Cum am aflat că vom avea toți “un cip sub piele” la dezbaterea publică pe tema SIET

Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului a organizat în data de 26 august 2015 o ședință publică în vederea dezbaterii proiectului de Hotărâre a Guvernului pentru aprobarea implementării Sistemului Informatic Integrat de Evidență a Turiștilor și a Normelor cu privire la accesul, evidența și protecția turiștilor în structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare.

Ședința publică a venit ca răspuns la solicitarea Asociației pentru Tehnologie și Internet, exprimată prin opinia scrisă pe marginea subiectului dezbătut, pe care le-am adus-o la cunoștință în data de 14 august.

În deschiderea dezbaterii ni s-a dat cuvântul nouă, ca reprezentanți ai societății civile, respectiv membri ApTI, Fundația pentru o societate deschisă și APADOR-CH, asociații susținătoare a drepturilor omului în mediul informațional și nu numai.

Idea centrală a fost aceea că strângerea și stocarea datelor de identificare ale tuturor turiștilor ca măsură de prevenție nu este una care să denote un comportament precaut al autorităților implicate, ci unul abuziv, prin care se aduce atingere dreptului la viață privată.

Astfel, prezumția de nevinovăție care ar trebui să stea la baza oricărei reglementări este încălcată și înlocuită cu prezumția de vinovăție a oricărui turist care se cazează în structuri cu funcțiuni de cazare. Orice turist, indiferent că este de bună sau rea credință, este catalogat ca fiind suspect, potențial infractor. Mai mult decât atât, prin proiectul de Hotărâre de Guvern pentru implementarea Sistemului Informatic Integrat de Evidență a Turiștilor, se crează un instrument suplimentar în mâinile autorităților, care să faciliteze perpetuarea acestor încălcări. Prelucrarea datelor astfel colectate, de către structuri precum Autoritatea Națională de Turism, operatori economici și de către Ministerul Administrației și Internelor prin structurile Poliției Române, doar în baza unui protocol încheiat între acestea și Serviciul de Telecomunicații Speciale, nu prezință garanții suficiente pentru turiști că datele lor cu character personal nu vor fi prelucrate în mod abuziv.

Însă încercarea de a explica toate aceste aspecte este sortită eșecului atunci când faci expunerea în fața unor persoane, reprezentanți ai puterii publice, care au pornit punctual lor de vedere cu idea că „dacă nu avem nimic de ascuns nu ne deranjează faptul că ni se prelucrează datele personale în acest fel și că suntem urmăriți”. Te izbești de un perete rigid din partea căruia la un moment dat îți vine și concluzia: „stați liniștiți că nu mai este mult și o să avem și cip sub piele”. Nici nu știi cum să descrii atitudinea consolată a autorităților publice care conștientizează că și măsura de evidență a turiștilor în discuție (SIET), alături de legile Big Brother, directive PNR și altele, sunt parte din același cumul de măsuri intruzive în viața privată.

Discuția pe subiectul generic al dreptului la viață private a fost una aprinsă. Pe măsură ce noi aduceam argumente în sprijinul acestei libertăți fundamentale ale omului, reprezentanții publici susțineau necesitatea îngrădirii ei pentru o așa-numită securite a cetățeanului. Nu au lipsit nici acuzații cum că trăim pe altă planetă, că noi nu înțelegem ce este aceea libertate și că suntem îndoctrinați de Antena 3. Toate acestea venite de la personae care au susținut la ședință că dacă ar fi după ei, la momentul cazării le-ar cere turiștilor care se cazează în aceeași camera, să spună inclusive ce fel de relație este între ei. Dacă este una de familie, concubinaj, amantlâc etc.

O discuție se poate face și pe marginea faptului că Serviciul de Telecomunicații Speciale este structura care va gestiona și audita SIET. Serverul va fi păstrat de STS. Asta înseamnă că serverul va fi păstrat de acest serviciu, se va aloca spațiu, vor asigura mentenanță, asistență tehnică și tot ce mai presupune depozitarea lui, cu costuri și resurse aferente. Este de observat cât de repede se deschid ușile instituțiilor publice pentru a pune la dispoziție logistică, resursă umană și asumare de cheltuieli când este vorba de o măsură intruzivă în libertățile omului spre deosebire de reticența și lipsa de disponibilitate cu care tratează majoritatea inițiativelor venite din partea societății civile, care ar avea nevoie de acest tip de resurse. Pentru asta, de obicei, „nu se poate, nu avem fonduri, nu avem spațiu, nici resursă umană”.

Rămânem la idea că procesul de colectare și stocare a datelor de identificare a turiștilor într-un sistem informatic pentru o perioadă nedeterminată și lipsa garanțiilor privind prelucrarea datelor astfel colectate, de către entitățile enumerate în proiectul Hotărârii de Guvern, reprezință măsuri ce ar trebui revizuite în mod semnificativ înainte ca ele să intre în vigoare și să se aplice efectiv.

Proiectul "Protectia datelor personale este un drept fundamental!" este finanțat prin granturile SEE 2009-2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conținutul acestui website nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a granturilor SEE 2009-2014. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine inițiatorilor website-ului.

Pentru informații oficiale despre granturile SEE și norvegiene accesați http://www.eeagrants.org