Sistemul fiscal din Romania, o provocare pentru IMM-uri

Cele aproape 475.000 de IMM existente la finalul anului 2013 in Romania se confrunta cu un sistem legislativ incalcit si un nivel al fiscalitatii in continuare ridicat, ceea ce face ca mai bine de 57% dintre microintreprinderile actuale sa fie doar intreprinderi de subzistenta, care permit asigurarea unui oarecare nivel de trai numai proprietarului afacerii si familiei acestuia.

Aceste cifre au fost date publicitatii recent chiar de Guvernul Romaniei, prin Departamentul pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii, Mediu de Afaceri si Turism, care a facut publica o strategie pe urmatorii 6 ani gandita in scopul relansarii si cresterii sectorului afacerilor mici si medii.

Vin vremuri bune pentru IMM-uri?

In Strategia pentru dezvoltarea IMM-urilor, Guvernul mentioneaza ca vrea ca, pana in anul 2020, numarul firmelor mici si mijlocii active in Romania sa creasca cu peste 40%, ajungand la 670.000, in care sa lucreze 3,2 milioane de angajati, fata de 2,6 milioane de persoane la finele anului 2013.

Domeniile pe care strategia le incadreaza in tinte esentiale pentru sprijinirea infiintarii de noi firme sunt, in ordinea importantei, industria alimentara, fabricarea produselor textile, tabacirea si finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj si marochinarie, harnasamentelor si incaltamintei; prepararea si vopsirea blanurilor, fabricarea produselor farmaceutice de baza si a preparatelor farmaceutice, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, industria constructiilor metalice si a produselor din metal, exclusiv masini, utilaje si instalatii, fabricarea echipamentelor electrice, alte activitati industriale.

Totusi, strategia nu este foarte darnica in informatii detaliate despre cum intentioneaza Guvernul sa sporeasca, in mai putin de sase ani, cu 200.000 numarul firmelor mici si medii. Documentul precizeaza doar in linii mari ca  masurile care vor fi luate in vederea cresterii numarului firmelor mici si mijlocii vizeaza sprijinirea si promovarea antreprenoriatului, accesul IMM-urilor la finantare adecvata, inovare, accesul la piete si internationalizare, reactivitatea administratiei publice la nevoile IMM-urilor.

"In prezent, exista o serie de instrumente de finantare a afacerii provenite din surse financiare interne sau externe, dar care sunt, in general, greu accesibile IMM-urilor. Spre exemplu, pentru accesarea fondurilor europene pe baza de proiecte, foarte multe IMM-uri nu indeplinesc conditiile de eligibilitate intrucat nu dispun de fondurile necesare co-finantarii proiectului, participatia proprie obligatorie fiind de minimum 15% din cheltuielile eligibile, ceea ce poate reprezenta uneori o suma considerabila, prohibitiva", se precizeaza in Strategia Departamentului pentru IMM din cadrul Executivului.

Pentru imbunatatirea accesului la finantare, masurile Guvernului vizeaza implementarea programelor destinate sprijinirii IMM-urilor pentru infiintare, dezvoltare si finantare, precum si pregatirea si operationalizarea institutiei mediatorului de credite, pentru care anul viitor va fi elaborat un act normativ.

Totodata, autoritatile vor sa infiinteze un fond de investitii cu capital de risc, de tip seed capital fund (care finanteaza afaceri la inceput de drum, n.r.) si sa creeze cadrul legislativ de instituire a unor noi instrumente de finantare a activitatii antreprenoriale, precum si un fond de microfinantare pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, introducerea noilor tehnologii si realizare de produse ecologice.

Mai mult, pentru 2016, Guvernul isi propune sa aplice o schema de stimulare a bancilor comerciale pentru creditarea IMM-urilor.

