Reminder: Dacă o firmă nu se înregistrează fiscal la timp, ANAF o ia în evidență din oficiu

Ordinul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (ANAF) nr. 2921/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanțe fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii este documentul la care ne uităm pe acest subiect.

Potrivit normelor în vigoare, obligaţia înregistrării fiscale revine subiecţilor de drept fiscal ce intră într-un raport juridic fiscal, în vederea luării în evidenţă şi obţinerii codului de identificare fiscală. Astfel, ordinul vizează persoanele fizice şi firmele, precum şi entităţile fără personalitate juridică şi sediile secundare ale acestora care trebuie să se înregistreze ca plătitori de impozit pe salarii.

Totuşi, procedura înregistrării din oficiu nu se aplică, spuneau reprezentanții ANAF când ordinul a intrat în vigoare, persoanelor fizice care dețin cod numeric personal și sunt supuse impozitului pe venit, cu excepția persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere. 

Cele două modalităţi de înregistrare fiscală a contribuabililor

Concret, potrivit actului normativ amintit, există două modalităţi prin care organul fiscal competent, prin compartimentele sale de specialitate, realizează înregistrarea fiscală a contribuabililor. Concret, este vorba despre:

• înregistrarea din oficiu, pe baza constatărilor compartimentelor cu atribuţii de administrare fiscală;
• înregistrarea la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale.

De altfel, în cazul în care înregistrarea din oficiu se realizează pe baza constatărilor compartimentelor fiscale responsabile sau a organelor de inspecţie fiscală, acestea întocmesc şi transmit o solicitare motivată, însoţită de copii de pe actele care au stat la baza formulării solicitării. 

Dacă înregistrarea fiscală apare ca urmare a cererii formulate de o altă autoritate ce administrează creanţe fiscale, documentul prevede obligaţia transmiterii unei solicitări motivate de către respectiva autoritate organului fiscal competent, solicitare ce trebuie semnată de conducătorul autorităţii solicitante şi care va conţine atât dovada faptului că acel contribuabil a cărui înregistrare fiscală va fi solicitată este subiect al unui raport juridic fiscal, cât şi toate elementele de identificare ale acestuia, prin care se înţelege: denumire/nume şi prenume, adresă şi, după caz, cod numeric personal.

În cazul în care condiţiile de mai sus nu sunt îndeplinite, organul fiscal competent respinge cererea şi comunică autorităţii solicitante respingerea motivată a cererii.

Atunci când va fi înregistrat fiscal din oficiu, contribuabilul va fi informat de acest aspect prin intermediul unei notificări, semnate de conducătorul unităţii fiscale şi trimise în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală, notificare ca va reprezenta, totodată, şi o invitaţie în vederea audierii contribuabilului. 

Totuşi, Ordinul ANAF nr. 2921/2016 stabileşte şi anumite situaţii în care nu se întocmesc notificările către contribuabili. Mai exact, este vorba despre situaţiile în care înregistrarea din oficiu se face ca urmare a:

• constatărilor organelor de inspecţie fiscală;
• hotărârilor judecătoreşti definitive/ definitive şi irevocabile transmise de instanţele judecătoreşti, prin care se dispune înscrierea unor fapte în cazierul fiscal al persoanelor fizice nerezidente, neînregistrate fiscal în România.

Nu în ultimul rând, în cazul în care, în termenul prevăzut de notificare, contribuabilul depune declarația de înregistrare fiscală, procedura încetează prin referat motivat și se face în baza declarației acestuia.

Dacă însă contribuabilul nu se prezintă la organul fiscal competent în termenul prevăzut în notificare, instituţia întocmeşte un referat prin care propune înregistrarea fiscală a acestuia. În plus, o astfel de măsură trebuie luată şi în cazul în care, ulterior notificării primite, contribuabilul nu justifică, prin documentele depuse, sistarea procedurii de înregistrare fiscală.

În fine, înainte de comunicarea deciziei privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, organul fiscal verifică dacă contribuabilul vizat a depus declaraţie de înregistrare fiscală, după expirarea termenului prevăzut în notificare. În această situaţie, Fiscul propune desfiinţarea deciziei şi oprirea procedurii, prin intermediul unui referat.