Contractul individual de muncă poate înceta, potrivit Codului muncii, de drept (adică, practic, automat), prin acordul părților (angajatul și angajatorul se pun de acord) sau la inițiativa uneia dintre părți (concedierea sau demisia). Referitor la încetarea de drept, actul normativ prevede zece situații în care acest lucru este posibil, pe care le găsiți expuse mai jos.
1. La data la care salariatul (sau angajatorul persoană fizică) moare. De asemenea, încetarea se face automat și în cazul dizolvării angajatorului persoană juridică (de la data la care acesta și-a încetat existența legală).
2. O a doua situație este încetarea la data la care rămâne irevocabilă o hotărâre judecătorească de declarare a morții ori la data punerii sub interdicție a salariatului sau a angajatorului persoană fizică.
3. La data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru ieșirea la pensie sau, exclusiv pentru femei, la 65 de ani, dacă acestea au optat să lucreze până la acea vârstă, la data comunicării deciziei de pensie (pentru pensia de invaliditate de gradul III, pensia anticipată parțială, pensia anticipată, pensia pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare), la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă (pentru invaliditatea de gradul I sau II). (Aici, de notat că recent a fost introdusă prin OUG posibilitatea femeilor de a continua să lucreze până la 65 de ani.)
4. După ce se constată nulitatea absolută a contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea este constatată fie prin acordul părților, fie prin hotărâre judecătorească definitivă.
5. Încetarea automată se mai poate produce și ca urmare a admiterii unei cereri de reintegrare în funcția ocupată a unei persoane concediate nelegal/pentru motive neîntemeiate, de la data la care rămâne definitivă hotărârea judecătorească de reintegrare.
6. Încetarea automată a contractului individual intervine și după condamnarea la executarea unei pedepse privative de libertate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești. (Aici, judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit că, în acest caz, încetarea de drept se poate produce numai dacă salariatul vizat ajunge efectiv după gratii, deci nu și în cazul unei condamnări cu suspendare.)
7. Încetarea automată de la data retragerii de către autoritățile sau organismele competente a avizelor, autorizațiilor sau atestărilor necesare pentru exercitarea profesiei este un al șaptelea caz reglementat de Codul muncii.
8. De asemenea, încetarea poate interveni ca urmare a interzicerii exercitării unei profesii sau a unei funcții (dacă este vorba de o măsură de siguranță ori de o pedeapsă complementară), de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus interdicția.
9. La data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată este un al nouălea caz inclus în actul normativ amintit și poate cel mai des întâlnit în practică.
10. În fine, ultima situație de încetare de drept este retragerea acordului părinților sau al reprezentanților legali, în cazul salariaților cu vârsta cuprinsă între 15 și 16 ani.
Exceptând primele două situații de mai sus, legislația muncii prevede obligativitatea constatării încetării contractului prin decizie a angajatorului. Concret, constatarea se face, în maximum cinci zile lucrătoare de la intervenția încetării automate, prin decizie scrisă ce trebuie comunicată în alte cel mult cinci zile lucrătoare salariaților vizați.