Masurile fiscale in ultimii ani, greu de digerat pentru afacerile mici si medii

Desi promovarea si dezvoltarea IMM-urilor este deziderat al autoritatilor, masurile legislative si fiscale luate in ultimele luni par sa fi avut efectul contrar. In 2013 au existat zeci de modificari legislative ale Codului fiscal care au afectat in mod direct mii de firme, schimbandu-le din mers planurile de afaceri pentru lunile urmatoare si fortandu-le sa-si regandeasca in cateva zile strategia de business pentru intregul an.

Poate cel mai elocvent exemplu este schimbarea regimului fiscal aplicabil firmelor cu venituri de pana in 65.000 de euro, la inceputului anului fiscal 2013. Desi au inceput anul ca fiind platitoare de impozit pe profit, firmele care avusesera o cifra de afaceri de pana in 65.000 de euro in 2012, au fost obligate la finalul primei luni din 2013, ca, in decurs de cateva zile, sa isi schimbe modul de impozitare, de la 16% (impozit pe profitul realizat) la 3% (impozit pe veniturile realizate), un sistem specific microintreprinderilor. Trecerea obligatorie a firmelor cu o cifra de afaceri de pana in 65.000 de euro, indiferent de numarul de salariati, in categoria microintreprinderilor a fost, potrivit Executivului de la acea data,  menita sa reduca evaziunea fiscala, insa pentru micii intreprinzatori a fost problematica pentru ca intervenea in timpul anului fiscal, bulversandu-le toate planurile de afaceri si estimarile pe care le gandisera pentru anul fiscal care tocmai incepea.

Din perspectiva consultantilor fiscali, firmele obligate in 2013 sa treaca la noul sistem de impozitare au avut si beneficii de pe urma modificarii.

Spre exemplu, noua forma de impozitare avantaja firmele in conditiile in care calculul impozitului pe venit presupune un volum de munca redus fata de calculul impozitului pe profit, ele nemaifiind nevoite sa tina evidente complicate si sa judece deductibilitatea unor cheltuieli.

In plus, noul sistem de impunere pare sa determine o conformare fiscala mai lejera din partea contribuabililor si un risc de eroare mai scazut, astfel ca si riscul de a plati dobanzi si penalitati a fost mult diminuat odata cu trecerea la impozitarea in functie de venituri.

Totusi, dezavantajele noului sistem de impunere nu au fost unele de neglijat, avand in vedere ca, odata cu noua forma de impozitare, multe firme au fost obligate sa suporte o sarcina fiscala mai mare decat ar fi platit pana la 1 februarie 2013.

Spre exemplu, firmele care inregistrau pierderi au fost afectate negativ pentru ca au fost fortate sa plateasca un impozit de 3% din veniturile lor fata de zero lei, cat ar fi platit pana la 1 februarie 2013 pentru ca nu realizau profit.

De asemenea, firmele cu cifra de afaceri sub 65.000 euro si care, in mod obisnuit, aveau o marja a profitului impozabil mai mica de 18% au suferit financiar de pe urma noului sistem de impunere pentru ca, de la 1 februarie 2013, odata cu modificarea, au fost nevoite sa plateasca un impozit mai mare decat in situatia in care ar fi ramas platitoare de impozit pe profit.

Acesta pare sa fi fost si rationamentul Guvernului pentru introducerea acestui regim, din moment ce, prin aceasta masura, firmele au fost obligate sa plateasca un impozit minim (3% din veniturile realizate), chiar daca ele nu realizau profit. In plus, statul a mai castigat o data prin aceasta masura si pentru ca si-a redus costurile necesare controlarii firmelor mici, impozitul pe venit fiind mai usor de verificat decat cel pe profit.

Experimentul TVA la incasare a durat un an, dar a complicat activitatea IMM-urilor

Anul 2013 a mai adus, pentru firmele cu o cifra de afaceri de pana in 500.000 de euro, o noua masura, utila in esenta, dar care, din cauza implementarii, a devenit mai degraba o povara pentru intreprinzatori mici si medii. Este vorba despre mult-discutatul sistem de TVA la incasare, impus si el obligatoriu, care s-a aplicat in aceasta forma pe tot parcursul anului trecut.

