Ce mai citim: Ticalosii. O constanta umana a tuturor vremurilor

Ticalosii

In orice comunitate umana si in orice moment al istoriei sale exista un anumit procent de oameni ticalosi. Uneori sunt mai multi, alteori mai putini, au o influenta mai mare sau mai mica asupra corpului social, sunt, ramanand mereu ticalosi, de un fel sau altul. (...)

Acum la noi ticalosii sunt multi si feluriti, pana la speciile cele mai abjecte. (...) Ne aflam cuprinsi cu totii, cu buni, cu rai, intr o societate grav deteriorata, ticalosita, ramasa, din propria ei alegere, pe mainile vechilor randuieli si ai vechilor mentalitati. Numai buni pentru un vec de scarna.

Printre oamenii care dau culoarea vremii se disting prin numarul lor, ticalosii. Unii sunt persoane bine stiute, care pangaresc amarnic tara prin tot ceea ce fac. (...) Altii, cei mai multi, nu au notorietate nationala, dar ii stiu cei care patimesc de pe urma lor in cercuri mai restranse. Dar, asa mai putin sau deloc cunoscuti, se afla pretutindeni, intinsi ca o pecingine.  Cum nu se poate tagadui importanta prezentei lor printre noi, merita sa scriem despre ei. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nu ca moralisti, ci intr-un chip deosebit: ca filologi. Cu alte cuvinte, vom lasa sa vorbeasca in locul nostru limba romaneasca insasi, a carei istorie lexicala s-a desfasurat paralel cu istoria ticalosiei romanesti.

Am ales cuvantul ticalos, dar mai sunt cateva langa el, cu sensul acesta mai general: nemernic, netrebnic, misel si canalie. Dar poti sa numesti asa pe un om cand el si-a perfectionat, si-a indepliniti destinul si a izbandit.  Insa limba stie foarte bine sa faca si portretul ticalosului la tinerete, oricum la inceputul carierei sale. Atunci cand, om de nimica fiind , vrea sa devina cineva, el este doar o mica secatura, o hahalera si o farfara, se da pe langa altii mai ajunsi si este inca slugarnic, lingusitor, periuta, un trepadus, un fripturist, un tutar si un tucalar.

Cu ceilalti insa, pentru ca e razbatator si ajungaret, este infigaret, sau bagaret, obraznic, smecher, sforar, pisicher, fatarnic si prefacut, teplpiz si parsiv. In ordinea economica nu este insa un mare spoliator si un talhar, nu este inca fur si lotru, este doar o javra, o mica jigodie care umbla cu tertipuri si siretlicuri. Te trage pe sfoara, croieste minciuni, te smechereste asa cum se afla a fi: un cotcar, un pezevenghi, un gainar, un pungas, un borfas, un potlogar, si un panglicar, un om care umbla dupa ciupeala, dupa chilipir si dupa pleasca. Adica dupa castig nemuncit, scos de la oameni carora le da pe bani char dreptul lor legiuit, practica pe care o va folosi pana la sfarsitul, de obicei fericit, al vietii sale.

Terminologia romaneasca in acest domeniu este pe atat de veche pe atat de bogata, astazi acoperind cu vorbe o scara ce urca de la niste sute acolo, pana la sume fabuloase, pe care le numim bacsis, ciubuc, sau "o mica atentie" ; dar spunem si mita, spaga, plic, dar sau cateodata dar sau plocon. Insa din adancul istoriei noastre se aud vorbe pretioase, uitate, care ar merita sa fie puse din nou in circulatie, pentru mai multa nuantare. Daca mai stim ce inseamna pesches - la origine darul suplimentar pe care domnitorii nostri il trimiteau Portii impreuna cu haraciul, adica tributul - am uitat ce este rusfetul, mita data pentru obtinerea unei slujbe, ghelirul, locmaua si sabasul, castiguri obtinute in fel si chip fara munca.

