Decizie controversata a CJUE referitoare la clauzele abuzive. Avocatii au interpretari diferite

Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis recent o decizie intr-o cauza (C-26/13) privind clauzele abuzive prevazute intr-un contract de credit incheiat intre doi clienti si o banca maghiara.

Mai exact, la 29 mai 2008, domnul Kásler si doamna Káslerné Rábai au incheiat cu o banca maghiara un contract de imprumut ipotecar in valuta, prin care au contractat suma de 14.400.000 de forinti maghiari (HUF), adica aproximativ 46.867 euro, se precizeaza intr-un comunicat al CJUE publicat recent pe site-ul institutiei. Acel contract prevedea ca determinarea valorii in franci elvetieni a imprumutului trebuia sa se realizeze la cursul de schimb la cumparare al acestei valute aplicat de banca, in vigoare la data deblocarii fondurilor. In temeiul acestei clauze, suma imprumutului a fost stabilita la 94.240,84 de franci elvetieni (CHF).

Cu toate acestea, potrivit prevederilor contractuale, valoarea in forinti maghiari a fiecareia dintre ratele lunare datorate trebuia sa fie stabilita pe baza cursului de schimb la vanzare al francului elvetian aplicat de banca in ziua anterioara scadentei, se precizeaza in documentul citat.

In aceste conditii, sotii Kásler au contestat la instantele maghiare clauza care permite bancii sa calculeze ratele lunare scadente pe baza cursului de schimb la vanzare al francului elvetian. Acestia au invocat natura abuziva a clauzei respective intrucat aceasta prevedea, pentru rambursarea imprumutului, aplicarea unui curs de schimb diferit de cel utilizat cu ocazia acordarii imprumutului.

Mai departe, Kúria (Curtea Suprema din Ungaria), sesizata cu litigiul in recurs, a solicitat Curtii de Justitie, conform comunicatului, urmatoarele lucruri:

• sa stabileasca daca acea clauza privind cursurile de schimb aplicabile unui contract de imprumut in valuta se refera la obiectul principal al contractului sau la raportul calitate/pret al serviciului prestat;
• daca se poate considera ca respectiva clauza este redactata in mod clar si inteligibil, astfel incat sa poata fi exceptata de la examinarea caracterului sau abuziv in temeiul directivei;
• sa se stabileasca daca, in ipoteza in care contractul nu poate continua sa existe dupa inlaturarea unei clauze abuzive, instanta nationala il poate modifica sau completa.

Ce prevede decizia CJUE?

Curtea aminteste, in primul rand, ca interdictia privind examinarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la obiectul principal al contractului trebuie interpretata in mod strict si nu poate fi aplicata decat clauzelor care stabilesc prestatiile esentiale ale contractului, se arata in documentul de presa. Astfel, revine Kúria sarcina sa aprecieze daca acea clauza contestata constituie un element esential al contractului incheiat de sotii Kásler.

Pe de alta parte, Curtea arata ca examinarea caracterului abuziv al clauzei in discutie nu poate fi exclusa pentru motivul ca respectiva clauza s-ar referi la caracterul adecvat al pretului sau al remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau de bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte.

“Astfel, clauza amintita se limiteaza sa stabileasca, in vederea calcularii ratelor, cursul de schimb intre forintul maghiar si francul elvetian, fara insa a prevedea prestarea unui serviciu de schimb de catre imprumutator. Or, in lipsa unui asemenea serviciu, sarcina financiara care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la cumparare si cursul de schimb la vanzare, care trebuie sa fie suportata de imprumutat, nu poate fi considerata ca fiind o remuneratie datorata in schimbul unui serviciu”, se arata in documentul citat.

In al doilea rand, CJUE precizeaza ca o clauza care defineste obiectul principal al contractului nu este exceptata de la examinarea caracterului sau abuziv decat daca a fost redactata in mod clar si inteligibil. In aceasta privinta, Curtea subliniaza ca cerinta respectiva nu se limiteaza la o claritate si la o inteligibilitate formale si pur gramaticale. Dimpotriva, contractul de imprumut trebuie sa indice in mod transparent motivul si particularitatile mecanismului de schimb al monedei straine.