De la 1 ianuarie 2013 regimul de TVA pentru aproximativ jumatate de milion de contribuabili s-a modificat obligatoriu, dupa ce Guvernul a introdus sistemul TVA la incasare care presupune ca exigibilitatea taxei intervine la momentul incasarii contravalorii livrarilor/prestarilor efectuate sau, in cazul facturilor neincasate, in cea de-a 90 a zi calendaristica de la data emiterii facturilor. Sistemul trebuia aplicat obligatoriu in 2013 de toti contribuabilii care au o cifra de afaceri inferioara plafonului de 2.250.000 lei (500.000 euro).

Totusi, desi s-a aplicat de la 1 ianuarie 2013, sistemul nu a scapat de modificari dupa ce a intrat in vigoare, mai multe acte normative succesive de anul trecut aducand completari si actualizari la regulile lui de aplicare.

Pentru firmele obligate sa il aplice, implementarea sistemului TVA la incasare a venit cu destul de multe inconveniente.

Dificultatile pe care le-au intampinat companiile au fost, in prima faza, de ordin administrativ , ele fiind nevoite sa intocmeasca jurnale noi de TVA si sa gestioneze un format nou al decontului de TVA si al facturilor.

In plus, aplicarea noului regim de TVA a insemnat si cresterea costurilor administrative deoarece dreptul de deducere al TVA-ului in cadrul acestui sistem este acordat doar daca, pe langa facturi insotite de documente suport pentru justificarea tranzactiilor, contribuabilii prezinta si documentele privind plata ori incasarea acestora.

Noul regim de TVA a avut un impact negativ si asupra fluxurilor de numerar, in sensul in care firmele nu isi mai puteau deduce TVA aferenta achizitiilor decat dupa plata facturii.

Desi sistemul TVA la incasare ar fi trebuit sa fie o masura care sa elibereze lichiditati in piata si sa ajute companiile intr-o perioada in care bancile inca nu erau deschise spre finantari, odata cu reglementarea lui, s-a dovedit ca sistemul nu este chiar o plata a TVA la incasare, ci mai degraba o amanare a platii pana la cea de-a 90-a zi de la momentul emiterii facturii, ceea ce nu a adus avantaje semnificative contribuabililor.

Noul regim de TVA a dus, in anumite cazuri, chiar si la eliminarea firmelor mici de pe piata, din moment ce unele companii mari, care nu erau eligibile pentru aplicarea sistemului privind TVA la incasare, si-au selectat furnizorii de bunuri si servicii in functie de cine aplica sau nu noul sistem de TVA. Furnizorii care aplicau TVA la incasare au fost exclusi deoarece companiile mari au vrut sa evite costurile administrative si sa-si eficientizeze fluxul de numerar.

Alexandru Cristea, Tax Partner al Tuca Zbarcea & Asociatii Tax S.R.L. explica pentru AvocatNet.ro, in luna decembrie 2012, inainte ca sistemul sa intre in vigoare:

"Avantajul palpabil pentru stat va veni din controversata limita de 90 de zile. Obligatia de a colecta intervine la cel tarziu 90 de zile de la data facturii sau obligatiei de a emite factura, in timp ce dreptul de deducere nu are vreo derogare la 90 de zile. Presupunand ca sunt obligat sa aplic sistemul TVA la incasare, am primit o factura pentru o livrare de bunuri in ianuarie 2013, vand mai departe bunurile tot in ianuarie 2013, dar achit factura primita in decembrie 2013 cand incasez banii de la clientul meu. Am obligatia sa colectez in decontul din aprilie 2013, dar pot sa deduc abia in decontul din decembrie 2013. Timp de opt luni, suma respectiva de TVA sta la stat, ca un credit cadou fara dobanda din partea mea".

