Hotararea CEDO in Cauza Lancranjan Franchini si altii contra Romaniei

(Cererea nr. 26.298/05)

Prezenta hotarare este definitiva. Poate suferi modificari de forma.
In Cauza Lancranjan Franchini si altii contra Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Sectia a treia), reunita in completul format din Alvina Gyulumyan, presedinte, Ineta Ziemele, Kristina Pardalos, judecatori, si Marialena Tsirli, grefier adjunct al sectiei,
dupa ce a deliberat in camera de consiliu in data de 19 iunie 2012,
pronunta urmatoarea hotarare, adoptata la data mentionata:

PROCEDURA

1. La baza cauzei se afla o cerere (nr. 26298/05), formulata impotriva Romaniei, prin care trei cetateni ai acestui stat, doamnele Ligia Lancranjan Franchini si Mariana Stoicoi si domnul Nicolae Zaharie (reclamantii) au sesizat Curtea in data de 13 iulie 2005, conform art. 34 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia).
2. Reclamantii sunt reprezentati de doamna. E. Muresan, avocat din Alba Iulia. Guvernul Romaniei (Guvernul) este reprezentat prin mandatarul sau, domnul Razvan-Horatiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.
3. In data de 9 octombrie 2006, cererea a fost comunicata Guvernului.

IN FAPT

I. Circumstantele spetei
4. Reclamantii sunt nascuti in 1955 si 1936 si locuiesc in Alba Iulia, Orastie si Deva.
5. In septembrie 1991, comisia locala pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 a atribuit reclamantilor doua terenuri in suprafata de 7,26 si, respectiv, 2,93 hectare, situate in comuna Beriu, care au apartinut inainte de nationalizare parintilor reclamantilor.
6. Reclamantii au intrat in posesia acestor terenuri, cu exceptia a doua parcele de aproximativ 3 hectare apartinand cooperativei agricole locale, care le-a vandut altor societati comerciale.
7. Printr-o actiune introdusa in 1999 impotriva comisiei locale si judetene de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 (Legea nr. 18/1991) si impotriva cooperativei agricole locale si cumparatorilor parcelelor sus-mentionate, reclamantii au solicitat Judecatoriei Orastie punerea lor in posesia tuturor terenurilor situate pe vechile amplasamente, anularea contractelor de vanzare-cumparare si acordarea titlului de proprietate.
8. Printr-o hotarare din data de 27 iunie 2001, judecatoria admite in parte actiunea si dispune acordarea titlului de proprietate si punerea in posesie a terenurilor localizate pe amplasamentele lor de origine, cu exceptia parcelelor vandute. Considerand ca contractele de vanzare-cumparare erau valabile, tribunalul a considerat ca reclamantii aveau dreptul la atribuirea unor parcele echivalente.
9. Apelul reclamantilor a fost respins printr-o hotarare din data de 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Hunedoara.
10. Recursul reclamantilor care solicitau restituirea tuturor terenurilor de pe vechile amplasamente a fost solutionat printr-o hotarare definitiva a Curtii de Apel Alba Iulia din data de 28 mai 2002. Analizand prevederile Legii nr. 18/1991, Curtea de Apel a anulat contractele pe motiv ca vanzarea a fost contrara legii.
11. Reclamantilor li s-a acordat titlul de proprietate si au fost pusi in posesia terenurilor in litigiu.
12. In data de 5 martie 2003, procurorul general al Romaniei a formulat in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie un recurs in anulare impotriva hotararii definitive din 28 mai 2002, pe motiv ca aceasta hotarare nu a respectat Legea nr. 18/1991, ceea ce a dus la o judecata eronata pe fondul cauzei.
13. Printr-o hotarare definitiva din data de 21 ianuarie 2005, Inalta Curte de Casatie si Justitie admite recursul si anuleaza hotararea definitiva din data de 28 mai 2002, pe motiv ca Curtea de Apel ar fi interpretat eronat Legea nr. 18/1991. Curtea mentine hotararea pronuntata in prima instanta de catre Judecatoria Orastie.