Astfel, revine Kúria sarcina de a stabili daca un consumator normal informat si suficient de atent putea, pe baza publicitatii si a informatiilor furnizate de imprumutator in cadrul negocierii contractului de imprumut, nu numai sa cunoasca existenta unei diferente intre cursul de schimb la cumparare si cursul de schimb la vanzare ale unei monede straine, ci si sa evalueze efectele aplicarii acestui din urma curs cu privire la calcularea ratelor si la costul total al imprumutului sau, se mentioneaza in comunicat.

In ultimul rand, Curtea arata ca, in ipoteza in care eliminarea unei clauze abuzive ar face ca, precum in speta, contractul sa nu poate fi executat, directiva nu se opune ca instanta nationala sa inlocuiasca clauza contestata cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv.

Asadar, un asemenea demers permite atingerea obiectivului urmarit de directiva, care consta in special in restabilirea unui echilibru intre parti, prin mentinerea, in acelasi timp, in masura posibilului, a validitatii contractului in ansamblul sau.

Potrivit documentului de presa, in cazul in care o asemenea inlocuire nu ar fi permisa, iar instanta ar fi obligata sa anuleze contractul, caracterul descurajator al sanctiunii nulitatii, precum si obiectivul privind protectia consumatorilor ar risca sa fie compromise. In speta, o asemenea anulare ar avea ca efect scadenta imediata a integralitatii sumei restante datorate. Or, aceasta poate sa depaseasca capacitatile financiare ale consumatorului si, din aceasta cauza, sa il penalizeze mai degraba pe acesta decat pe imprumutator care, avand in vedere aceasta consecinta, ar putea sa nu fie motivat sa evite inserarea unor astfel de clauze in contractele sale.

Decizia CJUE nu se refera la diferenta dintre cursul existent la momentul acordarii imprumutului si cel actual sau viitor

Inainte de orice comentariu, se impune a fi precizat contextul in care a fost pronuntata hotararea din cauza C-26/13, acesta fiind hotarator pentru determinarea efectelor respectivei hotarari, a declarat pentru AvocatNet.ro Valentin Moroeanu, avocat colaborator senior Zamfirescu Racoti & Partners.

"Aceasta hotarare a fost pronuntata in contextul existentei unui litigiu aflat pe rolul instantelor maghiare, cu privire la un imprumut acordat in moneda nationala (forinti), evidentiat la momentul eliberarii in raport de cursul practicat de banca la cumpararea de CHF,  si care urma a fi restituit in rate lunare a caror contravaloare se calcula in functie de cursul de vanzare practicat la CHF de banca respectiva, pentru ziua anterioara scadentei fiecarei rate", a adaugat sursa citata.
 
Prin urmare, problema supusa discutiei a fost aceea de a determina daca poate forma obiect al verificarii caracterului abuziv o clauza contractuala care permite bancii sa evidentieze un imprumut la contravaloarea cursului practicat pentru cumpararea valutei in care a fost acordat creditul, dar sa incaseze ratele (restituirea imprumutului) la o contravaloare a cursului practicat pentru vanzarea respectivei valute. Raspunzand acestei probleme, CJUE nu s-a pronuntat cu privire la caracterul clauzei analizate, ci doar cu privire la posibilitatea verificarii caracterului acestei clauze de catre instanta nationala, sustine avocatul.
 
Referitor la modul de redactare a unei astfel de clauze, CJUE a statuat in sensul ca o astfel de dispozitie contractuala trebuie sa fie redactata clar atat din punct de vedere gramatical, cat si din perspectiva ilustrarii mecanismului de functionare.
 
