În prezent, un start-up trebuie să prezinte, pe lângă declarația de înregistrare în scopuri de TVA, și o declarație pe proprie răspundere privind existența intenției și a capacității de a desfășura activități economice în sfera TVA.
Deși declarația este pe proprie răspundere (se presupune deci că cel care o dă își asumă răspunderea, iar organul fiscal ar trebui să o accepte ca atare), procedura ANAF pleacă de la prezumția de vinovăție a tuturor firmelor și analizează, pe baza acestei declarații, dacă există intenția și capacitatea contribuabilului de a desfășura activități economice.
Între alte probleme apărute din practică:
1. Formularul declarației pe proprie răspundere cere antreprenorilor informații în mod vădit excesive față de scopul în care sunt cerute (de exemplu, CV-ul tuturor asociaților și administratorilor).
2. În cazul respingerii înregistrării societății în scopuri de TVA, motivele nu sunt transparente; contribuabilului i se comunică doar că "nu a prezentat informații corecte și complete, nu a justificat intenția și capacitatea", astfel încât, în cele mai multe cazuri, antreprenorii nici nu știu ce trebuie modificat în declarație pentru a putea obține înregistrarea.
3. Același formular trebuie depus inclusiv de societățile care sunt deja înregistrate și funcționează, în situatii precum:
- au depășit plafonul încasărilor aferente regimului societăților neplătitoare de TVA - situație în care există riscul să nu se acorde înregistrarea în scopuri de TVA, dar contribuabilul să fie însă obligat să perceapă TVA, fără a avea dreptul de a deduce TVA -ul pentru achizițiile proprii și fără posibilitatea clienților săi de a deduce TVA aferent livrărilor sale;
- la modificarea sediului social, a administratorilor sau asociaților unei societăți - situație prevăzuta arbitrar doar de ordinul ANAF, nu și de Codul fiscal sau de normele de aplicare
Astfel, un start-up nou înființat care se lansează cu un buget de 10.000 EUR și nu poate deduce TVA se află în situația foarte posibilă a unui faliment în perioada următoare, opinează specialiștii Casei de Avocatură Ionescu și Sava.
De asemenea, întreaga procedură a înregistrării în scopuri de TVA, atât pentru companiile nou înființate cât și pentru cele existente dar care, spre exemplu, doresc să realizeze o modificare în structura de acționariat, înseamnă pentru contribuabil blocarea întregii activități cu până la 2 săptămâni, costuri cu casa de avocatură angajată, precum și un întreg efort de comunicare de risc din partea contribuabilului către toți partenerii săi de afaceri (clienți, furnizori, etc.).
Conform datelor disponibile la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), actualizate până la data de 31.01.2016, numărul total de înmatriculări juridice în prima lună a lui 2016 este de 8.288 de societăți, în scădere cu 2.5% față de aceeași perioadă a anului 2015.
“În loc să dezvoltam mecanisme eficiente de control și sancțiune a evaziunii fiscale, încurajând pe de altă parte activitatea celor care derulează activitate economică corectă, am reușit să impunem o nouă barieră birocratică TUTUROR firmelor, tratându-le pe toate cu prezumția de vinovăție. Este posibil să asistăm în acest fel, în perioada următoare, la o serie de blocaje sau falimente în economie”, declară Radu Ionescu, partener fondator, Casa de Avocatură Ionescu și Sava.
Comentarii articol (0)