UPDATE: Decizie finală a CJUE: Fiscul nu poate refuza deducerea TVA pentru că vânzătorul era inactiv

Curtea de Apel Cluj s-a adresat CJUE pentru soluționarea unui litigiu iscat între societatea SC Paper Consult SRL și Direcția Regională a Finanțelor Publice Cluj‑Napoca, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bisitrița-Năsăud.

Concret, instituția europeană a răspuns la următoarea întrebare: poate fi refuzat dreptul de deducere a TVA-ului plătit de o firmă pentru prestarea de servicii achiziționate de la un contribuabil declarat inactiv și radiat din registrul persoanelor impozabile în scopuri de TVA? 

Răspunsul este inclus în decizia finală a CJUE în Cauza C‑101/16, pronunțată în ședința publică de joi din Luxemburg, și stabilește că dreptul de deducere a TVA nu poate fi refuzat pentru motivul invocat mai sus. De altfel, aceasta era și concluzia formulată anterior de avocatul general al CJUE, opinie de care judecătorii au ținut cont. 

Decizia este una cu implicații financiare serioase pentru Fiscul de la noi, în condițiile în care se aplică retroactiv din 2007.

Astfel, autoritățile fiscale din România nu pot cere contribuabilului să facă verificări care, în mod obiectiv, nu pot fi făcute de acesta, verificările fiind în sarcina autorităților fiscale. Cu alte cuvinte, este obligaţia administrației fiscale care a constatat neregularități comise de persoana care a emis factura să stabilească, în raport cu elemente obiective și fără a solicita din partea destinatarului facturii verificări a căror sarcină nu îi revine, că respectivul destinatar știa sau ar fi trebuit să știe că furnizorul său era declarat inactiv de ceva timp.

În motivarea demersului lor, reprezentanții firmei Paper Consult au arătat că, pentru a putea beneficia de dreptul de deducere a TVA‑ului, compania trebuie să dețină o factură, aspect reglementat de Directiva Europenă nr. 112/2006 și pe care l-au îndeplinit.

De partea cealaltă, Fiscul a făcut trimitere la registrul contribuabililor inactivi, disponibil pe site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), acolo unde trebuie verificați partenerii de afaceri, pentru a fi evitată evaziunea fiscală. Practic, ținând seama de declararea inactivității furnizorului, autoritățile fiscale române au concluzionat că Paper Consult nu putea să deducă suma de 45.680 de lei, reprezentând TVA‑ul plătit pentru prestarea serviciilor care făcuseră obiectul unui contract încheiat în 2011. 

Având în vedere lipsa jurisprudenței referitoare la o astfel de împrejurare, Curtea de Apel Cluj a hotărât să suspende judecarea cauzei și să se adreseze CJUE.

Astfel, decizia CJUE respinge statului român solicitarea de a limita în timp efectele hotărârii, în condițiile în care Guvernul invocase consecințele financiare grave care ar surveni dacă, în urma hotărârii Curții, ar trebui să se acorde deducerea TVA‑ului tuturor operatorilor economici care au încheiat tranzacții cu operatori declarați inactivi începând din anul 2007.

"Prezenta hotărâre vine să contrazică practica judiciară națională care, până în prezent, a pronunțat în marea ei majoritate soluții de confirmare a măsurilor luate de organele fiscale în sensul respingerii dreptului de deducere a TVA în cazul beneficiarilor ce achiziționează bunuri și/sau servicii de la contribuabili persoane impozabile după declararea acestora ca inactivi și înregistrarea în registrului contribuabililor inactivi", a precizat Bogdan-Petre Ilie, avocat partener la Nicolescu Attorneys at Law. 

La rândul lui, consultantul fiscal Cornel Grama se așteaptă ca multe firme românești cărora Fiscul le-a respins cererile de deducere a TVA să se îndrepte acum împotriva organului fiscal: "Prevăd un val de procese în instanțele române cu ANAF-ul ale acelor firme care au fost private de dreptul de deducere a taxei în urma achizițiilor de bunuri și servicii de la operatorii economici declarați inactivi", a scris specialistul pe contul personal de Facebook. 

E important să reamintim că soluțiile pe care le dă Curtea în astfel de cauze sunt importante pentru toate statele membre ale Uniunii, în special pentru toate instanțele naționale din aceste state.

Situațiile în care o firmă devine inactivă

Potrivit prevederilor din Codul de procedură fiscală, un contribuabil este declarat inactiv dacă se află într-una dintre următoarele situaţii:

• nu îşi îndeplinește, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;
• se sustrage de la efectuarea inspecţiei fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
• organele fiscale au constatat ca nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat.

În ceea ce privește declarațiile fiscale, inactivitatea poate fi dispusă atunci când contribuabilul omite să depună:

• Formularul 100 „Declarație privind obligațiile de plată la bugetul de stat”;
• Formularul 112 „Declarație privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate”;
• Formularul 101 „Declarație privind impozitul pe profit”; 
• Formularul 300 „Decont de TVA”;
• Formularul 301 „Decont special de TVA”;
• Formularul 390 VIES „Declarație recapitulativă privind livrările/achizițiile intracomunitare de bunuri”;
• Formularul 394 „Declarație informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național”.

În același timp, Codul fiscal stabilește la art. 11 că persoanele impozabile stabilite în România, declarate inactive, sunt supuse obligațiilor privind plata impozitelor și taxelor prevăzute de legislația noastră (adică sunt obligate să plătească în continuare impozitele), dar, în perioada de inactivitate, nu beneficiază de dreptul de deducere a cheltuielilor și a TVA‑ului aferente achizițiilor efectuate. 

În plus, nici firmele care achiziționează bunuri și/sau servicii de la acestea nu pot beneficia de deducerea cheltuielilor și a TVA‑ului aferente achizițiilor respective.

Conform normelor legale, firmele inactive trebuie trecute într-un registru public, în care fiecare să își poată verifica partenerii de afaceri pentru a se asigura că aceștia sunt activi și că o colaborare cu ei nu comportă riscuri în privința nedeductibilității cheltuielilor. Totuși, acest registru nu este actualizat în timp real, ceea ce face imposibilă o verificare exactă.

Tocmai din acest motiv, există posibilitatea ca un contribuabil de bună-credinţă să contracteze parteneri de afaceri inactivi sau cărora li s-a anulat înregistrarea în scopuri de TVA, pentru simplul fapt că verificările sale s-au derulat într-o bază de date neactualizată în timp real.

De altfel, într-o speță asemănătoare de la final de 2015, în care erau vizate autoritățile fiscale poloneze, CJUE a decis că Fiscul nu poate refuza contribuabilului dreptul de a-şi deduce TVA-ul pentru tranzacțiile încheiate cu parteneri de afaceri inactivi din punct de vedere fiscal. Am scris mai multe despre acest subiect aici și aici.