"In ceea ce priveste posibilitatea continuarii derularii contractului pentru cazul anularii unei astfel de clauze, CJUE a decis faptul ca dispozitiile art. 6 (1) din Directiva 93/13/CEE nu se opun unei reglementari interne care sa permita judecatorului national sa remedieze nulitatea clauzei respective prin inlocuirea acesteia cu o dispozitie de drept national cu caracter supletiv. Cu alte cuvinte, in functie de dispozitiile dreptului intern si de circumstantele concrete ale fiecarui caz, instanta nationala poate dispune incetarea sau continuarea derularii unui contract de credit ale carui clauze privitoare la valuta acordarii si restituirii imprumutului au fost anulate", a precizat Valentin Moroeanu.
 
Potrivit avocatului colaborator senior Zamfirescu Racoti & Partners, decizia pronuntata nu se refera la diferenta dintre cursul unei valute existent la momentul acordarii imprumutului si cursul existent in prezent sau in viitor, deci nu vizeaza chestiunea si efectele riscului valutar.

"Pornind de la realitatea faptului ca valoare cursului de cumparare este mai mica decat valoare cursului de vanzare a unei valute, s-a pus problema de a se stabili daca poate forma obiect al verificarii caracterului abuziv o clauza contractuala care permite bancii sa elibereze un imprumut la contravaloarea cursului de cumparare, dar sa incaseze ratele la contravaloarea cursului de vanzare. Cu alte cuvinte s-a pus problema verificarii caracterului veniturilor obtinute de banca ca urmare a diferentelor existente intre cursul practicat la cumparare si cursul practicat la vanzarea unei valute", a continut aceeasi sursa.
 
Avand in vedere faptul ca in Romania, legislatia permite consumatorilor sa restituie imprumutul in valuta in care a fost contractat, hotararea pronuntata de CJUE in cauza C-26/13 nu este de natura a produce un impact major asupra contractelor de credit incheiate de bancile care opereaza pe piata interna, este de parere Valentin Moroeanu.
 
Prin urmare, in pofida speculatiilor facute in media, hotararea pronuntata de CJUE in cauza C-26/13 nu priveste si nu transeaza chestiunea riscului valutar.

CJUE a stabilit ca diferenta de curs nu face parte din pretul contractului

CJUE a stabilit in cauza C-26/13 ca diferenta de curs valutar nu este o parte a pretului stabilit in contract, ca nu este o remuneratie a creditorului, acesta trebuind sa fie cel care isi asuma acest risc, nu debitorul, a precizat pentru AvocatNet.ro avocatul Ioana Balc. 

Astfel, instantele nationale, inclusiv din Romania, pot constata ca aceasta clauza inserata in contractele de credit este abuziva, bineinteles daca sunt indeplinite si celelalte conditii, a continuat avocatul.

"Hotararile Curtii sunt obligatorii si pentru instantele din Romania, ca si o consecinta clara, astfel aceasta decizie este ca o mana cereasca pentru clientii bancilor care au dat in judecata bancile pentru clauzele abuzive, CJUE stabilind ca diferenta de curs nu face parte din pretul contractului. Nu pot zice acelasi lucru si despre cei ce au stat pana acum in pasivitate fata de contractele abuzive incheiate cu bancile, intrucat bancile nu vor scoate de bunavoie clauzele abuzive din contract in lipsa unor hotarari definitive si irevocabile impotriva lor", a mai spus Ioana Balc.

In acest caz, CJUE a interpretat ca diferenta de curs nu face parte din pret si de aceea instantele nationale pot constata, daca toate celelalte conditii sunt indeplinite, ca aceasta clauza este abuziva, iar interpretarea CJUE este obligatorie pentru instantele nationale, inclusiv cele romane, a subliniat specialistul.

"Totusi, fiecare instanta nationala in parte, care va fi sesizata cu o problema legata de clauzele abuzive, va fi pusa sa analizeze mecanismul de schimb al monedei straine, Curtea nefiind in masura sa solutioneze spete concrete, ci doar sa interpreteze Directivele europene. Asa ca ramane de vazut daca se va ingheta cursul de schimb la momentul contractarii creditului sau este vorba despre cursul de vanzare/cumparare din prezent", a atentionat Ioana Balc.