II. Legislatia interna aplicabila
14. Articolele aplicabile din Codul de procedura civila in vigoare la momentul la care s-au petrecut faptele sunt descrise in Cauza S.C. Masinexportimport Industrial Group - S.A. contra Romaniei, nr. 22.687/03, paragraful 22, 1 decembrie 2005.

IN DREPT

I. Cu privire la pretinsa incalcare a art. 6 § 1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
15. Reclamantii pretind ca anularea hotararii definitive din 28 mai 2002 prin admiterea recursului in anulare formulat de procurorul general aduce atingere principiului securitatii raporturilor juridice si drepturilor lor privitoare la bunuri. Acestia invoca art. 6§1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, care, in ceea ce priveste aspectele aplicabile, prevad urmatoarele:
Articolul 6 § 1
„Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil (...) a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala (...) care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil (...)”.
Articolul 1 din Protocolul nr. 1
„Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international. Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor.”
A. Cu privire la admisibilitate
16. Curtea constata ca cererea este corect fondata, in sensul art. 35 § 3 (a) din Conventie. Pe de alta parte, Curtea arata ca nu gaseste niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare o va declara admisibila.
B. Cu privire la fond
17. Reclamantii sustin ca prin admiterea recursului in anulare al procurorului general, Inalta Curte de Casatie si Justitie a procedat la o noua analizare a cazului. Acestia expun ca prin suprimarea obligatiei autoritatilor interne de a le restitui terenurile pe vechile amplasamente, Inalta Curte le-a adus atingere dreptului lor de proprietate in legatura cu aceste terenuri.
18. Guvernul afirma ca pretinsa atingere a principiului securitatii raporturilor juridice si amestecul in dreptul de proprietate erau prevazute de legislatia in vigoare la momentul producerii faptelor, urmareau un scop legitim, si anume corecta aplicare a legii, si erau direct proportionale cu scopul vizat, in masura in care reclamantii aveau posibilitatea de a obtine alte terenuri pe alte amplasamente.
19. Curtea a tratat de nenumarate ori cazuri referitoare la situatii asemanatoare celei prezentate in aceasta speta, concluzionand ca s-au incalcat articolele 6 § 1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie, pe motiv de repunere in cauza a solutiei date in mod definitiv unui litigiu si de atingere adusa bunurilor reclamantilor (a se vedea, printre altele, Brumarescu contra Romaniei [GC], nr. 28.342/95, §§ 61, 77 si 80, CEDH 1999-VII, si S.C. Masinexportimport Industrial Group - S.A., citata anterior, §§ 32 si 46-47).
20. Analizand prezentul caz, Curtea considera ca Guvernul nu a furnizat niciun fapt si niciun argument convingator care sa poata duce la o concluzie diferita. In special, arata ca Inalta Curte de Casatie si Justitie, sesizata de procurorul general, a reanalizat cazul si, printr-o interpretare diferita de cea prevazuta in legislatia interna, a anulat hotararea definitiva care reconstituia dreptul de proprietate al reclamantilor asupra terenurilor care au apartinut parintilor lor. Cu siguranta, reclamantii au ramas in posesia terenurilor aflate in litigiu, insa titlul lor de proprietate si posesia au devenit precare ca urmare a anularii hotararii din 28 mai 2002.
21. Cum Guvernul nu a demonstrat ca dupa hotararea Inaltei Curti de Casatie si Justitie autoritatile interne au confirmat titlul de proprietate al reclamantilor, Curtea considera ca anularea hotararii definitive din 28 mai 2002 a incalcat principiul securitatii raporturilor juridice, aducand atingere dreptului reclamantilor la un proces echitabil si dreptului pe care acestia il au de a le fi respectate bunurile.
22. Aceste elemente sunt suficiente pentru ca Curtea sa concluzioneze ca s-au incalcat art. 6 § 1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Conventie
23. Conform prevederilor articolului 41 din Conventie, „Daca Curtea declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a protocoalelor sale si daca dreptul intern al inaltei parti contractante nu permite decat o inlaturare incompleta a consecintelor acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o reparatie echitabila.”
A. Daune
24. Reclamantii solicita 305.000 euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material si moral suferit. Acestia furnizeaza un raport de expertiza prin care se stabileste valoarea terenurilor in litigiu la suma de 105.000 euro.
25. Guvernul contesta aceste pretentii, considerand ca sumele cerute sunt excesive. Prezinta un raport de expertiza concluzionand ca valoarea acestor terenuri este de 36.163 de euro.
26. Curtea aminteste ca o hotarare prin care se constata o incalcare antreneaza pentru statul parat o obligatie juridica, conform Conventiei, de a pune capat incalcarii si de a remedia consecintele acesteia. Atunci cand legislatia interna nu permite decat remedierea imperfecta a consecintelor acestei incalcari, art. 41 din Conventie confera Curtii puterea de a acorda o reparatie partii lezate prin actul sau omisiunea fata de care s-a constatat o incalcare a Conventiei.
27. In speta, Curtea considera ca prin confirmarea titlului de proprietate al reclamantilor si a punerii lor in posesie, ȋn conformitate cu hotararea definitiva din 28 mai 2002 a Curtii de Apel Alba Iulia, reclamantii ar fi repusi intr-o situatie pe cat posibil echivalenta celei in care s-ar fi gasit daca nu ar fi fost incalcate prevederile art. 6 § 1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
28. Curtea decide ca in termen de 3 luni de la pronuntarea prezentei hotarari, in cazul in care statul parat nu procedeaza la operatiunile citate anterior, Guvernul va trebui sa plateasca reclamantilor, cu titlu de daune materiale, o suma corespunzand valorii acestor terenuri. Tinand cont de elementele furnizate de catre parti, Curtea considera ca s-ar cuveni ca reclamantilor sa li se acorde 37.000 euro cu titlu de daune materiale.
29. Mai mult, Curtea considera ca reclamantii au suferit un prejudiciu moral, in special datorita frustrarii provocate prin anularea hotararii definitive pronuntate in favoarea lor.
30. Avand in vedere elementele dosarului, Curtea considera ca se cuvine sa acorde reclamantilor, in comun, suma de 3.000de euro, cu titlu de daune morale.
B. Costuri si cheltuieli
31. Reclamantii nu au prezentat nicio cerere de rambursare a costurilor si cheltuielilor. In consecinta, Curtea considera ca nu este cazul sa acorde nicio suma cu acest titlu.
C. Daune-interese moratorii
32. Curtea considera potrivit sa calculeze rata daunelor-interese moratorii in functie de rata dobanzii facilitatii de pret marginal a Bancii Centrale Europene, majorata cu 3 puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
In unanimitate,
CURTEA:

