De ce s-ar putea să mai primești amenzi pentru lipsa rovinietei, deși ai vândut mașina

Luni a apărut în Monitorul Oficial o importantă decizie a ICCJ cu privire la amenda pentru lipsa rovinietei la schimbarea proprietarului mașinii. Conform Deciziei ICCJ nr. 4/2018, fostul proprietar al unei mașini nu poate fi amendat dacă noul proprietar circulă cu mașina fără să achite rovinieta. Astfel, Curtea Supremă a tranșat definitiv o problemă pe care unii judecători au rezolvat-o într-un fel, alții în alt fel.

Decizia aceasta a Înaltei Curți nu asigură însă că, începând cu 7 mai 2018, niciun fost proprietar de mașină nu se va mai trezi cu vreo amendă similară. Dar asigură o soluție garantată pentru orice șofer care se va mai pomeni cu amenzi pentru lipsa rovinietei "în locul" celui căruia i-a vândut mașina: astfel de amenzi vor putea fi contestate cu succes, pentru că judecătorii români sunt ținuți să respecte și să aplice această decizie a Curții.

În decizie, judecătorii ICCJ arată și înspre situațiile în care se ajunge la astfel de amenzi: la vânzarea mașinii, foștii proprietari nu se grăbesc să radieze mașinile de pe numele lor și să consemneze radierile la Direcția regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor (DRPCIV). Așa se ajunge ca amenda să cadă pe capul cui nu trebuie.

Unde scrie de obligația de radiere? În Ordinul MAI nr. 1501/2006, unde se prevede că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot depune o cerere privind radierea din circulație la DRPCIV în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.

Și ce e de făcut dacă se ajunge, totuși, la amendă?

Fostul proprietar care se trezește cu o amendă pentru lipsa rovinietei după ce a dat mașina poate să conteste sancțiunea în instanță. Contractul pe care îl are cu persoana căreia i-a vândut mașina (chiar și un înscris sub semnătură privată, obișnuit, care nu e autentificat) este folosit ca să dovedească faptul că, la data când s-a sancționat circularea fără rovinietă, el nu mai era proprietarul respectivei mașini.

Așa cum indică ICCJ, în Decizia nr. 4/2018, "în cazul în care dreptul de proprietate asupra vehiculului a fost transmis anterior datei săvârșirii contravenției, printr-un înscris sub semnătură privată, înscrisul face dovada până la proba contrară (...) și este opozabil altor persoane decât celor care l-au întocmit, din ziua în care data înscrisului a devenit certă (...) instanțele vor examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor, în vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate".

Judecătorul e obligat să facă verificări, în raport cu actele și lucrările dosarului, astfel încât să vadă dacă într-adevăr dreptul de proprietate s-a transmis.

Că un înscris sub semnătură privată are dată certă înseamnă, conform Codului de procedură civilă, că:

• înscrisul a fost dus spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcționar competent în această privință;
• înscrisul a fost înfățișat la o autoritate/instituție publică, făcându-se despre aceasta mențiune pe respectivul document;
• înscrisul a fost înregistrat într-un registru sau alt document public;
• a survenit moartea sau neputința fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris;
• cuprinsul înscrisului este reprodus, chiar și pe scurt, în înscrisuri autentice, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;
• un alt fapt de aceeași natură s-a petrecut și dovedește neîndoielnic anterioritatea înscrisului.

Ziua în care se întâmplă vreuna dintre chestiunile de mai sus este ziua când înscrisul sub semnătură privată primește dată certă și devine opozabil și altor persoane decât cele care l-au întocmit (părțile).