Ce informații trebuie să primească obligatoriu o persoană arestată sau reținută

Persoanele reținute, arestate preventiv sau la domiciliu trebuie să fie informate de către organele de cercetare penală cu privire la drepturile lor în procesul penal, potrivit Codului de procedură penală. Persoana care primește aceste informații trebuie să semneze că a luat la cunoștință, iar, în caz că refuză sau nu poate să semneze, se încheie un proces-verbal pentru asta.

Recent, a fost publicat și un model de informare (se găsește în atașamentul de mai jos) care cuprinde aceste drepturi și care îi este prezentat celui privat de libertate pentru a fi citit. Modelul se regăsește în Ordinul ministrului justiției, ministrului afacerilor interne, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1274/111/2037/1123/C, act publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 786 din 4 octombrie 2017 și aplicabil de la acel moment.

Iată, pe scurt, care sunt drepturile pe care le au cei privați de libertate, adică reținuți sau arestați:

• dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal (refuzul nu înseamnă că suspectul/inculpatul își recunoaște vina, însă declarațiile date sunt folosite ca mijloace de probă împotriva sa);
• dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care sunt arestați/reținuți și să afle încadrarea juridică a faptei;
• dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii (personal ori prin avocat; se pot obține copii xerox de pe actele din dosar, de pildă; accesul la dosar poate fi restricționat de procuror pentru maximum zece zile, pentru anumite motive întemeiate);
• dreptul de a avea un avocat ales;
• dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile legii, de a ridica excepții și de a pune concluzii;
• dreptul de a formula orice alte cereri pe parcursul procesului penal, ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei (de pildă, o cerere de recuzare a unui magistrat);
• dreptul de a beneficia gratuit de un interpret;
• dreptul de a beneficia de un mediator (sunt cazuri în care conflictul se poate rezolva și printr-o mediere, dar nimeni nu poate obliga făptuitorul să procedeze în acest fel);
• dreptul de a fi informat cu privire la drepturile din timpul urmăririi penale și al judecății;
• dreptul de a informa o altă persoană cu privire la arestare sau reținere;
• dreptul la asistență medicală de urgență;
• perioada de privare de libertate (reținerea se face pentru maximum 24 de ore, dar aceste 24 de ore nu includ și timpul în care persoana e condusă la sediul organului și nici termenul de opt ore în care e adusă cu mandat de aducere; măsura arestului poate fi de cel mult 30 de zile, dar poate fi prelungită cu câte 30 de zile până la durata maximă de 180 de zile, în cursul urmăririi penale; în cursul judecății, ea nu poate fi mai mare de jumătate din maximul pedepsei prevăzute de lege pentru fapta respectivă);
• dreptul de a contesta măsura reținerii/arestului;
• dreptul de a cere revocarea sau înlocuirea măsurii arestului;
• dreptul de a contesta durata procesului penal.

În egală măsură, ordinul menționat mai sus cuprinde și modelul de informare privind drepturile persoanei private de libertate în baza unui mandat european de arestare.