La un an de la introducere, in 1 ianuarie 2014, sistemul de TVA la incasare, indelung constestat de mediul de afaceri pentru forma in care a fost implementat, a si devenit optional, in momentul de fata el putand fi aplicat numai de contribuabilii care isi doresc acest lucru.

Sistemul nu a functionat deloc conform asteptarilor, mai ales ca, atunci cand au aprobat plata TVA la incasare, Finantele mizau pe „o crestere reala a PIB cu circa 0,5%, cu efecte directe in cresterea ocuparii si a veniturilor populatiei“.

Mai mult chiar, Comisia Europeana a deschis si o procedura de infringement (incalcare a dreptului comunitar – n.red.) impotriva statului roman din cauza sistemului de TVA la incasare pentru ca a creat distorsiuni in piata.

O masura buna, implementata defectuos: Deducerea TVA pe baza bonurilor fiscale

Regimul de deducere a TVA, dar si modul in care aceasta operatiune trebuie raportata la Fisc au suferit modificari repetate de-a lungul anului 2013, autoritatile modificand reglementarile aproape de la o luna la alta.

In luna martie Guvernul a stabilit, prin HG nr. 84/2013, ca taxa pe valoarea adaugata va putea fi dedusa si pe baza bonurilor fiscale care nu depasesc valoarea de 100 euro cu TVA inclus, cu conditia ca pe aceste documente sa fie imprimat, cu ajutorul casei de marcat, codul de TVA al beneficiarului. In plus, pentru a deduce TVA pe baza bonurilor fiscale era necesar si ca acestea sa bifeze toate caracteristicile unei facturi simplificate, care conform Codului fiscal, contine obligatoriu urmatoarele elemente:

• data emiterii;
• identificarea persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
• identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
• suma taxei colectate sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia;
• o referire specifica si clara la factura initiala si la detaliile specifice care se modifica, in cazul documentelor sau mesajelor tratate drept factura (reamintim ca potrivit modificarilor orice document sau mesaj care modifica si care se refera in mod specific si fara ambiguitati la factura initiala are acelasi regim juridic ca si o factura).

Noile reglementari privind deducerea se aplica pentru orice bunuri si servicii achizitionate pentru societate, care nu depasesc valoarea mentionata, fie ca e vorba de carburanti, carti de vizita, materii prime, materiale, servicii de consultanta sau orice alt ceva.

Daca lucrurile au fost relativ usor de inteles la acest capitol, in ceea ce priveste raportarea bonurilor fiscale, autoritatile s-au razgandit de mai multe ori. Astfel, anul trecut, in 24 aprilie, Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin Biroul Central de Asistenta a Contribuabililor, a explicat, la solicitarea AvocatNet.ro ca, ca in abordarea existenta in momentul respectiv la nivelul autoritatilor fiscale, bonurile fiscale nu trebuie raportate in declaratia 394, chiar daca au codurile de TVA ale beneficiarilor imprimate. Specialistul Fiscului cu care am discutat atunci a precizat ca s-au solicitat clarificari la nivel central referitor la aceasta chestiune, insa singurele informatii primite pana in acel moment stabileau ca atata timp cat contribuabilul are doar bon fiscal, fara factura, acesta nu trebuie declarat in formularul 394, in ciuda faptului ca facturile simplificate trebuiau raportate in aceasta declaratie.

Punctul de vedere al ANAF s-a modificat o luna mai tarziu, astfel incat, in 27 mai, institutia a informat contribuabilii ca, de fapt, bonurile trebuie raportare in formular.

Comunicatul de presa emis atunci de ANAF a dat peste cap intreaga raportare contabila, din moment ce 27 mai era ultima zi in care formularul 394, aferent lunii aprilie, putea fi transmis Fiscului de catre contribuabilii care trebuiau sa depuna lunar formularul.

