19 greşeli pe care să nu le faci ca trainer în sala de curs

Articol scris de Nadia Creţu, trainer Extreme Training (www.traininguri.ro).

Iată, în continuare, un "don't do list" util oricărui trainer în sala de curs:

1. (Prea multe) Ironii

Umorul este un ingredient necesar în cursul unui training și are o mulțime de beneficii: condimentează atmosfera, fixează informații, setează un climat relaxat de învățare, facilitează interacțiunea. Atenție însă la ironie, la persoanele/subiectele ironizate. Aceasta îi poate face pe cursanți să se simtă inconfortabil, vizați. Excepția de la regulă este autoironia, însă și aceasta trebuie folosită cu măsură deoarece riști să-ți pierzi credibilitatea în fața grupului sau să pară că ceri ajutor/clemență.

2. Discriminări

Pare o chestiune evidentă, însă ia gândiți-vă de câte ori, dorind să accesorizăm cursul cu momente umoristice, facem bancuri cu: blonde, polițiști, țigani, unguri, homosexuali, evrei etc. Momentul poate deveni sensibil dacă participanții se lansează în astfel de demersuri. Nu știm ce tangență cu grupurile menționate au ceilalți. Pentru a evita astfel de situații, putem discuta acest aspect la începutul cursului, atunci când stabilim regulile de grup - pe parcurs va fi mai dificil.

3. Ambiguitate în comunicarea obiectivelor

Cei care se află într-o situație de învățare își vor asuma cu atât mai mult demersul dacă știu direcția și destinația. Sporim astfel gradul de responsabilizare personală și creștem nivelul de implicare.

4. Situații frustrante pentru participanți (mai ales spre finalul cursului)

Este adevărat că depășirea zonei personale de confort ne ajută să evoluăm și că tot (ei, nu chiar tot) ce nu ne omoară, ne face mai puternici, însă e nevoie de timp ca oamenii să asimileze experiențe mai puțin plăcute, iar dacă gustul cu care pleacă este cel al frustrării, s-ar putea să nu-și dorească să mai aibă de a face cu tine vreodată (plus evaluările depreciative la adresa trainerului). Până la urmă, ceea ce ne dorim este să creăm contexte sigure de învățare, iar studiile au demonstrat deja că bățul (condiționarea negativă, vreau să spun) nu aduce beneficii pe termen lung. Ca atare, mai degrabă emoțiile pozitive și un climat securizat facilitează învățarea și transformarea, iar cursanții își vor aminti mai degrabă felul în care i-ai făcut să se simtă, și nu informațiile.

5. Nominalizarea, vizarea, țintirea participanților

Faceți, mai degrabă, invitații, încurajați, oferiți feedback pozitiv. Adesea, și cursanții au tendința de a-i numi pe alții, în vederea rezolvării sarcinilor grupului; am auzit frecvent formulări de genul: “să prezinte x pentru că e mai tânăr, pentru că el a scris, pentru că e mai aproape de flipchart, pentru că a mai făcut-o deja, pentru că…, pentru că…”. Nu ezitați să interveniți și să invitați la autoasumare, și nu la delegare, în astfel de situații. Pe de altă parte, am asistat la situația în care un trainer îi spunea unui participant să scrie un nume mai scurt pe ecuson și am observat disconfortul și frustrarea participantului căruia i se refuza identitatea.

6. Atitudine profesorală

Poate unii participanți nu au depășit stadiul de elevi conformiști, însă nu astfel de rezultate vizăm, corect? Încurajați implicarea, participarea, responsabilizarea personală pentru ceea ce obține fiecare.

7. Îți ceri scuze prea mult

În cazul unei greseli flagrante, poate e mai bine să o recunoaștem, însă scuzele repetate pentru orice greșeală/ezitare insignifiantă ne știrbesc credibilitatea, denotă nesiguranță, schimbă raporturile de autoritate în cadrul grupului. Pe de altă parte, dacă greșelile făcute pot avea consecințe asupra performanței, succesului sau încrederii în sine a cursanților, e o chestiune de etică și morală să le asumăm și să încercăm să remediem consecințele.

8. Prea multe exemple personale

Este evident că exemplele personale pot avea relevanță, însă aveți grijă să nu transformați cursul în povestea voastră (de succes sau nu). Pe de altă parte, lăsați loc participanților pentru a împărtăși povești personale; facilitează dinamica grupului, îi valorizează. Pentru a calibra aceste intervenții fără a trebui să tăiați prea des microfonul, puteți clarifica încă de la stabilirea regulilor de grup (iarăși, reguli de grup...da, sunt importante, se stabilesc la început, împreună cu participanții).

9. More is Less!

Nu! Less is More! Gândește-te: câtă informație putem reține? Nu prea multă, știm deja. Drept urmare, e important să punctăm și să reluăm de câteva ori, în diferite forme și momente, ideile principale (pe care noi, trainerii, le avem foarte clar în minte de la începutul cursului, nu-i așa?). Iar dacă timpul se întoarce împotriva noastră, e de preferat să esențializăm mesajul și să furnizăm surse suplimentare de informație (sau să facem aplicații) decât să spunem pe repede înainte tot ce aveam pregătit pe restul de slide-uri.

