CJUE: Noul angajator trebuie să țină cont la acordarea drepturilor bănești și de vechimea la fostul angajator a salariaților transferați

La transferul colectiv al angajaților de la o întreprindere la alta, noul angajator (cesionarul) e ținut să respecte drepturile și obligațiile pe care salariații le aveau la fostul angajator în momentul efectuării transferului. Mai ales dacă vorbim de existența unui contract colectiv de muncă, atunci cesionarul e obligat să-l respecte până la data la care acesta expiră sau este reziliat. Dacă vrea să-i aducă modificări acestui contract, noul angajator nu va putea să facă asta mai devreme de un an de la momentul transferului.

Aceste chestiuni sunt prevăzute în Legea nr. 67/2006, care reprezintă actul care transpune în legislația noastră Directiva 2001/23/CE a Consiliului. Recent, CJUE a pronunțat o decizie în legătură cu aceste obligații ale noului angajator, stabilind că e obligat să țină cont de vechimea dobândită la fostul angajator (cedent) de către salariații transferați, chiar dacă a trecut un an de când a avut loc transferul și nu ar mai fi obligat să respecte fostul contract colectiv de muncă, atâta timp cât vechimea se calculează pentru stabilirea unui drept bănesc, cum este cel la preavizul de concediere.

"(...) la concedierea unui lucrător la mai mult de un an după transferul întreprinderii, cesionarul trebuie să includă în calculul vechimii în muncă a lucrătorului în cauză, relevantă pentru stabilirea preavizului la care acesta are dreptul, vechimea în muncă dobândită de lucrătorul respectiv la cedent", a decis Curtea în cauza C-336/15.

Scopul Legii nr. 67/2006 și al directivei pe care aceasta o transpune este să le asigure salariaților transferați drepturile și în continuare, chiar dacă au schimbat angajatorul și să poată lucra pentru noul angajator în aceleași condiții, dar în niciun caz în condiții mai puțin avantajoase. Nu doar în cauza C-336/15, dar și în altele mai vechi, Curtea a stabilit că vechimea dobândită la cedent nu constituie, ca atare, un drept de care lucrătorii transferați s-ar putea prevala în raport cu cesionarul, adică noul angajator.

Însă atunci când vechimea este necesară la calculul anumitor drepturi bănești, cum este și cel la preaviz, atunci situația se schimbă, pentru că angajatorul e obligat să țină cont de ea.

În cazul prezentat, patru lucrători transferați fuseseră dați afară la mai bine de un an de la data transferului, numai că fără să li se ofere o prelungire a termenului de preaviz, așa cum prevedea contractul colectiv de muncă la care era obligat noul angajator. Motivul neacordării prelungirii a fost că salariații transferați nu aveau zece ani vechime la noul angajator, așa cum cerea contractul colectiv, însă dacă s-ar fi luat în calcul vechimea la fostul angajator, atunci condiția vechimii ar fi fost îndeplinită.

"(...) pentru calcularea drepturilor de natură pecuniară (bănească - n.red.), cesionarul este obligat să ia în considerare toți anii de serviciu efectuați de personalul transferat în măsura în care această obligație rezultă din raportul de muncă existent între personalul respectiv și cedent și în conformitate cu modalitățile convenite în cadrul acestui raport (...) dreptul la preaviz menționat, determinat de condițiile impuse prin convențiile colective aplicabile lucrătorilor cedenților la data transferului de întreprinderi, trebuie calificat ca fiind un drept de natură pecuniară (...) că luarea în considerare a vechimii în muncă dobândite de lucrător la cedentul unei întreprinderi se impune pentru calcularea nu doar a remunerației lucrătorului ci și a indemnizației acordate la încetarea contractului", a mai preciza CJUE.

Notă: Trebuie reținut că hotărârile date de CJUE sunt obligatorii pentru toate instanțele naționale ce întâmpină o problemă asemănătoare, deci și pentru cele din România. Curtea s-a raportat, în aceste decizii, la un act normativ european, respectiv Directiva 2001/23/CE, ale cărei prevederi se regăsesc și în legislația noastră, în Legea nr. 67/2006.

Ce implică transferul pentru contractele colective și reprezentanții salariaților?

Drepturile şi obligaţiile cedentului (fostul angajator), care decurg din contractele individuale de muncă şi din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, vor fi transferate integral cesionarului (noul angajator), potrivit Legii nr. 67/2006. Aici nu există decât două excepții: situația în care cedentul e în reorganizare judiciară sau în faliment.

Transferul nu poate să fie motiv nici pentru concedierea salariaților de către cel care își transferă întreprinderea, nici pentru concedierea ulterioară transferului, de către noul angajator, adică cel care a preluat întreprinderea. "În cazul în care transferul implica o modificare substantiala a condiţiilor de muncă în detrimentul salariatului, angajatorul este responsabil pentru încetarea contractului individual de muncă", se stabilește în lege.

"Cesionarul are obligaţia respectării prevederilor contractului colectiv de muncă aplicabil la data transferului, până la data rezilierii sau expirării acestuia. Prin acord între cesionar şi reprezentanţii salariaţilor, clauzele contractului colectiv de muncă valabil în momentul efectuării transferului pot fi renegociate, dar nu mai devreme de un an de la data transferului. În situaţia în care, în urma transferului, întreprinderea, unitatea sau părţi ale acestora nu îşi păstrează autonomia, iar contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul cesionarului este mai favorabil, salariaţilor transferati li se va aplica contractul colectiv de muncă mai favorabil", stabilește Legea nr. 67/2006.

Dacă în urma transferului entitatea transferată își păstrează autonomia, atunci reprezentanții salariaților transferați își păstrează în continuare funcția și atribuțiile. În caz contrar, ei pot fi reprezentați, dacă sunt de acord, de reprezentanții salariaților din firma care "a înghițit-o" pe cealaltă, până când vor putea să-și aleagă unii noi.