Citind pe Internet diverse articole, am dat invariabil peste aceeași informație: doar perioadele de timp lucrate în baza unui contract individual de muncă sunt considerate vechime în muncă. În alte articole am găsit scris și negru pe alb faptul că drepturile de autor nu reprezintă vechime în muncă și că sumele cotizate sunt folosite exclusiv pentru calculul valorii punctului de pensie. Acesta este motivul pentru care m-am hotărât să scriu acest articol, pentru a prezenta informația corectă și a explica confuzia care se face între anumite noțiuni.
Iată ce prevede Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice:
“Art. 6. - (1) În sistemul public de pensii sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:
1. d) persoanele care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, din drepturi de autor şi drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi din contracte/convenţii încheiate potrivit Codului civil”.
În acelaşi timp, normele de aplicare ale Legii nr. 263/2010 stipulează, la Capitolul II - Stagiul de cotizare în sistemul public de pensii. Certificarea stagiului de cotizare şi a punctajului realizat în sistemul public de pensii, următoarele:
“Art. 31. – (1) În situaţia persoanelor prevăzute la art. 6 alin. (1) pct. I, II, III şi V din lege, constituie stagiu de cotizare în sistemul public de pensii perioadele pentru care s-au datorat contribuţii de asigurări sociale.”
Drepturile de autor sunt prevăzute la art. 6 alin. (1) punctul I litera d), deci se încadrează în aceste norme de mai sus.
Confuzie între vechimea în muncă și stagiul de cotizare
Să definim termenii:
Stagiul de cotizare reprezintă toate sumele achitate pe post de contribuție de asigurări sociale (CAS - adică pentru pensii), indiferent dacă ele au fost achitate în baza unui contract de muncă, PFA sau drepturi de autor.
Conform Codului Muncii, vechimea în muncă este perioada în care o persoană a muncit în baza unui contract individual de muncă. Cu alte cuvinte, arată câți ani a muncit o persoană de-a lungul vieții sale. Vechimea în muncă folosește la:
- stabilirea perioadei de timp în care angajații au dreptul de a solicita plata drepturilor cuvenite conform contractelor individuale de muncă;
- determinarea sporului de vechime - în acele sisteme de salarizare care încă îl mai aplică;
- derularea diferitelor proceduri administrative legate, spre exemplu, de dovedirea experienței într-o anumită meserie/profesie/specialitate.
Așadar, în Legea pensiilor, termenul de vechime în muncă nu apare, singurul folosit fiind stagiul de cotizare.
Concluzie
Veniturile din drepturile de autor nu constituie vechime în muncă. Dar nici nu este nevoie să constituie vechime în muncă, deoarece pensia se acordă în funcție de stagiul de cotizare, nu în funcție de vechimea în muncă. Așadar, contribuțiile plătite la pensie în baza unui contract de drepturi de autor se iau în calcul la stabilirea stagiului de cotizare și, prin urmare, la stabilirea cuantumului pensiei, cât și a anilor necesari pentru a ieși la pensie.
Același raționament se aplică și persoanelor fizice autorizate. Și cotizația acestora, fie că este de 10.5% (reprezentând o treime din contribuția completă), fie de 26.3% (contribuția completă), se consideră stagiu de cotizare și se ia în calcul la stabilirea cuantumului pensiei și, totodată, la stabilirea perioadei lucrate.
Exemplu:
PFA cotizează 10.5% la pensie timp de un an de zile = vechime în muncă un an de zile. Punctul de pensie va fi calculat proporțional cu valoarea cotizației de 1/3 din cotizația completă, deci cineva care cotizează doar 10.5% la CAS va avea o pensie mai mică decât cineva care cotizează 26.3%, dar, ca vechime în muncă, vor avea vechime egală.
PFA cotizează 26.3% la pensie timp de un an de zile = vechime în muncă un an de zile.