Sabina Zeres, purtatorul de cuvant al ANAF, a declarat pentru AvocatNet.ro in acea zi ca cei care au apucat sa depuna declaratia 394, fara sa raporteze in formular si bonurile fiscale, trebuie sa depuna declaratii rectificative.

Lucrurile n-au ramas asa caci, la mijlocul lunii septembrie, Fiscul a revenit asupra hotararii si a decis ca nici un contribuabil nu mai trebuie sa declare in formularul 394 bonurile fiscale de pana la 100 de euro.

In acest sens, ANAF a emis Ordinul nr. 2986/2013, publicat 13 septembrie 2013, prin care a decis ca, incepand cu operatiunilie aferente lunii august 2013, in Declaratia 394 nu se inscriu facturile emise prin autofacturare si bonurile fiscale care indeplinesc conditiile unei facturi simplificate.

Mai exact, incepand din septembrie, contribuabilii nu au mai trebuit sa declare in formularul 394 bonurile fiscale de pana la 100 de euro si nu mai trebuie sa o faca nici de acum incolo, cel putin pana in 31 decembrie 2014, data pana la care se aplica aceasta masura, potrivit ordinului publicat de Fisc in septembrie.

Certificarea fiscala – o poveste lunga care s-a finalizat cu bine pentru contribuabili

Desi a pus pe jar contribuabilii pentru ca ar fi urmat sa se aplice din 2014, certificarea declaratiilor de impozit pe profit a devenit, pana la urma, optionala.

Certificarea declaratiilor de catre un consultant fiscal a fost introdusa acum sase ani, dar aplicarea ei a fost amanata de trei ori, termenul de intrare in vigoare fiind prelungit prin acte normative ale Guvernului. Anul trecut, Guvernul si Ministerul de Finante n-au mai modificat termenul la care intra in vigoare certificarea declaratiilor anuale de impozit pe profit, astfel ca procedura trebuia sa se aplice de la 1 ianuarie 2014, lucru care s-a si intamplat.

Masura n-a fost primita cu bucurie de mediul de afaceri, firmele fiind nemultumite mai ales pentru ca trebuie sa includa in bugetul lor de cheltuieli si costul cu certificarea declaratiilor fiscale.

A urmat apoi un lung sir de discutii si variante de lucru ale Ministerului de Finante, autoritatile luand in calcul chiar posibilitatea de a mentine certificarea numai pentru anumite categorii de declaratii. Insa, la doua luni de la intrarea ei in vigoare, autoritatile s-au razgandit si au stabilit ca procedura certificarii devine din obligatorie optionala. Ca urmare a acestei reglementari, aplicabile din 28 februarie, incepand cu aceasta data, firmele pot alege daca vor ca declaratiile fiscale sa le fie verificate suplimentar de un consultant fiscal sau nu.

Totusi, in ciuda faptului ca certificarea declaratiilor nu mai este obligatorie, ea a devenit, tot din 28 februarie, un criteriu pentru selectarea contribuabililor impusi inspectiei fiscale. Desi prevederile nu sunt suficient de clare in aceasta privinta, ele sugereaza ca societatile care opteaza pentru certificarea declaratiilor fiscale pot beneficia de o incadrare mai avantajoasa in analiza de risc efectuata in scopul selectarii acestora pentru inspectia fiscala.

Se intampla si lucruri bune: Fiscul a intrat cu avant in epoca 2.0

Daca in privinta masurilor fiscale lucrurile nu pot fi considerate simple pentru firmele mici si medii, in ceea ce priveste comunicarea contribuabililor cu Fiscul lucrurile au mai evoluat cu mai multa indrazneala.

Cele mai recente vesti bune au venit chiar in luna iunie a acestui an, cand Codul de procedura fiscala a fost modificat astfel incat sa permita Fiscului sa trimita firmelor acte administrative si pe e-mail, nu doar prin fax sau prin posta, atata timp cat sunt semnate electronic si daca aceasta modalitate de comunicare este acceptata de destinatar.

