UPDATE: Sechestrarea bunurilor pentru cei care nu își achită impozitele și taxele locale se face după reguli noi

Codul de procedură fiscală, în vigoare de la 1 ianuarie 2016, dispune ca procedura de evaluare şi valorificare a bunurilor sechestrate să nu mai fie una comună, atât pentru organul fiscal central, cât și pentru organul fiscal local, aşa cum s-a întâmplat anterior.

În acest sens, în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1072 din 30 decembrie 2016 a apărut Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (MDRAP) nr. 3293/2016 pentru aprobarea Procedurii privind evaluarea şi valorificarea bunurilor sechestrate. Concret, documentul ce se aplică de la data publicării detaliază modalitatea pe care trebuie să o urmeze organul fiscal local în vederea stingerii debitelor prin valorificarea bunurilor sechestrate.

Mai precis, actul normativ citat stabileşte că organele fiscale locale au dreptul sechestrării bunurilor mobile sau imobile, aflate în proprietatea sau coproprietatea contribuabilului care nu a achitat obligațiile bugetare sau fiscale către bugetul local, până la data aplicării sechestrului.

Iată ce puteţi afla din continuarea articolului: 

• cine este îndreptăţit să evalueze efectiv bunurile sechestrare;
• cum se face valorificarea bunurilor sechestrate prin înţelegerea părţilor;
• care este modalitatea vânzării directe a bunurilor sechestrate, dar şi prin scoaterea la licitaţie;
• prin ce alte modalităţi pot fi valorificate bunurile sechestrate. 

Sechestrarea bunurilor se face de-acum prin întocmirea unui proces-verbal de sechestru aplicat asupra bunurilor mobile sau imobile, după caz, care trebuie să cuprindă, obligatoriu, şi următoarele informaţii:

• datele de identificare a bunului;
• starea în care se află bunul;
• datele privind calitatea de proprietar, respectiv de coproprietar asupra bunului;
• valoarea care rezultă din documentul de achiziție a bunului sau din alt înscris;
• situația în care bunul rămâne în custodia contribuabilului sau a unui administrator de sechestru sau, în cazul bunurilor mobile, situația în care bunul se preia de către organul fiscal local ori se încredințează unui administrator de sechestru.

Totodată, ordinul apărut la final de 2016 în Monitor prevede ca procesul-verbal de sechestru să fie întocmit în trei exemplare, dintre care:

• unul este înmânat contribuabilului-debitor;
• unul este păstrat de către organul fiscal local;
• unul este înaintat Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în cazul bunurilor imobile, respectiv Agenției Naționale de Administrare Fiscală în vederea înscrierii în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare, în vederea înregistrării dreptului de ipotecă, respectiv de gaj, după caz.

Prin înregistrarea procesului-verbal de sechestru la una dintre instituţiile menţionate anterior, organul fiscal local va dobândi fie un drept de ipotecă, dacă debitorul nu a fost deposedat de bun, fie un drept de gaj, dacă datornicul a fost deposedat de bun. 

Cine şi cum evaluează bunurile sechestrate

Documentul lansat de MDRAP face precizări referitoare la modalitatea de evaluare a bunurilor sechestrate, prin evaluatori din cadrul organului fiscal local sau contractați, în cazul în care acesta nu dispune de personal propriu cu această specializare.

Astfel, în cazul în care evaluarea bunurilor se realizează prin evaluatori proprii, aceștia vor întocmi un raport de evaluare. Valoarea rezultată din raportul de evaluare trebuie să reflecte valoarea de piață a bunului și reprezintă valoarea de referință pe care organul fiscal local o va folosi pentru valorificarea bunului.

