Jurnal de fermier in devenire

In ultimele 3 saptamani am stat Acasa, la parintii mei, in Timboesti.  Deci nu, nu m-am mutat de tot in Vrancea, nu m-am “reprofilat” si nici nu am divortat.

M-am dus acasa sa dau o mana de ajutor parintilor mei. In timp, printre alte activitati, tata a pus la punct o mica livada de pomi fructiferi si pentru ca a fost vremea cireselor, am facut echipa la valorificarea recoltei.

A fost o experienta care mi-a placut foarte mult si care m-a facut sa ma gandesc serios la ce inseamna viata la tara si daca m-ar tine vreodata curajul sa incep ceva acolo. Pentru ca, cel putin teoretic, banii se fac oriunde, nu numai in Bucuresti! Si oamenii faini si tineri, cu care sa schimbi o vorba nu se gasesc numai la terasele din Centrul Vechi! Si copii frumosi si sanatosi se cresc minunat si la o scoala de tara, nu numai la una de oras! Si…etc si amd.
Pentru ca “la tara” nu mai inseamna neaparat conditii de ev mediu, fara apa si canalizare, cu latrina in fundul curtii. Sunt multe sate civilizate, de oameni gospodari care si-au creat conditii decente de trai. Da, stiu, sunt si mai multe localitati fara astfel de conditii dar vreau sa gandesc ca este o chestiune de timp pana cand “cineva” se va apuca de treaba si acolo…

Stand pe-acasa si analizand lucrurile cu mintea de pe urma, am zis ca merita, la inceputul calatoriei mele, sa fac cateva observatii. La ce concluzii am ajuns?

1. Ziua incepe la rasarit si se termina mult dupa apus

Dimineta inseamna pentru unii, orele 5-6, pentru ca atunci e racoare si au spor. Apoi, cat iti bei cafeaua, mai uzi o floare, mai  copilesti o rosie. In timpul zilei, acoperi cat poti de multe activitati si rar apuci un pui de somn dupa-amiaza. Seara, cat te relaxezi, uzi gradina. Cand s-a facut suficient de intuneric, e semn ca ar trebui sa te opresti, sa mergi sa mananci ceva si sa te culci. Nu, nu mai ai chef de niciun Tv.

2. Ai nevoie de rabdare

Lucrurile nu se intampla de pe o zi  pe alta. Nu pot sa dau un mail si hop!, sa-mi creasca pomul in gradina. La tara, orice faci, e cu bataie lunga si cred ca, personal, fac parte dintr-o generatie care vrea ca lucrurile sa se intample repede, repede! Aici e de lucru.

E frumos sa vii acasa si sa gasesti livada direct pe rod, cu pomii taiati, stropiti, sapati, irigati etc. Am aterizat si eu la cules insa pana la momentul asta, a fost cineva acolo – tata – care s-a ingrijit de toate. Partea cea mai grea era deja facuta.

3. Nu poti sa arati tot timpul ca scos din cutie

Nu e prea sexy sa fii agricultor. Oricum ai face, tot te vei murdari de ceva. Munca la tara nu se executa nici pe tocuri, nici in balerini si s-ar putea ca praful sa fie o reala provocare pentru tenul oricui.

Insa la tara sunt totusi mai putine fitze. Oamenii sunt mai “adevarati”, conteaza mai mult continutul decat ambalajul. Si asta iti da o asa senzatie de libertate!…

4. Scutesti bani de solar si de sala

Dupa 3 saptamani acasa, toata lumea ma intreaba unde am fost la mare. Pai n-a fost nevoie pentru ca am stat in plin soare vreo 3 zile si-am facut rame la stupi( ramele sunt din ceara si ca sa se prinda bine de suport, ceara trebuie sa se incalzeasca/ inmoaie putin), bifand si bronzul pe vara asta. Desigur, nu e “cel mai” uniform bronz posibil dar hei!, nu le poti avea mereu pe toate.