10. Programul de curs prelungit

Din dorința de a face cât mai mult sau pentru că nu am calculat corect încadrarea tematicii în orele alocate, suntem tentați adesea să nu respectăm pauzele și ora de încheiere a zilei de lucru. E frustrant pentru participanți. Încercați să luați pulsul sălii, evitați să picați în transa formatorului, care consideră că tot ceea ce are el de spus e de importanță capitală pentru cursanți. De multe ori, participanții încearcă să negocieze pauzele (“le facem mai scurte și plecăm mai devreme acasă?”). Gândiți-vă câte lucruri sunt de făcut într-o pauză: țigări, cafele, toaletă, telefoane urgente, pregătit materialele pentru următoarea sesiune…în realitate, chiar pot fi scurtate aceste pauze? Pe de altă parte, solicitarea de scurtare a pauzelor denotă adesea dorința cursanților de a încheia mai repede (și nu faptul că își doresc mai mult timp în sală). Ca atare, terminați la timp!

11. Expunerea temerilor și emoțiilor în fața grupului

De ce nu? Pentru că vă arătați vulnerabili, vă faceți țintă, iar scopul pentru care ei sunt în sală nu este să vă facă pe voi să va simțiți bine. Ar fi o excepție de la această regulă: în grupurile în care îi învățați pe alții arta training-ului; însă nu uitați, în acest caz, să le spuneți și cum pot fi depășite emoțiile (iar aici da, puteți da și exemple personale).

12. Folosirea cursanților pentru demonstrarea unor situații

dacă acest fapt ar însemna expunerea lor în fața grupului în ipostaze care îi lezează. Imaginați-vă situația în care cineva este scos în fața grupului și, pentru că trainerul vrea să demonstreze unde îndreptăm privirea când spunem adevărul sau mințim (știți, există teorii despre asta), pune o întrebare de tipul “Când ai făcut ultima dată sex?” E greu de imaginat o astfel de situație, corect? Vă asigur că eram în sală.

13. Vorbești cu tabla/ flipchartul!

Cu toții ne amintim probabil momentele în care, la școală fiind, profesorul vorbea în timp ce scria la tablă. Nu înțelegeam ce spune, îi evaluam posteriorul/ținuta sau pur și simplu făceam glume, ne pierdeam interesul: și exemplele pot continua. De ce credeți că adulții se comportă altfel?

14. Citești TOT ce scrie pe slide!

Și participanții știu să citească, iar voi ar trebui să știți deja ce scrie acolo. În plus, pierdeți contactul cu sala și păreți nepregătiți.

15. Folosești termeni pe care ceilalți e posibil să nu-i cunoască, fără a-i defini în prealabil!

De exemplu, pare evident că toată lumea știe ce înseamnă „asertivitate”. Am testat la curs: nu toată lumea cunoaște termenul (și nici măcar marea majoritate). Ca atare, găsiți formule adecvate pentru a introduce conceptele; în felul acesta, veți vorbi aceeași limbă cu cursanții voștri.

16. „Faceți ceea ce spun, nu faceți ceea ce fac eu!”

Cunoașteți proverbul (Faceți ce spune popa…). E frecventă abordarea și în parenting. O puteți aplica și în sala de curs, însă rezultatul va fi decredibilizarea voastră absolută, cu mici șanse de reabilitare.

17. Obișnuiești să ”cerți” participanții!/ Să ridici tonul!

Pare incredibil, însă am întâlnit situații. Care e consecința? Participanți umiliți, frustrați, revoltați sau submisivi, infantilizați. Ne dorim astfel de cursanți? Vor putea trăi o experiență satisfăcătoare? Și încă ceva: nu criticați tot grupul, generalizând cu generozitate, pentru eroarea unui participant. Găsiți forme constructive de a oferi feedback individual.

18. Descurajezi întrebările!

Spunându-i unui cursant „Ar fi trebuit să știi asta!”, îl umilești și descurajezi tot grupul în solicitarea de clarificări. Apar astfel frustrări, manifestări ostile/pasiv-agresive, lipsă de receptivitate. Mulțumiți pentru întrebări, chiar daca sunt mingi aruncate la fileu, pentru aspecte omise sau pentru clarificarea sau fixarea informațiilor; iar dacă le întoarceți către sală, veți împărți scena și cu grupul.

19. Nu iei în seamă feedback-ul participanților în privința prestației tale!

Noroc cu un participant care, la finalul unui curs, mi-a spus că folosesc cuvântul „efectiv” în fiecare frază. Altfel, îl citeați și voi în acest articol de vreo…30 de ori (cel puțin). Rămâneți curioși și deschiși! Cereţi feedback într-un mod autentic! Vă ajută să vă autodepășiți.

Inspiră și motivează! Pune pasiune în ceea ce faci! Fii o cheie pentru schimbare, a ta și a celor cu care lucrezi!