Impozit pe teren 2017: Cum se calculează, cine îl datorează şi până când trebuie achitat în acest an?

Cu anumite excepții, pe care le vom analiza puțin mai jos, toate persoanele ce au în proprietate terenuri situate pe teritoriul României datorează anual un impozit, ce trebuie achitat în contul bugetului local al comunei, oraşului, municipiului sau sectorului (pentru Bucureşti) în care este amplasat respectivul teren.

Potrivit noului sistem fiscal aplicabil din 2016, impozitul pe teren este datorat, pentru întregul an fiscal, de persoana care are în proprietate terenul la data de 31 decembrie a anului fiscal anterior. Astfel, cei ce dețineau terenuri la 31 decembrie 2016 sunt obligați să achite această taxă pentru tot anul 2017, chiar dacă vor vinde bunul până la finele anului în curs.

Spre exemplu, o persoană ce vinde un teren în aceste zile va achita impozitul aferent pentru tot anul 2017, urmând să scape de această obligaţie abia de la anul. Practic, noul cumpărător este avantajat, întrucât va începe să plătească impozitul începând cu anul următor celui în care intră în posesia bunului. În egală măsură, aceste prevederi sunt valabile și pentru achiziția de case sau mașini - aveți detalii aici și aici. 

În altă ordine de idei, dacă dobândiți un teren pe parcursul anului, aveți obligația de a depune o declaraţie de impunere, alături de documentele justificative, la direcţiile de taxe şi impozite locale, în termen de 30 de zile de la achiziţie.

Calculul impozitului pe teren

Potrivit normelor în vigoare, impozitul pe teren se calculează luând în calcul suprafața terenului, rangul localităţii în care este amplasat terenul, zona şi categoria de folosinţă a terenului, conform încadrării făcute de consiliul local.

Astfel, în cazul unui teren amplasat în interiorul oraşului (intravilan), înregistrat în registrul agricol la categoria de folosinţă terenuri cu construcţii, precum și terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii în suprafață de până la 400 mp, inclusiv, impozitul pe teren se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu o sumă corespunzătoare prevăzută în Codul fiscal. 

În cazul unui contribuabil care deţine mai multe terenuri situate în intravilanul aceleiaşi unităţi/subdiviziuni administrativ-teritoriale, suprafaţa de 400 mp se calculează o singură dată, prin însumarea suprafeţelor terenurilor, în ordine descrescătoare.

Dacă terenul înregistrat în registrul agricol la altă categorie de folosinţă decât cea de terenuri cu construcţii, pentru suprafaţa care depăşeşte 400 mp, impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută într-un tabel din Codul fiscal. 

În ceea ce privește rangul localității, acesta este stabilit după cum urmează:

• rangul 0  - Capitala României, municipiu de importanţă europeană;
• rangul I   - municipii de importanţă naţională, cu influenţă potenţială la nivel european;
• rangul II  - municipii de importanţă interjudeţeană, judeţeană sau cu rol de echilibru în reţeaua de localităţi;
• rangul III - oraşe;
• rangul IV - sate reşedinţă de comună;
• rangul V  - sate componente ale comunelor şi sate aparţinând municipiilor şi oraşelor.

Pentru terenul amplasat în extravilan, adică în afara oraşului, impozitul se stabileşte prin înmulţirea suprafeţei terenului, exprimată în hectare, cu suma corespunzătoare prevăzută în Codul fiscal, înmulţită cu acelaşi coeficient de corecţie corespunzător, ca în cazul terenurilor intravilane.

Important! În cazul în care încadrarea terenului în funcţie de rangul localităţii şi zonă se modifică în cursul unui an, sau în cursul anului intervine un eveniment care conduce la modificarea impozitului pe teren, impozitul se calculează conform noii situaţii începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

31 martie, primul termen de plată

La fel ca până acum, impozitul pe teren se plăteşte în două tranşe egale, la direcţiile de specialitate ale primăriilor, respectiv direcţiile de taxe şi impozite.

În 2017, termenele de plată sunt fixate, din nou, la 31 martie şi 30 septembrie. Asta în condiţiile în care, anul trecut, primul termen de plată a fost decalat până la 30 iunie, ca urmare a modificărilor apărute în legislaţia autohtonă.

De asemenea, contribuabilii care plătesc impozitele pentru întreg anul până la 31 martie beneficiază de o bonificaţie de până la 10%, stabilită prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului Bucureşti, această atribuţie revine Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

În fine, în baza prevederilor din Codul fiscal, impozitul pe teren datorat aceluiaşi buget local de către contribuabili, fie ei persoane fizice sau juridice, se plăteşte integral până la primul termen de plată, atât timp cât are o valoare ce nu depășește 50 de lei. 

Persoanele scutite de la plata impozitului pe teren

Anumite categorii de persoane, prevăzute expres în Codul fiscal, nu datorează impozit pentru terenurile pe care le dețin. Mai exact, nu se plătește impozitul pe teren pentru:

• terenurile aflate în proprietatea sau coproprietatea veteranilor de război, a văduvelor de război şi a văduvelor nerecăsătorite ale veteranilor de război;
• terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, respectiv: persoanele care au fost private de libertate, cele care au avut stabilit domiciliu obligatoriu sau cele strămutate într-o altă localitate, dar şi a persoanelor fizice prevăzute la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999, adică acele persoane care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice;
• terenul aferent clădirii de domiciliu, aflat în proprietatea sau coproprietatea persoanelor cu handicap grav sau accentuat şi a persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, respectiv a reprezentanţilor legali ai minorilor cu handicap grav sau accentuat şi ai minorilor încadraţi în gradul I de invaliditate.

În plus, conform articolului 164 din Codul fiscal, nu se datorează impozit pentru următoarele terenuri, printre altele:

• terenurile aflate în domeniul privat al statului concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, instituţiilor publice cu finanţare de la bugetul de stat, utilizate pentru activitatea proprie a acestora;
• terenurile aflate în proprietatea publică sau privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;
• terenurile fundaţiilor înființate prin testament, constituite conform legii, cu scopul de a întreţine, dezvolta şi ajuta instituţii de cultură naţională, precum şi de a susţine acţiuni cu caracter umanitar, social şi cultural;
• terenurile aparţinând cultelor religioase recunoscute oficial şi asociaţiilor religioase;
• terenurile utilizate de unităţile şi instituţiile de învăţământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate;
• terenurile unităţilor sanitare publice, cu excepţia suprafeţelor folosite pentru activităţi economice;
• terenurile folosite pentru activităţile de apărare împotriva inundaţiilor, gospodărirea apelor, hidrometeorologie etc.;
• terenurile ocupate de autostrăzi, drumuri europene, drumuri naţionale, drumuri principale administrate de Compania Naţională de
• Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A.;
• terenurile Academiei Române și ale fundaţiilor proprii înfiinţate de Academia Română;
• terenurile instituţiilor sau unităţilor care funcţionează sub coordonarea Ministerului Educaţiei și Cercetării Științifice sau a Ministerului Tineretului şi Sportului, cu excepţia celor folosite folosite pentru activităţi economice.

Totodată, există anumite situații în care consiliile locale pot stabili scutirea sau reducerea impozitului pe teren. Printre altele, este vorba despre terenurile utilizate pentru furnizarea de servicii sociale de către organizaţii neguvernamentale şi întreprinderi sociale ca furnizori de servicii sociale, terenurile utilizate de organizaţii nonprofit folosite exclusiv pentru activităţile fără scop lucrativ ori terenurile afectate de calamități naturale (pentru acestea din urmă, scutirea e valabilă pentru o perioadă de cinci ani).