Munca la domiciliu vs. telemunca acasă: Cum le deosebim?

Mai multe despre comparația dintre cele două ne-au povestit Alexandra Rîmbu, partener, și Raluca Niță, associate la Maravela|Asociații:

"Munca la domiciliu, reglementată într-o manieră succintă de Codul Muncii încă din anul 2003, implică desfășurarea activității salariatului de la domiciliul acestuia. Realitatea economică, precum și evoluția mijloacelor tehnice, au atras necesitatea practică a reglementării posibilității stabilirii unor raporturi de muncă caracterizate de mai multă flexibilitate în ceea ce privește locul desfășurării activității salariatului. Astfel, conceptul de telemuncă presupune posibilitatea desfășurării activității salariatului și în alte locuri de muncă decât cele organizate de către angajator, acestea nefiind limitate la domiciliul salariatului".

În continuare, abonații premium avocatnet.ro pot afla mai multe despre:

• restrângerile legate de obiectul activității;
• libertăți specifice fiecărui tip de angajat și restrângerile legale;
• organizarea muncii la domiciliu vs. organizarea telemuncii;
• conținutul contractelor pentru fiecare tip de muncă.

Obiectul activității, mai extins în cazul muncii la domiciliu

"Sunt considerați salariați cu munca la domiciliu acei salariați care îndeplinesc, la domiciliul lor, atribuțiile specifice funcției pe care o dețin. În vederea îndeplinirii sarcinilor de serviciu ce le revin, salariații cu munca la domiciliu își stabilesc singuri programul de lucru. Angajatorul este în drept să verifice activitatea salariatului cu munca la domiciliu, în condițiile stabilite prin contractul individual de muncă", scrie în Codul muncii la scurtul capitol ce privește munca la domiciliu.

În schimb, telesalariatul nu poate face chiar orice fel de muncă acasă, pentru că Legea nr. 81/2018 arată clar spre tipurile de activități pe care telesalariatul le face (acasă sau altundeva): cele folosind tehnologia informației și comunicațiilor.

"Telemunca nu poate privi decât acele activități care se realizează prin intermediul tehnologiei informațiilor, activitățile de producție și altele asemenea fiind excluse, spre deosebire de cazul muncii la domiciliu, care poate implica o plajă mai largă de activități. Apoi, Legea privind telemunca nu este suficient de clară în ceea ce privește posibilitatea ca locurile desfășurării activității salariaților să fie exclusiv altele decât cele organizate de către angajator, în timp ce munca la domiciliu poate fi desfășurată în mod exclusiv la domiciliul salariatului", punctează avocatele de la Maravela|Asociații.

Oricum ar fi, nu se poate face telemuncă fără tehnologie, chiar dacă se face acasă, dintr-o cafenea sau dintr-o cameră de hotel. Iar tocmai libertatea părților de a stabili unul sau mai multe locuri de desfășurare a telemuncii face o deosebire importantă față de munca la domiciliu. În privința asta, am putea spune că telemunca înseamnă mai multă flexibilitate.

Contractul, programul, legăturile cu ceilalți salariați

Ce au mai punctat Alexandra Rîmbu și Raluca Niță în analiza comparativă a celor două tipuri de desfășurare a muncii: angajatul la domiciliu are un program pe care și-l stabilește singur, având libertatea să facă asta, în timp ce telesalariatul, nu; orele suplimentare sunt tratate în mod diferit, iar, la telemuncă, angajatorul trebuie să se asigure că telesalariatul nu este izolat de restul angajaților.

"În ceea ce privește programul telesalariatului, acesta va trebui organizat de comun acord cu angajatorul, în timp ce munca la domiciliu presupune libertatea angajaților de a-și stabili singuri programul de lucru. Spre deosebire de munca la domiciliu, unde prestarea de ore de muncă suplimentară poate interveni la solicitarea angajatorului, cu acordul angajatului (nefiind necesar ca acordul să îmbrace forma scrisă), în ceea ce privește telemunca, munca suplimentară se prestează cu acordul scris cu telesalariatului. De asemenea, Legea privind telemunca reglementează obligația angajatorului de a lua măsuri specifice, menționate și în contractul individual de muncă, pentru a se asigura că telesalariatul nu va fi izolat de colegii săi, or, o astfel de obligație nu este reglementată în cazul muncii la domiciliu", potrivit avocatelor.

Există diferențe semnificative și între conținuturile contractelor. La munca la domiciliu, Codul muncii prevede că e necesar ca, pe lângă elementele obișnuite, necesare într-un contract de muncă, mai trebuie prevăzute și:

• precizarea expresă că salariatul lucrează la domiciliu;
• programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să controleze activitatea salariatului său și modalitatea concretă de realizare a controlului;
• obligația angajatorului de a asigura transportul la și de la domiciliul salariatului, după caz, al materiilor prime și materialelor pe care le utilizează în activitate, precum și al produselor finite pe care le realizează.

În Legea telemuncii, sunt zece chestiuni ce trebuie expres prevăzute în contractul cu telesalariatul, printre care se numără și:

• locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, convenite de părţi;
• modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de telesalariat;
• responsabilităţile părţilor convenite în funcţie de locul/locurile desfăşurării activităţii de telemuncă, inclusiv responsabilităţile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;
• condiţiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activităţii în regim de telemuncă.

Pentru exceptarea vreuneia dintre clauzele specifice telemuncii (cu excepția celei care menționează că se lucrează în regim de telemuncă), angajatorul poate încasa amenzi de câte 5.000 de lei.

"Chiar dacă telemunca poate fi desfășurată și la domiciliul angajatului, conceptul este, pe de o parte, mai restrictiv în ceea ce privește activitățile care pot fi desfășurate de către telesalariați, iar, pe de altă parte, acesta implică alte aspecte specific reglementate de Legea privind telemunca", au conchis Alexandra Rîmbu și Raluca Niță.