele aflate pe rolul instantelor de judecata trebuie solutionate conform reglementarilor de drept material in vigoare la momentul nasterii raportului juridic. De asemenea, se apreciaza ca, tinand seama de termenele foarte lungi in care procedura judiciara ar urma sa fie suspendata in temeiul art. 4 raportat la art. 33 alin. (1) si (2) din Legea nr. 165/2013, norma criticata nesocoteste dreptul la solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, cu consecinte directe in sensul afectarii dreptului de proprietate. Aceste termene incep sa curga de la data de 1 ianuarie 2014, termene care, in raport cu dispozitiile art. 4 din Legea 165/2013, s-ar aplica si cererilor de chemare in judecata aflate in curs de solutionare pe rolul instantelor, legea nefacand o referire expresa la faptul ca litigiilor aflate in procedura judiciara, introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, le sunt aplicabile doar masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din Romania, iar nu si dispozitiile relative la procedura administrativa, prevazute de art. 33, 34 si 35 din Legea nr. 165/2013, referitoare la pronuntarea deciziilor de admitere sau respingere a cererilor formulate in temeiul Legii nr. 10/2001.
16. Dispozitiile legale criticate incalca principiul fundamental al neretroactivitatii legii, prevazut de alin. (2) al art. 15 din Constitutia Romaniei. Litigiile aflate pe rolul instantelor de judecata au avut in vedere legea aplicabila la momentul sesizarii initiale, iar faptul ca in cursul judecatii cauzelor a fost adoptata Legea nr. 165/2013, care reglementeaza alte termene si conditii decat cele de la momentul formularii si inregistrarii cererilor de chemare in judecata, ce urmeaza a li se aplica, in conditiile art. 4 din aceasta lege, nesocoteste principiul fundamental al neretroactivitatii legii.
17. Totodata, prevederile criticate infrang si principiul egalitatii in drepturi. Egalitatea in drepturi este un drept fundamental si priveste toate drepturile pe care le au cetatenii romani.
18. Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 15, art. 16 si art. 21 din Constitutie, intrucat nu instituie un tratament distinct intre persoanele indreptatite la masuri reparatorii, care au obtinut solutionarea notificarilor pe cale judecatoreasca, inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, si persoanele care nu au obtinut pana la aceasta data o hotarare definitiva. Violarea principiului egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica un tratament diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin tratamentul inegal si mijloacele folosite. Prin masurile adoptate, dispozitiile Legii nr. 165/2013 nu incalca principiul neretroactivitatii legii civile cata vreme acestea nu aduc atingere dreptului de acces la instanta si nici dreptului la un bun in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
19. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
20. Guvernul, exprimandu-si opinia in Dosarul nr. 482D/2013, apreciaza ca neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate, intrucat, dupa cum prevad expres dispozitiile legale criticate, sub incidenta noii legi intra cererile formulate si depuse, in termen legal, la entitatile investite de lege, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cauzele in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, precum si cauzele aflate pe rolul Curtii Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotararii-pilot din 12 octombrie 2010, pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei, la data intrarii in vigoare a prezentei legi. Astfel, avand in vedere ca vechile reglementari in materie s-au dovedit a fi ineficiente, legiuitorul a decis, prin prevederi exprese, ca sfera de aplicare a noii legi sa cuprinda cererile nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a noii reglementari, inlaturand orice potential conflict al aplicarii legii in timp.
21. Solutia instituita de legiuitor nu contravine principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, dat fiind faptul ca textele de lege criticate se aplica in mod egal, fara nicio discriminare pe criterii arbitrare.
22. De asemenea, critica privind incalcarea accesului liber la justitie este neintemeiata, deoarece legea prevede posibilitatea persoanei indreptatite de a se adresa instantei judecatoresti atat in cazul in care este nemultumita de solutia data, cat si in cazul in care entitatea investita de lege nu emite decizia in termenele prevazute de lege.
