In Cercul Poetilor Disparuti, un film din 1989, care are la baza cartea cu acelasi nume, Robin Williams il interpreteaza pe profesorul de literatura non-conformist John Keating, care, la sfarsitul anilor 1950, intr-o scoala de elita, ordonata dupa reguli rigide, isi invata elevii sa se exprime liber si sa isi urmeze visurile. Excentric, profesorul Keating ii indeamna sa rupa din manuale paginile cu comentarii stupide sau sa se urce pe banci ca sa priveasca viata din alt unghi.
Intr-una dintre scenele de inceput ale filmului, Keating le tine baietilor o prelegere memorabila. Iata cum este redat fragmentul in cartea pe baza careia s-a facut filmul.
Keating se plimba de jur-imprejur, in timp ce baietii se imprastiau prin sala. Se uita atent pe pereti, acolo unde erau aliniate fotografii cu diverse clase, cele mai vechi datand din anii 1800. Rafturile si vitrinele erau pline cu trofee de toate felurile. Simtind ca toata lumea isi gasise loc, Keating se intoarse catre clasa.
- Domnule - Keating se uita pe lista - Pitts, spuse el. Ai un nume nefericit. Ridica-te, domnule Pitts.
Pitts se ridica in picioare.
- Pitts, deschide manualul la pagina 542 si citeste- ne prima strofa a poeziei, ii ceru Keating. Pitts cauta pagina.
- „Fecioarelor, spre a petrece timpul cu folos” ? intreba el.
- Da, aceea, spuse Keating, in timp ce baietii din clasa chicoteau.
- Da, domnule, spuse Pitts, iar apoi isi drese glasul.
Boboci de roze luati cat mai puteti,
Batranul timp mai zboara:
Aceeasi floare ce-azi zambind vedeti,
Vai, maine, o sa moara.Pitts se opri.
- „Boboci de roze luati cat mai puteti,” repeta Keating. Termenul latinesc pentru acest sentiment e carpe diem. Stie cineva ce inseamna asta?
- Carpe diem, spuse Meeks, expertul in latina. „Traieste clipa.”
- Foarte bine, domnule...?
- Meeks.
- Traieste clipa, repeta Keating. De ce scrie poetul aceste versuri?
- Pentru ca este grabit? spuse unul dintre baieti, iar ceilalti pufnira in ras.
- Nu, nu, nu! Spune asta pentru ca suntem hrana pentru viermi, flacaii mei! striga Keating. Pentru ca nu vom trai decat un numar limitat de primaveri, veri si toamne. Intr-o zi, oricat de greu ne -ar veni sa credem, absolut fiecare dintre noi va inceta sa respire, se va raci si va muri! Ridicati-va, le ceru el baietilor, si priviti cu atentie fetele baietilor care erau elevi ai acestei scoli cu saizeci sau saptezeci de ani in urma. Lasati timiditatea, uitati -va la ei.
Baietii se ridicara si se indreptara catre fotogra fiile de clasa insiruite pe peretii Salii de Onoare. Se uitau la fetele unor tineri care atinteau asupra lor priviri din trecut.- Nu se deosebesc prea mult de oricare dintre voi, nu-i asa? Ochii lor sunt plini de speranta, la fel ca ai vostri. Se cred predestinati sa faca lucruri minunate, la fel ca multi dintre voi. Ei bine, unde sunt zambetele acelea acum, baieti? Ce-a a ramas din speranta?
Baietii privira fotografiile cu un aer sobru si meditativ. Keating se plimba cu pasi repezi prin sala, trecand de la o fotografie la alta.
- Oare nu au asteptat cei mai multi dintre ei pana cand a fost prea tarziu ca sa realizeze macar o iota din ceea ce ar fi putut face in vietile lor? Urmarind atotputernicul zeu al succesului, nu cumva si-au irosit visele adolescentei? Cei mai multi dintre acesti domni ingrasa pamantul acum! Totusi, daca va apropiati mai mult, le puteti auzi soaptele. Hai, apropiati-va, ii indemna el. Aplecati-va. Mai mult. Ii auziti?
Baietii tacura malc, iar unii dintre ei se aplecara sovaitori asupra fotografiilor.- Carpe diem, spuse Keating in soapta, insa destul de tare ca sa fie auzit. Traiti clipa. Faceti-va vietile extraordinare.
Pentru cine nu a vazut filmul, iata si fragmentul video:
Cu AvocatNet.ro citesti ceva interesant in fiecare weekend. Poti vedea si celelalte texte pe care le-am comentat impreuna aici.
Comentarii articol (5)