Controale pe probleme de mediu: Ce obligaţii au firmele către Fondul de Mediu şi cum se pot pregăti pentru verificări?

În prezent, regimul deşeurilor în România este reglementat prin Legea nr. 211/2011 şi Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, precum şi prin alte acte normative de rang inferior. 

De alfel, cadrul legal al gestionării ambalajelor și al deșeurilor de ambalaje a cunoscut mai multe modificări în ultimii ani, în condiţiile în care ţara noastră este, cel puţin pentru moment, departe de a ajunge la gradul de colectare şi reciclare pe care şi l-a asumat. 

Astfel, chiar dacă societăţile nu au ”ţinte” propriu-zise de reciclare/valorificare, comercianţii sunt obligaţi să administreze corespunzător deşeurile generate. Concret, managementul deşeurilor implică, înainte de toate, predarea deşeurilor generate către colectori specializaţi, în baza unor contracte de prestări de servicii şi formulare (corect completate) de încărcare-descărcare.

Potrivit lui Raul Pop, senior manager al Serviciului de sustenabilitate și schimbări climatice din cadrul EY România, comercianţii trebuie să ţină o evidenţă a deşeurilor predate, pe care să o depună anual (până la data de 31 martie a anului următor) sau la solicitarea Agenţiilor Judeţene de Protecţia Mediului. 

Specialistul contactat de redacţia noastră ne-a arătat şi care sunt fluxurile pe care trebuie organizată colectarea efectivă a deşeurilor. Concret, acestea sunt:

• menajer;
• hârtie-carton;
• plastic;
• sticlă;
• lemn;
• metal;
• baterii-acumulatori; 
• deşeuri din echipamente electronice (mai ales cele mici: tastaturi, mouse-uri, telefoane etc);
• deşeuri periculoase (tonere, surse de lumină).

În plus, există şi alte obligaţii către Fondul de Mediu, ce se concretizează în demonstrarea valorificării unui procent (diferit în funcţie de materialul de ambalare, categoria de deşeu electronic, volumele de baterii, pungi de plastic, anvelope sau ulei mineral) din greutatea articolelor respective puse pe piaţă.

"Această obligaţie se calculează şi se administrează diferit în funcţie de specificul fiecărei companii din punct de vedere al sortimentelor de produse, provenienţei acestora, modelului de comercializare sau consum intern etc", ne-a explicat Raul Pop.

Atenţie! În prezent, agenții economici care nu recuperează deșeurile de ambalaje rezultate în urma consumului sunt obligați să contribuie la Fondul de Mediu cu doi lei pentru fiecare kilogram de deșeuri nereciclate.

Obligaţiile companiilor: De ce este recomandat dosarul de mediu

Chiar dacă nu este expres reglementată în legislaţia autohtonă, organizarea informaţiilor sub forma unui dosar de mediu este un aspect recomandat de specialişti. 

Raul Pop recomandă comercianţilor ca o serie de informaţii să fie astfel grupate. Mai precis, dosarul de mediu trebuie să cuprindă:

• decizia de numire a responsabilului cu managementul deşeurilor (sau contractul de prestări servicii, dacă această activitate este externalizată). Cu alte cuvinte, un agent economic poate opta fie pentru crearea unui post specializat pe probleme de mediu în companie (prin pregătirea unei persoane în acest sens - participarea la cursuri specializate), fie poate externaliza serviciul, situaţie în care responsabilităţile sunt transferate firmei specializate, ce trebuie să fie acreditată de Ministerul Mediului pentru a putea funcţiona;
• copie de pe diploma de absolvire a cursului de specialitate de către persoană care se ocupă efectiv de gestionarea deşeurilor; 
• copii de pe contractele cu colectorii de deşeuri autorizaţi pentru deşeurile pe care le predă organizaţia respectivă; 
• planul de management al deşeurilor;
• planul de prevenire a deşeurilor;
• evidenţele lunare şi ultima evidenţă anuală a deşeurilor pentru anii anteriori (cu dovada depunerii la Agenţia Judeţeană de Protecţia Mediului); 
• proceduri interne.

Mai mult, specialistul de la EY România recomandă ca în dosarul de mediu al firmelor să fie trecute şi numere de telefon ale persoanelor responsabile, ale colectorilor, datele de contact ale angajaţilor care predau deşeurile, în toate punctele de lucru etc. 

