Split TVA: Peste 70% dintre companii au nevoie de cel puțin șase luni pentru a implementa plata defalcată a TVA

PwC România a realizat, cu ocazia unei conferințe ce a tratat efectele fiscale, alături de cele juridice și de IT, un sondaj la care au participat peste 100 de respondenți ce ocupă funcții de conducere (directori și manageri financiari) în cadrul unor companii. Evenimentul a beneficiat şi de participarea unor înalți oficiali din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, ANAF, ai Trezoreriei, precum şi reprezentanţi ai băncilor şi ai asociaţiei de factoring.

„Având în vedere nevoia companiilor private pentru un timp mai îndelungat de adaptare și un eventual risc de infringement al legislaţiei comunitare în materie de TVA, întrucât autoritățile nu s-au consultat în prealabil și cu Comisia Europeană, considerăm că ar fi oportun ca Guvernul să ia în calcul extinderea perioadei în care plata defalcată de TVA poate fi adoptată în mod opţional de companii şi renunţarea la impunerea obligatorie a acestui sistem” , a declarat Daniel Anghel, lider impozite şi taxe indirecte PwC Europa Centrală și de Est.

Companiile au nevoie de mai mult de șase luni pentru a implementa split TVA

Potrivit sondajului derulat de către PwC, mai mult de jumătate din numărul total al celor peste 100 de participanţi afirmă că au nevoie de o perioadă de 6-12 luni pentru implementarea mecanismului privind plata defalcată a TVA. Mai mult de un sfert din numărul respondenților afirmă că termenul estimat pentru implementarea split TVA este de trei până la șase luni. Doar  1,7% văd fezabilă o adoptare a mecanismului TVA defalcat în intervalul de până la trei luni oferit de autorități (octombrie – decembrie 2017).

Conform Ordonanței nr. 23/2017 privind plata defalcată a TVA, persoanele impozabile înregistrate în scopuri de TVA vor fi obligate să implementeze acest sistem începând cu 1 ianuarie 2018.

Pentru a crește numărul întreprinderilor care implementează voluntar sistemul de split TVA de la 1 octombrie 2017, statul oferă o serie de facilități fiscale, printre care reducerea cu 5% a impozitului pe profit datorat de către companii.

Potrivit unui sondaj anterior realizat de către PwC la solicitarea Comisiei Europene, peste 95% dintre companii nu vor implementa noul sistem în această perioada octombrie-decembrie 2017, în timp ce mai puțin de 5% dintre respondenți afirmă vor migra mai devreme de momentul la care acesta devine obligatoriu.

Astfel, îngrijorările antreprenorilor privind scăderea lichidității companiilor, precum și creșterea birocrației și a costurilor asociate persistă.

Totodată, același studiu realizat la solicitarea Comisiei Europene privind fezabilitatea implementării unui astfel de sistem, a arătat că mediul de afaceri ar avea nevoie de o perioadă cuprinsă între doi și patru ani pentru o tranziţie la sistemul plăţii defalcate de TVA care să nu cauzeze dificultăţi companiilor.

“Procentajul extrem de mare de companii care nu vor trece la TVA defalcat până la momentul când vor fi nevoite ar trebui să dea de gândit autorităților. O amânare a termenului de 1 ianuarie ar fi foarte utilă, întrucât ar asigura mediului privat timpul esențial pentru a se adapta la această schimbare radicală, dar ar oferi și statului un răgaz să consulte Comisia Europeană în privința sistemului de plată defalcată de TVA, evitând astfel o posibilă situație de infringement“, a spus Daniel Anghel.

Companiile acuză creșterea birocrației și problemele de lichiditate

Implementarea obligatorie a sistemului privind plata defalcată a TVA într-un interval atât de scurt a alarmat mediul de afaceri din România. Creșterea cheltuielilor aferente adaptării structurii informatice și a proceselor din cadrul companiilor nu reprezintă singura îngrijorare, deși mai mult de jumătate din numărul total al respondenților estimează că vor avea cheltuieli de implementare de până la 100.000 de Euro.

Alte îngrijorări exprimate de antreprenori au fost surprinse în cadrul unui sondaj realizat de către Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România:

• creșterea birocrației prin dublarea numărului de plăți și măsuri suplimentare de verificare și înregistrare în contabilitate;
• afectarea cash flow-ul și blocarea banilor;
• costuri bancare suplimentare cu noul cont;
• modificarea sistemelor informatice contabile și costurile suplimentare generate de acest proces;
• neclarificarea tuturor aspectelor procedurale.