În cazul în care în care evaluatorii proprii nu dispun de cunoştinţele de specialitate necesare, organul fiscal local apelează la evaluatori din afara instituţiei, ca de exemplu: 

• experți evaluatori autorizați, experți tehnici judiciari, auditori financiari, evaluatori imobiliari sau agenții imobiliare - în cazul bunurilor imobile, clădiri sau terenuri;
• evaluatori de opere de artă, evaluator de antichități sau case de licitație specializate în valorificarea operelor de artă, dar şi anticariate - în cazul cazul bunurilor mobile de natura operelor de artă sau obiectelor de colecție;
• ingineri specializați, ingineri evaluatori mijloace de transport sau firme specializate în achiziția de mijloace de transport în vederea revânzării, respectiv service-uri auto - în cazul bunurilor mobile de natura maşinilor, utilajelor, echipamentelor sau mijloacelor de transport;
• case de amanet, consignații sau magazine specializate în achiziția de bijuterii în vederea revânzării - în cazul bunurilor mobile de natura bijuteriilor.

Evaluatorii menţionaţi anterior sunt contractaţi de instituţie, în principiu, pentru o perioadă de timp mai lungă, astfel încât să se poată apela la aceştia oricând situaţia o cere, într-un mod rapid. Aceştia furnizează organului fiscal local rapoartele de evaluare întocmite, care trebuie să reflecte valoarea de piață a bunului. Valoarea rezultată este valoarea de referință utilizată în vederea valorificării bunului.

Valorificarea bunurilor sechestrate prin înţelegerea părţilor

Potrivit art. 247 din Codul de procedură fiscală, în cazul creanţelor administrate de organul fiscal local care nu sunt stinse în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se poate trece la valorificarea bunurilor sechestrate prin una dintre următoarele modalități:

• înţelegerea părţilor;
• vânzare în regim de consignaţie a bunurilor mobile;
• vânzare directă;
• vânzare la licitaţie;
• alte modalităţi admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitaţii, case de amanet, firme specializate în achiziția de bunuri în scopul revânzării, agenţii imobiliare sau societăţi de brokeraj, după caz.

În acest sens, Ordinul MDRAP nr. 3293/2016 detaliază, pentru fiecare modalitate în parte, pașii de urmat de către organul fiscal local în vederea stingerii debitelor prin valorificarea bunurilor sechestrate.

În ceea ce priveşte prima modalitate reglementată de actul normativ, respectiv valorificarea bunurilor sechestrate prin înţelegerea părţilor, aceasta presupune ca debitorul să prezinte la organul fiscal local, în scris, următoarele informaţii:

• propunerile care i s-au făcut pentru achiziția bunurilor sechestrate;
• nivelul de acoperire a creanțelor datorate pentru fiecare propunere;
• numele și prenumele/denumirea potenţialului/potențialilor cumpărători;
• termenele până la care fiecare potențial cumpărător achită prețul propus.

Un lucru important de precizat este acelă că organul fiscal local nu ia în considerare ofertele care au prețuri propuse mai mici decât prețul de evaluare. După analizarea ofertelor, instituţia comunică contribuabilului aprobarea față de una dintre acestea, termenul-limită de plată și contul bugetului local în care cumpărătorul doritor trebuie să vireze prețul oferit. Odată viraţi banii în contul respectiv, sechestrul aplicat asupra bunului tranzacţionat se ridică.

Vânzarea directă a bunurilor sechestrate şi prin licitaţie

Valorificarea prin procedura de vânzare directă este posibilă acum în cazul bunurilor perisabile sau degradabile, iar evaluarea acestora se face în funcţie de preţul pieţei. Concret, organul fiscal local stabileşte preţul de vânzare al produselor după ce culege informații de la comercianți cu privire la prețurile cu care se vând astfel de bunuri.

Vânzarea directă a bunurilor se poate face şi în cazul prezenţei unui singur cumpărător, prin încheierea unui proces-verbal care reprezintă şi actul de proprietate a bunului. Dacă există mai multe cereri de cumpărare, bunul revine persoanei care oferă cel mai mare preţ. 

În ceea ce priveşte valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzarea la licitaţie, aceasta poate fi realizată în cadrul procedurii de executare înainte sau după utilizarea celorlalte modalități de executare.