23. Avocatul Poporului apreciaza ca intemeiata exceptia de neconstitutionalitate, intrucat dispozitiile legale criticate se aplica si cauzelor aflate pe rolul instantelor de judecata la data intrarii in vigoare a legii. Acestea au caracter retroactiv, deoarece actioneaza asupra fazei initiale de constituire a situatiei juridice, modificand in mod esential regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare in judecata in termenul legal, cu incalcarea principiului tempus regit actum. Mai mult, in determinarea campului de aplicare a legilor in timp trebuie sa se tina seama atat de prioritatea noii legi fata de cea veche, dar si de siguranta raporturilor sociale, care presupune ca acestea sa nu fie desfiintate sau modificate, fara un motiv deosebit de ordine sociala. in plus, principiul aplicarii imediate presupune intrarea in vigoare a noilor dispozitii pentru situatiile ale caror efecte nu erau susceptibile sa se produca sub imperiul legii vechi. Prin urmare, noua lege nu poate interveni asupra proceselor aflate in curs de judecata pe rolul instantelor, intrucat o astfel de modificare nu face decat sa creeze confuzii in intelegerea si aplicarea corecta a principiului constitutional al neretroactivitatii legilor.
24. De asemenea, in acest context, reluarea procedurilor cu caracter administrativ, ca urmare a respingerii actiunilor, in temeiul dispozitiilor Legii nr. 165/2013, contravine si principiului solutionarii cauzei intr-un termen optim si rezonabil.
25. Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
26. Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
27. Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie, potrivit dispozitivului actelor de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. insa, tinand seama de notele autorilor exceptiei, Curtea constata ca, in realitate, criticile sunt formulate cu privire la teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportata la termenele prevazute de art. 33 din aceeasi lege. Prin urmare, obiect al exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, care au urmatorul continut:
- Art. 4: „Dispozitiile prezentei legi se aplica [...], cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor [...] la data intrarii in vigoare a prezentei legi.”;
- Art. 33: „(1) Entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, dupa cum urmeaza:
a) in termen de 12 luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de pana la 2.500 de cereri;
b) in termen de 24 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar cuprins intre 2.500 si 5.000 de cereri;
c) in termen de 36 de luni, entitatile investite de lege care mai au de solutionat un numar de peste 5.000 de cereri
(2) Termenele prevazute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014
(3) Entitatile investite de lege au obligatia de a stabili numarul cererilor inregistrate si nesolutionate, de a afisa aceste date la sediul lor si de a le comunica Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor. Datele transmise de entitatile investite de lege vor fi centralizate si publicate pe pagina de internet a Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor
(4) Cererile se analizeaza in ordinea inregistrarii lor la entitatile prevazute la alin. (1).”
28. In opinia autorilor exceptiei, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 4 alin. (2) si art. 16 alin. (1) si (2) referitoare la egalitatea in drepturi, art. 15 alin. (2) care consacra principiul neretroactivitatii legii, art. 21 privind accesul liber la justitie si art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privata. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 privind interzicerea discriminarii din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si art. 1 referitor la interzicerea generala a discriminarii din Protocolul nr. 12 la Conventie.
29. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca principalele acte normative adoptate in materia restituirii bunurilor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist sunt reprezentate de:
- Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 37 din 20 februarie 1991 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998), cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare;
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au apartinut comunitatilor cetatenilor apartinand minoritatilor nationale din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 266 din 10 iunie 1999 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005);
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au apartinut cultelor religioase din Romania, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 308 din 4 iulie 2000 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 797 din 1 septembrie 2005), cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001 (republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005 si in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005), cu modificarile si completarile ulterioare;
- Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificarile si completarile ulterioare.
30. in contextul legislativ enuntat anterior, prin Hotararea din 12 octombrie 2010 pronuntata in Cauza Maria Atanasiu si altii impotriva Romaniei (Hotararea a ramas definitiva la data de 12 ianuarie 2011 si a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 778 din 22 noiembrie 2010), Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut lipsa de eficienta a sistemului de restituire a proprietatilor in Romania si a decis sa initieze procedura-pilot in cauzele repetitive de acest gen aflate pe rolul sau. Astfel, de la data ramanerii definitive a hotararii, statului roman i s-a acordat un termen de 18 luni, ulterior prelungit, in care sa adopte masuri „capabile sa ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparatie” (paragraful 241 al hotararii-pilot). Ca urmare a pronuntarii acestei hotarari, prin angajarea raspunderii Guvernului in fata Parlamentului, in temeiul art. 114 din Constitutie, a fost adoptata Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania.
31. Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca aceasta a fost ridicata cu ocazia solutionarii unor cauze intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001, determinate de refuzul nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate. in legatura cu stabilirea competentei instantei de a judeca pe fond contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care se solicita restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv sau in cazul refuzului nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificare, prin Decizia inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XX din 19 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, pronuntata cu prilejul solutionarii unui recurs in interesul legii, s-a statuat ca instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond contestatia astfel formulata.
