Copilul meu, proprietatea altuia

Mananc cu fetita mea cea mica o inghetata pe o banca dintr-un parc aflat in apropierea casei. E un moment mult dorit de mezina, care a pandit zile intregi congelatorul cu desert de la magazinul de la intrarea in parc, pana cand acesta s-a umplut de inghetata de toate culorile si aromele. Si-a ales una in forma de pepene rosu, cu seminte negre punctate pe ea, e bucuroasa nevoie mare si, pe masura ce inghetata ei se micsoreaza, mai gusta si din optiunea mea vanilata, marturisindu-mi ca nu e la fel de buna ca a ei.

Aceasta imagine e perturbata de trecerea unui grup mic de vecini, pe care ii salutam politicos. Una dintre doamnele din grup se opreste si se uita cu o privire mustratoare intai la mine, apoi la fetita. “Vai de mine, mancati inghetata pe vremea asta???”, mi se spune. Ma uit mirata la ea, apoi la fetita, arunc o privire catre cerul senin si la copacii infloriti si raspund “Sigur, e vremea perfecta pentru o inghetata!” Vecina nu da semne ca m-ar auzi, pentru ca se apropie de copil si ii zice: “Ia sa vii tu cu mine la magazin sa dam inapoi inghetata, nu stii ca poti sa faci rosu-n gat de la ea?”. Ba chiar pare ca vrea sa o ia de mana pe cea mica sa o indrume spre congelatorul urias, ca sa o lase acolo. Fetita se sperie, ma prinde de brat si strange si mai tare ambalajul in mana. “Nu-i nimic”, o asigur pe copila, “noi mancam in continuare inghetata, doamna a vrut doar sa fie prevazatoare”, adaug, uitandu-ma spre vecina care nu se dadea dusa. “Ma rog, e treaba dumitale, dar sa nu va mirati daca vi se imbolnaveste copilul!” a mai continuat, plecand, in cele din urma, de langa noi.

Un tantrum, mai multe pareri

Acest episod mi-a adus aminte de o patania care a avut loc intr-un supermarket, unde a trebuit sa intru rapid cu una dintre fete, in acel moment foarte obosita si aproape adormita in bratele mele, sa cumpar cateva alimente pentru o cina rapida. Din mare graba, in drumul spre raionul cu legume am trecut fix pe langa rastelul cu jucarii.

A urmat un tantrum teribil din pricina ca pustoaica mea si-ar fi dorit sa plece acasa cu intreg sortimentul de jucarii pentru fetite, ba chiar si cu jumatate din cele pentru baieti, iar nimic din ce spuneam cu cea mai mare blandete posibila n-a putut s-o linisteasca. Ca prin farmec, langa noi au aparut pe rand: un bodyguard, o angajata de la raionul cu articole pentru copii, o femeie de la curatenie, o bunica cu un baietel mai mare si un domn inalt, cu o mustata ferma. Cu totii au repetat cu mici variatii aceeasi placa, deloc linistitoare pentru copilul meu aflat in vrie maxima pentru ca nu putea sa-si ia toate jucariile din magazin cu el: “Cine face galagia asta mare aici si deranjeaza pe toata lumea?”, “Nu mai plange, ca se aude pana la director si te da afara!”, “Vezi ca vine politia si te amendeaza daca mai urli asa!”, “Da’ luati-i, doamna, ce vrea, sa nu mai zbiere in halul asta!” Totul a culminat cu “rusine, rusine ca esti fetita mare si plangi (hmm, avea doar trei anisori in acel moment), o faci pe mama ta de ras in magazin!”

Toata lumea se pricepe mai bine decat tine

Daca aveti impresia ca suntem ghinionisti si numai noua ni se intampla astfel de chestiuni neplacute, aflati ca s-ar putea sa va inselati. Nu o data am vazut doamne binevoitoare care tineau prelegeri stradale mamelor intalnite pe drum, din care nu lipseau cuvinte precum “caciulita”, “biscuiti”, “suzeta”, “curent” si “leganat”. Dar si domni sfatosi care stiau tehnici de adormire a copilului si scheme de diversificare, ba se bagau si in oferirea unor consultatii ortopedice rapide si gratuite, pentru ca “uitati, nu calca bine copilasul, chiar nu vedeti ca are o problema???”

Desi imi imaginez ca nimanui nu-i surade sa se intalneasca cu astfel de experti, tot ce pot sa va mai spun este ca nu se-ntampla nimic daca va pastrati calmul si treceti ca o boare peste parerile, diagnosticele, catalogarile si, din pacate, uneori jignirile care va sunt transmise de necunoscuti.

Pentru orice problema ati avea cu cel mic exista o sumedenie de specialisti reali, la care puteti apela in caz de nevoie.

Dar n-ar fi rau daca i-ati informa si pe acesti ultracrepidarieni ca exista specialisti pentru toate problemele, chiar si pentru acelea care ii fac pe unii sa se bage unde nu le fierbe inghetata.