De la început, Start-up Nation a fost un șir continuu de promisiuni
Încă de la începutul acestui an, Start-up Nation a fost anunțat ca un program de finanțare destinat sprijinirii unui număr record de antreprenori: peste 10.000 de întreprinderi nou-înființate urmau să primească un ajutor financiar nerambusabil de 100% și până la 200.000 de lei.
Este adevărat că până în prezent nu a existat un alt program de finanțare mai generos decât acesta: nicio altă linie de finanțare cu fonduri europene sau naționale nu a acordat, în cadrul aceleiași sesiuni anuale, fonduri unui număr atât de mare de beneficiari.
De aici însă, promisiunile oficialilor s-au succedat într-un ritm amețitor, fiind anunțate și retrase, practic, de la o zi la alta:
- principalul criteriu de selecție al proiectelor a fost succesiv punctajul obținut, apoi ordinea depunerii cererilor de finanțare, pentru ca apoi să se revină la selecția proiectelor în ordinea inversă a punctajelor obținute;
- s-a promis antreprenorilor o procedură simplificată de înregistrare a întreprinderilor ca plătitoare de TVA, însă această decizie a a fost abandonată atât de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, cât și de către Ministerul Finanțelor Publice;
- grila de punctaj a fost modificată succesiv, într-un demers ce a părut să fie o încercare stângace de a împăca pe toată lumea.
- au fost introduse noi cheltuieli eligibile, unele dintre ele cu doar 3-4 zile înainte de deschiderea sesiunii de primire a proiectelor.
Deși a generat așteptări imense, programul și-a pierdut, treptat, din strălucire, foarte multe persoane mărturisind, pe diverse forumuri de discuții, că au renunțat de la a mai solicita finanțare ca urmare a schimbărilor foarte dese a condițiilor de accesare a fondurilor.
Programul nu a generat, pentru moment, interesul așteptat
Deși au trecut opt zile de la lansarea programului Start-up Nation, interesul antreprenorilor rămâne încă la un nivel scăzut: doar 2.012 proiecte au fost depuse în cadrul aplicației electronice disponibile pe site-ul Agenției pentru Implementarea Programelor și Proiectelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii (AIPPIMM).
Este adevărat faptul că în cadrul aplicației sus menționate sunt înregistrate, în prezent, peste 6.500 de conturi active, astfel că în perioada următoare și alți antreprenori își vor depune planurile de afaceri.
Totuși, programul de finanțare pare să aibă o problemă reală: antreprenorii încă îl privesc cu reticiență și întârzie înregistrarea propriilor proiecte.
Pentru a fi depuse zece mii de proiecte în cadrul acestui program, ar trebui ca de acum înainte să fie depuse 363 de proiecte în fiecare zi. Nu este imposibil, însă acest lucru pare că nu se va întâmpla, dacă privim tendința pe care depunrea proiectelor a înregistrat-o în aceste opt zile de debut:
Dacă nu se vor depune mai mult de zece mii de proiecte, atunci toate planurile de afaceri care au obținut 50 de puncte vor fi selectate pentru finanțare. Evident, ele vor fi selectate doar dacă îndeplinesc și celelalte condiții de eligibilitate și conformitate menționate în schema de minimis.
Incertitudinea politică erodează încrederea în program
Ca și cum programul nu avea destule probleme, în această săptămână Guvernul a fost demis printr-o moțiune de cenzură, iar starea de incertitudine va persista până la învestirea următorului Guvern.
În acest moment al discuției, ar trebui amintită sursa de finanțare a acestui program: bugetul alocat schemei de minimis pentru anul bugetar 2017, de 1,7 miliarde de lei, este constituit din două surse:
- din fonduri externe nerambursabile: 500 milioane lei;
- bugetul de stat, prin credite de angajament - 1,2 miliarde de lei.
Fondurile nerambursabile din fonduri europene nu pot fi folosite pentru finanțarea proiectelor din regiunea București – Ilfov, această regiune nefiind eligibilă, ca urmare a faptului că este încadrată ca o regiune dezvoltată.
De asemenea, fondurile europene nu pot fi utilizate pentru a finanțare proiectele implementate în mediul rural.
De aceea, proiectele implementate în mediul rural, dar și în regiunea București – Ilfov vor fi finanțate din fonduri naționale, plăților din bugetul de stat.
