Cum îți poate afecta interviul limbajul non-verbal pe care-l folosești

Multe dintre afirmațiile (aparent științifice) despre comunicarea non-verbală au tendința de a-i exagera ponderea în procesul de transmitere și primire de informații. E șocant și îngrijorător să ne gândim că, așa cum este adesea afirmat, peste 90% din comunicare este non-verbală (adică tot ceea ce „spunem”, dar nu prin cuvinte, și anume prin gesturi, expresii faciale, modalitate de așezare a corpului etc.).

În realitate, studiile lui Mehrabian pe care mulți le citează pentru a sublinia procentul majoritar al comunicării non-verbale sunt deficitare la ceea ce psihologii numesc validitate ecologică. Pe limba noastră, e riscant să generalizăm concluziile lor (valabile pentru contextele de comunicare a emoțiilor) pentru toate situațiile de interacțiune socială.

Asta nu înseamnă că nu vom acorda importanță comunicării non-verbale. Și pe PortalHR am mai vorbit despre riscurile interpretărilor deficitare ale unor gesturi/expresii faciale ale candidatului. O căutare pe internet te va ajuta probabil să descoperi o mare varietate de sfaturi privind modalitățile cele mai eficiente de a face impresie bună pe tot parcursul interviului. „Specialiști” îți vor spune că trebuie să zâmbești, să strângi mâna evaluatorului cu convingere, să te uiți în ochii celui cu care vorbești și să eviți grimasele de orice fel, să nu mesteci gumă și să nu îți schimbi prea des poziția pe scaun. În felul acesta se pare că ai șanse mai mari să lași impresia unui profesionist sigur pe el, atent și interesat de discuție etc.

De fapt, avem cu toții ticuri (verbale sau non-verbale), zile mai bune sau mai proaste, reacții emoționale mai ușor sau mai greu de stăpânit (mai ales când e vorba de un interviu) și ceea ce putem începe să facem pentru a exersa și limbajul non-verbal (pentru că de ceea ce spunem prin cuvinte ne preocupăm suficient de mult) este să conștientizăm impactul pe care îl avem asupra celor din jur în diverse contexte. Feedback despre gesturi deranjante sau afișări excesive de emoție putem primi (la cerere) de la cei cu care colaborăm/interacționăm zilnic și deși e puțin probabil să putem controla tot ceea ce „comunicăm”, cu timpul și cu practica (adică prin participarea la cât mai multe interviuri) lucrurile devin mai ușoare.

N-am vrea să încheiem însă înainte de a atrage atenția încă o dată că deciziile de recrutare (a se citi angajare) bazate doar pe indicii de limbaj non-verbal au șanse mari de a păcătui prin generalizare și superficialitate. În situația în care comportamentul non-verbal nu este deraiant și deranjant (deși chiar și atunci ar fi de sondat motivele pentru care este așa), acceptarea sau respingerea candidatului ar trebui să aibă în vedere filtre mai complexe de performanță, valori, motivație și experiența pe care un intervievator în cunoștință de cauză știe să le activeze.

Articol preluat de pe www.portalhr.ro. Puteţi citi aici articolul original.