32. Potrivit Legii nr. 10/2001, persoana indreptatita avea posibilitatea notificarii persoanei juridice detinatoare, solicitand restituirea in natura a imobilului. Nedepunerea notificarii in termenul cuprins intre 14 februarie 2001-14 februarie 2002 determina pierderea dreptului de a mai depune notificarea sau de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau in echivalent. in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare, entitatea investita/unitatea detinatoare era obligata sa se pronunte, prin decizie/dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura. La sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul unitatii detinatoare sau, dupa caz, al entitatii investite cu solutionarea notificarii putea fi atacata: decizia/dispozitia motivata de respingere a notificarii; decizia/dispozitia motivata de respingere a cererii de restituire in natura; refuzul nejustificat al entitatii detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
33. in situatia in care imobilele nu pot fi restituite in natura, dupa aparitia Legii nr. 247/2005, sursele de finantare, cuantumul si procedura de acordare a despagubirilor aferente acestor imobile, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, erau reglementate exclusiv prin dispozitiile titlului VII al acestui act normativ.
34. Curtea retine ca, in cauzele ce au determinat ridicarea exceptiei de neconstitutionalitate, cererile de chemare in judecata au fost introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, acestea aflandu-se pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a acestui act normativ. Ca urmare a intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, in aceste cauze a fost ridicata problema incidentei dispozitiilor art. 33, respectiv neepuizarea termenelor prevazute de aceste dispozitii, cu consecinta respingerii cauzelor ca „devenite premature”. Dispozitiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 instituie anumite termene procedurale de solutionare a cererilor de catre entitatile investite de lege cu atributii in procesul de restituire a imobilelor preluate in mod abuziv, termene care incep sa curga de la data de 1 ianuarie 2014 si inauntrul carora persoanele indreptatite nu pot formula cereri in instanta.
35. Curtea observa ca incidenta noilor termene procedurale in cauzele mentionate a fost rezultatul interpretarii judiciare date continutului normativ al Legii nr. 165/2013, determinata de o anumita lipsa de precizie a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, care nu disting intre normele procedurale si cele substantiale, ceea ce poate genera confuzie in aplicarea acestora in cauzele aflate in curs de judecata la data intrarii in vigoare a legii.
36. Din analiza intregului context normativ, precum si din analiza cauzelor in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca pot fi distinse mai multe ipoteze. Astfel, in functie de natura dispozitiilor din Legea nr. 165/2013, Curtea retine, pe de-o parte, existenta unor prevederi cu caracter procedural, ce instituie anumite termene, prevederi in care se incadreaza si dispozitiile de lege criticate, iar, pe de alta parte, existenta unor prevederi cu caracter substantial, referitoare la cuantumul si modalitatea de acordare de masuri compensatorii. Totodata, in functie de momentul introducerii cererii de chemare in judecata in cauzele in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, Curtea remarca faptul ca acestea, fie au fost introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013 si se aflau pe rolul instantelor la momentul intrarii in vigoare a legii, fie au fost introduse dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013.
37. Asa fiind, Curtea este chemata sa stabileasca daca aplicarea noilor norme procedurale cauzelor introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013, aflate pe rolul instantelor la momentul intrarii in vigoare a legii, determina o incalcare a principiului neretroactivitatii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie.
38. Cu privire la actiunea in timp a legii procesuale civile, Curtea remarca existenta a doua posibilitati: aplicarea imediata a legii procesuale civile noi si ultraactivitatea legii procesual civile vechi.
39. Curtea observa ca aplicarea imediata a legii procesual civile noi, in privinta unor efecte juridice consumate, poate da nastere unei incalcari a dispozitiilor constitutionale referitoare la principiul neretroactivitatii legii.
40. Curtea retine ca rezolvarea conflictului in timp a dispozitiilor procesual civile, care din punct de vedere constitutional are ca scop respectarea principiului neretroactivitatii legii, necesita o apreciere diferentiata a acestora. Astfel, in jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.004 din 11 noiembrie 2005, Curtea a statuat ca, daca reglementarea in discutie se refera la o situatie juridica cu caracter de continuitate, constitutiva de facta pendentia, asupra careia legiuitorul poate interveni in viitor, nu poate fi vorba de o incalcare a principiului neretroactivitatii.
41. in continuare, Curtea retine ca trebuie analizat in ce masura dispozitiile criticate genereaza posibilitatea invocarii exceptiei prematuritatii cererii de chemare in judecata, introduse inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 165/2013 si daca au aceeasi natura juridica precum cele de mai sus.
