Vorbeste despre ce te motiveaza

Marea majoritate a participantilor spun ca intalnirile au loc atunci cand le stabileste managerul si ca vorbesc aproape in exclusivitate despre chestiuni operationale: progres pe obiectivele stabilite, proiecte, planuri de actiune, obstacole etc. Si, intr-un fel, mi se pare logic sa fie asa atata timp cat doar managerii sunt cei care genereaza intalnirile.

Daca te intorci la intrebarea de la inceputul articolului, vei observa ca felul in care e formulata pune accentul pe tine. Formularea nu e deloc intamplatoare.

Daca managerul tau e cel care stabileste mereu intalnirile si subiectele de pe agenda, e foarte posibil sa vorbiti despre lucrurile care il “dor” pe el, adica: progres pe obiectivele stabilite, proiecte, planuri de actiune, obstacole etc. Doar e responsabil de rezultatele unei intregi echipe si da la randul lui socoteala despre ele.

Presupunand ca ti-ar prinde bine sa vorbiti  si despre lucruri legate de dezvoltarea ta, despre initiative pe care vrei sa le propui, cursuri sau proiecte care te-ar motiva, cel mai bine e sa iei chiar tu responsabilitatea stabilirii intalnirii. Altfel, e posibil sa nu apuci sa le aduci in discutie.

Acum niste ani, la cursul despre care vorbeam mai sus, unul dintre participanti mi-a spus ca nu i se pare chiar normal sa mearga sa discute despre motivatie sau lipsa ei din proprie initiativa, pentru ca managerii ar trebui sa aiba “fler de HR” si sa simta ca se intampla niste lucruri cu oamenii din echipele lor.

Pana la urma, cat de realist e sa te astepti ca managerul sa iti citeasca gandurile? Sa stie in fiecare moment ce iti doresti si ce te motiveaza? Ma gandesc asa: mama mea nu cred ca ar putea ghici ce ma motiveaza pe mine la un moment dat (desi vorbim zilnic) si ea chiar vrea sa imi fie bine. Si, atunci, daca oamenii care ma iubesc neconditionat de o viata, nu ma cunosc atat de bine, cum as putea sa ma astept ca un manager, oricat de bun ar fi, sa stie exact de ce am eu nevoie ca sa fiu motivata?

Din punctul meu de vedere, treaba managerilor nu este sa isi motiveze oamenii (si in mod cert nu este sa citeasca ganduri), ci mai degraba sa le ofere un mediu in care cei din echipele lor sa isi poata satisface nevoile psihologice de baza: autonomie, competenta si relationare, pentru atingerea unei motivatii de calitate superioara si de durata.

Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteti citi aici articolul original.