1. declara cererea admisibila;
2. hotaraste ca s-au incalcat prevederile art. 6 § 1 din Conventie si 1 din Protocolul nr. 1;
3. hotaraste:
a) ca in termen de 3 luni statul parat trebuie sa confirme valabilitatea titlului de proprietate al reclamantilor si a punerii lor in posesie cu terenurile mentionate in hotararea definitiva din 28 mai 2002 a Curtii de Apel Alba Iulia;
b) ca, in cazul in care nu se duc la indeplinire aceste operatiuni, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in comun, in acelasi termen de 3 luni, suma de 37.000 euro (treizecisisaptemii euro), plus orice suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit, pentru daune materiale;
c) ca, in orice situatie, statul parat trebuie sa plateasca reclamantilor, in comun, in termenul mentionat mai sus, suma de 3.000 de euro (treimii euro) pentru daune morale, plus orice alta suma care ar putea fi datorata cu titlu de impozit;
d) ca sumele respective se vor converti in moneda statului parat, la cursul aplicabil la data platii;
e) ca, incepand cu data expirarii termenului mentionat si pana in momentul platii, aceste sume se vor majora cu o dobanda simpla, a carei rata va fi aceeasi cu cea prevazuta pentru facilitatea de pret marginal a Bancii Centrale Europene aplicabile l a momentul respectiv, majorata cu 3 puncte procentuale;
4. respinge cererea de reparatie echitabila pentru surplus. Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris in data de 10 iulie 2012, conform articolului 77 §§ 2 si 3 din regulament.

PRESEDINTE, ALVINA GYULUMYAN
Grefier adjunct, Marialena Tsirli