Situația celor care muncesc la construcția de case sau la reabilitările de clădiri fără un contract de muncă și fără ca cineva să se îngrijească de protecția lor pe șantier nu este o noutate în România. Există doar o înțelegere între cel care dă instrucțiunile, adică proprietarul, și cel care e pus la muncă, asta însemnând practic aproape orice activitate în legătură cu lucrările necesare la acea clădire. Riscul și-l asumă practic doar cel care muncește, iar beneficiarul doar plătește la final.
Chiar dacă nu se ajunge întotdeauna la întâmplări nefericite, accidente grave pe șantierul de acasă ș.a.m.d., beneficiarul lucrărilor nu ia în calcul, de cele mai multe ori, ce obligații îi impune legislația specifică în cazul în care își angajează astfel de lucrători. Spunem „angajează” însă, cu ghilimelele de rigoare, pentru că de fapt nimeni nu angajează pe nimeni, iar lucrătorii sunt tratați ca zilieri, deși nici acest lucru nu este în acord cu legea, beneficiarul lucrărilor nerespectând nici măcar legislația în materia muncii cu ziua.
Din perspectiva legislației muncii (Codul muncii, mai exact), cei care lucrează cu oameni "la negru" (muncă nedeclarată, potrivit legii) pot fi amendați cu câte 20.000 de lei pentru fiecare lucrător, maximul putând ajunge la 200.000 de lei - aici vorbim de faptul că lucrătorii ar fi trebuit să aibă contracte de muncă și nu au. Poate că pentru unii necesitatea de a avea un contract ș.a.m.d. poate părea un formalism excesiv, dar în realitate dacă nu există acest contract și toate obligațiile care incumbă unui angajator, lucrătorul este extrem de dezavantajat. În special dacă ne gândim la condițiile sale de muncă, dar și chestiunea salariului este importantă aici - una e să ai o înțelegere verbală să primești niște bani, alta e să ai un contract care stabilește asta.
Beneficiarul lucrărilor ar trebui să fie, așadar, un angajator, cu excepția situației în care el doar contractează cu o firmă de construcții, caz în care răspunderea pentru legalitatea muncii îi revine celui care i-a angajat pe respectivii lucrători la acea firmă - societatea pentru care ei lucrează. Lucrătorii trebuie deci să muncească în baza unui contract de muncă scris, indiferent dacă ei lucrează într-o firmă sau direct pentru beneficiar.
Codul muncii nu-i exceptează de la sancțiune nici pe lucrătorii care muncesc fără forme legale, stabilind că aceștia pot fi amendați cu sume între 500 și 1.000 de lei de inspectorii ITM.
Util: Munca la negru în 2021 - Riscuri şi dezavantaje când nu eşti angajat cu forme legaleÎn construcții nu se poate munci ca zilier și e necesar un diriginte de șantier
Ca să lămurim de ce cel care muncește la o construcție nu poate fi considerat, din punct de vedere legal, ca zilier, trebuie să căutăm în Legea nr. 52/2011. Mai exact, răspunsul îl găsim în lista de domenii în care se poate munci legal cu ziua, pe care o puteți consulta în acest material.
Lista din Legea nr. 52/2011 este exhaustivă, adică nu mai poate fi completată, după bunul plac, cu alte domenii, decât printr-un alt act normativ care să modifice acestă lege. Și după cum se poate observa, la o privire mai atentă, nu include și domeniul construcțiilor. Pentru asta, nu putem să tragem decât următoarea concluzie: nu putem angaja zilieri în construcții, pentru că legea nu ne permite acest lucru.
Ideea principală este de fapt că lucrătorii din construcții nu numai că trebuie să beneficieze de un cadru legal în care să-și desfășoare munca (contract de muncă cu tot ceea ce decurge din raportul de muncă -- calitatea de asigurat, contribuția la pensii etc.), dar și de tot ceea ce presupun normele de sănătate și securitate în muncă. De pildă, ei trebuie să aibă un echipament corespunzător muncii pe care o desfășoară, cineva trebuie să le facă un instructaj ș.a.m.d.
Așadar, cei care lucrează în construcții trebuie să lucreze în baza unui contract de muncă, pentru ei neexistând altă variantă legală de a munci. Cât despre legislația privind calitatea în construcții, pentru unii dintre cei care-și ridică o casă unele prevederi sunt complet necunoscute și ignorate.
Spre exemplu, probabil mulți dintre cei care plănuiesc să-și construiască o casă nu știu că legislația actuală le impune să angajeze un diriginte de șantier, deși prevederea e în vigoare de la 31 august 2015. Este vorba de Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții: "Verificarea calității lucrărilor executate pentru realizarea construcțiilor și a intervențiilor la construcțiile existente, pentru care se emit (...) autorizații de construire sau de desființare, este obligatorie și se efectuează de către investitori prin diriginți de șantier autorizați, angajați ai investitorilor și prin responsabili tehnici cu execuția autorizați, angajați ai executanților", scrie în lege. În plus, pentru încălcarea acestei obligații pot fi impuse amenzi de până la 10.000 de lei de către inspectori.
Toate aceste lucruri ar putea părea doar idealuri departe de a fi atinse, însă în momentul în care se ajunge într-o situație nefericită, precum un accident grav de muncă, atunci toate aceste reglementări din domeniul muncii și construcțiilor pe care le-am trecut cu vederea ni se par ușor de respectat, în comparație cu răspunderea penală și civilă pe care va trebui să le ducem în spate.