Desfiintarea pietei Rasdaq - posibile efecte nedorite asupra companiilor

Rasdaq nu este nici o piata reglementata si nici un sistem alternativ de tranzactionare, ci o piata, administrata in prezent de Bursa de Valori Bucuresti, cu reguli precare si interpretabile, care a starnit numeroase controverse prin consecintele juridice generate de diverse operatiuni derulate pe respectiva piata, pe de o parte, si prin notorietatea pe care a dobandit-o Romania prin decizia Curtii de Justitie a Uniunii Europene cu privire la statutul acestei piete, pe de alta parte.

Conform legii mentionate mai sus si a regulamentului de punere in aplicare adoptat de Autoritatea de Supraveghere Financiara, directoratele sau consiliile de administratie ale emitentilor ale caror actiuni sunt tranzactionate pe piata Rasdaq sau pe piata actiunilor necotate sunt obligate sa convoace si sa tina adunarea generala extraordinara a actionarilor pana la data de 26 februarie 2015, avand pe ordinea de zi, in principal, adoptarea unei hotarari pentru efectuarea demersurilor necesare pentru admiterea la tranzactionare a actiunilor emise de societate pe o piata reglementata sau a tranzactionarii acestora in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare. Pentru societatile ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe piata Rasdaq, in toate cazurile in care nu se adopta o hotarare pentru admiterea la tranzactionare a actiunilor emise de societate pe o piata reglementata sau pentru tranzactionarea acestora in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, toti actionarii societatii au dreptul de a se retrage din societate si de a cere societatii sa le rascumpere actiunile la un pret stabilit de un expert autorizat independent numit de registrul comertului la cererea directoratului/consiliului de administratie.

Pe scurt, urmare acestei legi, "Rasdacistele" si "Necotatele" au trei posibile variante de parcurs:
1.     fie aleg sa mearga pe o piata reglementata (de exemplu pietele reglementate administrate de Bursa de Valori Bucuresti, Sibex);
2.     fie aleg sa mearga pe un sistem alternativ de tranzactionare (de exemplu AERO – sistemul alternativ de tranzactionare operat de Bursa de Valori Bucuresti);
3.     fie nici una dintre variantele de mai sus.

Daca societatile listate pe Rasdaq aleg cea de a treia varianta (sau daca aceasta varianta este o consecinta a unei inertii corporative generata de lipsa oricarei decizii sau de lipsa convocarii actionarilor, in acest din urma caz existand riscul aplicarii de sanctiuni), legea da dreptul oricarui actionar (majoritar sau minoritar) de a cere societatii sa i se rascumpere actiunile la un pret stabilit de un expert autorizat independent.

Prin urmare, actionarii au dreptul de a se retrage din societate, solicitand rascumpararea actiunilor, in oricare dintre urmatoarele situatii:

• consiliul de administratie/directoratul nu a convocat adunarea actionarilor in termenul prevazut de lege (respectiv convocarea nu a fost publicata pana la data de 26 ianuarie 2015);
• desi convocata in termenul legal, adunarea actionarilor nu s-a intrunit in termenul de 120 de zile (respectiv pana in data de 26 februarie 2015), prin neindeplinirea cerintelor legale de cvorum pentru adoptarea valabila a hotararilor;
• desi convocata si intrunita in termenul legal, adunarea actionarilor nu a adoptat nicio hotarare prin neindeplinirea conditiilor legale de majoritate;
• desi convocata si intrunita in termenul legal, adunarea actionarilor adopta valabil o hotarare pentru neefectuarea demersurilor necesare pentru admiterea la tranzactionare a actiunilor emise de societate pe o piata reglementata sau a tranzactionarii acestora in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare.

In ipoteza in care se acorda drept de retragere se afla deja o mare parte a societatilor listate pe Rasdaq.

Astfel, in cazul in care se depun cereri de retragere pentru un numar mare de actiuni, societatea s-ar putea confrunta cu o nevoie acuta de lichiditati pentru a onora cererile de retragere, ceea ce ar putea genera o deteriorare substantiala a indicatorilor financiari ai respectivei societati.

Atat bancile cat si partenerii contractuali ai acestor societati ar trebui sa priveasca cu un ochi critic si cu deosebita atentie evolutia acestor societati. Deteriorarea indicatorilor financiari poate atrage dupa sine dorinta bancilor de a accelera acordurile de finantare, pentru a limita pe cat posibil riscul unei eventuale insolvente. De asemenea, in situatia in care actiunile a caror rascumparare se cere sunt aduse in garantie, trebuie evaluat si care sunt formalitatile de urmat in acest sens, pentru a nu incalca prevederile acordurilor de finantare.

Daca listarea pe o piata reglementata/sistem alternativ de tranzactionare inseamna continuarea parcursului initial al companiilor si nu ridica probleme deosebite, credem ca solutia pasivitatii sau decizia privind neindeplinirea formalitatilor de listare in ceea ce le priveste pe Rasdaciste trebuie tratata si gandita individual, luand in considerare si intentia actionarilor, gradul de disipare a actionariatului dar si contractele la care societatea este parte.