42. Curtea observa ca pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, orice persoana se poate adresa justitiei prin sesizarea instantei competente cu o cerere de chemare in judecata. Astfel, exceptia prematuritatii actiunii este acea exceptie procesuala prin care se invoca faptul ca dreptul subiectiv nu este inca actual. in acest context, Curtea retine ca prematuritatea este o sanctiune procedurala ce intervine atat pentru neparcurgerea unei proceduri prealabile obligatorii, cat si pentru incalcarea unui termen dilatoriu sau prohibitiv. Astfel, prematuritatea unei actiuni se transpune intr-o conditionare a exercitiului dreptului la actiune sub aspect suspensiv sau intr-o afectare a dreptului procesual de un termen cu caracter suspensiv. Asadar, prematuritatea unei actiuni in justitie impune o analiza a conditiilor in care procedura judiciara trebuia demarata, conditii care sunt prevazute de legea in vigoare la momentul introducerii cererii de chemare in judecata. in consecinta, Curtea constata ca prematuritatea nu poate rezulta dintr-o norma procesual civila posterioara introducerii cererii de chemare in judecata.
43. Plecand de la aceste constatari, Curtea observa ca, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „in termen de 60 de zile de la inregistrarea notificarii sau, dupa caz, de la data depunerii actelor doveditoare [ ], unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte, prin decizie sau, dupa caz, prin dispozitie motivata, asupra cererii de restituire in natura”. Asa fiind, Curtea constata ca, la momentul introducerii cererilor de chemare in judecata, moment anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 165/2013, persoanele indreptatite aveau un drept subiectiv actual, care, din punct de vedere procedural, nu era grevat decat de obligatia respectarii termenului de 60 de zile prevazut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Astfel, dispozitiile art. 4, coroborate cu cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013, din care rezulta ca dispozitiile care instituie noile termene de solutionare a cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001 se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor, nu fac decat sa stabileasca o conditie de exercitare a accesului la justitie, care la momentul introducerii cererii de chemare in judecata nu exista.
44. Cu alte cuvinte, o atare ipoteza nu tine seama de faptul ca cererea de chemare in judecata trebuie sa respecte conditiile de forma si de fond care sunt reglementate de actele normative in vigoare de la momentul introducerii ei. Prin urmare, nu se recunosc efectele consumate ale raporturilor juridice nascute in temeiul Legii nr. 10/2001, republicata, in privinta conditiilor de exercitare a dreptului la actiune.
45. Avand in vedere cele retinute, Curtea constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua, care pot fi interpretate in sensul ca art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aplica „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor”, confera noilor norme procedurale efecte retroactive, ceea ce contravine prevederilor art. 15 alin. (2) din Constitutie.
46. In continuare, Curtea retine ca, relativ la principiul neretroactivitatii legii, a statuat ca acesta este valabil pentru orice lege, indiferent de domeniul de reglementare al acesteia. Singura exceptie pe care o ingaduie norma constitutionala priveste legea penala sau contraventionala mai favorabila (in acest sens, Decizia nr. 90 din 1 iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 489 din 11 octombrie 1999, si Decizia nr. 228 din 13 martie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 283 din 27 aprilie 2007). Suntem in prezenta unei reguli imperative de la care nu se poate deroga in materie civila, indiferent daca este vorba de legi materiale sau legi procesuale. Consecintele consacrarii principiului neretroactivitatii in Constitutie sunt foarte severe si, probabil, tocmai de aceea solutia aceasta nu se intalneste in foarte multe state, insa ridicarea la rang de principiu constitutional garanteaza securitatea juridica si increderea cetatenilor in sistemul de drept, constituind o expresie a principiului separatiei puterilor in stat, respectiv separatia dintre puterea legislativa, pe de o parte, si puterea judecatoreasca sau cea executiva, pe de alta parte.
47. Curtea urmeaza sa analizeze daca dispozitiile art. 4 teza a doua, interpretate in sensul ca termenele prevazute la art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aplica „cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor”, reprezinta o implicare a statului, ca parte, in procesele aflate in curs, daca influenteaza rezultatul procesului sau creeaza un dezavantaj substantial intre partile din proces ori inlatura o cale eficienta de solutionare a pretentiilor reclamantului.