Așa cum am menționat și mai sus, fondurile naționale, care reprezintă peste 70% din întregul buget al proiectului, sunt prevăzuți în credite de angajament, ceea ce înseamnă că acești bani încă nu există.
În continuare, banii necesari încă nu există
Bugetul de stat va acoperi, prin credite de angajament, valoarea de 1,2 miliarde de lei din bugetul total al programului de finanțare. Totuși, banii nu există în acest moment, iar ei trebuie să fie asigurați printr-o viitoare rectificare bugetară pe care Guvernul o poate face doar în cadrul celei de-a doua jumătăți a anului.
Având în vedere faptul că în această săptămână Guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură, calendarul unei viitoare rectificări bugetare este dependent de negocierea politică pe care Președintele României o va avea cu partidele parlamentare în vederea numirii și învestirii unui nou Guvern.
Alți antreprenori au experimentat, din păcate, această procedură: mai multe întreprinderi care au obținut ajutoare de minimis în anul 2013 nu și-au putut deconta investițiile efectuate, pentru că rectificarea bugetară a întârziat. În cele din urmă, banii au fost plătiți, însă cu o întârziere destul de mare.
Banii vor fi primiți în tranșe, pe măsură ce investiția se va realiza
Beneficiarul poate primi ajutorul de minimis nerambursabil în valoare de maxim 200.000 lei în în condiţiile stipulate în contractul de finanțare, schema de minimis, dar și planul de afaceri prin intermediul căruia a solicitat finanțare.
Tranșele (în număr de trei) se vor corela cu graficul de rambursare precizat la pct 6.2 din cadrul planului de afaceri completat de către antreprenori sau consultanții lor.
Pe de altă parte, cu excepția consultanței, nicio altă cheltuială nu poate fi efectuată înainte de semnarea contractelor de finanțare.
La prima cerere de plată sau rambursare, beneficiarul este obligat să deconteze integral activele corporale și software-ul necesar desfășurării activității, iar celelalte achiziții le poate eșalona pe durata celor două tranșe rămase.
Acest lucru se poate face în trei modalități:
- beneficiarul plătește valoarea integrală din fonduri proprii și așteaptă decontarea cheltuielilor;
- beneficiarul ia credit bancar de tip punte, plătește integral și așteaptă decontarea cheltuielilor;
- beneficiarul își convinge furnizorii să livreze echipamentele și să aștepte plata lor în momentul în care statul va furniza ajutorul nerambursabil.
Dintre cele trei modalități expuse, plata integrală din fonduri proprii este cea mai puțin probabilă, ca urmare a valorii mari a proiectului.
Totodată, foarte puțini furnizori vor accepta să preia riscul de întârzieri la plată pe care statul l-a demonstrat și în alte ocazii.
De aceea, cea mai probabilă soluție de implementare a planului de afaceri rămâne contractarea unui credit bancar pe care antreprenorul să îl folosească pentru plata echipamentelor. Ajutorul financiar nerambusabil va fi orientat către bancă, imediat ce este primit, stingând total sau parțial creditul obținut.
Finanțatorul nu răspunde pentru plata cu întârziere a ajutorului nerambusabil
Pentru acest program de finanțare, administratorul fondurilor nerambusabile este Oficiul Teritorial pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (OTIMMC) din regiunea în care proiectul se implementează.
Administratorul menționează în contractul cadru de finanțare că va acorda banii nerambursabili în limita fondurilor cuprinse în bugetul anual al programului Start-up Nation și este exonerat de orice răspundere în cazul în care prin bugetul de stat nu se acoperă sumele necesare finanţării proiectului.
Și pentru a nu fi niciun dubiu în această privință, menționez faptul că acest lucru este prevăzut clar în contractul de finanțare, în interiorul capitolului VI. Răspunderea contractuală, articolul 12.
De aceea, este foarte probabil ca implementarea proiectelor să se desfășoare cu dificultate, având în vedere mulțimea variabilelor menționate în cadrul acestui articol. De aceea, antreprenorii ar trebui să planifice cât mai corect felul în care implementarea proiectului se va realiza concret și să își prevadă rezerve financiare suficiente pentru a putea continua activitatea și în cazul în care statul întârzie plățile.