Comunicarea electronica poate functiona si in sens invers, astfel ca si firmele vor putea trimite la Fisc, prin e-mail, cereri, inscrisuri sau orice alte documente, cu conditia ca si acestea sa fie semnate electronic.

Aceasta noua facilitate se adauga unora deja existente, lansate de Fisc de-a lungul timpului.

Spre exemplu, autoritatea fiscala a pus la dispozitia firmelor o aplicatie online care le permite acestora sa-si acceseze dosarul fiscal, adica toate informatiile referitoare la vectorul lor fiscal, declaratiile depuse la ANAF sau obligatiile de plata restante. Detalii despre acest serviciu gasiti aici.

De asemenea, contribuabilii au posibilitatea sa primeasca asistenta prin e-mail, dar si sa depuna online cele mai importante declaratii fiscale si raportarile financiare anuale.

Mai mult decat atat, la finalul lunii aprilie 2013, ANAF a lansat un nou serviciu pentru contribuabili, "Acces date prin SMS", prin care ei pot obtine informatii publice despre un anumit agent economic doar trimitand un mesaj text la numarul 1300 cu codul de identificare fiscala al societatii despre care vor sa afle date. Contribuabilul va primi, tot prin SMS, urmatoarele informatii despre firma: codul de identificare fiscala, denumirea sa, daca este sau nu inregistrata in scopuri de TVA, daca este sau nu inactiva fiscal, daca aplica TVA la incasare. Mai multe informatii despre acest serviciu puteti citi in acest articol.

Potrivit unui comunicat recent al MFP, ministerul ar putea implementa in 3-6 luni un proiect privind transmiterea electronica a adeverintelor de venit si a certificatelor fiscale intre institutii.

De asemenea, Finantele cauta modalitati, pentru ca accesul contribuabililor persoane fizice la propriile date fiscale virtuale sa fie simplificat si gratuit, prin intermediul unei aplicatii folosind user name si parola.

Mai mult, MFP analizeaza posibilitatea platii cu cardul a obligatiilor fiscale la Trezorerie, precum si extinderea platformei ghiseul.ro si pentru taxele platite catre bugetul de stat, nu doar pentru taxele locale.

Masurile de informatizare sunt mai mult decat binevenite, in conditiile in care Romania ocupa locul 73 in clasamentul global Doing Business 2014, ce analizeaza reglementarile din 189 de tari in privinta usurintei de a desfasura afaceri in mediul privat. Pozitia ocupata de tara noastra, mai slaba decat cea de anul trecut, indica un mediu mai putin prietenos pentru IMM-uri.

Conform datelor furnizate de acest document, in ceea ce priveste costurile si usurinta de a plati taxe, Romania ocupa locul 134 din cele 189 de tari analizate.

Sistemul fiscal din Romania pune la incercare antreprenorii si afacerile lor. Sunt insa foarte multe companii pentru care aspectele legate de disciplina financiara sunt prioritare in derularea afacerii. Disciplina financiara, transparenta, predictibilitatea, sunt atribute apreciate si de banci in procesul de creditare. Aristide Lungu, Directorul Executiv Retea Distributie Bancpost considera ca “firmele care demonstreaza diligenta in termenele de plata catre furnizori si catre creditori – aici includ si statul, plata taxelor si impozitelor, care sunt conduse corect in zona de fiscalitate, au cele mai mari sanse sa poata accesa, in conditii bune, finantare din partea bancilor”.

O afacere de succes se construieste in fiecare zi cu implicare, efort si grija pentru orice detaliu. De peste 20 de ani, specialistii IMM si PFA din Atelierele de Afaceri Bancpost sunt aproape de clienti, in toata tara. Deoarece si micii antreprenori au vise mari, Bancpost ii sustine prin Linia de credit cu rambursare flexibila si comision de acordare zero.  Detalii pe Ateliere de Afaceri si pe Blogul Bancpost.