48. Curtea retine ca procesul de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania comporta doua etape, si anume depunerea notificarii prin care se solicita restituirea in natura a bunului, pe de-o parte, si emiterea titlului de despagubire urmata, dupa caz, de emiterea unui titlu de plata sau a unuia de conversie, pe de alta parte. Curtea observa, in ceea ce priveste cauza dedusa controlului de constitutionalitate, ca aceasta se circumscrie primei etape a procesului de restituire, fiind guvernata de dispozitiile Legii nr. 10/2001, care, desi nu prevad intr-un articol expres, mentioneaza ca entitati investite cu solutionarea notificarilor depuse de persoanele indreptatite, pe primari [art. 20 alin. (5), art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (7), art. 32], unitatile detinatoare [art. 6 alin. (3), art. 25 alin. (1) ], entitatea implicata in privatizare [art. 6 alin. (4) ], institutia publica care efectueaza sau, dupa caz, a efectuat privatizarea [art. 29 alin. (3)],
presedintele Consiliului judetean [art. 21 alin. (4), art. 25 alin. (7)]. in cazul in care unitatea detinatoare nu a fost identificata, persoana indreptatita poate chema in judecata statul, prin Ministerul Finantelor Publice [art. 28 alin. (3)]. Spre deosebire de Legea nr. 10/2001, actul normativ supus analizei in prezenta cauza defineste expres, in art. 3 pct. 4, entitatile investite de lege cu atributii in procesul de restituie a imobilelor preluate in mod abuziv si de stabilire a masurilor reparatorii.
49. Astfel, desi nu in toate cazurile procedurile judiciare se desfasoara in contradictoriu cu statul, Curtea constata ca, adoptand si aplicand legislatia care prevede restituirea totala sau partiala a bunurilor confiscate de catre un regim anterior, statul isi asuma responsabilitatea realizarii unui cadru eficient pentru realizarea mecanismului de restituire. Astfel, Curtea observa ca statul ocupa o pozitie importanta chiar si in cazul in care nu este parte in proces, fiind cel indrituit sa adopte si sa aplice legislatia necesara. De altfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca dificultatile de ordin organizatoric ale autoritatilor cu competente in implementarea masurilor privind retrocedarile sunt consecinta modificarilor repetate pe cale legislativa ale mecanismului de restituire. Instanta europeana a considerat deja ca aceste modificari au fost inoperante in plan practic si au creat un climat de incertitudine juridica, ce a fost evidentiata in practica instantelor judecatoresti romane, inclusiv de instanta suprema, care au incercat, fara un succes durabil, sa elimine „echivocul situatiilor juridice incerte” si „sa sanctioneze lipsa de diligenta din partea autoritatilor competente” (Hotararea din 9 decembrie 2008, pronuntata in Cauza Viasu impotriva Romaniei, paragraful 71, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 361 din 29 mai 2009).
50. In ceea ce priveste influentarea rezultatului procesului, Curtea observa ca rezultatul iminent al acestei interpretari a Legii nr. 165/2013 il reprezinta aplicarea noilor termene de solutionare a notificarilor si, in consecinta, respingerea, de catre instantele de judecata, a cererii reclamantului ca prematur introdusa. Curtea remarca necesitatea unificarii legislatiei referitoare la restituirea bunurilor confiscate si la masurile reparatorii si stabilirii unor termene si a unei proceduri de solutionare a notificarilor si a dosarelor de compensare. Cu toate acestea, Curtea observa ca aplicarea retroactiva a termenelor prevazute de noua legislatie are ca efect amanarea rezolvarii cauzelor aflate pe rolul instantelor si obligarea persoanelor care au fost diligente in a se adresa justitiei la suportarea unei sarcini suplimentare fata de, deja, cunoscuta inactivitate a autoritatilor. Din aceasta perspectiva, Curtea constata ca aplicarea retroactiva a interventiei legislative determina o influentare a rezultatului procesului, precum si un dezavantaj substantial intre partile din proces.
51. Referitor la aprecierea eficientei solutionarii pretentiilor reclamantului prin folosirea caii de atac in justitie in aceasta materie, Curtea, avand in vedere Decizia inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. XX din 19 martie 2007, retine ca actiunile in instanta intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 10/2001 reprezinta cai eficiente in solutionarea pretentiilor reclamantului, actiuni ce sunt afectate de aplicarea retroactiva a dispozitiilor criticate.