Controale pe probleme de mediu: Ce verifică autorităţile

Ca regulă, de respectarea prevederilor în domeniu sunt responsabili comisarii şi persoanele împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, precum Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului ori Administraţia Fondului de Mediu.

Raul Pop atrage atenţia că, chiar şi în lipsa unui control al autorităţilor competente, primul lucru pe care orice companie trebuie să-l facă este să-şi cunoască obligaţiile şi să-şi procedureze procesele interne, astfel încât să asigure respectarea acestor obligaţii.

"Toate obligaţiile de mediu se bazează pe elemente cuantificabile, ceea ce înseamnă, implicit, că respectarea lor are o componentă importantă de management al informaţiei specifice. Aşadar, procedurile de achiziţie, de consolidare şi de elaborare a rapoartelor şi evidenţelor cantitative sunt indispensabile. Desigur, cu cât compania este mai complexă, aceste proceduri sunt şi ele mai complexe", a explicat sursa citată. 

Prin urmare, un astfel de proces intern este diferit în cazul unui birou de avocatură faţă de un spital, la fel cum se întâmplă şi cu, spre exemplu, un service auto, comparativ cu o mare platformă industrială.

"Primul lucru la care se uită orice organ de control, după o primă observaţie vizuală, la intrarea în companie, este calitatea datelor pe care compania le administrează pentru a-şi administra obligaţiile de mediu", subliniază specialistul contactat de redacţia noastră.

Practic, persoanele care vin în control verifică existenţa unei monitorizări a problemelor de mediu, corectitudinea datelor furnizate şi, nu în ultimul rând, achitarea obligaţiilor financiare în baza acestor date (reale). 

De altfel, "existenţa acestor informaţii este esenţială pentru adoptarea unor decizii de management în vederea optimizării costurilor de mediu", consideră Raul Pop. 

Vă reamintim că, potrivit legislaţiei în vigoare, responsabilităţile operatorilor economici (de a gestiona ambalajele devenite deșeuri) se pot realiza:

• individual, prin colectarea şi verificarea deşeurilor proprii sau ale altor deţinători;
• colectiv, în cadrul unor structuri de tip OTR (organizaţii de transfer de responsabilitate). 

De altfel, prevederile privind ambalajele și deșeurile de ambalaje vizează „toate ambalajele introduse pe piață, indiferent de materialul din care au fost realizate și de modul lor de utilizare în activitățile economice, comerciale, în gospodăriile populației sau în orice alte activități, precum și toate deșeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare”, după cum scrie acum în Legea nr. 249/2015.

Amenzi semnificative pentru necolectarea selectivă a deșeurilor de ambalaje

Nerespectarea dispozițiilor legii privind ambalajele și deșeurile de ambalaje poate fi sancționată cu amenzi care pornesc de la 400 de lei și pot ajunge la 25.000 de lei, în conformitate cu prevederile Legii nr. 249/2015.

Mai exact, persoanele fizice pot fi amendate cu o sumă între 400 și 800 de lei dacă nu depun deșeurile de ambalaje ale produselor cumpărate în spațiile special destinate acestora din cadrul spațiilor comerciale, în timp ce operatorii economici pot fi sancționați cu o amendă între 10.000 și 20.000 de lei dacă nu asigură clienților, fără niciun cost, posibilitatea de a se debarasa de ambalaje.

În cazul în care refuză să primească de la cumpărător ambalajele reutilizabile la schimb sau să ramburseze valoarea depozitului, operatorul economic poate fi amendat cu o sumă cuprinsă între 8.000 și 15.000 de lei.

Cea mai mare amendă, cuprinsă între 15.000 şi 25.000 de lei, o pot primi operatorii comerciali care introduc pe piață ambalaje ce nu îndeplinesc cerințele esențiale cerute de lege. Mai exact, pentru a fi conformi cu legislația în vigoare, aceștia sunt „obligați să introducă pe piață numai ambalaje la care suma nivelurilor concentrațiilor de plumb, cadmiu, mercur și crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depășește 100 de părți/milion raportat la greutate”. 

Notă: Din acest articol aflaţi care sunt toate amenzile acordate de autorităţi pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.