Trei femei remarcabile din Italia, care au marcat istoria universală

În această lună în care sărbătorim femeia și realizările ei, dedicăm acest articol femeilor din Italia care au marcat cultura, științele și istoria universală, inspirând prin realizările lor multe femei din generațiile care le-au urmat.

Elena Cornaro Piscopia - prima femeie din lume care a obținut titlul de doctor

În anul 1646 se năștea cea care, la vârsta de 32 de ani, avea să absolve cursurile universitare de doctorat, devenind, astfel, prima femeie din lume care obținea un titlu de doctor.

Elena Cornaro Piscopia s-a născut la Veneția și a studiat filozofia la Universitatea din Padova, unde, după terminarea studiilor doctorale în 1678, a și fost numită lector în cadrul facultății de matematică.

Ea a murit în anul 1684, la numai 38 de ani, din cauza tuberculozei, dar, în scurta perioadă de la absolvire și până la decesul ei, a fost membră a mai multor academii europene și scris mai multe lucrări științifice.

Pe lângă numeroasele limbi străine pe care le studiase și le cunoștea (latină, greacă, ebraică, spaniolă, franceză și arabă), ea se instruise și în muzică, fiind considerată un expert în acest domeniu, dovadă fiind numeroasele partituri pe care le-a scris în scurta sa viață.

Laura Bassi - prima femeie profesor universitar

Laura Bassi s-a născut în anul 1711 în Bologna și este cunoscută ca prima femeie din lume care a primit titlul de profesor universitar.

Ea a studiat la Universitatea din Bologna și, la doar 21 de ani, a obținut titlul de doctor în filozofie. A fost, de altfel, a doua femeie din lume, după Elena Cornaro Piscopia, care a obținut acest titlu.

În anul în care a obținut titlu de doctor, a primit și postul de profesor universitar de filozofie. Cu toate acestea, Laura Bassi este cunoscută pentru studiile și contribuțiile sale în domeniul științelor exacte, în special a mecanicii clasice (mecanica newtoniană).

A murit în anul 1778, la vârsta de 67 de ani.

Tina Anselmi - prima femeie numită ministru într-un guvern italian

Născută în anul 1927, în provincia Treviso, Tina Anselmi a făcut parte din Rezistența italiană în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Decizia de a se alătura mișcării de rezistență a fost luată în urma unui eveniment nefericit, și anume, a fost obligată, împreună cu colegii de liceu, să asiste la execuția a 31 de tineri partizani.

După razboi a studiat la Universitatea din Milano și a devenit profesoară de ciclu primar. În această perioadă s-a implicat în activitatea sindicatelor din domeniul învățământului primar.

Începând cu anul 1968 a fost membră a Camerei Deputaților, iar în 1976 a devenit prima femeie ministru în Guvernul italian, fiind numită ministrul Muncii și Securității Sociale de către prim-ministrul Giulio Andreotti. A deținut această poziție până în anul 1978, ulterior ea fiind numită ministru al sănătății, poziție pe care a deținut-o în perioada anilor 1978 și 1979.

Tina Anselmi a murit la sfârșitul anului 2016, la vârsta de 89 de ani.