52. Apreciind aspectele relevate anterior dintr-o perspectiva de ansamblu, Curtea constata ca aplicarea retroactiva a dispozitiilor criticate este de natura sa rupa echilibrul procesual, cu consecinta incalcarii dreptului la un proces echitabil, sub aspectul egalitatii armelor in procesul civil, drept consacrat de art. 21 alin. (3) din Constitutie.
53. in continuare, Curtea retine ca principiul liberului acces la justitie ofera oricarei persoane dreptul de a accede la instanta judecatoreasca in vederea apararii drepturilor sale. Asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, simpla sa consacrare legala, chiar si la nivelul suprem, prin Constitutie, nu este de natura a asigura si o eficacitate reala a acestuia, atat timp cat, in practica, exercitarea sa intampina obstacole. Accesul la justitie trebuie sa fie asigurat, in consecinta, in mod efectiv si eficace (a se vedea Decizia nr. 670 din 18 mai 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2011).
54. De asemenea, Curtea observa ca principiul constitutional instituit de art. 21 privind accesul liber la justitie se refera la posibilitatea oricarei persoane de a se adresa direct si nemijlocit instantelor de judecata pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, nicio lege neputand ingradi exercitarea acestui drept.
55. Curtea apreciaza ca principiul accesului liber la justitie implica si adoptarea de catre legiuitor a unor reguli de procedura clare, care sa cuprinda cu precizie conditiile si termenele in care justitiabilii isi pot exercita drepturile lor procesuale. Curtea observa ca dreptul de acces liber la justitie nu se limiteaza doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare in judecata, ci include si dreptul de a beneficia de judecarea si transarea pe fond a litigiului existent in fata unei instante.
56. Or, in cauzele deduse controlului de constitutionalitate, Curtea retine ca, prin aplicarea retroactiva a termenelor procedurale prevazute de art. 33 din Legea nr. 165/2013 se aduce atingere dreptului de acces liber la justitie al persoanelor indreptatite la masurile consacrate prin legile reparatorii, drept de care aceste persoane beneficiaza de la momentul investirii instantei de judecata pana la solutionarea definitiva a cauzei. Efectul juridic al solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti, in sensul respingerii actiunilor mentionate ca „devenite premature”, constituie o evidenta incalcare a liberului acces la justitie si, prin urmare, o nesocotire a dispozitiilor constitutionale ale art. 21 alin. (2) potrivit carora „Nicio lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept”.
57. Astfel, Curtea retine ca introducerea in cadrul unui proces in curs a unui impediment care tinde sa nege dreptul de acces liber la justitie al persoanei interesate incalca prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie.
58. In consecinta, Curtea constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii, respectiv 20 mai 2013.
59. Referitor la invocarea dispozitiilor art. 4 alin. (2) si art. 16 din Constitutie, Curtea constata ca in motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul se rezuma la a reda textul din Constitutie, fara a arata, in mod concret, in ce consta contrarietatea dintre aceste prevederi constitutionale si textul de lege criticat, astfel incat critica de neconstitutionalitate nu poate fi retinuta. Curtea Constitutionala nu se poate substitui autorului exceptiei in formularea unor critici de neconstitutionalitate, cu atat mai mult cu cat prevederile constitutionale invocate nu sustin prin ele insele neconstitutionalitatea textelor de lege criticate.
60. in ceea ce priveste critica privind incalcarea dreptului de proprietate, Curtea apreciaza ca aceasta nu poate fi retinuta. Instanta de contencios constitutional, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, a statuat ca dispozitiile privind garantarea si ocrotirea proprietatii se aplica numai titularilor dreptului de proprietate (a se vedea in acest sens Decizia nr. 23 din 8 ianuarie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009). Or, in prezenta cauza, autorilor exceptiei, aflati in etapa refuzului nejustificat al unitatii detinatoare in solutionarea notificarilor, nu le-a fost recunoscuta calitatea de proprietari.
61. Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Eyal Munteanu si Magda Munteanu Tamar in Dosarul nr. 638/3/2013, Florica Seceleanu (decedata) in Dosarul nr. 76.787/3/2011 si Paul Goldenberg in Dosarul nr. 29.875/3/2013 ale Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si constata ca dispozitiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constitutionale in masura in care termenele prevazute la art. 33 din aceeasi lege nu se aplica si cauzelor in materia rest ituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instantelor la data intrarii in vigoare a legii.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din data de 27 februarie 2014.
Presedintele Curtii Constitutionale Augustin Zegrean
Magistrat-asistent, Bianca Draghici
tcnz
Comentarii articol (0)