In decizia CJUE se mentioneaza ca in ceea ce priveste particularitatile mecanismului de schimb al monedei straine, revine instantei de trimitere sarcina de a stabili daca un consumator mediu, normal informat si suficient de atent si de avizat, putea nu numai sa cunoasca existenta diferentei, in general prezenta pe piata valorilor mobiliare, dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale unei monede straine, ci si sa evalueze consecintele economice, potential semnificative, pentru acesta ale aplicarii cursului de schimb la vanzare pentru calcularea ratelor la care va fi in definitiv obligat si, prin urmare, costul total al imprumutului sau.

In Romania, contractele asa sunt facute incat se ia cursul valutar al BNR din ziua platii ratei, tocmai de aceea sunt contractele asa oneroase si greu de dus pentru multi consumatori, a mai spus Ioana Balc.

Litigiile in care se cere inghetarea cursului la data acordarii creditului pot fi castigate

In ceea ce priveste decizia CJUE, avocatul Gheorghe Piperea a explicat pe o retea de socializare, ca prevederea dintr-un contrat care stabileste denominarea platilor in moneda straina dupa un curs majorat fata de cel de la data acordarii creditului nu face parte din pret si, deci, poate fi analizata sub raportul caracterului abuziv.

"Pe romaneste, aceasta clauza poate fi considerata abuziva, urmand ca instanta nationala care constata acest caracter sa o lase fara efect. Asadar, litigiile in care se cere inghetarea cursului la data acordarii creditului pot fi castigate", a continuat avocatul. 

Acesta a mai spus ca speta nu se refera doar la creditele in franci elvetieni, ci si la orice alte credite in moneda straina, in cazul carora exista o diferenta de curs intre cumpararea si vanzarea valutei, diferenta care ar fi defavorabila consumatorului.

Potrivit avocatului, decizia in cauza mai prevede si ca nu e suficient ca termenii in care se exprima clauzele contractuale, inclusiv cele relative la pret, sa fie inteligibile din punct de vedere gramatical, ci si sa fie intelegibile din punct de vedere juridic, adica orice consumator cat de cat diligent, sa poata sa isi cunoasca obligatiile si sa poata sa aprecieze consecintele economice negative pe care le risca din faptul incheierii contractului cu banca

In opinia lui Gheorghe Piperea, un alt aspect important al deciziei CJUE este acela care stabileste ca instantei nationale nu ii este permis, in cazul in care constata o astfel de clauza abuziva, sa anuleze contractul in ansamblul sau, ci doar clauza de denominare, intrucat altfel consumatorul ar fi grav prejudiciat, ceea ce ar insemna rasturnarea scopului directivei, scop prevazut la art. 7 din Directiva 93/13 (sanctionarea profesionistului si prevenirea abuzului de putere economica).

Nu se pune problema folosirii cursului de la data acordarii creditului

Cazul din Ungaria nu este identic cu imensa majoritate a celor romanesti, a precizat avocatul Gabriel Biris, cofondator si partener la Biris Goran pe un site de socializare.

"La noi platile nu au fost in lei, ci in franci, euro sau dolari iar ratele se ramburseaza in aceeasi moneda", a punctat acesta

In plus, acesta a atentionat ca in intrebarile formulate CJUE sau in raspunsurile formulate de CJUE nu se pune problema folosirii cursului de la data acordarii creditului, toate referirile sunt la "curs de cumparare" sau "curs de vanzare".

Astfel, ca intr-un mod nu foarte clar, CEJ spune ca ar putea fi considerata abuziva folosirea cursului de vanzare in locul celui de cumparare.

"Sa luam un exemplu practic. Sa presupunem ca, la data luarii creditului, cursul pentru franci era 2,1 la cumparare si 2,2 la vanzare. Astazi este 3,6 la cumparare, 3,7 la vanzare. Conform deciziei CJUE daca la acordarea creditului banca a folosit cursul de 2,1 pentru conversie, azi trebuie sa foloseasca 3,6 si nu 3,7. Nicidecum nu spune ca ar trebui sa foloseasca 2.1!", a detaliat Gabirel Biris.

Puteti consulta textul integral al deciziei CJUE aici.