Fondurile nerambursabile pentru micro și IMM sunt condiționate de mărimea firmei solicitante

În conformitate cu Legea 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, IMM-urile se clasifică în funcție de trei criterii:

• numărul mediu anual de salariați;
• cifra de afaceri anuală netă;
• valoarea activelor totale deținute.

Aceste trei criterii vor determina dacă întreprinderea este:

• microîntreprindere;
• întreprindere mică;
• întreprindere mijlocie.

Astfel, o microîntreprindere are mai puțin de zece salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţine active totale de până la două milioane euro, echivalent în lei.

Întreprinderile mici au mai puțin de 50 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă sau deţin active totale de până la zece milioane euro, echivalent în lei.

Întreprinderile mijlocii au mai puțin de 250 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane euro.

Depășirea pragurilor menționate în legislație vor determina încadrarea societății ca întreprindere mare.

Exemple de programe de finanțare:

• Programul Național de Dezvoltare Rurală 6.4 acordă finanțare nerambursabilă de până la 200.000 de euro pentru activități non-agricole în zona rurală. Sunt eligibile microîntreprinderile și întreprinderile mici;
• Programul Operațional Regional (POR) 2.1.A este destinat în exclusivitate microîntreprinderilor urbane care propun investiții în dezvoltarea activităților desfășurate sau demararea unor activități economice noi;
• POR 2.2 este destinat dezvoltării sau demarării unor activități economice noi, iar beneficiarii eligibili sunt microîntreprinderile cu cel puțin trei angajați, dar și întreprinderile mici și mijlocii.

Solicitarea unui ajutor financiar nerambursabil prin intermediul oricărei linii de finanțare din fonduri europene sau naționale va presupune atașarea unei declarații pe proprie răspundere privind categoria în care societatea este încadrată. Schimbarea categoriei se va efectua doar dacă întreprinderea depășește, în două exerciții financiare consecutive, pragurile menționate mai sus.

Dacă o întreprindere depăşeşte pragurile stabilite pentru cifra de afaceri sau activele totale şi pragurile pentru numărul mediu de salariaţi în cursul unui an, acest lucru nu va afecta situaţia întreprinderii, ea păstrându-și statutul de IMM cu care a început anul. Totuşi, statutul va fi pierdut dacă pragul va fi depaşit pe parcursul a două exerciţii financiare anuale consecutive.

Legăturile dintre firme schimbă categoria de încadrare

În cazul în care societatea deține părți sociale la alte întreprinderi ori propriul capital social este deținut total sau parțial de către alte entități economice, se vor calcula datele privind numărul de salariați, cifra de afaceri și activele totale la niveul grupului de întreprinderi.

O întreprindere unică este definită ca fiind un grup de întreprinderi legate sau partenere, ce se comportă ca o întreprindere unică. Atunci când întreprinderea nu are legături cu alte entități economice, va fi considerată întreprindere autonomă.

Solicitantul trebuie să se încadreze în categoria IMM-urilor, atât la data solicitării finanțării (data depunerii cererii de finanțare), cât și la data acordării finanțării (data semnării contractului de finanțare).

Datele utilizate pentru calculul numărului mediu anual de salariaţi, cifra de afaceri netă anuală şi activele totale sunt cele raportate în situaţiile financiare aferente exerciţiului financiar precedent depunerii cererii de finanțare, aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor. Această prevedere se aplică inclusiv în cazul cererilor de finanțare depuse în primele luni ale anului (în acest caz, anul 2017), chiar dacă situațiile financiare aprobate de adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor nu au fost încă depuse la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Întreprinderi autonome. O întreprindere este autonomă atunci când deţine cel mult 25% din capitalul social sau drepturile de vot în altă întreprindere și nicio altă întreprindere nu deține mai mult de 25% din capitaluul social sau drepturile de vot în întreprinderea analizată. În acest caz, la stabilirea categoriei în care întreprinderea se va încadra, se vor lua în calcul doar datele privind cifra de afaceri, activele totale și numărul de salariați ai întreprinderii analizate.

Întreprinderi partenere. O întreprindere este parteneră atunci când deține între 25% și 50% din capitalul social sau drepturile de vot ale unei alte întreprinderi, sau cazul în care o altă entitate economică deține părți din capitalul social sau din drepturile de vot între aceste praguri.

În acest caz, societățile vor fi considerate partenere, iar alegerea categoriei se va face însumând datele întreprinderii analizate cu procentul aferent celor ale întreprinderii partenere. Spre exemplu, 100% din datele societății analizate și doar 40% din numărul de angajați, cifra de afaceri și activele totale ale întreprinderii partenere.

Întreprinderi legate. Acest tip de relaţie corespunde situaţiei economice a întreprinderilor care formează un grup prin controlul direct sau indirect al majorităţii drepturilor de vot al unei întreprinderi sau prin abilitatea de a exersa o influenţă dominantă asupra întreprinderii. Societățile vor fi considerate întreprinderi legate, iar alegerea categoriei se va face prin însumarea tuturor datelor întreprinderii analizate și a partenerilor ei.

Pentru stabilirea unei întreprinderi unice, se va ține cont doar de întreprinderile legate înregistrate pe teritoriul aceluiași stat membru UE. Astfel, chiar dacă întreprinderea A (înregistrată în România) este deținută în proporție de 90% de întreprinderea B (înregistrată în afara României), cele două întreprinderi nu sunt considerate o întreprindere unică, fiind autonome.

De asemenea, se vor avea în vedere doar legăturile stabilite între solicitant și alte întreprinderi – persoane juridice, respectiv orice entități care desfășoară activitate economică. Astfel, dacă întreprinderea A este deținută în proporție mai mare de 50% de o persoană fizică autorizată (PFA), atunci cele două entități economice formează o întreprindere unică.

Eventualele legături ce apar între două sau mai multe întreprinderi prin intermediul unei persoane fizice trebuie luate în calcul la încadrarea solicitantului în categoria microîntreprinderilor.

Astfel, dacă două întreprinderi sunt legate prin intermediul unei persoane fizice, pentru verificarea încadrării uneia dintre ele în categoria microîntreprinderilor, datele privind numărul de angajați, cifra de afaceri și activele totale se vor cumula în procent de 100%.