Dar aceasta lepadatura si aceasta pramatie are ganduri mai mari: in el dospeste, nemasurata, lacomia de bunuri si puteri. Si ticalosul de trei parale, daca are stofa, trece de la furtisag la jaf si se pune pe capatuiala. Pehlivanul, soitarul si mascariciul vrea sa se imbuibe si sa se lafaie, sa haladuiasca si sa traiasca in huzur. Si astfel din lichea devine ticalos, in toata legea, si toata legea lui este sa fure, sa minta si sa stapaneasca in afara oricarei legi, si de aceea ii spunem acestui samavolnic: om fara de lege sau nelegiuit. Prinzand osanza, el incepe sa-si faca mendrele: sa jupoaie si sa jecmaneasca, sa ia cu japca; jefuieste ca-n codru, ia sapte piei de pe om, il aduce la sapa de lemn. Pentru ca este lacom, apucator, pradalnic, hraparet, nesatios si hulpav. Si, pe masura, ce ii cresc belsugul si puterea devine trufas si fudul, ingamfat, isi da aere, are ifose, e tantos si batos, coltos, tafnos si artagos, cusurugiu si carcotas, se rasteste la tine si se otareste, te injura si te terfeleste, te face de ocara si te porcaieste. Ii place sa taie si sa spanzure, sa te tina la cheremul lui, sa te prinda la stramtoare, sa-ti bage frica in oase. Daca nu ar opera de veacuri printre noi, de unde am avea aceste opt crancene verbe: a asupri, a impila, a oropsi, a urgisi, a obijdui, a napastui, a prigoni, a vitregi? Iar ticalosii ce savarsesc asemenea lucruri ce altceva sunt ei decat oameni ai dracului, nemilosi, neinduratori, necrutatori, neomenosi, fapturi fara inima sau negri la inima, cainoase si haine; insi cruzi, hapsani si crunti. Neindurand binele altcuiva, fiind pizmasi, sunt marsavi, fameni, avani si zacasi. Toate cuvinte care trimit la perfidie si la calomnie, la defaimare si la hula, la masluire si la razbunare.

Ticalosul nu recunoaste rusinea, orice ar face  si orice s-ar vadi ca a facut. Este asadar nerusinat, fara obraz sau gros de obraz. Si nu arareori ticalosul este si grosolan, mitocan, marlan, mojic, ,badaran, toparlan, nesimtit si neam prost. Nu pentru ca ar fi neaparat lipsit de educatie, ci prin esenta sa scarnava, care ne face uneori sa l numim porc si ratan. Si sa simtim pentru el, dincolo de orice dreapta ura, mai ales scarba, greata, sila si o nesfarsita lehamite.

Se afla printre noi, misuna si faptuiesc, sunt in fruntea bucatelor, ne otravesc viata si ne corup sau ne batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fata, vor sa ne stapaneasca, reducandu-le la simpla conditie de instrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avem ce sa le facem, pentru ca stiu sa cumpere sau sa sperie dreptatea, pentru ca stiu sa lucreze in cardasie, sa se inhaiteze, sa se acopere unii pe altii, si, impreuna, sa se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimic sfant, sa joace tetrul virtutii. Mai ales stiu sa minta si sa masluiasca adevarul. Sunt cei cu care se incheie Scrisoarea a III-a.

Am spus ca a folosi resursele limbii pentru a-i zugravi este un fel mai putin grav de a vorbi despre ei. Scriind, m-a parasit insa orice usuratate. Nu stiu cat si cum si cand se va putea aceasta, dar trebuie starpiti fara crutare. Orice crutare si ingaduinta fata de ei contine, in adanc, o forma de complicitate, oricat de greu perceptibila ar fi. Iar cea mai marunta complicitate cu ticalosii este o ticalosie si ea, si, punand tara la cheremul lor, ii ajuta sa o duca de rapa si sa o lase de haram.

Si inca ceva: ticalosul nostru de seculara traditie si proaspata inflorire este cu atat mai primejdios cu cat s-a infipt mai sus. Sa luam mai ales aminte la carmuitori si dregatori. Macar acestia ar pute fi cumva inlaturati , cu prasila lor cu tot."

Cu AvocatNet.ro citesti ceva interesant in fiecare weekend. Poti vedea si celelalte texte pe care le-am comentat impreuna aici.