Din leagăn, un băiețel îi explică faptul că el se va da un an și că n-ar trebui să mai aștepte, că el oricum n-o să termine repede. Pare că se cunosc. "Nu-i nimic, aștept!", îi zice fetița. Iar el se mai dă cateva secunde, apoi îi spune c-o să stea acolo 10 ani. "Nu-i nimic, aștept!", vine răspunsul. Ajungem la 100 de ani, apoi la 1000, dupa care probabil ca el și-a epuizat toate cunoștințele în materie de numere mari. Așa că nu mai zice nimic. Dupa alte câteva secunde, se ridică de pe leagan și pleacă.
Neașteptat, în loc să se dea în leagăn, fetița merge și ea dupa el. El o privește îmbufnat și încearcă să țină distanța. Se duce la un alt leagăn. Se așează, iar ea se postează lângă el. Din spate se aude vocea cuiva care spune "lasă băiețelul în pace, că iar plânge, ca ieri". A, deci e recidivistă :). "Păi aștept să termine de dat în leagăn, că poate după aia se joacă cu mine", vine răspunsul.
Și el continuă balansul, iar ea continuă să aștepte fără să-i spună nimic. Și situația tare-mi amintește de multe lucruri din lumea oamenilor mari. Cu roluri similare sau inversate.
INSTANTANEELE URBANE sunt o colecție de momente surprinse de oamenii de la avocatnet.ro în viața lor de cotidiană.
Comentarii articol (3)