Cum te porţi cu un copil adoptat?

Iubeşti copiii şi, dintr-un motiv sau altul, eşti părintele unui copil adoptat. Poate că e singurul tău copil, poate că îl aduci într-o familie unde mai sunt şi alţi copii. Iar cum legislaţia din România cu privire la adopţie e suficient de stufoasă astfel încât şansele să adopţi un bebeluş prea puţin conştient de lumea din jur sunt minime, iată, mai jos, câteva sfaturi care vor face apropierea dintre voi, dar şi faţă de restul familiei, mai uşoară şi mai rapidă.

Pregăteşte-te să aştepţi

Adopţia poate fi un proces de lungă durată, aşa că din momentul în care te decizi că vei înfia un copil, până când dosarul de adopţie va fi complet şi până când, în sfârşit, îţi vei vedea copilul acasă, s-ar putea să treacă ceva timp – poate chiar ani. Este momentul să-ţi faci ordine în viaţă, să pui la punct toate acele detalii necesare schimbării prin care vei trece şi tu, şi copilul care urmează să facă parte din familia ta. Amenajează casa în concordanţă cu nevoile unui copil şi ţinând cont de vârsta pe care o are sau ia-ţi o vacanţă pentru a-ţi limpezi gândurile (nu vei mai avea timp de asta după ce copilul va ajunge acasă).

Dacă cel mic nu este bebeluş, înseamnă că a trăit într-un mediu (sau mai multe) pe care trebuie să le cunoşti. Dacă este posibil, vorbeşte cu părinţii adoptivi şi/sau cu asistenţii maternali care au avut grijă de el, pentru a afla cât mai multe despre înclinaţiile sale, despre jocurile care îi plac, preparatele pe care le preferă, despre pasiunile dar şi temerile sale, dar şi despre temperamental său, în general.

Amenajează-i simplu încăperea

Oricât de emoţionată eşti de venirea sa apropiată şi oricât ţi-ai dori să-l impresionezi şi să-l faci să se simtă bine, nu exagera cu decorarea casei şi a camerei  în care va locui. Prea multe culori, haine şi jucării va surescita un copil mai mare, în loc să îl calmeze şi să-l binedispună. Optează pentru culori calde, dar neutre, care să-l liniştească şi să-i confere încrederea că se află într-un loc primitor.

Nu te aştepta să-l pui în pătuț, să-i spui o poveste de noapte-bună, să stingi lumina şi să îl laşi să adoarmă. Aproape sigur, nu se va întâmpla aşa – nu eşti într-un film american. Probabil că nici dacă ar fi fost copilul tău natural nu ar fi adormit singur în pătuţ de la început. Cu atât mai mult un copil adoptat are nevoie să petreci cât mai mult timp cu el, să simtă apropierea dintre voi şi faptul că se poate baza oricând pe tine. Este un copil care trece printr-o schimbare bruscă şi, chiar dacă nu a dus o viaţă îngrozitoare înainte, cu siguranţă s-a despărţit de locuri şi persoane de care apucase să se ataşeze.

În plus, bebeluşii şi copiii care au crescut în centre de plasament sunt învăţaţi să doarmă cu mai mulţi copii în cameră, aşa că nu se vor obişnui prea uşor cu ideea de a dormi singuri. Stai cu el la început sau culcă-l în aceeaşi cameră cu ceilalţi fraţi ai lui, dacă mai ai copii acasă – se va simţi mai confortabil.

Relaţia cu părinţii naturali

În unele cazuri, se întâmplă să adopţi un copil chiar de la familia sa, care are mai mulţi copii în întreţinere şi posibilităţi foarte modeste de a-i creşte aşa cum se cuvine pe toți. Dacă micuţul a fost în contact cu familia naturală, trebuie să te gândeşti în ce măsură vrei ca el să ţină legătura cu membrii fostei familii în care a crescut. Situaţia e destul de complicată în acest caz, aşa că trebuie să te gândeşti serios în ce măsură ţii legătura cu foştii părinţi, dacă le vei da voie să-şi viziteze copilul sau cât de strâns va fi contactul cu rudele de sânge. Trebuie să fii conştientă că te-ai angajat să ai grijă doar de copilul adoptiv, nu de întreaga lui familie, aşa că nu ceda presiunilor de a-i sprijini material decât dacă îţi doreşti acest lucru. Ai grijă, însă, o legătură prea strânsă cu fosta familie îl poate bulversa pe copilul adoptat.

Cere sfaturi de la apropiați

Cere ajutorul părinților din cercul tău de prieteni sau din rândul rudelor apropiate. Nu te limita doar la a cere sfaturi, ci roagă-i să vă viziteze, pentru ca cel mic să se integreze cât mai repede în noua familie și pentru ca tu să te obișnuiești cu noul program, cu totul diferit față de cel al unei persoane fără copii. Venirea copilului adoptat în familie trebuie să fie motiv de bucurie și pentru tine, nu doar pentru el. Motivul pentru care l-ai adoptat este pentru că vă va fi mai bine împreună decât separat. Așa că niciuna dintre părți nu trebuie neglijată.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.