ANAF a pierdut încă un proces: Și contribuțiile sociale plătite într-un alt stat membru UE trebuie deduse, în cazul angajaților detașați în România

Instanța a decis că sumele plătite cu titlu de contribuții sociale obligatorii în statul de rezidență (stat membru UE) nu trebuie incluse în baza de impozitare a reclamanţilor în statul unde și-au desfășurat activitatea (România în cazul de faţă).

„Curtea de Apel Timișoara a respins recursul formulat de către ANAF împotriva sentinței prin care a fost anulată decizia de impunere emisă împotriva unei persoane fizice angajate într-un stat membru UE şi care a fost detașată să desfășoare activități profesionale (de natură dependentă) în cadrul unei renumite companii multinaționale cu prezență în România.”, se arată într-un comunicat trimis de Radu şi Asociaţii SPRL, casa de avocatură asociată EY România, care a obținut victoria împotriva ANAF.

În anul 2011, Fiscul a inclus în baza de impozitare și sumele de bani plătite în fondul asigurărilor de sănătate din alt stat membru UE.

„Organele fiscale au inclus în baza de impozitare din România și sumele cu titlu de contribuții sociale obligatorii datorate de detașați şi plătite conform legislației dintr-un alt stat membru UE, nerecunoscând astfel dreptul de a le deduce în România la calculul impozitului pe veniturile din salarii”, au mai declarat avocații Radu și Asociații SPRL.

Direcția Generală de Metodologii Fiscale, Îndrumare și Asistență a Contribuabililor din cadrul Ministerului Finanțelor a avut un punct de vedere contrar celor trei hotărâri judecătorești irevocabile, la momentul în care reclamanții au formulat acțiunile în instanță. Astfel, doar contribuțiile sociale obligatorii datorate potrivit legislației în domeniu din România erau considerate deductibile, iar orice alte contribuții plătite de aceste persoane în țara de rezidență, alt stat membru UE, nu erau deductibile întrucât excedau prevederilor Codului fiscal de la momentul respectiv.

„Prin interpretarea dată de organele fiscale la momentul emiterii deciziilor se instituia o diferență de tratament fiscal aplicabil veniturilor din salarii între contribuabilii persoane fizice, în funcție de afilierea lor la sistemul de asigurări sociale din România respectiv dintr-un alt stat membru UE. Astfel, orice contribuabil, român sau cetățean UE, angajat în România, putea deduce din baza de impozitare cuantumul contribuțiilor individuale obligatorii plătite conform legislației româneşti. În schimb, un contribuabil angajat într-un alt stat membru UE şi detașat să lucreze în România, în interpretarea dată de autoritățile fiscale, nu putea deduce din baza de impozitare contribuțiile individuale pe care le plătea conform legii din țara de angajare, ceea ce conducea la crearea unei situații nefavorizante în ceea ce-l privește pe acesta din urmă.”, a declarat Claudia Sofianu, liderul Diviziei de Taxare a Persoanelor Fizice din cadrul casei de avocatură.

Ea a mai evidențiat și faptul că un astfel de tratament diferenţiat, mai ales în domeniul asigurărilor sociale, unde există legislaţie comunitară aplicabilă, ducea la descurajarea cetăţenilor statelor membre UE de a beneficia de libertatea de stabilire şi de liberă prestare a serviciilor, libertăţi prevăzute în Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene.

„Se dovedește încă o dată capacitatea instanțelor de judecată din România de a aplica cu prioritate legislația şi jurisprudența europeană în materie, ca răspuns la tratamentul fiscal discriminatoriu aplicat de autoritățile fiscale din România cu privire la contribuțiile sociale obligatorii plătite în România, respectiv într-un alt stat membru UE”, mai scrie în comunicatul de presă menționat.