Licitaţia se organizează de o comisie de licitaţie şi trebuie făcută publică cu cel puţin zece zile înainte de data stabilită pentru desfăşurarea acesteia. De altfel, debitorul trebuie înştiinţat cu privire la data, ora și locul desfășurării licitației, acesta din urmă putând fi locul unde se află bunurile sechestrate sau un altul, stabilit de instituţie.

Potrivit actului normativ, ofertanţii se pot prezenta la licitaţie direct sau prin mandatar, dar doar după ce achită taxa de participare, în cuantum de 10% din preţul de pornire al licitaţiei, şi după ce depun, cu cel puțin o zi înainte de data licitației, următoarele documente:

• oferta de cumpărare;
• dovada plății taxei de participare sau a constituirii garanției sub forma scrisorii de garanție;
• împuternicirea persoanei care îl reprezintă pe ofertant;
• pentru persoanele juridice române, copie de pe certificatul unic de înregistrare eliberat de oficiul registrului comerțului;
• pentru persoanele juridice străine, actul de înmatriculare tradus în limba română;
• pentru persoanele fizice române, copie de pe actul de identitate;
• pentru persoanele fizice străine, copie de pe actul de identitate/pașaport.

Potrivit documentului analizat, preţul de pornire al licitaţiei este, iniţial, egal cu prețul de evaluare a bunului. În cazul în care bunul nu se vinde după prima licitaţie, preţul acestuia se reduce cu 25% în cazul celei de-a doua şi cu 50% dacă se ajunge la a treia licitaţie. Dacă nici în urma celei de a treia licitații bunul nu este vândut, atunci la cea de-a patra licitație organizată bunul este tranzacţionat la cel mai mare preț oferit.

Alte modalităţi de valorificare a bunurilor sechestrate

Pe lângă modalităţile deja prezentate pentru valorificarea bunurilor sechestrate la nivel local, documentul MDRAP enumeră şi altele, precum vânzarea în regim de consignaţie, case de licitație specializate, case de amanet, anticariate, agenții imobiliare, brokeri sau agenții de brokeraj. Pentru ca acest lucru să fie posibil, este necesară parcurgerea câtorva etape şi respectarea unor termeni, după cum urmează:

• încheierea unui proces-verbal de predare-primire a bunului în scopul vânzării, între organul fiscal local şi entitatea care valorifică bunul;
• comisionul entității care valorifică bunul nu va fi inclus în prețul de evaluare, respectiv în prețul de vânzare a bunului. Acesta va fi plătit de către organul fiscal local, ulterior valorificării bunului și virării prețului de vânzare în conturile instituţiei și va reprezenta cheltuială de executare;
• dacă bunul se va valorifica la un preț superior prețului de evaluare, entitatea care valorifică va vira prețul încasat, integral, organului fiscal local;
• prețul încasat de către entitatea ce valorifică bunul va fi virat în conturile instituţiei în maximum trei zile de la încasare;
• în cazul entității care valorifică bunuri mobile în numele organului fiscal local, după primirea prețului de vânzare-cumpărare a bunului se va întocmi actul de vânzare-cumpărare, încheiat în patru exemplare;
• în cazul entității care va valorifica bunuri imobile în numele organului fiscal, odată cu virarea prețului încasat vor fi comunicate și datele de identificare ale cumpărătorului.

Nu în ultimul rând, actul normativ în vigoare din 30 decembrie 2016 stabileşte şi procedura de valorificare a bunurilor cu plata în rate. Astfel, în cazul vânzării prin licitație a unor bunuri imobile, cumpărătorul adjudecatar poate solicita plata prețului în rate, prin depunerea la registratura organului fiscal local a unei cereri scrise în acest sens. Acesteia îi va anexată, totodată, dovada plății a cel puțin 50% din prețul de adjudecare a bunului imobil.

Plata în rate trebuie aprobată de conducerea organului fiscal local în cel mult cinci zile de la de la data depunerii cererii.