Tratamentul contabil și fiscal al prestărilor de servicii către clienți externi diferă în funcție de două caracteristici:
- clientul este din UE sau non-UE;
- clientul este plătitor de TVA sau neplătitor.
Astăzi prezentăm regulile pentru companiile locale care sunt plătitoare de TVA, după ce săptămâna trecută am analizat reglementările pentru companiile neînregistrate în scopuri de TVA în România.
Situația 1: Clientul provine dintr-o țară UE
Client din UE neplătitor de TVA
Pentru serviciile prestate către companii din UE neplătitoare de TVA sau către persoane fizice, factura se va întocmi cu TVA-ul României.
Acest tip de tranzacții nu trebuie să se declare în declarația 390 VIES, ci doar în decontul de TVA - cod 300, la rândul 3.
Client din UE plătitor de TVA
O companie plătitoare de TVA din România, care livrează servicii către o companie din UE plătitoare de TVA, va emite o factură fără TVA, indiferent dacă serviciul este efectuat în România sau în altă țară.
Compania din România trebuie să verifice valabilitatea codului de TVA al furnizorului aici.
Tranzacția se va înregistra în decontul de TVA - cod 300, la rândul 3.
De asemenea, compania din România trebuie să fie înregistrată în Registrul Operatorilor Intracomunitari (registrul va fi eliminat de la 1 ianuarie) și să declare tranzacția în declarația 390 VIES în luna în care s-a efectuat tranzacția.
Situația 2: Clientul este din afara spațiului comunitar
O companie plătitoare de TVA din România, care livrează servicii către o companie din afara Uniunii plătitoare de TVA, va emite o factură fără TVA. Furnizorul trebuie să transmită codul de TVA.
Tranzacția se va înregistra în decontul de TVA - cod 300, la rândul 3.
Comentarii articol (3)