In plus, trezitul de dimineata, cumulat cu tot felul de activitati care presupun mersul pe doua picioare – un concept interesant – si cu alimentatie verde direct din solar/gradina si nu din Mega Image – ce sa vezi, mai dam si kilograme jos! De vis! :)

5. Iti trebuie masina

Mergi pe jos prin curte, prin gradina, la ferma, la vie, pana la magazin. Dar la tara, fara masina esti M O R T.

Pentru ca resursele de care ai nevoie nu sunt intotdeauna la “coltul blocului”. Mi s-a imbolnavit cainele – specialistul e la oras. Mi se usuca un cires – specialistul cu substante de stropit e la oras. S-a ars hidroforul – depozitul este la oras. Si nu numai.

Via nu este peste drum, este in camp. Trebuie stropita, ingrijita – nu o sa mergi pe jos la vie, cu butoaie cu apa in spate! Institutii ca APIA, ACA, Camera Agricola, ANAF…nu au “reprezentante” in sat. Iar productia, ca sunt cirese, mere, piersici sau struguri nu o vei vinde la vecini, va trebui sa le transporti in piata pentru un profit decent. Deci, da, ai mare nevoie de un mijloc de transport ca sa misti orice.

6. Resursele sunt limitate

Da, asta e o realitate pe care o uitasem intre peretii mei de la etajul 5 din Bucuresti. Sa luam de exemplu, apa. La bloc, apa nu “se termina” niciodata :)
Ii conturezi putin volumul cand platesti intretinerea. In rest, nu te gandesti prea mult la cata apa consumi, nu? Ei bine, la tara, nu iti permiti sa risipesti apa pentru ca pe langa uzul casnic, mai ai si o gradina de udat, o vie de stropit, o livada de irigat etc. Nu se risipeste nimic, fiecare picatura e pretioasa pentru radacina unui fir de rosie, de exemplu.

7. Ceea ce Faci nu este Ceea ce Esti

Pentru ca pretul oferit de comercianti la vanzarea en-gros era o bataie de joc, m-am infuriat si l-am convins pe tata sa mergem noi in piata, producatori, si sa ne vindem noi ciresele la taraba. Pentru asta mi-am pus un sort si am vandut de dincolo de masa.

A fost putin ciudat pentru ca nu era chiar zona mea de confort. In plus, creierasul meu asocia rolul asta de “pietar” cu lipsa optiunilor, adica “vinzi in piata pentru ca n-ai invatat carte si nu stii sa faci altceva”,  cu mediocritatea, cu conversatiile ieftine…Cand i-am povestit unei matusi ca am vandut la taraba, a avut o remarca de genul: “Asa ai ajuns?!…”, semn ca unele asocieri nu sunt numai in capul meu :)

Dar oricat de stupid ar parea, pe mine sortul ala m-a ajutat sa inteleg ceva important.

Am inteles ca uneori, ca sa indeplinesti un obiectiv, trebuie sa iti asumi roluri cu care nu corespunzi 100%. Si ca e ok asta!

Ca “job”-ul poate fi si o activitate ca oricare alta, pe care o executi, ti-ai luat banutii si ai plecat acasa. Ca “job”-ul nu este ceva cu care trebuie sa te confunzi, in care trebuie sa dai tot si mai mult, ceva care nu se termina niciodata si la care trebuie sa bifezi KPI-uri pentru bonusuri si mariri de salariu.

Ca dincolo de mailurile din Outlook si trainingurile motivationale care iti ridica pulsul cu “yes, we can!”, e o intreaga lume de descoperit, cu roluri de jucat si sorturi de purtat.

Si mie, mi-ar parea rau sa trec prin viata asta fara sa incerc cateva, cu conditia ca la sfarsitul zilei, sa pot sa revin la mine, fie ca in ziua aia am purtat sort de corporatista, de economista sau, de ce nu, de fermier :)

- Va urma -

Diana este contabil autorizat, trainer si antreprenor. Si prietena a publicatiei noastre. Din cand in cand, ii veti gasi gandurile pe paginile AvocatNet.ro.